ISSN 1977-1029

Jurnalul Oficial

al Uniunii Europene

C 76

European flag  

Ediţia în limba română

Comunicări şi informări

Anul 63
9 martie 2020


Cuprins

Pagina

 

 

PARLAMENTUL EUROPEAN
SESIUNEA 2018-2019
Ședințele dintre 28 și 31 mai 2018
Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în JO C 99, 14.3.2019 .
TEXTE ADOPTATE

1


 

I   Rezoluții, recomandări și avize

 

REZOLUȚII

 

Parlamentul European

2020/C 76/02

Rezoluția Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la optimizarea lanțului valoric în sectorul pescuitului din UE (2017/2119(INI))

2

 

REZOLUȚII

2020/C 76/03

Rezoluția Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la punerea în aplicare a instrumentelor PAC pentru tinerii fermieri în UE după reforma din 2013 (2017/2088(INI))

11

2020/C 76/04

Rezoluția Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la finanțele sustenabile (2018/2007(INI))

23

2020/C 76/05

Rezoluția Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la tabloul de bord al UE pe 2017 privind justiția (2018/2009(INI))

36

2020/C 76/06

Rezoluția Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic GA21 (MON-ØØØ21-9) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (D056125-02 – 2018/2698(RSP))

42

2020/C 76/07

Rezoluția Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic 1507 × 59122 × MON 810 × NK603 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei sau patru dintre evenimentele 1507, 59122, MON 810 și NK603, și de abrogare a Deciziilor 2009/815/CE, 2010/428/UE și 2010/432/UE în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (D056123-02 – 2018/2699(RSP))

48

2020/C 76/08

Rezoluția Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la punerea în aplicare a măsurilor de control pentru stabilirea conformității produselor pescărești cu criteriile de acces la piața UE (2017/2129(INI))

54

2020/C 76/09

Rezoluția Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la viitorul sectorului alimentar și al agriculturii (2018/2037(INI))

62

2020/C 76/10

Rezoluția Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la interpretarea și aplicarea Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare (2016/2018(INI))

86

2020/C 76/11

Rezoluția Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 și la resursele proprii (2018/2714(RSP))

103

2020/C 76/12

Rezoluția Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la raportul anual privind funcționarea spațiului Schengen (2017/2256(INI))

106

2020/C 76/13

Rezoluția Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității (2016/2328(INI))

114

2020/C 76/14

Rezoluția Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la Raportul anual privind punerea în aplicare a politicii comerciale comune (2017/2070(INI))

128

2020/C 76/15

Rezoluția Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la situația deținuților din Iran cu dublă cetățenie UE-iraniană (2018/2717(RSP))

139

2020/C 76/16

Rezoluția Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la situația apărătorilor drepturilor femeilor din Arabia Saudită (2018/2712(RSP))

142

2020/C 76/17

Rezoluția Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la Sudan, în special la situația lui Nourei Hussein Hammad (2018/2713(RSP))

147

2020/C 76/18

Rezoluția Parlamentului European din 31 mai 2018 conținând recomandări adresate Comisiei privind manipularea odometrului în autovehicule: revizuirea cadrului juridic al UE (2017/2064(INL))

151

2020/C 76/19

Rezoluția Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la pilonul transporturi al Mecanismului pentru interconectarea Europei după 2020 (2018/2718(RSP))

159

2020/C 76/20

Rezoluția Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la situația din Nicaragua (2018/2711(RSP))

164

2020/C 76/21

Rezoluția Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la implementarea Documentului de lucru comun (SWD(2015)0182) intitulat Egalitatea de gen și capacitarea femeilor: transformarea vieții fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE 2016-2020 (2017/2012(INI))

168

2020/C 76/22

Rezoluția Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la punerea în aplicare a strategiei UE pentru tineret (2017/2259(INI))

180

2020/C 76/23

Rezoluția Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2009/125/CE privind proiectarea ecologică (2017/2087(INI))

192

2020/C 76/24

Rezoluția Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la răspunsurile la petițiile privind contracararea precarității și utilizarea abuzivă a contractelor pe durată determinată (2018/2600(RSP))

200

 

RECOMANDĂRI

2020/C 76/25

Recomandarea Parlamentului European din 30 mai 2018 adresată Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind Libia (2018/2017(INI))

206


 

III   Acte pregătitoare

 

PARLAMENTUL EUROPEAN

2020/C 76/26

P8_TA(2018)0205
Intervalele mortalității prin pescuit și nivelurile de salvgardare pentru anumite stocuri de hering din Marea Baltică ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1139 în ceea ce privește intervalele mortalității prin pescuit și nivelurile de salvgardare pentru anumite stocuri de hering din Marea Baltică (COM(2017)0774 – C8-0446/2017 – 2017/0348(COD))

215

P8_TC1-COD(2017)0348Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 mai 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1139 în ceea ce privește intervalele mortalității prin pescuit și nivelurile de salvgardare pentru anumite stocuri de hering din Marea Baltică

216

2020/C 76/27

P8_TA(2018)0206
Statistica transportului de mărfuri pe căi navigabile interioare (text codificat) ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind statistica transportului de mărfuri pe căi navigabile interioare (text codificat) (COM(2017)0545 – C8-0337/2017 – 2017/0256(COD))

217

P8_TC1-COD(2017)0256Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 mai 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/… al Parlamentului European și al Consiliului privind statistica transportului de mărfuri pe căi navigabile interioare

218

2020/C 76/28

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea unui Acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind cumulul de origine între Uniunea Europeană, Confederația Elvețiană, Regatul Norvegiei și Republica Turcia în cadrul sistemului generalizat de preferințe (05882/2/2017 – C8-0241/2017 – 2016/0328(NLE))

219

2020/C 76/29

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea unui Acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind cumulul de origine între Uniunea Europeană, Confederația Elvețiană, Regatul Norvegiei și Republica Turcia în cadrul sistemului generalizat de preferințe (05883/2/2017 – C8-0240/2017 – 2016/0329(NLE))

220

2020/C 76/30

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului dintre Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind cooperarea administrativă, combaterea fraudelor și recuperarea creanțelor în domeniul taxei pe valoarea adăugată (COM(2017)0621 – C8-0407/2017 – 2017/0272(NLE))

221

2020/C 76/31

P8_TA(2018)0212
Planul multianual pentru stocurile demersale din Marea Nordului și pentru activitățile de pescuit care exploatează stocurile respective ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui plan multianual pentru stocurile demersale din Marea Nordului și pentru activitățile de pescuit care exploatează stocurile respective și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 676/2007 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1342/2008 al Consiliului (COM(2016)0493 – C8-0336/2016 – 2016/0238(COD))

222

P8_TC1-COD(2016)0238Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 mai 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/… al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui plan multianual pentru stocurile demersale din Marea Nordului și pentru activitățile de pescuit care exploatează stocurile respective, de precizare a detaliilor punerii în aplicare a obligației de debarcare în Marea Nordului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 676/2007 și (CE) nr. 1342/2008 ale Consiliului

224

2020/C 76/32

P8_TA(2018)0213
Detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la propunerea de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (COM(2016)0128 – C8-0114/2016 – 2016/0070(COD))

226

P8_TC1-COD(2016)0070Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 mai 2018 în vederea adoptării Directivei (UE) 2018/… a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii

228

2020/C 76/33

P8_TA(2018)0214
Măsurile de gestionare, conservare și control aplicabile în zona Convenției Organizației regionale de gestionare a pescuitului în Pacificul de Sud ***I
Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a măsurilor de gestionare, conservare și control aplicabile în zona Convenției Organizației regionale de gestionare a pescuitului în Pacificul de Sud (SPRFMO) (COM(2017)0128 – C8-0121/2017 – 2017/0056(COD))

230

P8_TC1-COD(2017)0056Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 mai 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/… al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a măsurilor de gestionare, conservare și control aplicabile în zona Convenției Organizației regionale de gestionare a pescuitului în Pacificul de Sud (SPRFMO)

231

2020/C 76/34

Rezoluția Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene în vederea furnizării de asistență Greciei, Spaniei, Franței și Portugaliei (COM(2018)0150 – C8-0039/2018 – 2018/2029(BUD))

232

2020/C 76/35

Rezoluția Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2018 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2018, care însoțește propunerea privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru a acorda asistență Greciei, Spaniei, Franței și Portugaliei (08109/2018 – C8-0181/2018 – 2018/2030(BUD))

235

2020/C 76/36

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unui Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1036 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene și a Regulamentului (UE) 2016/1037 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (05700/1/2018 – C8-0168/2018 – 2013/0103(COD))

237

2020/C 76/37

Rezoluția Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea EGF/2018/000 TA 2018 – Asistență tehnică la inițiativa Comisiei) (COM(2018)0165 – C8-0131/2018 – 2018/2048(BUD))

238

2020/C 76/38

Decizia Parlamentului European din 31 mai 2018 privind numirea lui Antonio Mura ca membru al juriului menționat la articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO) (2018/2071(INS))

242

2020/C 76/39

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 31 mai 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 1313/2013/UE privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii (COM(2017)0772/2 – C8-0409/2017 – 2017/0309(COD)) 11

243


RO

 


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/1


PARLAMENTUL EUROPEAN

SESIUNEA 2018-2019

Ședințele dintre 28 și 31 mai 2018

Procesele-verbale ale acestei sesiuni au fost publicate în JO C 99, 14.3.2019.

TEXTE ADOPTATE

 


I Rezoluții, recomandări și avize

REZOLUȚII

Parlamentul European

9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/2


P8_TA(2018)0210

Optimizarea lanțului valoric în sectorul pescuitului din UE

Rezoluția Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la optimizarea lanțului valoric în sectorul pescuitului din UE (2017/2119(INI))

(2020/C 76/02)

Parlamentul European,

având în vedere articolul 42 și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), prin care se stabilește organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești,

având în vedere rezoluția sa din 6 iulie 2017 referitoare la promovarea coeziunii și a dezvoltării în regiunile ultraperiferice ale Uniunii: aplicarea articolului 349 din TFUE (1),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, în special articolul 35 privind obiectivele organizării comune a piețelor,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013, prin care se stabilește organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 508/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, în special articolele 11, 13, 41-44, 48, 63, 66, 68 și 70-73,

având în vedere strategia intermediară a Comisiei Generale pentru Pescuit în Marea Mediterană (CGPM) (2017-2020), care vizează sustenabilitatea pescuitului în Marea Mediterană și în Marea Neagră,

având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2017 referitoare la starea stocurilor de pești și situația socioeconomică a sectorului pescuitului din zona mediteraneeană (2),

având în vedere noua strategie a Comisiei intitulată „Un parteneriat strategic consolidat și reînnoit cu regiunile ultraperiferice ale UE”, publicată la 24 octombrie 2017 (COM(2017)0623),

având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2016 referitoare la trasabilitatea produselor pescărești și de acvacultură în restaurante și în comerțul cu amănuntul (3),

având în vedere Rezoluția sa din 27 aprilie 2017 referitoare la gestionarea flotelor de pescuit în regiunile ultraperiferice (4),

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0163/2018),

A.

întrucât sectorul pescuitului din UE se confruntă cu provocări din ce în ce mai dificile și mai complexe; întrucât starea resurselor și creșterea cheltuielilor, în special variațiile prețului combustibilului, pot afecta venitul pescarilor; întrucât, în acest sens, scăderea cotelor de pescuit și alocarea lor inechitabilă pune comunitățile locale în situații complicate din cauza reducerii capturilor; întrucât creșterea costurilor de transport, care rezultă din impactul dublu al creșterii prețurilor la combustibili, se conjugă cu concurența importurilor de produse provenite din țări terțe și întrucât, deși aceste probleme și altele sunt recunoscute, în multe situații cauzele înrăutățirii situației socio-economice din sectorul pescuitului încă nu au fost abordate, un exemplu fiind formarea inadecvată a prețului la prima vânzare a peștelui;

B.

întrucât sectorul pescuitului joacă un rol esențial în ceea ce privește aprovizionarea publică cu pește și menținerea echilibrului alimentar în diverse state membre, având, în același timp, o contribuție importantă la bunăstarea socioeconomică a comunităților costiere, dezvoltarea locală, ocuparea forței de muncă, menținerea și crearea de activități economice în amonte și în aval și conservarea tradițiilor culturale locale;

C.

întrucât 83 % din navele de pescuit care își desfășoară activitatea în UE și 47 % din persoanele care lucrează în sectorul pescuitului practică pescuitul la scară mică, pescuitul artizanal și pescuitul costier; întrucât Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 prevede că „statele membre ar trebui să facă eforturi pentru a oferi acces preferențial pescarilor care practică pescuitul la scară mică, pescuitul artizanal sau pescuitul costier” și întrucât această dispoziție nu este respectată;

D.

întrucât respectarea reglementărilor UE a devenit obligatorie în cazul majorității distribuitorilor de produse pescărești și de acvacultură, precum supermarketurile; întrucât, totuși, impactul acestei conformități asupra condițiilor de lucru și a veniturilor pescarilor variază, putând fi inechitabil pentru navele de pescuit mai mici;

E.

întrucât este necesar să se țină seama de marile diferențe în ceea ce privește flotele, segmentele de flotă, speciile țintă, uneltele de pescuit, productivitatea, preferințele consumatorilor, precum și consumul de pește pe cap de locuitor în țările UE, în afară de caracteristicile specifice ale industriei pescuitului care rezultă din structura sa socială, formele de comercializare și inegalitățile structurale și naturale dintre diferite regiuni de pescuit;

F.

întrucât, pentru a intra pe noi segmente de piață, pescarii care practică pescuitul la scară mică au nevoie de ajutor și sprijin financiar;

G.

întrucât situația veniturilor și a salariilor personalului din sectorul pescuitului este instabilă, din cauza modalităților de comercializare din acest sector, a modului de formare a prețurilor inițiale și a caracterului neregulat al acestei activități, ceea ce implică, printre altele, necesitatea de a menține o finanțare publică, națională și comunitară adecvată a acestui sector;

H.

întrucât analiza punctelor-cheie ale lanțului valoric al produselor pescărești poate permite pescarilor și producătorilor locali să păstreze o parte mai mare din valoarea generată prin deschiderea de noi piețe și implicarea părților interesate de la nivel local, lucru care poate avea un efect pozitiv asupra comunităților locale prin crearea unei activități economice dinamice, profitabile și sustenabile;

I.

întrucât la articolul 349 din TFUE se recunoaște situația economică și socială specială a regiunilor ultraperiferice (RUP), care este agravată de factori structurali a căror persistență și combinare dăunează grav dezvoltării lor și lanțului valoric din sectorul pescuitului (depărtare, insularitate, suprafață redusă, relief și climă dificile, dependență de unele produse etc.);

J.

întrucât, deși producătorii primari joacă un rol esențial în lanțul valoric, aceștia nu beneficiază întotdeauna de valoarea adăugată generată în etapele ulterioare ale lanțului valoric;

K.

întrucât politica comună în domeniul pescuitului (PCP) este menită să consolideze sustenabilitatea și competitivitatea sectorului pescuitului și al acvaculturii din Uniune;

L.

întrucât, pentru a asigura competitivitatea produselor pescărești provenite din regiunile ultraperiferice pe principalele piețe de destinație, este necesar, printre altele, să se asigure că prețurile lor nu sunt afectate de prețurile de transport;

M.

întrucât UE este liderul mondial în comercializarea produselor pescărești și de acvacultură;

N.

întrucât comerțul cu produse pescărești și de acvacultură este influențat de mai mulți factori, cum ar fi preferințele consumatorilor din zone geografice diferite;

O.

întrucât organizarea comună a piețelor (OCP) în domeniul produselor pescărești și de acvacultură stabilește obiectivul sporirii transparenței și a stabilității piețelor, în special în ceea ce privește cunoștințele economice și înțelegerea piețelor produselor pescărești și de acvacultură de-a lungul lanțului de aprovizionare;

P.

întrucât Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură stabilește, la articolul 38, obligația de indicare a zonei de captură sau de producție, precum și, în cazul produselor de pescuit capturate în mare, înscrierea numelui subzonei sau a diviziunii astfel cum figurează în lista zonelor de pescuit ale FAO;

Q.

întrucât, asigurând transparența, se garantează dreptul consumatorilor de a cunoaște cu exactitate maximă caracteristicile produselor pe care le cumpără; întrucât, pentru aceasta, sunt necesare îmbunătățiri în ceea ce privește etichetarea, inclusiv introducerea obligației ca pe etichetă să figureze aceleași informații precise privind proveniența atât pentru peștele vândut proaspăt, cât și pentru produsele prelucrate;

R.

întrucât dinamica actuală a vânzărilor nu permite să se repercuteze fluctuațiile costurilor factorilor de producție, inclusiv ale combustibilului, la nivelul prețurilor peștelui și întrucât prețurile medii la prima vânzare nu au mers mână în mână cu evoluția prețurilor pentru consumatorul final;

S.

întrucât studiul publicat de Departamentul pentru politici structurale și de coeziune în 2016 intitulat „Piețele de pescuit artizanal: lanțul valoric, promovarea și etichetarea” arată în mod clar că etichetarea produselor pescărești din UE poate crea confuzie în rândul consumatorilor;

T.

întrucât organizațiile de producători de produse pescărești și organizațiile de producători de produse de acvacultură („organizațiile de producători”) au un rol esențial pentru îndeplinirea obiectivelor și pentru gestionarea corectă a PCP și a OCP;

U.

întrucât Uniunea s-a angajat să asigure o calitate ridicată a produselor pescărești, în special în cadrul relațiile comerciale cu țările terțe;

V.

întrucât sectoarele prelucrării și conservării sunt importante;

W.

întrucât grupurile de acțiune locală în sectorul pescuitului sunt esențiale în cadrul PCP pentru a elabora și a pune în aplicare strategii multisectoriale și integrate de dezvoltare locală participativă, care să răspundă necesităților din zonele de pescuit; întrucât acestea joacă un rol important, contribuind la diversificarea activităților de pescuit;

X.

întrucât lanțul de aprovizionare din domeniul pescuitului nu există în mod izolat, iar stabilirea unor legături intersectoriale este de o importanță vitală pentru dezvoltarea unor produse inovatoare, care să facă posibil accesul la noi piețe și îmbunătățirea promovării acestora;

Y.

întrucât există o lipsă de coordonare și de asociere în sectorul pescuitului în unele state membre ale Uniunii;

Z.

întrucât pescuitul din regiunile ultraperiferice este supus unor cerințe specifice, recunoscute la articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care influențează, de asemenea, modul de structurare a activităților de pescuit;

AA.

întrucât organizațiile interprofesionale (așa cum sunt deja menționate în OCP) au potențialul de a îmbunătăți coordonarea activităților de comercializare de-a lungul lanțului de aprovizionare și de a stimula adoptarea unor măsuri relevante pentru întregul sector;

AB.

întrucât, deoarece stocurile de pește reprezintă resurse comune, exploatarea sustenabilă și eficientă a acestora poate fi realizată mai bine, în anumite cazuri, de organizații compuse din membri provenind din state membre diferite și din regiuni diferite ale Uniunii și, prin urmare, ar trebui să fie abordate și studiate în funcție de regiune;

AC.

întrucât sectorul pescuitului este de o importanță fundamentală pentru situația socioeconomică, a ocupării forței de muncă și a promovării coeziunii economice și sociale în regiunile ultraperiferice, a căror economie este afectată de constrângeri structurale permanente și unde există puține posibilități de diversificare economică;

AD.

întrucât lipsa tinerilor profesioniști reprezintă un obstacol în calea modernizării și a îmbunătățirii sectorului și constituie o amenințare majoră la adresa supraviețuirii multor comunități costiere;

AE.

întrucât femeile au o vizibilitate foarte redusă în sectorul pescuitului, acestea lucrând adesea în culise, cum ar fi în cadrul sprijinului logistic sau al birocrației asociate cu activitatea de pescuit, dar sunt, de asemenea, pescari și comandanți la bordul unor nave de pescuit;

AF.

întrucât obligația de debarcare este o cerință economică și socială reală, care reduce rentabilitatea financiară și are un impact asupra lanțului valoric, și întrucât ea ar trebui să fie redusă la minimum;

AG.

întrucât este necesar să se ia măsuri de sensibilizare a consumatorilor cu privire la importanța unei alimentații sănătoase și a unei producții durabile;

AH.

întrucât, printre cauzele înrăutățirii situației sociale și economice se numără și scăderea prețurilor la pește pe piață la prima vânzare și creșterea costurilor carburanților;

1.

solicită Comisiei și statelor membre ca, împreună cu autoritățile regionale, să instituie grupuri de experți a căror sarcină să fie analiza și propunerea de măsuri corective în ceea ce privește utilizarea diferitelor rubrici ale Fondului european pentru pescuit și afaceri maritime pentru a stabili cauzele neexecutării bugetare și ale posibilei pierderi de fonduri, precum și să asigure un nivel adecvat de control și transparență și să le solicite administrațiilor competente să garanteze o gestionare mai bună;

2.

solicită statelor membre să respecte dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1380/2013 și să ofere o posibilitate reală de acces preferențial la posibilitățile de pescuit flotelor artizanale și la scară mică ale UE;

3.

solicită Comisiei și statelor membre să depună eforturile necesare pentru a facilita crearea de organizații de producători, prin eliminarea piedicilor birocratice din procedura stabilită și coborârea pragurilor minime de producție, pentru a încuraja intrarea micilor producători; precizează că este, de asemenea, necesară consolidarea activităților organizațiilor de producători, îmbunătățindu-le capacitatea și facilitându-le accesul la sprijinul financiar necesar pentru a le permite să îndeplinească mai multe sarcini în afară de gestionarea de zi cu zi a pescuitului, cu condiția respectării cadrului definit de obiectivele PCP, în special pentru regiunile ultraperiferice, care trebuie să fie în măsură să adapteze la nivel local funcționarea organizațiilor de producători și a organizațiilor interprofesionale de pe teritoriile lor, caracterizate de depărtare, izolare, dimensiuni reduse, în care predomină pescuitul artizanal și care se confruntă cu un grad ridicat de vulnerabilitate în ceea ce privește importurile;

4.

susține că programele operaționale trebuie să încurajeze organizațiile de producători - prin asigurarea sprijinului financiar necesar - să își comercializeze direct produsele, evoluând în cadrul lanțului valoric, întrucât acest lucru le-ar permite să își valorizeze producția și să crească valoarea adăugată a produselor pescărești;

5.

invită Comisia și statele membre să se asigure că ajutoarele pentru sănătatea și siguranța la bord nu intră în concurență și că bugetul alocat sectorului pescuitului artizanal este majorat;

6.

cere Comisiei și statelor membre să faciliteze și să promoveze includerea, de către organizațiile de producători, a lanțului valoric în planurile de producție și de comercializare, cu scopul de a adapta oferta la cerere, de a garanta un venit echitabil pentru pescari și de a se asigura că consumatorii europeni găsesc produsele care le satisfac necesitățile, ținând seama de diferitele opțiuni; observă, în acest sens, că strategiile de marketing adaptate la caracteristicile locale reprezintă un instrument esențial, care trebuie să includă opțiunea de vânzare directă și în care sunt incluse campaniile sectoriale și/sau bazate pe un produs, pentru a contribui la îmbunătățirea informării și a sensibilizării consumatorilor, inclusiv marcarea și etichetarea care oferă informații ușor de înțeles;

7.

invită Comisia, statele membre, guvernele naționale și cele locale să capaciteze pescuitul la scară mică încurajând consumul local prin comercializarea directă și mai specializată, prin rețelele de distribuție locală (zero kilometri), inclusiv printr-o cooperare mai bună între sectorul public și sectorul pescuitului prin aprovizionarea cu produse locale din pește a instituțiilor publice, cum ar fi școlile și spitalele, precum și campanii publicitare care ar trebui asociate cu inițiativele private pentru a promova produsele alimentare locale, precum inițiativa Slow Fish, și pentru a respecta caracterul sezonier al anumitor capturi; invită, în același timp, Comisia și statele membre să sprijine cooperarea dintre sectorul pescuitului și cel al turismului și să elaboreze o listă de bune practici și experiențe care facilitează noi forme de colaborare;

8.

subliniază că unul dintre elementele de bază ale acestor strategii de comercializare este indicarea obligatorie pe etichete a originii produselor pescărești, atât în cazul produselor proaspete, cât și în cel al produselor prelucrate;

9.

solicită crearea unor sisteme în vederea îmbunătățirii prețurilor la prima vânzare în beneficiul pescarilor, pentru o mai bună remunerare a activității acestora, precum și în vederea promovării unei distribuții echitabile și corespunzătoare a valorii adăugate în cadrul întregului lanț valoric al sectorului prin reducerea marjelor de intermediere, crescând prețurile plătite producătorilor și limitând prețurile plătite de consumatorii finali; reiterează faptul că, în cazurile în care există dezechilibre grave în acest lanț, statele membre ar trebui să aibă competența de a interveni, de exemplu prin stabilirea unor marje de intermediere maxime pentru fiecare actor din lanț;

10.

invită Comisia și statele membre să sprijine inițiativa organizațiilor de pescari la scară mică din UE prin dezvoltarea unui logo special care să garanteze: un produs pescăresc proaspăt, calitate excelentă, standarde de sănătate controlate, conformitatea cu cerințele de km 0 (prin care se favorizează produsele locale față de produsele transportate din zone îndepărtate), apropierea de consumatori, respectarea tradițiilor etc.;

11.

indică faptul că, din motive de transparență și pentru a proteja drepturile consumatorilor, va fi necesar să se revizuiască anexa la Regulamentul (CEE) nr. 1536/92 privind comercializarea conservelor;

12.

invită Comisia și statele membre să introducă un sistem pentru etichetarea cărnii de pește proaspete și prelucrate, care să indice în mod clar țara de origine a acesteia;

13.

solicită cu insistență statelor membre să promoveze o mai bună coordonare și asociere în sectorul pescuitului;

14.

invită Comisia să includă o clauză privind standardele de calitate ale UE în acordurile comerciale cu țările terțe, care să garanteze că importurile respectă aceleași norme ca și produsele pescărești din UE;

15.

pentru a asigura condiții de concurență echitabile între produsele importate și produsele pescărești și de acvacultură ale UE, invită Comisia și statele membre să verifice cu atenție dacă produsele importate în Uniune respectă cerințele în vigoare ale UE privind siguranța, igiena și calitatea, precum și Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului (5) privind pescuitul INN;

16.

insistă asupra unei aplicări mai stricte a legislației UE privind etichetarea și informarea consumatorilor, atât pe piețele de comerț cu amănuntul, cât și în sectorul hotelier, al restaurantelor și de catering (HORECA); consideră că acest lucru este important pentru toate produsele pescărești, atât pentru cele importate, cât și pentru cele produse în UE; consideră că punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1224/2009 privind controlul ar trebui să fie consolidată în acest scop în toate statele membre și că reglementările ar trebui să fie adaptate pentru a acoperi toate etapele lanțului de aprovizionare;

17.

încurajează Comisia Europeană să realizeze un studiu cu privire la impactul importurilor asupra pescuitului local;

18.

solicită Comisiei să permită utilizarea corespunzătoare a regionalizării, acordând o atenție deosebită regiunilor ultraperiferice, precum și a diferențierii instrumentelor de sprijin și să permită adaptarea acestora la diverse tipuri de organizații de producători și la nevoile specifice ale acestora;

19.

subliniază importanța elaborării unor politici care să le permită comunităților locale de coastă să ofere servicii integrate, exploatând sinergiile din diversele sectoare de producție care pot genera și încuraja dezvoltarea la nivel local; insistă, prin urmare, să se îmbine finanțarea din cadrul PCP cu alte programe europene în cadrul FSE sau PAC; subliniază că această combinație de resurse și programe ar trebui să susțină inițiativele colectivităților și antreprenorilor locali care se concentrează asupra dezvoltării rurale, a îmbunătățirii condițiilor de trai și a consolidării și, în special, a diversificării surselor de venituri;

20.

consideră că sprijinul acordat pentru transportul peștelui din regiunile ultraperiferice până la intrarea acestuia pe piața internațională trebuie menținut sau, de preferință, majorat, pentru a garanta condiții de concurență echitabile în raport cu produsele provenite din alte zone;

21.

invită Comisia să studieze posibilitatea de a crea, cât mai curând posibil, un instrument financiar dedicat sprijinirii pescuitului, pe baza POSEI pentru sectorul agricol în regiunile ultraperiferice, care să aibă capacitatea de a îmbunătăți cu adevărat potențialul lor în domeniul piscicol; consideră că ar trebui să se analizeze posibilitatea de a se include în acest instrument specific în special dispozițiile de la articolul 8 (ajutorul de stat), articolul 13 alineatul (5) (resursele bugetare în cadrul gestiunii partajate), articolul 70 (sistemul de compensații), articolul 71 (calcularea compensației), articolul 72 (planul de compensare) și articolul 73 (ajutoare de stat pentru punerea în aplicare a planurilor de compensare) din actualul Regulamentul (UE) nr. 508/2014 privind Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime;

22.

consideră că astfel de planuri de dezvoltare la nivel local pentru comunitățile de coastă ar trebui să sprijine noile întreprinderi și activități care fac posibile integrarea în lanțul valoric a materiilor prime de înaltă calitate, a proceselor de transformare specifice și a patrimoniului cultural și istoric al acestor comunități; precizează, de asemenea, că acestea ar trebui să promoveze mecanisme de comercializare, cum ar fi etichetarea obligatorie a originii produsului, care contribuie la creșterea vizibilității acestor calități pe piață și garantează că cea mai mare parte a veniturilor rezultate le revin acestor comunități;

23.

subliniază, de asemenea, rolul important pe care îl joacă marea, resursele marine și produsele piscicole în promovarea coeziunii și a dezvoltării regiunilor ultraperiferice și în aplicarea articolului 349 din TFUE; îndeamnă, în acest context, Comisia să respecte articolul 349 din TFUE, inclusiv în ceea ce privește sectorul pescuitului, prin restabilirea integrală a programului autonom POSEI, care a fost eliminat în contextul reformării actualului FEPAM;

24.

solicită Comisiei, statelor membre și autorităților regionale și locale să încurajeze crearea organizațiilor interprofesionale, precum și a organizațiilor de producători și a asociațiilor de organizații de producători la nivel transnațional (astfel cum se prevede în OCP), bazate pe regiunile biogeografice sau la nivelul UE; indică faptul că acesta este un instrument esențial pentru capacitarea organizațiilor de producători și pentru consolidarea puterii lor de negociere;

25.

solicită ca procesul să fie încurajat să se dezvolte, ținând seama în mod deosebit de politicile de gen, cu scopul de a garanta reprezentarea adecvată a femeilor în aceste organizații; indică că acest lucru ar reflecta prezența actuală a femeilor și ar consolida rolul lor în cadrul sectorului;

26.

subliniază că este important să se consolideze cooperarea dintre mediul științific și sectorul pescuitului pentru a aborda dependențele și deficiențele complexe din cadrul proceselor lanțului valoric în vederea îmbunătățirii beneficiilor aduse părților interesate;

27.

invită Comisia să intensifice, să promoveze și să generalizeze utilizarea informațiilor furnizate de Observatorul Pieței Europene pentru produse provenite din pescuit și din acvacultură (EUMOFA), astfel încât toți operatorii din cadrul lanțului să dispună de informații transparente, fiabile și actualizate pentru luarea unor decizii eficiente în cadrul întreprinderilor; invită, în acest sens Comisia să actualizeze informațiile privind noile provocări pentru comercianți, cum ar fi, de exemplu, vânzările online sau modificările obiceiurilor de consum;

28.

subliniază că este necesară o revizuire ambițioasă a OCP pentru produsele pescărești pentru a consolida contribuția sa la veniturile din acest sector, la stabilitatea piețelor și la o mai bună comercializare a produselor pescărești, sporind valoarea adăugată a acestora;

29.

solicită Comisiei să includă produsele pescărești în viitoarea sa propunere de regulament privind combaterea practicilor comerciale neloiale, care sunt o problemă generală în sectorul produselor alimentare;

30.

îndeamnă Comisia să revizuiască sistemul de etichetare a produselor pescărești prevăzut în Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 și bazat pe zonele de pescuit ale FAO, care au fost stabilite cu peste 70 de ani în urmă pentru a oferi informații despre capturi și nu pentru a oferi orientări consumatorilor, având în vedere faptul că sistemul creează confuzie și nu contribuie la furnizarea de informații clare, transparente și ușor de înțeles;

31.

solicită Comisiei, statelor membre și autorităților regionale și locale să analizeze lipsa calificărilor profesionale din sectorul pescuitului, în special lipsa tinerilor specialiști, astfel încât programele de formare a profesioniștilor din sectorul pescuitului să fie garantate și axate pe nevoile reale ale sectorului și să contribuie astfel la modernizarea și dezvoltarea sectorului și la păstrarea populației în localitățile de pescari, precum și la apariția unor oportunități de creare a unor locuri de muncă adecvate în sectorul acvaculturii în zonele rurale și de coastă, regiunile ultraperiferice și regiunile care depind de pescuit;

32.

subliniază importanța creării de piețe de origine și de produse tradiționale de o calitate deosebită, promovate prin intermediul târgurilor, al comerțului la scară mică și al restaurantelor, ca formă de creștere a valorii adăugate a produselor locale și de promovare a dezvoltării locale;

33.

subliniază importanța elaborării unor strategii specifice de formare în domeniul competențelor digitale, care să se axeze pe gestionare și, în special, pe vânzare, ca instrument de bază pentru îmbunătățirea poziției producătorilor în lanțul valoric;

34.

subliniază că strategiile de formare trebuie să vizeze atât ocupații tradiționale desfășurate în sector, în special de către femei, cât și planuri specifice, axate pe creșterea capacității de inserție profesională și a spiritului antreprenorial în rândul femeilor; subliniază că includerea acestor aspecte în cursuri de formare acreditate trebuie de asemenea să aibă efecte juridice și, în consecință, să îmbunătățească situația acestor lucrători pe piața forței de muncă;

35.

invită Comisia să aibă în vedere modalități mai bune de a promova comercializarea produselor pescărești prelucrate cu o mai mare valoare adăugată, mai ales conservele, urmând exemplul anumitor produse agricole și programe pentru promovarea pe plan extern a produselor pescărești din UE, inclusiv prezentarea lor la concursuri și târguri internaționale;

36.

îndeamnă statele membre și autoritățile regionale să sprijine operatorii economici din sectorul pescuitului să dobândească acces la cunoștințele, rețelele și finanțarea necesare pentru a desfășura activități inovatoare și a crea noi produse („alimente noi”), în special în ceea ce privește valorificarea speciilor deja capturate și care au o valoare economică redusă, și să asigure implicarea organizațiilor și a institutelor de cercetare, de exemplu, a institutelor oceanografice, care au cunoștințe vaste privind materiile prime de bază și proprietățile lor biologice, nutriționale și organoleptice; să depună eforturi pentru a evita deșeurile prin maximizarea valorii produselor proaspete, stimularea sinergiilor între diferite componente ale lanțului de aprovizionare și creșterea capacității de rezistență a sectorului;

37.

solicită statelor membre și autorităților locale și regionale să colaboreze în vederea elaborării unor campanii de sensibilizare și informare a consumatorilor eficace, axate în mod specific asupra produselor, pe teme precum importanța consumului de produse pescărești locale, pentru a asigura vizibilitatea impactului sectorului asupra ocupării forței de muncă la nivel local și asupra coeziunii sociale a comunităților costiere, pentru a evidenția calitățile nutritive ale peștelui proaspăt și pentru a sensibiliza publicul cu privire la necesitatea de a include produse pescărești într-un regim alimentar sănătos etc.;

38.

invită Comisia să propună o definiție clară și să elaboreze bazele pentru un viitor program european care să sprijine pescuitul artizanal pentru a contribui la îmbunătățirea sustenabilității ambientale și socioeconomice a sectorului pescuitului din UE, pentru a permite identificarea, diferențierea și punerea în valoare a produselor provenite din pescuitul artizanal în vederea încurajării consumului acestora și pentru a încuraja noile generații să lucreze în sectorul pescuitului, astfel încât să aibă loc un schimb de generații, asigurând cote acceptabile pentru pescarii care practică pescuitul la scară mică și controlul mai eficace al resurselor și, prin urmare, mai multă coeziune socială în comunitățile costiere din UE;

39.

invită Comisia să lanseze consultări publice online specifice la nivelul UE pentru colectarea de date privind lanțul de aprovizionare, problemele legate de transparența pieței, repartizarea valorii, etichetarea și nevoile consumatorilor, de la o gamă largă de părți interesate din sectorul european al pescuitului;

40.

invită Comisia să studieze beneficiile pe care le pot oferi lanțurile valorice mondiale pescuitului artizanal pentru a se integra mai ușor în economia globală, mărind valoarea adăugată a produselor sale și permițându-i, în același timp, să își mențină activitatea sa, precum și cea a comunităților locale; subliniază importanța activităților de formare în domeniul competențelor digitale în acest scop;

41.

consideră că lanțul valoric al produselor pescărești este complex, pornind de la producători, continuând prin mai mulți intermediari și ajungând la comerciantul cu amănuntul sau la restaurante; subliniază că angrosiștii care vând pește și prelucrătorii de pește joacă un rol important în lanțul valoric; constată că, în medie, marja din lanțul valoric este de doar 10 % pentru producători, restul de 90 % revenindu-le intermediarilor; subliniază că scurtarea lanțului valoric, în special prin crearea de organizații de producători care sunt actori-cheie prin planurile lor de producție și de comercializare, constituie un prim mijloc atât pentru îmbunătățirea veniturilor micilor pescari, cât și pentru ca consumatorul să poată obține un produs de calitate mai bună (probabil la un preț mai bun);

42.

subliniază importanța de a investi în tineri profesioniști pentru a implica și a responsabiliza noua generație de pescari și solicită crearea de oportunități pentru tinerii pescari, astfel încât aceștia să dezvolte noi competențe, să construiască întreprinderi reziliente, să fie membri activi ai comunităților lor locale și să contribuie în mod pozitiv la lanțul valoric din sectorul pescuitului;

43.

solicită statelor membre și autorităților regionale să profite de oportunitățile de sprijin oferite de grupurile de acțiune locală în sectorul pescuitului pentru a-și adapta operațiunile la necesitățile locale în numeroase domenii, precum formarea și diversificarea activităților bazate pe inovare, printre multe altele, și pentru a asista pescarii și membrii comunităților locale să acceseze programele de sprijin și finanțarea care sunt disponibile din partea UE;

44.

invită Comisia să analizeze posibilitatea de a stabili o procedură pentru valorificarea capturilor accidentale rezultate din obligația de debarcare în interesul economic și social al actorilor din cadrul lanțului valoric, în special al pescarilor, susținând totodată inițiativele locale;

45.

invită statele membre și autoritățile regionale să disemineze mai bine informațiile privind programele de sprijin existente și să consolideze sprijinul administrativ, de exemplu prin intermediul unor platforme de informare;

46.

invită Comisia să promoveze și să sprijine inițiative care să vizeze o mai mare selectivitate, în scopul reducerii capturilor accidentale, și să îmbunătățească în cele din urmă viabilitatea financiară a pescuitului, vizând speciile care răspund așteptărilor consumatorilor;

47.

invită Comisia și statele membre să includă perspectiva de gen în politicile din domeniul pescuitului pentru a ilustra rolul important al femeilor în sectorul pescuitului din Uniune și pentru a întări statutul acestora;

48.

invită Comisia și statele membre să consolideze legăturile dintre piața muncii și sistemele de învățământ, prevăzând, de exemplu, includerea materiilor legate de pescuit și acvacultură în programa de învățământ a școlilor tehnice de navigație;

49.

invită Comisia, statele membre și autoritățile regionale să își unească eforturile pentru a pune în practică activitățile propuse în prezentul raport, astfel încât activitățile de pescuit să devină mai profitabile;

50.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor, precum și guvernelor statelor membre și consiliilor consultative.

(1)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0316.

(2)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0255.

(3)  JO C 76, 28.2.2018, p. 40.

(4)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0195.

(5)  Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1936/2001 și (CE) nr. 601/2004 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1093/94 și (CE) nr. 1447/1999 (JO L 286, 29.10.2008, p. 1).


REZOLUȚII

9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/11


P8_TA(2018)0211

Punerea în aplicare a instrumentelor PAC pentru tinerii fermieri în UE după reforma din 2013

Rezoluția Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la punerea în aplicare a instrumentelor PAC pentru tinerii fermieri în UE după reforma din 2013 (2017/2088(INI))

(2020/C 76/03)

Parlamentul European,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (1),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (2),

având în vedere Regulamentul (UE) 2017/2393 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1305/2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune, a Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune, a Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și a Regulamentului (UE) nr. 652/2014 de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor (3),

având în vedere studiul intitulat „Tinerii fermieri: punerea în aplicare a politicilor după reforma PAC din 2013”, solicitat de Departamentul său tematic pentru politici structurale și de coeziune (Departamentul tematic B) și prezentat în cadrul reuniunii Comisiei AGRI din 23 noiembrie 2017,

având în vedere audierea sa privind „Punerea în aplicare a politicilor privind tinerii fermieri după reforma PAC din 2013”, care a avut loc la 23 noiembrie 2017,

având în vedere Raportul special nr. 10/2017 al Curții de Conturi Europene intitulat „Sprijinul acordat de UE pentru tinerii fermieri ar trebui să fie mai bine direcționat, astfel încât să stimuleze o reînnoire eficace a generațiilor”,

având în vedere Rezoluția sa din 27 aprilie 2017 referitoare la situația actuală a concentrării terenurilor agricole în UE: cum se poate facilita accesul agricultorilor la terenuri? (4),

având în vedere studiul realizat de Consiliul European al Tinerilor Agricultori (CEJA) intitulat „Tinerii fermieri sunt esențiali în cadrul viitoarei PAC”, publicat la 17 mai 2017,

având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor intitulat „Acordarea de sprijin tinerilor agricultori din Europa” (5),

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0157/2018),

A.

întrucât, în UE, doar aproximativ 6 % dintre administratorii de exploatații agricole sunt tineri cu vârsta sub 35 de ani, în timp ce peste jumătate au depășit vârsta de 55 de ani; întrucât disparitățile dintre statele membre sunt mari;

B.

întrucât aceste cifre nu s-au modificat semnificativ în ultimul deceniu, procentul tinerilor fermieri fiind în scădere, iar îmbătrânirea populației de fermieri constituind o problemă majoră; întrucât situația reînnoirii generațiilor în agricultură variază semnificativ de la un stat membru la altul și impune, prin urmare, o abordare flexibilă și diversificată;

C.

întrucât, de mai bine de 50 de ani, dezvoltarea agricolă susținută de politica agricolă comună (PAC) promovează pretutindeni extinderea, concentrarea exploatațiilor și o capitalizare importantă a bunurilor de producție, ceea ce face ca transferul anumitor exploatații către tineri și/sau accesibilitatea acestora să fie dificilă, având în vedere necesitatea de a dispune de un capital semnificativ pentru a le prelua;

D.

întrucât îmbătrânirea populației care lucrează în agricultură este deosebit de acută în sectoarele zootehnice și, în special, în sectorul ovinelor și caprinelor, din cauza limitărilor existente în ceea ce privește rentabilitatea economică a acestora;

E.

întrucât, în perioada 2007-2013, numărul tinerilor fermieri din întreaga UE a scăzut de la 3,3 la 2,3 milioane, iar suprafața fermelor cultivate de tinerii fermieri a scăzut în perioada respectivă de la 57 la 53 de milioane de hectare;

F.

întrucât, având în vedere schimbările demografice, precum depopularea și îmbătrânirea populațiilor în zonele rurale, este esențial să se creeze oportunități pentru agricultură, ca sector modern și atractiv, pentru a încuraja tinerii să aleagă profesii în domeniul agriculturii;

G.

întrucât există o concurență acerbă pentru accesul la terenuri între tinerii care doresc să se instaleze și fermierii deja instalați și, uneori, chiar între tineri și societățile de investiții interesate în prezent de agricultură;

H.

întrucât, pe viitor, va fi amenințat însuși modelul de dezvoltare agricolă bazat pe exploatații familiale;

I.

întrucât PAC are în continuare un rol indispensabil în această privință;

J.

întrucât, în domeniul agriculturii, reînnoirea generațiilor constituie o problemă atât din punctul de vedere al includerii noii generații, cât și al retragerii actualei generații de fermieri, iar numărul scăzut de tineri care aleg profesia de fermier pune în pericol sustenabilitatea economică și socială a zonelor rurale și creșterea acestora, precum și independența alimentară și siguranța alimentară a UE; întrucât o situație economică satisfăcătoare este prima condiție pentru ca profesia să fie atractivă;

K.

întrucât ultima reformă a PAC a confirmat și a introdus o serie de instrumente care pot fi combinate și adaptate la situațiile naționale din statele membre, în special plata obligatorie acordată tinerilor fermieri în cadrul primului pilon (6,9 miliarde de euro pentru 180 000 de tineri fermieri), iar în cadrul celui de-al doilea pilon, măsuri precum acordarea de sprijin pentru instalare, pentru acces la finanțare și la credite sau, mai mult, posibilitatea realizării unui subprogram tematic pentru tinerii fermieri (2,6 miliarde de euro);

L.

întrucât, în cadrul UE, nu toate statele membre dispun de o politică reală privind înființarea exploatațiilor agricole și nu toate utilizează ansamblul instrumentelor pe care PAC le pune la dispoziție pentru a sprijini tinerii fermieri, în special măsura din cadrul celui de al doilea pilon privind „înființarea de societăți pentru tinerii fermieri”;

M.

întrucât femeile tinere care preiau responsabilitatea gestionării unei întreprinderi agricole reprezintă doar o mică parte din tinerii fermieri, fără a constitui însă un grup omogen și având, astfel, nevoi diferite atunci când încep această carieră;

N.

întrucât reînnoirea generațiilor ar trebui să reprezinte una dintre prioritățile esențiale ale viitoarei PAC, oferind un cadru politic comun pentru strategiile naționale adaptate, și întrucât încurajarea reînnoirii generațiilor este o condiție indispensabilă pentru a menține activitatea agricolă în întreaga UE și a păstra caracterul dinamic și atractiv al comunităților rurale, în special prin a încuraja diversitatea exploatațiilor și a promova agricultura familială sustenabilă;

O.

întrucât accesul la terenuri a fost identificat drept unul dintre principalele obstacole pe care le întâmpină tinerii fermieri și noii fermieri, situație care persistă de mai mulți ani și impune găsirea unor soluții reale; întrucât accesul la terenuri tinde să fie obstrucționat, în special, pe de o parte, de pierderea de terenuri agricole ca urmare a impermeabilizării solului, a urbanizării, a turismului, a proiectelor de infrastructură, a schimbării destinației terenurilor și a extinderii deșertificării cauzate de schimbările climatice și, pe de altă parte, de concentrarea terenurilor; întrucât creșterile speculative de prețuri ridică probleme serioase și din ce în ce mai alarmante pentru noii fermieri și tinerii fermieri în multe state membre; întrucât, deși facilitează accesul la finanțare sau la capital, sprijinul actual nu abordează problema substanțială a accesului la terenuri în scopul înființării unei ferme noi;

P.

întrucât noii fermieri, cum ar fi tinerii fermieri, sunt deosebit de vulnerabili la volatilitatea prețurilor și întrucât aceștia se confruntă cu dificultăți suplimentare în a dobândi acces la finanțare din partea băncilor sau a altor programe de creditare, din cauza lipsei de active financiare care să fie utilizate drept garanție;

Q.

întrucât sprijinul acordat de UE tinerilor fermieri ar trebui să fie mai bine orientat pentru a asigura reînnoirea generațiilor și pentru a combate declinul și concentrarea exploatațiilor;

R.

întrucât, în ciuda măsurilor de sprijin ale UE, există încă provocări legate de instalarea tinerilor fermieri și reînnoirea generațiilor în sectorul agricol al UE;

S.

întrucât rata femeilor identificate ca fermier cu titlu principal este mai mare în categoria noilor fermieri decât în sectorul agricol în general;

T.

întrucât situația demografică din anumite regiuni ale UE este foarte dezechilibrată, numărul tinerilor care trăiesc acolo fiind redus sau inexistent;

U.

întrucât tinerii fermieri și noii fermieri reprezintă surse importante de inovare și antreprenoriat în agricultură, aducând beneficii precum introducerea de noi cunoștințe sau tehnici, elaborarea unor modele noi de afaceri bazate pe utilizatorii finali, dezvoltarea unor sisteme agricole mai durabile, dezvoltarea unor noi modele de organizare (de exemplu, arendarea, prefinanțarea, externalizarea spre public), creșterea conexiunilor dintre agricultură și comunitatea locală, precum și adaptarea cunoștințelor tradiționale în scopul dezvoltării de inovații comerciale (de exemplu, producția de alimente artizanale);

V.

întrucât o mare parte din regiunile montane se confruntă cu dificultăți deosebite din cauza ratelor reduse de investiții, a condițiilor specifice și a reliefului dificil, ceea ce descurajează tinerii de la a rămâne sau a începe o afacere în aceste regiuni;

W.

întrucât o abordare mai flexibilă din partea autorităților naționale și/sau regionale atunci când aplică „Schema pentru tinerii fermieri” în țările în care există astfel de regiuni se impune, prin urmare, ca o condiție prealabilă;

X.

întrucât noii fermieri tind să opereze ferme mai mici și, prin urmare, fac eforturi pentru a avea acces la mijloace de producție la prețuri competitive și pentru a produce cantitățile necesare pentru realizarea unor economii de scară;

Y.

întrucât 80 % din subvențiile PAC sunt distribuite către doar 20 % din exploatațiile agricole din UE, iar distribuirea efectivă a subvențiilor ar putea fi chiar mai inegală deoarece statisticile disponibile nu permit să se stabilească nimic despre proprietatea și controlul fermelor;

Z.

întrucât „Manifestul tinerilor agricultori”, lansat în 2015 de Consiliul European al Tinerilor Agricultori, solicită următoarele: acces la terenuri și la credite prin măsuri de sprijin public; reglementări menite să combată practicile comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente; măsuri de reducere a gradului de volatilitate a veniturilor tinerilor fermieri și sprijinirea investițiilor și a accesului la terenuri pentru a apăra și a proteja solurile și a optimiza utilizarea acestora de către tinerii fermieri pentru producerea de alimente;

AA.

întrucât tinerii fermieri reprezintă elementul-cheie pentru un sector agricol sustenabil, diversificat și favorabil incluziunii, iar promovarea accesului lor la agricultură va permite asigurarea viitorului producției de alimente și protejarea mediului și a peisajelor rurale;

AB.

întrucât volatilitatea extremă a prețurilor produselor agricole reprezintă un important factor de descurajare pentru persoanele care doresc să înceapă o activitate agricolă, determinându-le adesea să se concentreze asupra producțiilor de nișă cu care pot obține câștiguri marginale mai sigure;

AC.

întrucât dreptul UE recunoaște conceptele de „tineri fermieri” și „fermieri care își încep activitatea agricolă”;

AD.

întrucât procesul concentrării terenurilor se caracterizează printr-o intensitate din ce în ce mai mare; întrucât, între 2005 și 2015, numărul exploatațiilor agricole s-a redus cu aproximativ 3,8 milioane, în timp ce dimensiunea lor medie a crescut cu 36 %;

AE.

întrucât, în Declarația 2.0 de la Cork din 6 septembrie 2016, se exprimă preocupări privind exodul rural și exodul tinerilor, precum și necesitatea de a garanta că zonele și comunitățile rurale (spațiul rural, exploatațiile agricole, satele și micile orașe) rămân locuri atrăgătoare de trai și de muncă, prin îmbunătățirea accesului la servicii cum ar fi școlile, spitalele, inclusiv servicii de maternitate, rețele în bandă largă și facilități de agrement, precum și a oportunităților pentru cetățenii din mediul rural de încurajare a spiritului antreprenorial atât în domenii rurale tradiționale, cât și în noi sectoare economice;

AF.

întrucât reînnoirea generațiilor depinde în special de afirmarea unei voințe reale a politicienilor aleși (la nivelul UE și național), a profesioniștilor responsabili și, în special, a celor mai înaintați în vârstă; întrucât această voință presupune o politică generală ambițioasă și coerentă – care nu se manifestă cu adevărat în prezent – care să combine atât instrumentele PAC, cât și diferitele instrumente ale politicilor naționale în domenii atât de diverse precum proprietatea funciară, finanțarea, tipurile de posesiune și politicile privind structurile agricole, fiscalitatea, dreptul succesoral, sistemele de pensii, formarea etc.;

AG.

întrucât în prezent tinerii fermieri din UE concurează într-un sector agricol cu o evoluție rapidă; întrucât inovarea, cercetarea și agricultura de precizie au potențialul de a îmbunătăți randamentul culturilor agricole și, în același timp, de a permite o mai bună gestionare a resurselor;

AH.

întrucât numărul de cereri depuse pentru măsura de stabilire a tinerilor în agricultură, care este prevăzută în cadrul celui de al doilea pilon al PAC, a depășit în unele state membre valoarea plăților totale planificate pentru perioada de programare 2014-2020;

AI.

întrucât tinerii fermieri care, asemenea tuturor celorlalți fermieri din UE, produc și își plasează produsele pe piața unică europeană, nu beneficiază de aceleași condiții de desfășurare a activității sau de împrumut în toate statele membre;

AJ.

întrucât au fost create inițiative precum „Acțiunea UE pentru satele inteligente”;

AK.

întrucât zonele rurale trebuie să-și păstreze populația, atât de tineri de vârstă activă, cât și de persoane în vârstă;

Recomandări

Buget și acces la finanțare

1.

sprijină menținerea unei PAC puternice în vederea viitoarei reforme, întrucât aceasta ar constitui principalul stimulent pentru tinerii care doresc să întreprindă o activitate în domeniul agriculturii;

2.

solicită să se pună în aplicare deciziile recent adoptate în Regulamentul (UE) 2017/2393 și să se acorde în continuare sprijin „Schemei pentru tinerii fermieri” prin creșterea nivelului maxim al alocărilor din fonduri naționale la peste 2% pentru plățile obligatorii (în cadrul primului pilon) și prin majorarea ratei de sprijin din cadrul celui de al doilea pilon pentru a se încuraja reînnoirea generațiilor; subliniază că ar trebui examinată consolidarea unei măsuri de ajutor la înființare pentru tinerii fermieri (granturi pentru tinerii fermieri) în cadrul oricărei viitoare PAC

3.

salută faptul că, în temeiul Regulamentului (UE) 2017/2393, statelor membre li se oferă posibilitatea de a majora până la 50 % pachetul alocat în cadrul primului pilon tinerilor fermieri (care, anterior, era de 25 %), în limitele pragurilor existente; recomandă prelungirea perioadei în care exploatația agricolă poate beneficia de acest sprijin, pentru a încuraja reînnoirea generațiilor; salută, de asemenea, decizia de revizuire, prin intermediul Regulamentului (UE) 2017/2393, a limitei impuse cu privire la accesul la sprijinul prevăzut în cadrul primului pilon, în sensul măririi acesteia de la cinci la zece ani de la instituirea întreprinderii;

4.

salută posibilitatea tinerilor fermieri, prevăzută de Regulamentul (UE) 2017/2393, de a beneficia de sprijinul pentru dezvoltare rurală pentru stabilirea inițială, inclusiv în cazul stabilirii comune cu alți fermieri, care fie au vârsta de peste 40 de ani, în vederea îmbunătățirii schimbului de generații, fie sunt fermieri tineri, multiplicând sprijinul;

5.

observă că instrumentele PAC pentru tinerii fermieri ar trebui să fie orientate spre nevoile specifice ale acestora, inclusiv către nevoile lor economice și sociale;

6.

pledează în favoarea sprijinului diferențiat inclusiv în funcție de vârsta tinerilor fermieri și a nivelului lor de formare profesională;

7.

salută crearea unui instrument de garantare agricolă, propus de Comisia Europeană și de Banca Europeană de Investiții (BEI) în martie 2015, care ar trebui să înlesnească accesul tinerilor fermieri la credite; recomandă ca accesul la finanțare să se îmbunătățească prin dobânzi subvenționate pentru împrumuturile solicitate de noii fermieri de pe piața agricolă, inclusiv de la operatori financiari privați, în special prin punerea în aplicare a instrumentelor financiare pentru acordarea de împrumuturi fără dobândă pentru investițiile efectuate de către tinerii fermieri; solicită îmbunătățirea cooperării cu BEI și Fondul european de investiții pentru promovarea creării de instrumente financiare specifice pentru tinerii fermieri din toate statele membre;

8.

consideră că este necesar să se promoveze noi forme de finanțare participativă în domeniul agriculturii și cele observate deja în UE cu privire la transferul de terenuri, care pot fi combinate cu aceste noi instrumente financiare;

9.

recomandă o îmbunătățire în evaluarea bonității exploatațiilor agricole de către instituțiile bancare și de credit, inclusiv prin dezvoltarea instrumentelor financiare din cadrul PAC;

10.

recomandă să se valorifice oportunitățile pe care le oferă fondurile structurale și de investiții europene, în completarea ajutoarelor din cadrul PAC, pentru a concepe și a pune în aplicare în sinergie instrumente financiare sub forma unor împrumuturi, garanții sau fonduri de capital, pentru a asigura accesul mai facil al tinerilor fermieri la finanțare; remarcă faptul că un plan de afaceri robust pentru exploatația agricolă este, de obicei, o componentă esențială pentru a obține finanțare și este de opinie că ar trebui să se aplice normele creditării prudente; subliniază necesitatea unui intermediar pentru fermieri și, prin urmare, recomandă ca sprijinul să fie însoțit de servicii de consiliere financiară calificate și independente;

11.

subliniază necesitatea unei mai bune promovări a Schemei pentru tinerii fermieri de către statele membre și solicită o cooperare consolidată între autoritățile naționale, regionale și locale, în scopul diseminării informațiilor privind instrumentele de sprijin pentru tinerii fermieri;

12.

invită Comisia să propună măsuri de sprijin pentru investiții în agricultura inteligentă cu scopul de a facilita accesul tinerilor fermieri la progresele tehnologice;

Gestionarea și simplificarea măsurilor puse în aplicare

13.

salută faptul că reforma PAC din 2014-2020 a introdus noi măsuri de sprijinire a tinerilor fermieri care doresc să înființeze exploatații agricole; își exprimă preocuparea cu privire la faptul că nivelul sarcinilor administrative constituie deseori o piedică în calea celor care doresc să beneficieze de aceste măsuri; constată că gestionarea globală a plăților directe și a măsurilor programului de dezvoltare rurală este considerată foarte complexă și dificilă, în special pentru noii fermieri care nu cunosc sistemul de plăți; recomandă un efort sporit pentru simplificarea procedurilor și reducerea timpului necesar pentru aprobarea plăților;

14.

salută modificările introduse în Regulamentul (UE) 2017/2393 în sprijinul tinerilor prin îmbunătățirea accesului acestora la instrumentele financiare și prin faptul că acesta prevede o majorare a plății unice de la primul pilon;

15.

solicită sistematizarea ajutorului pentru serviciile de consiliere, în special pentru tinerii care nu provin din mediul rural;

16.

felicită Comisia pentru intenția sa de a aprofunda măsurile care promovează reînnoirea generațiilor în contextul viitoarei reforme a PAC, dar consideră că aceste noi inițiative ar trebui să fie însoțite de un buget suficient la nivelul UE, întrucât, în caz contrar, acestea nu vor avea efectul stimulativ dorit;

17.

regretă lipsa de coordonare între plățile acordate tinerilor fermieri și măsura de ajutor la instalare, care sunt gestionate de autorități diferite;

18.

solicită Comisiei să dezvolte o abordare mai holistică, care să permită mai multe sinergii între ajutoarele din cadrul primului pilon și cele din cadrul celui de al doilea pilon și subliniază că acestea din urmă ar trebui să fie puse în aplicare de toate statele membre;

19.

constată că majoritatea exploatațiilor agricole nou-înființate se află într-un mediu competitiv, în care condițiile se schimbă rapid; recomandă ca fermierilor din UE să li se acorde o mai mare flexibilitate pentru a-și adapta planurile de afaceri la evoluția condițiilor de pe piețe; consideră că ar trebui avute în vedere niște schimbări în ceea ce privește plățile eșalonate;

20.

observă că statele membre au posibilitatea de a aplica instrumente suplimentare prin ambii piloni ai PAC și încurajează statele membre care se confruntă cu provocări geografice specifice, cum ar fi regiuni montane sau, în unele cazuri, regiuni defavorizate, să aibă în vedere introducerea unui factor de multiplicare (de exemplu 2), care să țină cont de numărul de recolte pe an sau de gama de culturi care pot fi cultivate acolo, atunci când acordă sprijin tinerilor fermieri care doresc să își desfășoare activitatea în aceste regiuni, în scopul de a stimula activitățile din această regiune în încercarea de a combate provocările demografice;

21.

subliniază faptul că practicile comerciale neloiale din lanțul de aprovizionare cu produse alimentare, a căror impunere permite cumpărătorului și/sau prelucrătorului sau comerciantului să exploateze puterea semnificativă de negociere a acestora față de furnizorii lor, reprezintă o amenințare gravă la adresa stabilității întreprinderilor fermierilor; invită Comisia să adopte o reglementare adecvată la nivelul UE;

22.

solicită statelor membre să efectueze modificările legislative necesare pentru a transpune în toate legislațiile naționale calificarea drept subvenție de capital, și nu drept subvenție obișnuită, a sprijinului acordat pentru instalarea tinerilor în exploatațiilor agricole și pentru îmbunătățirea acestora;

23.

recunoaște că fermierii trebuie să-și poată gestiona în continuare terenurile și că, pentru a funcționa corespunzător, o exploatație agricolă trebuie să fie liberă și flexibilă, ca orice alt tip de întreprindere;

24.

subliniază că plățile către tinerii fermieri nu ar trebui să fie întârziate, ci efectuate periodic și previzibil pentru a preveni îndatorarea acestora și, astfel, obstacolele care le-ar submina proiectele;

25.

solicită să se adopte o abordare bazată pe rezultate care să stimuleze dezvoltarea de noi inovații și o mai bună gestionare a resurselor, menită să consolideze poziția tinerilor fermieri motivați;

26.

reamintește că, pentru a fi viabilă din punct de vedere economic, o exploatație agricolă trebuie să se poată extinde pentru a ajunge la o dimensiune critică care să fie în concordanță cu realitatea economică de pe piață;

27.

subliniază că este necesar să se țină seama de diversitatea teritoriilor, în special de zonele dificile, care necesită un sprijin adaptat;

Accesul la terenuri și combaterea „acaparării terenurilor”

28.

constată că accesul la terenuri constituie unul dintre principalele obstacole în calea tinerilor fermieri și a noilor fermieri din UE și este limitat din cauza ofertei reduse de terenuri de vânzare sau de închiriat din multe regiuni, precum și din cauza concurenței din partea altor fermieri, investitori și utilizatori rezidențiali și a problemelor legate de obținerea unei finanțări; consideră că trebuie analizate circumstanțele care limitează accesul la terenuri în fiecare stat membru; consideră că problema accesului la terenuri este agravată de actuala structură pentru plățile directe, care poate duce la creșterea costurilor de închiriere a terenurilor și a prețurilor de achiziție, impune o utilizare activă minimă a terenurilor și alocarea subvențiilor în mare parte pe baza proprietății funciare; consideră că anumiți fermieri, indiferent dacă sunt proprietari sau au închiriat terenurile, sunt stimulați să își mențină activitatea pentru a beneficia în continuare de subvenții, făcând apel la furnizorii de servicii pentru a-și valorifica terenurile sau lucrând la minimum suprafețele lor agricole; recomandă să se crească nivelurile de activitate necesare, ținând seama de noile modele agricole, atunci când se alocă plăți care vizează un sprijin pentru atingerea unor rezultate specifice (de exemplu, timpul de lucru efectiv dedicat agriculturii, ținând seama și de noile inovații, producerea de bunuri de mediu sau sociale specifice) și să se interzică cumulul nejustificat al subvențiilor cu plata pensiei pentru limită de vârstă;

29.

reamintește că, pentru a realiza o agricultură sustenabilă, tinerii fermieri trebuie să poată investi și să poată achiziționa terenuri agricole, precum și să obțină utilaje noi sau second-hand și să-și optimizeze tehnicile agricole;

30.

reamintește că proprietarii trebuie să aibă libertatea de a vinde oricui doresc și solicită Comisiei să faciliteze transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor și, în special, succesiunile, pentru a înlesni instalarea tinerilor;

31.

solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri pentru combaterea speculei funciare în ceea ce privește terenurile agricole, dat fiind faptul că accesul la terenuri constituie cea mai mare problemă cu care se confruntă tinerii fermieri și noii fermieri;

32.

solicită Comisiei să elaboreze, la nivelul Uniunii Europene, recomandări care să promoveze politici naționale active privind accesul la terenuri, bazate pe cele mai bune practici;

33.

invită statele membre să acorde prioritate noilor fermieri și tinerilor fermieri în ceea ce privește accesul la terenuri agricole, prin exploatarea pe deplin a instrumentelor de reglementare care sunt deja puse în aplicare cu succes în unele state membre, în conformitate cu Comunicarea interpretativă a Comisiei privind achiziția de terenuri agricole și dreptul Uniunii Europene (6); consideră, în acest sens, că statele membre ar putea dezvolta instrumente precum băncile funciare pentru a facilita în continuare accesul la terenuri și a identifica terenurile neutilizate disponibile pentru tinerii fermieri;

34.

consideră că este important ca tinerii fermieri să poată deroga de la limita actuală de 10 % pentru investițiile funciare prevăzute de Regulamentul delegat (UE) nr. 480/2014 al Comisiei din 3 martie 2014 privind fondurile structurale și în Orientările privind ajutoarele de stat;

35.

solicită ca sprijinul acordat să fie orientat mai mult spre zonele izolate sau mai slab populate sau spre zonele afectate de reînnoirea insuficientă a generațiilor;

36.

solicită Comisiei să sprijine schimbul de bune practici privind accesul la terenuri în statele membre;

37.

solicită Comisiei să realizeze o evaluare a efectelor directe și indirecte ale reachiziționării de terenuri și de terenuri agricole de către rezidenți din afara UE asupra disponibilității și a prețului terenurilor;

38.

propune ca statele membre să încurajeze, în cadrul politicii lor naționale, serviciile de consiliere în domeniul agricol și de gestionare a exploatațiilor pentru a sprijini și a facilita mobilitatea terenurilor și serviciile de planificare a succesiunii;

39.

solicită tuturor statelor membre să instituie un ajutor pentru transmiterea exploatațiilor, pentru a-i sprijini pe administratorii de exploatații de peste 55 de ani care nu au succesori și care se pot afla într-o situație precară la pensionare, în cazul în care aceștia transmit o parte sau întreaga lor exploatație unuia sau mai multor tineri;

40.

îndeamnă statele membre să instituie mecanisme care să garanteze proprietatea comună a exploatațiilor agricole, acordând o atenție deosebită femeilor tinere, pentru a asigura respectarea drepturilor lor;

41.

consideră că definiția unui fermier activ nu trebuie să creeze sarcini administrative suplimentare celor determinate de ultima reformă sau să restricționeze accesul tinerilor la agricultură prin impunerea unor condiții excesive;

42.

constată că, în multe state membre, reînnoirea generațiilor și accesul tinerilor la terenuri agricole sunt împiedicate din cauza realizării cu întârziere a succesiunilor; consideră că actuala PAC nu mai duce lipsă de stimulente pentru ca fermierii mai în vârstă să predea exploatațiile lor generațiilor mai tinere; recomandă revizuirea punerii în aplicare a măsurilor care ar motiva fermierii mai în vârstă să își predea exploatațiile lor agricole fermierilor mai tineri, precum regimul farm-exit (de încetare a activității agricole) și alte stimulente de pensionare, pentru a evita concentrarea terenurilor de către fermierii din vecinătate; subliniază necesitatea unor structuri juridice precum Groupements Agricoles d'Exploitation en Commun (GAEC), care pot ajuta tinerii să înființeze împreună exploatații agricole și pot facilita transferul între generații;

43.

invită Comisia și statele membre să stimuleze utilizarea posibilităților existente în domeniul dezvoltării rurale pentru sprijinirea noilor activități în vederea promovării mobilității terenurilor, precum băncile funciare, inițiativele de punere în corespondență a agricultorilor cu terenurile agricole și alte inițiative promovate la nivel local pentru a sprijini accesul la terenuri al noilor fermieri;

44.

consideră că tinerii fermieri din întreaga Uniune ar trebui să aibă acces la împrumuturi în aceleași condiții și la aceleași rate ale dobânzii și că acestea nu ar trebui să varieze; solicită, în acest sens, Comisiei, împreună cu Banca Europeană de Investiții, să stabilească măsuri de sprijin și facilități de creditare adecvate pentru tinerii fermieri;

45.

solicită promovarea unor noi modele de colaborare între generațiile de fermieri prin parteneriate, cooperative de utilaje agricole, leasing pe termen lung și alte acorduri pe termen lung, acorduri între exploatațiile agricole și fonduri pentru organizațiile naționale sau regionale implicate în promovarea și facilitarea serviciilor de asociere între fermierii tineri și cei în vârstă (precum serviciile de mobilitate a terenurilor);

46.

subliniază că o organizare a fermierilor mai bună și mai puternică, prin crearea de cooperative și constituirea în organizații de producători (OP) în sectoarele reglementate la nivel european de Regulamentul privind organizarea comună a piețelor (OCP), poate contribui la o rentabilitate mai ridicată a activității agricole și la protejarea veniturilor fermierilor, în special ale tinerilor fermieri, însoțind opțiunile de producție și valorificând la maximum caracteristicile zonelor rurale; subliniază, de asemenea, că o reformă structurală a organizațiilor de producători, menită să le facă mai responsabile, mai puternice și mai eficiente, precum și o agregare sporită pot contribui în mod eficient, în primul rând, la apărarea și la creșterea rentabilității sectorului, în timp;

47.

constată că există diferențe între reînnoirea generațiilor în cadrul familiei și reînnoirea prin intrarea noilor fermieri; consideră că formarea și cursurile profesionale trebuie să fie adaptate la cei care intenționează să preia afacerea familiei sau la cei care intenționează să înceapă o nouă afacere, în funcție de nevoile lor;

48.

subliniază că femeile tinere ar trebui să fie încurajate să își asume responsabilitatea gestionării în agricultură și ar trebui să primească un sprijin adecvat în ceea ce privește accesul la terenuri, credite și cunoștințe mai aprofundate în materie de norme și reglementări;

49.

consideră că alegerea de a reglementa accesul la terenurile agricole sau de a stabili stimulente sau restricții în acest scop aparține statelor membre, în special pentru a combate fenomenul de acaparare a terenurilor din UE și pentru a încuraja tinerii fermieri să își înceapă activitatea în sector;

50.

invită Comisia ca, împreună cu statele membre și părțile interesate, să continue să dezvolte comunicarea adoptată recent cu privire la sistemul de criterii al piețelor funciare, pentru ca legislația UE să asigure într-adevăr condiții de concurență echitabile pentru toți cumpărătorii potențiali de terenuri – inclusiv discriminarea pozitivă a fermierilor din UE –, și pentru ca statelor membre să le fie clar, în cadrul celor patru libertăți fundamentale, care dintre măsurile legislației privind piața funciară sunt permise pentru a le permite fermierilor un acces mai facil la terenuri pe care le vor exploata în scopuri agricole și forestiere; solicită Comisiei să suspende procedurile actuale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor vizând evaluarea conformității legislațiilor statelor membre privind vânzarea terenurilor agricole cu legislația UE în materie, până la publicarea comunicării finale ce conține criteriile amintite mai sus;

51.

consideră că este necesar ca politicile naționale privind terenurile agricole, urbanismul și amenajarea teritoriului (infrastructurile de transport etc.) să ia în considerare fenomenul risipei și al abandonării terenurilor, pentru a relua cultivarea acestora și pentru a oferi mai multe terenuri disponibile pentru instalarea tinerilor fermieri;

52.

salută Comunicarea interpretativă a Comisiei privind achiziția de terenuri agricole și dreptul Uniunii Europene, dar subliniază că această comunicare nu analizează suficient modul de reglementare a achiziționării de acțiuni de către grupurile corporative care sunt deseori active pe plan transnațional; invită Comisia să actualizeze comunicarea în acest sens;

53.

subliniază importanța coerenței între măsurile luate la nivel local, național și european destinate tinerilor fermieri; invită statele membre să faciliteze reînnoirea generațiilor, de exemplu prin legislația legată de succesiuni și fiscalitate, normele privind accesul la terenuri, amenajarea teritoriului și strategiile referitoare la preluarea exploatațiilor agricole;

54.

solicită statelor membre să faciliteze femeilor un acces echitabil la terenuri pentru a le încuraja să se stabilească în zonele rurale și să joace un rol activ în sectorul agricol;

55.

invită Comisia să finanțeze un studiu privind starea actuală a concentrării terenurilor în UE, care să ia în considerare fenomenul grupurilor corporative cu filiale care achiziționează și controlează terenuri prin tranzacții de acțiuni și care să analizeze riscurile pe care le ridică concentrarea terenurilor, nu numai în ceea ce privește accesul la terenuri pentru tinerii fermieri și noii fermieri, ci și în ceea ce privește aprovizionarea cu produse alimentare, ocuparea forței de muncă, mediul, calitatea solului și dezvoltarea rurală în general;

56.

consideră că în UE ar trebui să existe o legislație privind calitatea terenurilor, dat fiind faptul că calitatea terenurilor continuă să se degradeze ca urmare a dezvoltării necorespunzătoare a agriculturii; subliniază că această degradare a terenurilor are un impact asupra pieței funciare și asupra prețului terenurilor, dar și reduce capacitatea de a produce a terenurilor care se transmit viitoarelor generații de fermieri;

57.

constată că actualul sistem de plăți din cadrul PAC și, în special, plățile decuplate, nu promovează transferul de terenuri agricole și nu protejează în mod adecvat tinerii fermieri de volatilitatea prețurilor agricole, la care aceștia sunt mai expuși din motive evidente, și anume din cauză că de-abia își încep activitatea și că nu au experiență practică sau din cauză că instrumentele financiare de care dispun sunt limitate;

Formare, inovație și comunicare

58.

constată că este nevoie să se modernizeze și să se valorifice mai mult formarea profesională oferită în regiunile rurale cu implicarea activă a serviciilor naționale de consultanță; consideră că ar trebui să se faciliteze accesul la Fondul social european și să se aloce un buget mai mare formării profesionale în zonele rurale;

59.

subliniază cea mai recentă inițiativă a UE, Corpul european de solidaritate, care le oferă tinerilor oportunități de voluntariat sau de colaborare în proiecte în domeniul resurselor naturale, precum și în diferite domenii precum agricultura, silvicultura și pescuitul;

60.

recomandă promovarea încadrării acestor tineri în cooperative, unde vor beneficia automat de o consiliere importantă în ceea ce privește comercializarea, producția și alte aspecte legate de exploatația lor agricolă;

61.

subliniază necesitatea revizuirii criteriilor cu scopul de a sprijini încadrarea tinerilor într-o societate asupra căreia nu au niciun control, iar ajutorul primit de tineri trebuie să fie proporțional cu importanța lor în societate;

62.

invită Comisia și statele membre să ofere mai multe oportunități de formare și consiliere pentru tinerii fermieri existenți și pentru cei potențiali, inclusiv competențe pentru începerea activității în agricultură și competențe agricole, tehnologice, în domeniul noilor tehnologii și de antreprenoriat, precum marketing, networking, comunicare, inovare, multifuncționalitate și diversificare, dar și expertiză financiară;

63.

invită Comisia și statele membre să ofere mai multe oportunități de formare și să sporească oportunitățile și stimulentele pentru mobilitatea internațională; încurajează crearea unui sistem de tip „Erasmus” în corelație cu formarea profesională pentru a îmbunătăți competențele și experiența tinerilor fermieri, inclusiv în ceea ce privește noile tehnologii și noile modele de afaceri, precum și pentru a permite transferul eficient și eficace de cunoștințe;

64.

consideră că este important să se promoveze extinderea rețelelor de cercetători, academicieni, manageri și tineri fermieri europeni interesați să identifice noi modele de dezvoltare economică pentru a găsi soluții inovatoare pentru nevoile sociale și cele ale pieței care apar în sectorul noilor întreprinderi rurale;

65.

invită Comisia și statele membre să pună la dispoziția tinerilor fermieri și a noilor fermieri informații privind abordările inovatoare și neconvenționale care sunt cele mai potrivite pentru a înființa o nouă fermă, cum ar fi elaborarea unor modele noi de afaceri bazate pe utilizatorii finali, dezvoltarea unor sisteme agricole mai sustenabile, dezvoltarea unor noi modele de organizare (de exemplu, arendarea, prefinanțarea, externalizarea spre public), intensificarea legăturilor dintre agricultură și comunitatea locală, precum și adaptarea cunoștințelor tradiționale în scopul dezvoltării de inovații comerciale (de exemplu, producția de alimente artizanale);

66.

solicită, în vederea reducerii cât mai mult posibil a numărului de întreprinderi care dau faliment, aplicarea unui mecanism de monitorizare sau de consultanță antreprenorială pentru a susține în continuare tinerii în luarea deciziilor, cel puțin în primii trei ani de activitate ai întreprinderii lor;

67.

invită Comisia și statele membre să încurajeze inițiative precum cea din Franța „Demain je serai paysan” (De mâine voi fi fermier), care vizează promovarea profesiei de fermier în rândul tinerilor și care le oferă acestora toate informațiile necesare legate de formare și înființarea unei exploatații;

68.

consideră că este important să se creeze un mediu favorabil pentru primirea tinerilor în profesiile din domeniul agriculturii, prin intermediul unor structuri colective și bazate pe solidaritate, precum grupurile agricole de exploatare în comun (societăți ale fermierilor), cooperativele care utilizează echipamentul agricol în comun, cooperativele de prelucrare și comercializare a produselor agricole, grupurile care utilizează în comun forța de muncă, serviciile de înlocuire, grupurile de întrajutorare, grupurile de extindere și de inovare în domeniul agricol, asociațiile de fermieri consumatori, rețelele între actorii din domeniul agricol și cei din alte domenii (LEADER) etc.; subliniază că aceste forme de organizare fac posibilă partajarea experiențelor, a recomandărilor și a anumitor cheltuieli, aspect important pentru capitalul și pentru veniturile tinerilor, care adesea trebuie să realizeze investiții importante atunci când își încep activitatea;

69.

subliniază că este important ca tinerii din zonele rurale să aibă acces la aceleași servicii și infrastructuri (de exemplu, acces în bandă largă de mare viteză, școli și grădinițe, drumuri etc.) ca și tinerii care trăiesc în orașe; consideră că este esențial, prin urmare, să se asigure faptul că tinerii fermieri din zonele rurale sunt în măsură să își dezvolte exploatațiile agricole și să-și susțină familiile;

70.

solicită încurajarea spiritului întreprinzător și a inițiativelor femeilor, în special prin promovarea deținerii de proprietăți de către femei, sprijinirea rețelelor de tinere fermiere, fermiere noi și femei întreprinzătoare, și crearea de condiții în sectorul financiar pentru a se facilita accesul femeilor de afaceri din mediul rural la investiții și la credite, permițându-le astfel să dezvolte afaceri din care să-și asigure un trai stabil;

71.

consideră că reînnoirea generațiilor se bazează pe atractivitatea profesiei de fermier, dar mai ales pe capacitatea acesteia de a genera venituri care să asigure remunerarea celor care doresc să își câștige existența din această activitate; subliniază că, pentru o agricultură viabilă, PAC trebuie să permită un anumit nivel de reglementare a piețelor, în special în situația în care piețele nu funcționează bine și generează crize; subliniază că dereglementarea actuală a piețelor are un impact negativ asupra dezvoltării agriculturii, îi îndepărtează pe tineri de agricultură și îi afectează grav pe tinerii care au înființat deja exploatații și au datorii enorme din cauza investițiilor pe care le-au făcut pentru a-și începe activitatea;

Servicii publice

72.

consideră că dezvoltarea unor practici agricole agroecologice moderne și a unor noi modele de afaceri va crește atractivitatea agriculturii pentru tinerii fermieri; subliniază că tinerii fermieri trebuie să fie instruiți și calificați în cele mai noi tehnologii pentru a aborda în special provocările de mediu actuale și viitoare; subliniază că este nevoie să se sprijine abordări inovatoare și neconvenționale, cum ar fi agricultura ecologică, noi modele de afaceri bazate pe utilizatorii finali, tehnologia agricolă digitală și soluțiile inteligente și îndeamnă Comisia să se asigure că orice viitoare PAC va reflecta acest lucru;

73.

remarcă faptul că tinerii fermieri constituie un potențial ridicat de inovare și de diversificare, deoarece tind să dețină mai multe competențe și abilități manageriale și sunt mai dispuși să intre pe piețe noi, să introducă noi metode de producție și să valorifice cât mai bine progresele tehnologice și inovațiile din sectorul agricol, ceea ce poate contribui, în special, la depășirea provocărilor legate de mediu din domeniul agriculturii; consideră, prin urmare, că este necesar să se acorde un sprijin decisiv tinerilor care doresc să introducă tehnici și procese de producție inovatoare, precum sistemele agriculturii de precizie și de conservare, care vizează îmbunătățirea rentabilității și a sustenabilității mediului în sectorul agricol; solicită Comisiei să intensifice cercetarea privind utilizarea tehnologiilor și practicilor agricole care să permită o agricultură sustenabilă cu un impact redus asupra mediului; subliniază faptul că crearea și menținerea locurilor de muncă, promovarea inovațiilor, precum și digitalizarea în cadrul formării profesionale în domeniul agricol sunt indispensabile pentru competitivitatea agriculturii din UE;

74.

subliniază că agricultorii au nevoie de acces la infrastructură, la facilități publice de înaltă calitate și la prețuri accesibile, precum și la servicii, inclusiv asistență medicală, educație, internet în bandă largă de mare viteză, asistență, formare, servicii culturale, oficii poștale, transport public și drumuri mai bune; remarcă faptul că ar trebui să se asigure aceleași condiții și standarde de trai tinerilor care trăiesc în zonele rurale precum celor care trăiesc în zone urbane, pentru a nu amplifica și mai mult depopularea zonelor rurale și decalajul teritorial;

75.

solicită Comisiei și statelor membre să își asume un angajament ferm pentru a crea canale directe de comercializare, care să le permită tinerilor fermieri să își vândă produsele pe piețele locale într-un mod mai sustenabil și cu beneficii sporite;

76.

atrage atenția asupra faptului că este nevoie de un schimb de generații pentru ca agricultura la scară mică și zonele rurale din Europa să continue să se dezvolte într-un mod sustenabil;

77.

invită Comisia să elaboreze o „agendă rurală” care să includă măsuri coordonate în temeiul diferitelor politici ale UE, naționale, regionale și locale de dezvoltare rurală;

78.

subliniază că PAC are nevoie de abordări inteligente, deoarece aceste soluții noi sporesc atractivitatea vieții rurale și a satelor pentru tineri;

Măsuri de combatere a exodului rural

79.

consideră că este necesar să li se ofere tinerilor fermieri perspective pe termen lung pentru a stopa exodul rural și solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare noi inițiative care să asigure crearea infrastructurilor necesare în mediul rural pentru a-i sprijini pe noii antreprenori și pe familiile acestora;

80.

recomandă, în acest sens, să se ia în considerare armonizarea măsurilor din cadrul programelor de dezvoltare rurală și al primului pilon al PAC, a măsurilor politicii UE de coeziune și a măsurilor la nivel național, regional și local, pentru a îmbunătăți eficacitatea acestora;

81.

subliniază că inovarea nu se referă numai la tehnicile agricole și la utilajele noi, ci și la dezvoltarea de noi modele de afaceri, inclusiv la instrumentele de comercializare și vânzare, la formare și la colectarea de date și de informații;

82.

invită Comisia ca, în viitoarea reformă a PAC, să orienteze plățile directe către exploatațiile la scară mică și agricultura ecologică, deoarece acest lucru va aduce beneficii majore fermierilor mai tineri și noilor fermieri;

83.

subliniază că zonele rurale ar trebui să aibă și servicii care să atenueze presiunile cu care se confruntă sectorul agricol, cum ar fi consiliere profesională, consultanță financiară și consiliere cu privire la gestionarea fermei;

84.

subliniază necesitatea de a asigura conexiuni în bandă largă în zonele rurale și îndepărtate; salută diversele inițiative din domeniul „satelor inteligente”, al căror obiectiv final trebuie să fie crearea de noi oportunități de muncă și oferirea de locuri de muncă pentru tinerii din zonele rurale, fie sub formă de activități suplimentare în cadrul fermelor, fie în activități în afara fermelor (asistență socială, mobilitate, asistență medicală, turism, energie); consideră că o productivitate tot mai mare în agricultură și scăderea prețurilor la produsele agricole va face din ce în ce mai dificilă generarea unor venituri suficiente în activitatea agricolă de bază, în special în cazul exploatațiilor agricole mici;

85.

consideră că orice strategie de succes pentru reînnoirea generațiilor și susținerea tinerilor fermieri ar trebui să adopte o abordare holistică pentru a facilita accesul tinerilor fermieri la terenuri, finanțare, servicii de consiliere și formare și să ia în considerare reînnoirea generațiilor în beneficiul fermierilor tineri și mai în vârstă; subliniază că aceasta ar trebui să permită agriculturii, care este vitală pentru umanitate, să devină o ocupație atractivă pentru tinerii fermieri și pentru societate în ansamblul ei;

86.

constată faptul că promovarea puternică a tinerilor fermieri și dezvoltarea de noi activități economice în sectorul agricol al UE sunt esențiale pentru viitorul zonelor rurale și trebuie să fie promovate în cadrul noii PAC după 2020;

Mediu și sustenabilitate

87.

invită Comisia să asigure o mai mare coerență a măsurilor legate de mediu și să se asigure că aceste măsuri sunt armonizate; reamintește că este nevoie ca tinerii fermieri să beneficieze de măsuri clare și ușor de pus în aplicare;

88.

consideră că, pentru a menține populația în zonele rurale și pentru a asigura un nivel de trai similar pentru persoanele care locuiesc în aceste zone, în comparație cu zonele urbane, este necesar să se elimine de urgență barierele legislative și administrative, pentru a permite operatorilor agricoli să desfășoare activități agricole și de altă natură suplimentare, în special în domeniul asistenței sociale, al asistenței medicale, al turismului, al mobilității persoanelor în vârstă și al sectorului energetic, asigurând astfel un venit adecvat pentru operatorii agricoli și familiile acestora și reducând riscul de depopulare rurală;

89.

invită la un nou dialog cu societatea cu privire la viitorul industriei agroalimentare pentru a oferi o imagine realistă asupra activității agricole și pentru a spori gradul de cunoaștere despre profesia de „fermier”, precum și despre producția alimentară;

Diverse

90.

solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri pentru a asigura veniturile fermierilor în fața diferitelor riscuri climatice, sanitare și economice și astfel să consolideze rezistența exploatațiilor agricole, în special prin introducerea de noi instrumente de gestionare a riscurilor și prin consolidarea celor existente;

91.

atrage atenția asupra caracteristicilor specifice ale regiunilor ultraperiferice ale UE, a căror realitate este unică și foarte diferită de cea a continentului european în ceea ce privește mediul, clima și sănătatea și solicită, prin urmare, astfel cum prevede articolul 349 din TFUE, să se țină seama într-o mai mare măsură de aceste regiuni și de nevoile și avantajele lor specifice în cadrul punerii în aplicare și elaborării instrumentelor PAC pentru tinerii fermieri, inclusiv în ceea ce privește accesul la finanțare;

92.

subliniază că întreprinderile mici și întreprinderile familiale care lucrează în condiții dificile și urmăresc surse suplimentare de venit ar trebui să fie sprijinite mai mult, de exemplu prin finanțarea unor servicii de consiliere sau a unor modele economice inovatoare;

93.

recomandă ca reînnoirea generațiilor să țină cont și de schimbul între generații în beneficiul tinerilor fermieri și al fermierilor mai în vârstă; constată că este important ca fermierii să elaboreze un plan de preluare a unei exploatații, precum și că este nevoie de o plată tranzitorie pentru a facilita respectiva preluare;

o

o o

94.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi Europene, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 487.

(2)  JO L 347, 20.12.2013, p. 608.

(3)  JO L 350, 29.12.2017, p. 15.

(4)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0197.

(5)  JO C 207, 30.6.2017, p. 57.

(6)  JO C 350, 18.10.2017, p. 5.


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/23


P8_TA(2018)0215

Finanțele sustenabile

Rezoluția Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la finanțele sustenabile (2018/2007(INI))

(2020/C 76/04)

Parlamentul European,

având în vedere angajamentul G20 privind creșterea durabilă, care a fost luat în timpul președinției germane, asigurată în perioada 1 decembrie 2016 - 30 noiembrie 2017, cu referire în special la declarația: „vom continua să folosim toate instrumentele de politică - monetare, bugetare și structurale - individual și colectiv pentru a ne atinge obiectivul de creștere economică puternică, durabilă, echilibrată și favorabilă incluziunii, consolidând în același timp reziliența economică și financiară”,

având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă stabilite de Organizația Națiunilor Unite, în special angajamentul de a lua măsuri pentru a combate schimbările climatice și impactul acestora și pentru a asigura consumul și producția sustenabile,

având în vedere angajamentul Comisiei față de investițiile durabile în acest domeniu, cuprins în planul privind uniunea piețelor de capital (CMU) și, în special, concluziile Grupului de experți la nivel înalt privind finanțele sustenabile,

având în vedere raportul intermediar al Grupului de experți la nivel înalt din iulie 2017 intitulat „Finanțarea unei economii europene durabile”, care evidențiază tensiunea dintre comportamentul care urmărește realizarea de profit pe termen scurt și necesitarea realizării de investiții pe termen lung pentru a răspunde obiectivelor de mediu, sociale și de guvernanță (ESG) și, în special, punctul 5 privind riscurile asociate sistemului financiar și cadrului politic generate de „tragedia orizontului” despre care se vorbește de la pagina 16,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 iunie 2017 referitoare la evaluarea la jumătatea perioadei a Planului de acțiune privind uniunea piețelor de capital” (COM(2017)0292),

având în vedere raportul final din ianuarie 2018 al Grupului de experți la nivel înalt, intitulat „Finanțarea unei economii europene durabile”,

având în vedere pagina 14 din raportul intermediar al Grupului de experți la nivel înalt, unde se arată că investitorii europeni se confruntă cu o expunere combinată la sectoarele cu emisii ridicate de dioxid de carbon de aproximativ 45 % și că mai puțin de 1 % din investitorii instituționali mondiali reprezintă active de infrastructură ecologică,

având în vedere faptul că cadrele prudențiale, în special Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (1), și normele contabile pentru investitori descurajează o abordare pe termen lung și că normele prudențiale impun un nivel de capital proporțional cu nivelul de risc pe un interval de timp de un an și că iau în considerare riscul financiar doar pentru calcularea cerințelor de capital,

având în vedere articolul 173 din Legea franceză nr. 2015-992 din 17 august 2015 privind tranziția energetică pentru creșterea verde,

având în vedere atât discursul din 22 septembrie 2016 al lui Mark Carney, guvernator al Băncii Angliei și președintele Consiliului pentru stabilitate financiară, cât și raportul inițiativei Carbon Tracker din 2015, făcând referire în special la faptul că, de la sfârșitul anului 2010, capitalizarea bursieră combinată a primilor patru producători de cărbune din SUA a scăzut cu peste 99 %,

având în vedere platforma de finanțare a combaterii schimbărilor climatice Luxembourg-BEI, înființată în septembrie 2016,

având în vedere pagina 9 a documentului de dezbatere al E3G din mai 2016, intitulat „Energia curată în ascensiune - valorificarea uniunii energetice a Europei”, făcând referire în special la faptul că, din 2008 până în 2013, primele 20 de companii de utilități energetice din Europa au asistat la pierderea a peste jumătate din valoarea lor de piață de o mie de miliarde de euro,

având în vedere rapoartele inițiativei „Carbon Tracker” din 2015 și 2016, care indică faptul că o altă cheltuială de capital în valoare de 1,1 - 2 mii de miliarde de dolari asociată combustibililor fosili este expusă riscului de depreciere, 500 de miliarde de dolari numai în sectorul energetic chinez,

având în vedere Recomandarea Consiliului OCDE cu privire la abordările comune privind creditele la export care beneficiază de sprijin public și îndatoririle de diligență socială și în domeniul mediului („abordările comune”), în care se recunoaște „responsabilitatea statelor participante de a pune în aplicare angajamentele asumate de părțile la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice” și „responsabilitatea statelor participante de a lua în considerare efectele sociale și asupra mediului pozitive și negative ale proiectelor, în special în sectoare sensibile sau situate în interiorul sau în apropierea zonelor sensibile, precum și riscurile de mediu și sociale asociate cu activitățile existente, în deciziile acestora de a oferi sprijin public pentru credite la export”,

având în vedere orientările OCDE privind Conduita de afaceri responsabilă pentru investitorii instituționali din 2017, în special pagina 13, unde se arată că „investitorii, chiar și cei cu participații minoritare, pot fi direct asociați impactului negativ cauzat de societățile beneficiare ale investițiilor sau la care au contribuit acestea, ca urmare a deținerii sau gestionării acțiunilor societății care cauzează sau contribuie la anumite efecte sociale sau de mediu”,

având în vedere abordarea privind tranziția către economia ecologică (GET) a Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), care vizează să atenueze și/sau să consolideze reziliența la efectele schimbărilor climatice și la alte forme de degradare a mediului înconjurător, cu referire specială la documentele BERD care stabilesc legătura dintre impactul tranziției și mediu, inclusiv, acolo unde este cazul, schimbările survenite în metodologia de evaluare a proiectului,

având în vedere documentul OCDE din 2017 intitulat „Conduita responsabilă pentru investitorii instituționali: Considerente-cheie privind diligența necesară în conformitate cu orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale”,

având în vedere raportul din 2018 al Grupului la nivel înalt privind investițiile în infrastructura socială în Europa, intitulat „Stimularea investițiilor în infrastructura socială în Europa”,

având în vedere Legea franceză privind obligația de vigilență a întreprinderilor din 27 martie 2017, în special articolele 1 și 2,

având în vedere Directiva 2014/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 de modificare a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare și de informații privind diversitatea de către anumite întreprinderi și grupuri mari (2) (Directiva privind raportarea nefinanciară - DRNF), în special articolul 19 și articolul 19a din Directiva 2013/34/UE și considerentele 3, 6, 7 și 8 din Directiva 2014/95/UE,

având în vedere Directiva (UE) 2017/828 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2017 de modificare a Directivei 2007/36/CE în ceea ce privește încurajarea implicării pe termen lung a acționarilor (3) (Directiva privind drepturile acționarilor),

având în vedere Directiva (UE) 2016/2341 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (IORP) (4) (Directiva IORP),

având în vedere Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (5),

având în vedere Regulamentul (UE) 2017/2402 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de stabilire a unui cadru general privind securitizarea și de creare a unui cadru specific pentru o securitizare simplă, transparentă și standardizată, și de modificare a Directivelor 2009/65/CE, 2009/138/CE și 2011/61/UE, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 648/2012 (6) (Regulamentul STS),

având în vedere articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 noiembrie 2014 privind documentele cu informații esențiale referitoare la produsele de investiții individuale structurate și bazate pe asigurări (PRIIP) (7) (Regulamentul PRIIP), care prevede că, atunci când un produs de investiții individuale structurate și bazate pe asigurări are un obiectiv de mediu sau social demonstrat, producătorul trebuie să demonstreze potențialului investitor de retail și unei game mai largi de părți interesate modul în care sunt îndeplinite aceste obiective pe parcursul întregului proces de investiții,

având în vedere sugestia Triodos Bank privind „mandatele model”, care conțin cerința de integrare deplină a factorilor de mediu, sociali și de guvernanță în deciziile de investiții, implicarea activă și votul cu privire la aceste aspecte, alegerea reperelor durabile, raportarea mai puțin frecventă, dar mai semnificativă de către administratorii de active și o structură a taxelor și a plăților orientată pe termen lung,

având în vedere reinterpretarea de către guvernul britanic a taxei fiduciare, care slăbește legătura cu randamentele maxime și permite luarea în considerare a aspectelor etice și de mediu,

având în vedere rolul de pionierat al Băncii Europene de Investiții (BEI) prin emiterea de obligațiuni ecologice, în premieră la nivel mondial și devenind cel mai mare emitent de obligațiuni ecologice începând din ianuarie 2018,

având în vedere Principiile finanțării cu impact pozitiv, elaborate de inițiativa „Environment Programme Finance” a Națiunilor Unite (UNEP FI),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 10 octombrie 2017 privind „Finanțarea combaterii schimbărilor climatice: un instrument esențial pentru punerea în aplicare a Acordului de la Paris”, care evidențiază rolul autorităților locale și regionale în consolidarea rezervei de investiții pentru atingerea obiectivelor Acordului de la Paris,

având în vedere ancheta UNEP privind proiectarea unui sistem financiar sustenabil,

având în vedere raportul din 2017 al Inițiativei privind obligațiunile climatice, care arată modul în care sunt utilizate obligațiunile pentru tranziția către o economie mondială cu emisii scăzute de dioxid de carbon,

având în vedere raportul de anchetă al UNEP din 2016, care constată că mai multe autorități naționale de reglementare în domeniul financiar efectuează deja sau pregătesc evaluări de sustenabilitate și că astfel de inițiative ar trebui integrate rapid la nivelul UE și având în vedere faptul că astfel de analize ar trebui să se bazeze pe scenarii climatice standardizate, inclusiv unul care prevede menținerea creșterii temperaturilor la nivel global cu mult sub 2 °C,

având în vedere recomandarea din raportul final al Grupului de experți la nivel înalt din ianuarie 2018 conform căreia Comisia ar trebui să efectueze un test de sustenabilitate privind toate propunerile legislative cu caracter financiar,

având în vedere revizuirea intermediară a CMU (COM(2017)0292) și declarația clară a Comisiei potrivit căreia aceasta sprijină alinierea investițiilor private la obiectivele din domeniul schimbărilor climatice și al utilizării eficiente a resurselor și la alte obiective de mediu, atât prin măsuri de politică, cât și prin investiții publice” (COM(2016)0601),

având în vedere raportul Bundesbank din aprilie 2017 și Buletinul trimestrial al Băncii Angliei din trimestrul IV 2014, în care se afirmă că cea mai mare parte a banilor aflați în circulație este generată de sectorul bancar privat atunci când băncile acordă împrumuturi,

având în vedere articolul 2 alineatul (1) litera (c) din Acordul de la Paris privind nevoia de a corela „fluxurile de finanțare cu un parcurs vizând o dezvoltare cu emisii scăzute de gaze cu efect de seră și rezistentă la schimbările climatice”,

având în vedere Raportul UNISDR și CRED intitulat „Costul uman al dezastrelor generate de condițiile meteorologice 1995-2015”, în care se afirmă că 90 % din catastrofele majore înregistrate din 1995 până în 2015 cauzate de calamități naturale au fost legate de schimbările climatice și meteorologice și că, la nivel mondial, catastrofele cauzează prejudicii economice de 300 de miliarde de dolari în fiecare an (8),

având în vedere cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre 2015-2030 și „Prioritatea nr. 3: realizarea unor investiții în reducerea riscului de producere a dezastrelor cu scopul de a crește rezistența”, inclusiv punctul 30, care menționează nevoia de „a promova, după caz, integrarea considerațiilor și măsurilor de reducere a riscurilor de dezastre în instrumentele financiare și bugetare”,

având în vedere raportul Consiliului pentru Stabilitate Financiară din iunie 2017, intitulat „Recomandările Grupului operativ privind dezvăluirea informațiilor cu caracter financiar în materie de schimbări climatice”,

având în vedere activitatea desfășurată de Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) cu privire la riscurile asociate activelor depreciate și necesitatea realizării la nivel european a unor „teste de rezistență în ceea ce privește emisiile de carbon”,

având în vedere Raportul special nr. 31/2016 al Curții de Conturi Europene, care a constatat că, deși și-a lua un angajament politic în perioada bugetară actuală 2014-2020 de a cheltui un euro din cinci (20 %) pentru acțiuni în domeniul climatic, UE nu este în grafic în ceea ce privește îndeplinirea angajamentului, deoarece programarea actuală ar reprezenta doar aproximativ 18 %,

având în vedere raportul statistic pe 2016 din 27 aprilie 2017 al BEI, care arată că sprijinul acordat de BEI pentru acțiuni în domeniul climatic continuă să reflecte diferitele contexte de piață din UE și nu a atins nivelul de 20 % în 16 state membre ale UE în 2016 și că, în timp ce investițiile în domeniul acțiunii climatice în 2016 au fost localizate preponderent în economiile mai puternice ale UE, în 2016 BEI a finanțat proiecte în domeniul energiei regenerabile în 11 state membre și proiecte în domeniul eficienței energetice în 18 state membre;

având în vedere raportul Grupului la nivel înalt privind investițiile în infrastructura socială în Europa, care estimează decalajul minim în ceea ce privește investițiile în infrastructura socială din UE la 100-150 de miliarde de euro pe an și decalajul total la peste 1 500 de miliarde de euro în perioada 2018-2030,

având în vedere Rezoluția sa din 8 februarie 2018 referitoare la Raportul anual privind activitățile financiare ale Băncii Europene de Investiții (9),

având în vedere Rezoluția sa din 6 februarie 2018 referitoare la Raportul anual pe 2016 al Băncii Centrale Europene (10),

având în vedere Rezoluția sa din 14 noiembrie 2017 referitoare la planul de acțiune privind serviciile financiare cu amănuntul (11),

având în vedere Raportul de investiții al BEI pentru 2017-2018,

având în vedere Rezoluția sa din 2 iulie 2013 referitoare la inovarea în scopul creșterii durabile: o bioeconomie pentru Europa (12),

având în vedere pachetul privind economia circulară al Comisiei Europene din 2015 și Rezoluția Parlamentului din 9 iulie 2015 referitoare la utilizarea eficientă a resurselor: spre o economie circulară (13),

având în vedere principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și responsabilitatea privind protecția, respectul și măsurile reparatorii,

având în vedere Agenda ONU 2030 pentru dezvoltare durabilă și obiectivele de dezvoltare durabilă,

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0164/2018),

A.

întrucât piețele financiare pot și ar trebui să joace un rol vital în a facilita tranziția către o economie durabilă în UE, care să meargă mai departe decât tranziția climatică și aspectele ecologice și să vizeze și aspecte sociale și de guvernanță; întrucât există o nevoie urgentă de a aborda deficiențele pieței; întrucât provocările economice, sociale și de mediu sunt strâns legate între ele; întrucât, conform raportului Grupului de experți la nivel înalt din iulie 2017, decalajul de finanțare pentru realizarea eforturilor Europei în materie de decarbonizare se ridică la aproape 180 de miliarde EUR, excluzând alte obiective de dezvoltare durabilă;

B.

întrucât tranziția ecologică trebuie să acționeze ca un stimulent pentru a întări solidaritatea și coeziunea; întrucât un sistem financiar sustenabil poate fi un mijloc de a aborda provocările sociale, cu scopul de a realiza o creștere pe termen lung favorabilă incluziunii și de a promova bunăstarea cetățenilor; întrucât criteriile privind investițiile în atenuarea schimbărilor climatice par a fi foarte promițătoare și pot constitui un bun punct de plecare; întrucât finanțarea sustenabilă merge dincolo de schimbările climatice și investițiile ecologice și ar trebui să includă de urgență și criterii sociale și de guvernanță;

C.

întrucât un sistem de reglementare stabil și previzibil pentru investițiile legate de schimbările climatice este extrem de important pentru a încuraja implicarea sectorului privat în finanțarea combaterii schimbărilor climatice; întrucât Uniunea Europeană poate stabili un standard pentru un sistem financiar sustenabil, prin introducerea unui cadru credibil și cuprinzător, ale cărui detalii ar trebui să fie introduse treptat prin inițiative legislative specifice;

D.

întrucât este necesară o schimbare de mentalitate a tuturor părților interesate, care necesită legislație transversală din partea Comisiei; întrucât investitorii instituționali și investitorii individuali manifestă un interes sporit cu privire la investițiile în produse care respectă criteriile ESG;

E.

întrucât este necesară o mai mare transparență a datelor referitoare la ESG ale întreprinderilor pentru a preveni „dezinformarea ecologică”;

F.

întrucât evaluarea impactului ar trebui să facă parte din taxonomia produselor financiare sustenabile; întrucât există o expertiză tot mai mare în ceea ce privește modul de calculare a impactului investițiilor asupra obiectivelor ESG,

Necesitatea de a furniza un cadru adecvat de politici pentru a mobiliza capitalul necesar pentru o tranziție sustenabilă

1.

subliniază potențialul unei tranziții sustenabile mai rapide, ca oportunitate de orientare a piețelor de capital și a intermediarilor financiari către investiții pe termen lung, inovatoare și eficiente și cu beneficii sociale și de mediu; ia act de tendința actuală de reducere a investițiilor în cărbune, dar subliniază că sunt necesare mai multe eforturi pentru reducerea investițiilor și în alți combustibili fosili; subliniază că este important ca băncile europene și piețele de capital să beneficieze de avantajele inovării în acest domeniu; constată că beneficiile și riscurile ESG nu sunt de multe ori integrate adecvat în prețuri și că acest lucru oferă stimulente de piață pentru finanțări nesustenabile și pe termen scurt anumitor participanți pe piață care urmăresc profituri rapide; subliniază că este necesar un cadru politic, de supraveghere și de reglementare bine conceput care să reglementeze finanțarea sustenabilă, luând în considerare diferitele oportunități ale regiunilor UE; constată că un astfel de cadru ar putea contribui la mobilizarea capitalurilor la scară largă pentru dezvoltarea durabilă și ar îmbunătăți eficiența pieței în a direcționa fluxurile de capital către activele care contribuie la dezvoltarea durabilă; invită Comisia să propună un cadru legislativ ambițios, recunoscând propunerile prezentate în Planul de acțiune al Comisiei privind finanțele sustenabile;

Rolul sectorului financiar în ceea ce privește sustenabilitatea și politicile necesare pentru corectarea deficiențelor pieței

2.

subliniază că sectorul financiar în ansamblu și funcția sa principală de alocare a capitalului cât mai eficient cu putință în beneficiul societății ar trebui, potrivit obiectivelor UE, să fie guvernat de valorile echității și incluziunii și de principiul sustenabilității și ar trebui să includă indicatori ESG și costul non-acțiunii în analiza investițiilor și în deciziile de investiții; ia act de faptul că evaluarea inexactă sau prezentarea înșelătoare a riscurilor climatice și a altor riscuri pentru mediu presupuse de produsele financiare poate constitui un risc pentru stabilitatea pieței; subliniază rolul major al politicii economice, bugetare și monetare în promovarea finanțelor sustenabile prin facilitarea alocării de capital și reorientarea investițiilor către tehnologii și întreprinderi mai sustenabile și către activități economice care nu generează emisii de dioxid de carbon, rezistente la dezastre și care sunt eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, care pot reduce nevoia actuală de resurse viitoare și, astfel, pot asigura îndeplinirea obiectivelor UE privind sustenabilitatea și a obiectivelor din Acordul de la Paris; ia act de faptul că un preț adecvat și din ce în ce mai mare pentru emisiile de gaze cu efect de seră reprezintă o componentă importantă a unei economii de piață funcționale și eficiente din punct de vedere ecologic și social, corectând actualele disfuncționalități ale pieței; ia act de faptul că prețul pe piața europeană a carbonului a fost instabil; invită Comisia și statele membre să coopereze pentru eliminarea treptată a subvențiilor directe și indirecte pentru combustibilii fosili;

Activele depreciate și riscurile sistemice aferente

3.

subliniază că, deși activele legate de dioxidul de carbon au încă valoare în bilanțul contabil al întreprinderilor, această valoare va trebui să înregistreze o tendință în scădere dacă se dorește realizarea tranziției către o societate cu emisii scăzute de carbon; subliniază, prin urmare, riscurile sistemice substanțiale pe care activele depreciate și activele dăunătoare pentru mediu le reprezintă la adresa stabilității financiare, în cazul în care acestor active nu li se pune un preț corespunzător și în timp util, în funcție de profilul lor de risc pe termen lung; subliniază că sunt necesare identificarea, evaluarea și gestionarea prudentă a expunerilor și, după o perioadă de tranziție, raportarea obligatorie proporțională și eliminarea treptată a acestor active; toate aceste acțiuni sunt esențiale pentru tranziția ordonată, echilibrată și stabilă la investiții cu impact pozitiv asupra mediului și eficiente din punctul de vedere al resurselor; recomandă extinderea conceptului de active depreciate pentru a include sisteme și servicii ecologice fundamentale;

4.

solicită introducerea unor „teste de rezistență în ceea ce privește emisiile de carbon”, realizate la nivel european, astfel cum a propus Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) în 2016 pentru bănci și alți intermediari financiari, pentru a putea determina riscurile aferente acestor active depreciate; salută propunerile CERS de elaborare a unor politici prudențiale reziliente la schimbările climatice, cum ar fi o ajustare specifică a capitalului bazată pe intensitatea emisiilor de dioxid de carbon a expunerilor individuale sau aplicarea de limite de expunere pentru ansamblul investițiilor considerate extrem de vulnerabile la o tranziție bruscă la economia cu emisii scăzute de dioxid de carbon; subliniază că viitoarea revizuire a regulamentelor de instituire a autorităților europene de supraveghere (AES) este o oportunitate de a lua în considerare rolul AES în cercetarea și elaborarea de standarde pentru evaluarea riscurilor legate de carbon și a altor riscuri de mediu, publicarea acestora și includerea în procesul intern de evaluare a riscurilor din cadrul băncilor, ținând seama în același timp de cerințele ce revin instituțiilor privind raportarea în ceea ce privește sustenabilitatea; invită Comisia să prezinte propuneri legislative în acest sens;

Finanțarea investițiilor publice necesare pentru tranziție

5.

subliniază faptul că reformarea sistemului financiar, astfel încât să contribuie în mod activ la accelerarea tranziției ecologice, va necesita cooperarea dintre sectorul public și cel privat; subliniază, în această privință, rolul esențial pe care îl joacă politica bugetară și economică în furnizarea semnalelor și a stimulentelor adecvate; solicită statelor membre ca, în cooperare cu Comisia, AES și BEI, să își evalueze nevoile de investiții publice naționale și colective și să acopere eventualele deficite, pentru a se asigura că UE rămâne în grafic în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor privind schimbările climatice în următorii cinci ani, precum și a obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU până în 2030; subliniază rolul pe care băncile și instituțiile naționale de promovare îl pot juca în acest sens; sugerează ca acest proces să fie coordonat la nivel european și să se instituie un sistem de urmărire a fluxurilor financiare efective către investiții publice sustenabile, în cadrul unui observator european al finanțelor sustenabile; salută instrumentele financiare inovatoare care integrează indicatori de sustenabilitate, care ar putea facilita acest proces, cum ar fi obligațiunile ecologice publice; salută clarificarea adusă de Eurostat privind tratarea contractelor de performanță energetică în conturile naționale, întrucât aceasta ar putea debloca fluxuri considerabile de capital public către un sector care reprezintă în prezent trei sferturi din deficitul de investiții în energii curate al UE 2030; solicită Comisiei să analizeze în continuare ideea unui tratament calificat al investițiilor publice legat de obiectivele ESG pentru a repartiza costurile acestor proiecte pe parcursul ciclului de viață al investiției publice aferente;

Indicatorii și taxonomia de sustenabilitate ca stimulent pentru investițiile sustenabile

6.

invită Comisia să dirijeze un proces în care sunt implicate multiple părți interesate, incluzând atât experți în domeniul climatologiei, cât și participanți din sectorul financiar, pentru a institui, până la sfârșitul anului 2019, o taxonomie solidă, credibilă și neutră din punct de vedere al tehnologiei, bazată pe indicatori care prezintă impactul deplin al investițiilor asupra sustenabilității și care permit comparații între proiecte și întreprinderi de investiții; subliniază necesitatea de a elabora astfel de indicatori de sustenabilitate ca un prim pas în procesul de dezvoltare a unei taxonomii a UE în domeniul sustenabilității și de a include acești indicatori în raportarea integrată; subliniază faptul că dezvoltarea taxonomiei de sustenabilitate ar trebui să fie urmată de propunerile legislative suplimentare următoare: un cadru general și obligatoriu de diligență, care să includă integrarea treptată a obligației de diligență într-o perioadă de tranziție și ținând seama de principiul proporționalității, o taxonomie a investițiilor responsabile, precum și o propunere de integrare a riscurilor și factorilor ESG în cadrul prudențial al instituțiilor financiare;

7.

subliniază că există deja indicatori de sustenabilitate, dar că actualele cadre de raportare voluntară nu sunt armonizate; solicită, prin urmare, Comisiei să își creeze taxonomia de sustenabilitate pe baza unei liste armonizate de indicatori de sustenabilitate și ținând seama de activitățile existente, cum ar fi Inițiativa de raportare globală (Global Reporting Initiative — GRI) și Principiile ONU pentru investiții responsabile (UN PRI), precum și de activitățile Comisiei înseși, ale OCDE și ale sectorului privat, în special de indicatorii existenți de eficiență a utilizării resurselor ai Eurostat; recomandă ca acești indicatori să fie incluși în taxonomie într-un mod dinamic și cu orientări clare pentru investitori cu privire la termenele limită în care trebuie să ajungă la respectarea anumitor standarde; recomandă Comisiei să ia în considerare, de asemenea, ponderarea indicatorilor în funcție de urgența cu care aceștia trebuie abordați la un moment dat; subliniază că taxonomia ar trebui să asigure echilibrul corect între angajament și flexibilitate, ceea ce înseamnă că acest cadru ar trebui, într-o perioadă de tranziție, să fie obligatoriu și standardizat, dar ar trebui, de asemenea, să fie considerat ca un instrument evolutiv care să poată integra riscuri emergente și/sau riscuri care nu au fost încă clasificate în mod corespunzător;

8.

consideră că includerea unor indicatori cantitativi prestabiliți și a unor aprecieri calitative cu privire la riscurile climatice și la alte riscuri pentru mediu reprezintă un pas important spre o taxonomie în materie de investiții responsabile, care să fie conformă cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU, cu dreptul internațional în materie de drepturile omului, cu dreptul internațional umanitar și cu legislația muncii; subliniază că standardele minime privind riscurile și factorii ESG ar trebui să includă standarde sociale minime pentru astfel de investiții, care să includă drepturile lucrătorilor, standarde de sănătate și de siguranță și excluderea resurselor care provin din zone de conflict sau care sunt obținute fără consimțământul prealabil în cunoștință de cauză al comunităților afectate, precum și standarde de guvernanță minime care să cuprindă cerințele UE în materie de guvernanță și raportare corporativă și corelarea standardelor UE de raportare financiară și a standardelor UE de acțiune împotriva spălării banilor, corupției și privind transparența fiscală;

Marca finanțelor ecologice

9.

invită Comisia să dirijeze un proces în care să fie implicate multiple părți interesate pentru a crea, prin intermediul unei inițiative legislative și până la sfârșitul anului 2019, o „marcă a finanțelor ecologice”, care să fie acordată produselor de investiții, de capital și de pensii care au atins deja cele mai ridicate standarde din taxonomia de sustenabilitate, pentru a ghida deciziile de investiții ale celor care acordă prioritate sustenabilității mai presus de orice alți factori; recomandă ca această „marcă a finanțelor ecologice” să includă standarde minime privind riscurile și factorii ESG, aliniate cu Acordul de la Paris și în conformitate cu principiul de a nu provoca neajunsuri, în conformitate cu analiza riscurilor ESG, precum și activități care, în mod demonstrabil, au un „impact pozitiv”, astfel cum este definit în inițiativa „Environment Programme Finance” a Națiunilor Unite (UNEP FI); constată că o funcție importantă a taxonomiei și o marcă a finanțelor ecologice este consolidarea evaluării riscurilor de către participanții la piața financiară, prin realizarea unui rating adaptat, bazat pe piață; salută inovațiile actorilor de pe piață, cum ar fi agențiile de rating de credit, în elaborarea și administrarea unui astfel de rating bazat pe piață;

Integrarea criteriilor privind finanțele sustenabile în cadrul legislației referitoare la sectorul financiar

10.

ia act de recenta includere a aspectelor legate de sustenabilitate în regulamentele PRIIP (produsele de investiții individuale structurate și bazate pe asigurări) și STS (securitizare simplă, transparentă și standardizată), precum și în Directiva privind drepturile acționarilor și în DRNF; subliniază că este necesar să se garanteze că reglementările țin seama în mod adecvat de riscurile asociate activelor ecologice și sustenabile; salută includerea în directiva IORP a recunoașterii activelor depreciate, precum și extinderea aplicării principiului persoanei prudente și includerea unei trimiteri la principiile ONU privind investițiile responsabile; solicită integrarea adecvată și proporțională a indicatorilor privind finanțele sustenabile în toate actele legislative noi și revizuite referitoare la sectorul financiar, printr-o propunere „omnibus” sau prin propuneri specifice; solicită introducerea unor orientări comune pentru a armoniza definiția factorilor ESG și introducerea lor în actele legislative noi și revizuite;

11.

invită, în acest sens, Comisia să facă uz de competența definită în Regulamentul (UE) nr. 1286/2014 de a adopta, cât mai curând posibil și înainte de a elabora taxonomia în domeniul sustenabilității, un act delegat care să precizeze detaliile procedurilor utilizate pentru a stabili dacă un produs de investiții individuale structurat și bazat pe asigurări vizează obiective specifice sociale sau de mediu; solicită, de asemenea, un cadru proporțional și obligatoriu de diligență, bazat pe orientările OCDE din 2017 privind o conduită responsabilă în afaceri pentru investitorii instituționali, care să le impună investitorilor obligația să identifice, să prevină, să atenueze și să justifice factorii ESG după o perioadă de tranziție; susține că acest cadru paneuropean ar trebui să se bazeze pe Legea franceză privind obligația de vigilență pentru societăți și investitori, inclusiv bănci; solicită, de asemenea, ca în toate actele legislative noi și revizuite, inclusiv în legislația aflată în prezent în discuție, să existe o referire directă la criteriile ESG în „supravegherea și guvernanța produselor”; salută recomandarea Grupului de experți la nivel înalt privind finanțele sustenabile al Comisiei de a integra principiul „Gândiți-vă mai întâi la sustenabilitate” în întreg procesul decizional, de punere în aplicare și de asigurare a respectării legislației UE;

Riscurile pentru sustenabilitate în cadrul prudențial al normelor de adecvare a capitalului

12.

ia act de faptul că riscurile pentru sustenabilitate pot purta și riscuri financiare și că acestea ar trebui, prin urmare, să se reflecte, acolo unde substanțiale, în cerințe de capital și în analiza prudențială a băncilor; solicită deci Comisiei să adopte o strategie de reglementare și o foaie de parcurs care să vizeze, printre altele, măsurarea riscurilor la adresa sustenabilității în cadrul prudențial și să promoveze includerea riscurilor la adresa sustenabilității în cadrul Basel IV, pentru a asigura suficiente rezerve de capital; subliniază faptul că toate normele privind adecvarea capitalului trebuie să se bazeze pe riscurile demonstrate și să le reflecte pe deplin; urmărește inițierea unui proiect pilot al UE în cadrul următorului buget anual pentru a se începe elaborarea unor repere metodologice în acest scop;

Dezvăluirea informațiilor

13.

subliniază faptul că dezvăluirea informațiilor este o condiție esențială pentru finanțele sustenabile; salută activitatea Grupului operativ privind dezvăluirea informațiilor cu caracter financiar în materie de schimbări climatice (TCFD) și invită Comisia și Consiliul să aprobe recomandările acestuia; solicită includerea costului non-acțiunii în domeniul climei și al mediului și privind alte riscuri de sustenabilitate în cadrele privind dezvăluirea informaților; sugerează Comisiei să includă obligativitatea dezvăluirii cu caracter proporțional a informațiilor în cadrul revizuirii Directivei contabile, a DRNF, a Directivei privind cerințele de capital și a Regulamentului privind cerințele de capital, începând cu 2020, ceea ce ar include o perioadă de transpunere, în care întreprinderile s-ar putea pregăti pentru punerea în aplicare; reiterează faptul că articolul 173 din Legea franceză privind tranziția energetică oferă un posibil model privind reglementarea obligației investitorilor de dezvăluire a informațiilor privind riscurile climatice; solicită să se aibă în vedere o extindere a domeniului de aplicare al NFRD; subliniază, în acest sens, că cerințele din cadrul de raportare ar trebui să fie proporționale în raport cu riscurile asumate de instituție, cu dimensiunea și cu gradul său de complexitate; recomandă ca tipul de dezvăluire a informațiilor obligatoriu în prezent în temeiul Regulamentului PRIIP și potrivit Documentului cu informații esențiale ar trebui să fie extins la toate produsele financiare de retail;

Obligațiile fiduciare

14.

constată că obligațiile fiduciare sunt deja integrate în cadrul de reglementare financiară al Uniunii, dar insistă că acestea ar trebui să fie clarificate în definirea, elaborarea și testarea unei taxonomii ecologice solide și credibile, care să cuprindă principalele activități de investiții, inclusiv strategia de investiții, gestionarea riscurilor, alocarea activelor, guvernanța și administrarea pentru toți actorii din cadrul lanțului de investiții, inclusiv administratorii de active și consultanții independenți de investiții sau alți intermediari de investiții; recomandă extinderea obligației fiduciare pentru a include un proces de integrare obligatoriu „cu două direcții”, prin care toți actorii din cadrul lanțului de investiții, inclusiv administratorii de active și consultanții independenți de investiții sau alți intermediari de investiții, să aibă obligația de a integra riscurile ESG semnificative din punct de vedere financiar în deciziile lor, inclusiv costul non-acțiunii, precum și să aibă în vedere preferințele ESG nefinanciare semnificative ale clienților și ale beneficiarilor sau ale investitorilor finali, care ar trebui să fie întrebați în mod proactiv cu privire la calendarul și la preferințele lor în materie de sustenabilitate; solicită înglobarea costului non-acțiunii în domeniul climatic și al mediului și privind alte riscuri de sustenabilitate în evaluarea gestionării riscurilor și a obligației de diligență realizată de consiliile de administrație ale companiilor și de autoritățile publice, ca parte a obligației fiduciare a investitorilor;

Modele de contracte pentru identificarea ESG

15.

solicită autorităților europene de supraveghere (AES) să elaboreze orientări privind modelele de contracte încheiate între deținătorii de active și administratorii de active, consultanții de investiții independenți și alți intermediari de investiții, care să includă în mod clar transmiterea intereselor beneficiarului, precum și așteptări clare în ceea ce privește identificarea și integrarea riscurilor și factorilor ESG, cu scopul de a evita, a reduce, a atenua și a compensa riscurile respective; invită instituțiile UE să asigure alocarea unor resurse adecvate pentru AES în contextul următoarei revizuiri a regulamentului privind AES; solicită includerea costului non-acțiunii în domeniul climatic și a altor riscuri de sustenabilitate în toate actele legislative viitoare ale UE și în actele legislative revizuite, precum și în evaluările de impact ale finanțării;

Gestiunea fondurilor

16.

solicită includerea gestiunii active și responsabile a fondurilor în obligațiile legale ale investitorilor și punerea la dispoziția beneficiarilor și a publicului a unui raport privind activitățile de gestionare a fondurilor, printre altele prin publicarea obligatorie a informațiilor privind participațiile majore, activitățile de angajament, utilizarea consilierilor de vot și utilizarea mijloacelor de investiții pasive; recomandă ca fondurile pasive, conduse de investiții bazate pe indici, să fie încurajate să-și dezvăluie activitățile de gestionare și măsura în care utilizarea instrumentelor de indexare pasivă și de analiză comparativă permite identificarea adecvată a riscurilor ESG în societățile în care s-a investit; consideră că furnizorilor de indici ar trebui să li se solicite să furnizeze detalii cu privire la expunerea utilizată pe scară largă și la parametrii de referință privind clima și sustenabilitatea;

Necesitatea de a continua dezvoltarea cerințelor de raportare privind ESG în cadrul DRNF

17.

ia act de un grad insuficient de convergență în ceea ce privește raportarea ESG în cadrul NFRD și de necesitatea armonizării, cu scopul de a promova o mai mare consecvență și pentru a se defini cei mai adecvați parametri privind publicarea de informații ESG, utilizând indicatori de sustenabilitate și de eficiență a resurselor; invită Comisia să creeze la nivelul UE un grup compus din diferite părți interesate, care să includă reprezentanți ai industriei serviciilor financiare, ai mediului academic și ai societății civile, cu scopul de a evalua și propune o listă adecvată de parametri, inclusiv o listă de indicatori care să măsoare impactul asupra sustenabilității și care să acopere cele mai importante riscuri în materie de sustenabilitate; consideră că o astfel de reformă ar trebui să includă obligația terților de a prezenta rapoarte de audit;

Obligațiunile ecologice

18.

ia act de faptul că obligațiunile ecologice reprezintă doar o parte din piața de investiții, parte care este insuficient reglementată și, ca urmare, este o parte a pieței vulnerabilă la riscul de comercializare înșelătoare și că UE nu are în prezent un standard unificat privind obligațiunile ecologice, care ar trebui să se bazeze pe o viitoare taxonomie sustenabilă la nivelul UE; ia act de faptul că aceste obligațiuni ecologice ar trebui verificate și supravegheate de către autoritățile publice și ar trebui să includă raportarea periodică cu privire la impactul activelor suport asupra mediului; subliniază că obligațiunile ecologice ar trebui să includă și impactul invers asupra mediului și să sprijine scăderea utilizării de combustibili fosili; subliniază că obligațiunile ecologice ar trebui să excludă anumite sectoare, în special în legătură cu activitățile care au impact negativ semnificativ asupra climei, și nu ar trebui să încalce standardele de bază din domeniul social și al drepturilor omului; sugerează că elaborarea unui standard privind obligațiunile ecologice la nivelul UE ar trebui să aibă loc în condiții de transparență deplină și să fie realizată de către un grup de lucru specific al Comisiei, care să facă obiectul examinării obișnuite de către Parlamentul European; solicită Comisiei să evalueze periodic impactul, eficacitatea și supravegherea obligațiunilor ecologice; solicită o inițiativă legislativă în acest sens pentru a stimula, promova și comercializa o emisiune publică europeană de obligațiuni ecologice prin intermediul instituțiilor europene existente și viitoare, cum ar fi BEI, cu scopul de a finanța noi investiții sustenabile;

Agențiile de rating de credit

19.

constată că agențiile de rating de credit nu integrează suficient impactul riscurilor și factorilor disruptivi ESG în bonitatea financiară viitoare a emitenților; solicită adoptarea unor standarde și proceduri de supraveghere la nivelul UE privind integrarea indicatorilor ESG în ratinguri pentru toate agențiile de rating care operează în UE; subliniază că concurența insuficientă între aceste agenții și prioritățile lor economice limitate nu au fost încă pe deplin abordate; solicită instituirea unui proces de acreditare pentru o „marcă financiară ecologică” realizată de către agenți de certificare supravegheați de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA); recomandă ca ESMA să fie mandatată să solicite agențiilor de rating de credit să includă riscurile legate de sustenabilitate în metodologiile lor; în cazul în care aceste riscuri sunt susceptibile să se manifeste în viitor, solicită Comisiei să propună o revizuire în legătură cu acest subiect a Regulamentului privind agențiile de rating de credit; subliniază importanța cercetării în materie de sustenabilitate realizate prin intermediul indicilor de sustenabilitate și al agențiilor de rating ESG, care pun la dispoziția tuturor actorilor financiari informațiile necesare pentru îndeplinirea obligației de raportare și a obligației fiduciare și favorizează trecerea către un sistem financiar mai sustenabil;

Sistemele de etichetare pentru serviciile financiare

20.

sugerează Comisiei să instituie un sistem de etichetare obligatoriu din punct de vedere juridic și proporțional, care ar trebui să aibă caracter voluntar într-o perioadă de tranziție, pentru instituțiile care oferă conturi bancare personale, fonduri de investiții, asigurări și produse financiare, sistem care să indice în ce măsură activele de bază sunt conforme cu obiectivele Acordului de la Paris și cu obiectivele ESG;

Mandatul AES

21.

intenționează să continue clarificarea mandatului AES și al autorităților naționale competente în contextul revizuirii prevăzute a regulamentelor privind AES, pentru a include și a monitoriza riscurile și factorii ESG, făcând astfel ca operațiunile de pe piața financiară să concorde într-o mai mare măsură cu obiectivele de sustenabilitate; în acest sens, este de părere că ESMA ar trebui:

să includă preferințele de sustenabilitate în orientările sale privind „evaluarea adecvării”, astfel cum a propus Comisia în Planul său de acțiune privind finanțele sustenabile și, în sens mai larg, să ofere orientări cu privire la modul în care considerentele de sustenabilitate pot fi integrate în mod eficient în legislația financiară relevantă a UE, precum și să promoveze punerea în aplicare coerentă a acestor dispoziții atunci când vor fi adoptate;

să instituie un sistem de monitorizare și supraveghere proporțional, care să devină obligatoriu după o perioadă de tranziție, sistem care, începând din 2018, să evalueze riscurile și factorii ESG importanți și care să fie însoțit de o analiză prospectivă a scenariilor de sustenabilitate;

să fie autorizată să verifice alinierea portofoliului la riscurile și factorii ESG din Acordul de la Paris și să asigure concordanța cu recomandările TCFD;

subliniază, în acest context, că AES ar trebui să dispună de resurse financiare suficiente pentru a-și îndeplini misiunea; încurajează AES să coopereze cu privire la aceste aspecte cu agențiile și organizațiile internaționale relevante;

Rolul BEI în ceea ce privește finanțarea sustenabilă

22.

subliniază că instituțiile UE ar trebui să stabilească exemple în ceea ce privește finanțele sustenabile; observă că, deși 26 % din totalul finanțărilor acordate de BEI a vizat acțiuni climatice și deși a inițiat piața obligațiunilor ecologice în 2007 și este pe cale să își atingă angajamentul anunțat în această privință, BEI finanțează în continuare proiecte cu emisii ridicate de dioxid de carbon, fiind deci încă loc pentru îmbunătățiri; îndeamnă BEI, prin urmare, să își adapteze în viitor activitățile de creditare și să stabilească priorități în materie de creditare pentru ca aceasta să fie compatibilă cu obiectivul din Acordul de la Paris privind o limitare climatică de 1,5 °C; solicită ca operațiunile de creditare ale BEI și Regulamentul privind Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) să fie consolidate și reechilibrate, astfel încât să se înceteze investițiile în proiecte cu emisii ridicate de dioxid de carbon și să se acorde prioritate proiectelor eficiente din punctul de vedere al resurselor și proiectelor de decarbonizare, alături de investiții în alte sectoare și investiții intangibile inovatoare; consideră ca BEI este în măsură să ofere un capital de risc mai mare în vederea tranziției la o economie verde, în mod echilibrat la nivel regional; este de părere că ar trebui întreprinse și alte măsuri în această perspectivă, printre altele în interacțiune cu instrumentele financiare ale UE incluse în viitorul cadru financiar multianual;

Rolul BCE în ceea ce privește finanțarea sustenabilă

23.

recunoaște independența BCE și mandatul său principal, și anume menținerea stabilității prețurilor, dar reamintește că BCE, în calitate de instituție a UE, are, de asemenea, obligații în temeiul Acordului de la Paris; este, prin urmare, preocupat de faptul că „un procent de 62,1 % din achizițiile de obligațiuni corporative ale BCE are loc în sectoarele […] care sunt responsabile pentru 58,5 % din emisiile de gaze cu efect de seră din zona euro” (14) și constată că acest program aduce beneficii directe în special marilor corporații; recomandă BCE să ia în considerare în mod explicit obiectivele Acordului de la Paris și obiectivele ESG în orientările sale privind programele proprii de achiziții; subliniază că astfel de orientări pot acționa ca un pilot pentru o viitoare politică de investiții orientată către ESG, care să respecte standarde înalte privind taxonomia de sustenabilitate a UE;

Alte aspecte

24.

subliniază că o ofertă relevantă de produse financiare sustenabile poate avea, de asemenea, efecte pozitive asupra îmbunătățirii infrastructurii sociale europene, înțelese drept un set de inițiative și proiecte care vizează crearea de valoare publică, prin stimularea investițiilor și inovării în sectoare strategice și esențiale pentru bunăstarea și reziliența oamenilor și a comunităților, cum ar fi educația, asistența medicală și locuințele;

25.

salută activitatea Grupului de experți la nivel înalt, care oferă elemente valoroase pentru construirea unui nou standard pentru un sector financiar sustenabil; insistă, cu toate acestea, asupra necesității de a implica activ sectorul bancar, care, datorită caracterului său dominant în peisajul financiar european, deține în continuare rolul principal în sporirea sustenabilității finanțelor;

26.

subliniază faptul că metodologia utilizată în vederea urmăririi cheltuielilor legate de domeniul climatic determină inconsecvențe între programe, permițând proiectelor care aduc beneficii îndoielnice pentru mediu și climă să fie calificate drept cheltuieli legate de climă (de exemplu, componenta ecologică a politicii agricole comune);

27.

subliniază faptul că nu toate criteriile de referință financiare utilizate pe scară largă iau în considerare factorii ESG în metodologia lor; solicită să se elaboreze unul sau mai multe criterii de europene de sustenabilitate, utilizând taxonomia europeană de sustenabilitate, pentru a măsura performanța emitenților europeni pe baza riscurilor și a factorilor ESG;

28.

solicită să se analizeze și să se încurajeze inițiativele private, cum ar fi proiectul EeMAP privind ipotecile ecologice, în scopul de a evalua și a demonstra în ce condiții activele ecologice pot determina o reducere a riscurilor de investiții și, în același timp, consolidarea sustenabilității mediului;

29.

invită UE să promoveze în mod activ includerea indicatorilor de sustenabilitate în cadrul Standardelor internaționale de raportare financiară de la nivel internațional;

30.

subliniază că guvernanța corporativă ar trebui să promoveze crearea de valoare sustenabilă pe termen lung, de exemplu prin acțiuni de fidelitate pentru acționarii pe termen lung și incluzând ESG în pachetele salariale pentru directori și consiliul de administrație; observă faptul că clarificarea sarcinilor directorilor în acest sens ar sprijini investitorii care realizează investiții sustenabile în relația lor cu consiliile de administrație;

31.

solicită introducerea unei asigurări obligatorii de răspundere în domeniul mediului pentru toate activitățile comerciale și publice, ca o condiție prealabilă pentru eliberarea autorizațiilor;

32.

subliniază faptul că finanțarea sustenabilă necesită o clarificare a sarcinilor directorilor întreprinderilor europene în ceea ce privește crearea de valoare sustenabilă pe termen lung, aspectele ESG, precum și riscurile sistemice, ca parte a obligației generale a directorilor de a promova succesul întreprinderii;

33.

solicită autorităților europene de supraveghere să formuleze orientări privind colectarea de statistici privind identificarea riscurilor ESG și integrarea lor în operațiunile de finanțare și solicită publicarea de statistici ori de câte ori este posibil;

34.

invită autoritățile naționale bancare și responsabile de piețele financiare să elaboreze instrucțiuni clare și concise cu privire la modul în care noua taxonomie și alte modificări asociate cu această legislație pot fi implementate fără a genera costuri și întârzieri ce pot fi evitate;

35.

susține ideea că măsurile de stabilire a prețurilor pot aduce o contribuție decisivă la eliminarea deficitului de finanțare de 180 de miliarde EUR pentru a ajuta Europa în eforturile de decarbonizare, prin transferul investițiilor către obiective durabile pe termen lung;

36.

observă faptul că IMM-urile sunt adesea uitate în discuțiile privind finanțarea durabilă, în pofida naturii lor inovatoare; observă, în acest context, potențialul enorm al digitalizării și al FinTech ecologice; recomandă Comisiei să aibă în vedere mecanisme care să permită IMM-urilor să se asocieze la proiecte, pentru a le permite accesul la piața obligațiunilor ecologice;

37.

subliniază importanța componentei sociale a finanțelor sustenabile; remarcă potențialul de dezvoltare al noilor instrumente financiare dedicate în special infrastructurilor sociale, cum ar fi obligațiunile sociale, astfel cum au fost aprobate prin Principiile aplicabile obligațiunilor sociale (SBP) 2017;

38.

subliniază faptul că identificarea, gestionarea și divulgarea riscurilor ESG sunt părți integrante ale protecției consumatorului și stabilității financiare și, prin urmare, ar trebui să facă parte din mandatul și din sarcinile de supraveghere ale AES; solicită CERS să continue în mod activ cercetarea privind interacțiunea factorilor ESG cu riscul sistemic, dincolo de problema schimbărilor climatice;

39.

reamintește faptul că, în Rezoluția sa din 14 noiembrie 2017 referitoare la planul de acțiune privind serviciile financiare cu amănuntul, Parlamentul a solicitat crearea unui cont de economii al UE pentru finanțarea economiei ecologice;

40.

solicită ca toate cheltuielile viitoare ale UE să fie compatibile cu obiectivele de la Paris privind decarbonizarea economiei care sunt incluse în instrumentele juridice care reglementează funcționarea fondurilor structurale și de investiții europene (inclusiv fondurile de coeziune), fondurile pentru acțiune externă și cooperarea pentru dezvoltare și alte instrumente din afara cadrului financiar multianual, cum ar fi FEIS;

41.

invită Comisia să efectueze un studiu de fezabilitate privind modul în care autoritățile de supraveghere și reglementare ar putea recompensa mai bine mandate care includ perspective pe termen lung;

42.

invită Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA) să prezinte cele mai bune practici și orientări cu privire la modul în care sistemele de pensii ocupaționale și produsele de pensii private se angajează față de beneficiari în etapa precontractuală și pe toată durata de viață a investițiilor; invită EIOPA să prezinte orientări cu privire la cele mai bune practici, cum sunt cele ale Agenției de Mediu din Regatul Unit, privind relația cu beneficiarii și clienții de retail și pentru clarificarea intereselor lor financiare și nefinanciare;

43.

ia act de recomandarea făcută de Grupul de experți la nivel înalt privind un observator al UE pentru finanțele sustenabile, care ar trebui creat pentru a monitoriza, raporta și publica informații cu privire la investițiile sustenabile ale UE și care ar trebui înființat de Agenția Europeană de Mediu în cooperare cu AES; recomandă, cu scopul de a consolida rolul de exemplu al Uniunii Europene, ca acest observator să aibă și un rol în monitorizarea, sprijinirea și divulgarea informațiilor cu privire la investițiile sustenabile ale fondurilor UE și ale instituțiilor UE, inclusiv FEIS, BEI și BCE; invită observatorul să prezinte Parlamentului un raport cu privire la activitățile sale;

44.

recomandă BEI să colaboreze cu micii actori de pe piață și cu cooperativele din comunități pentru a grupa proiectele la scară redusă din domeniul energiilor regenerabile și a le permite să devină eligibile pentru finanțare din partea BEI și să facă parte din programul privind achiziționarea de obligațiuni emise de sectorul corporativ;

45.

este de acord cu Grupul de experți la nivel înalt grup că este extrem de important ca cetățenii Europei să fie responsabilizați și conectați cu aspectele legate de finanțele sustenabile; subliniază necesitatea de a îmbunătăți accesul la informațiile privind performanța în materie de sustenabilitate și de promovare a culturii financiare;

46.

invită Comisia și statele membre să asigure coerența politicilor din sectoarelor financiare și nefinanciare; reamintește că politica financiară durabilă trebuie să fie însoțită de alegeri politice coerente în alte sectoare, cum ar fi energia, transporturile, industria și agricultura;

47.

invită Comisia să publice un raport periodic privind progresele înregistrate cu privire la aspectele care fac obiectul prezentei rezoluții;

48.

invită Comisia și statele membre să folosească influența UE pentru a demonstra calități de lider în domeniul finanțelor sustenabile și pentru a ridica standardele globale de sustenabilitate în finanțe, inclusiv prin acorduri bilaterale cu țările terțe, în cadrul forurilor politice multilaterale precum ONU, G7 și G20 și în cadrul organismelor de standardizare internaționale, cum ar fi Organizația Internațională a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO);

o

o o

49.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)  JO L 335, 17.12.2009, p. 1.

(2)  JO L 330, 15.11.2014, p. 1.

(3)  JO L 132, 20.5.2017, p. 1.

(4)  JO L 354, 23.12.2016, p. 37.

(5)  JO L 182, 29.6.2013, p. 19.

(6)  JO L 347, 28.12.2017, p. 35.

(7)  JO L 352, 9.12.2014, p. 1.

(8)  Biroul Organizației Națiunilor Unite pentru reducerea riscurilor de dezastre https://www.unisdr.org/files/46796_cop21weatherdisastersreport2015.pdf

(9)  Texte adoptate, P8_TA(2018)0039.

(10)  Texte adoptate, P8_TA(2018)0025.

(11)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0428.

(12)  JO C 75, 26.2.2016, p. 41.

(13)  JO C 265, 11.8.2017, p. 65.

(14)  Sini Matikainen, Emanuele Campiglio și Dimitri Zenghelis, „The climate impact of quantitative easing” (Impactul asupra climei al relaxării cantitative), Grantham Institute on climate change and the environment, mai 2017


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/36


P8_TA(2018)0216

Tabloul de bord al UE privind justiția pentru anul 2017

Rezoluția Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la tabloul de bord al UE pe 2017 privind justiția (2018/2009(INI))

(2020/C 76/05)

Parlamentul European,

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolele 2, 6 și 7 din acesta,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 70, 85, 86, 258, 259 și 260 din acesta,

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

având în vedere rezoluțiile sale pertinente în domeniile statului de drept și al justiției,

având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 10 aprilie 2017, intitulată „Tabloul de bord 2017 privind justiția în Uniunea Europeană” (COM(2017)0167),

având în vedere studiul din 2017 al Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene, intitulat „The judicial system and economic development across EU Member States” (Sistemul judiciar și dezvoltarea economică în statele membre ale UE) (1),

având în vedere analiza Institutului pentru reformă juridică al Camerei SUA, intitulată „The Growth of Collective Redress in the EU” (Creșterea recursului colectiv în UE) (2),

având în vedere baza de date privind statisticile de gen a Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) (3),

având în vedere rapoartele Comisiei europene pentru democrație prin drept (Comisia de la Veneția), în special lista sa de criterii ale statului de drept (4),

având în vedere rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la evaluarea justiției în ceea ce privește justiția penală și statul de drept (5),

având în vedere studiul Milieu din 2011 „Comparative study on access to justice in gender equality and anti-discrimination law” (Studiu comparativ privind accesul la justiție în legislația privind egalitatea de gen și antidiscriminarea) (6),

având în vedere Recomandarea Consiliului Europei privind judecătorii: independență, eficacitate și responsabilități (CM/Rec(2010)12) (7),

având în vedere studiul din 2017 al Departamentului tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale din cadrul Parlamentului European, intitulat „Mapping the Representation of Women and Men in Legal Professions Across the EU” (Cartografierea reprezentării femeilor și bărbaților în profesiile juridice în ansamblul UE) (8),

având în vedere rapoartele anuale de evaluare privind sistemele judiciare europene, elaborate de Comisia pentru eficiența justiției din cadrul Consiliului Europei (CEPEJ) (9),

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0161/2018),

A.

întrucât sistemele de justiție independente, eficiente și de calitate sunt esențiale pentru respectarea statului de drept, pentru echitatea procedurilor judiciare și pentru încrederea cetățenilor și a întreprinderilor în sistemul juridic, garantând că cetățenii și întreprinderile pot beneficia pe deplin de drepturile lor; întrucât un sistem judiciar eficace este inseparabil de independența judiciară, susține creșterea economică, apără drepturile fundamentale și stă la baza aplicării corecte a legislației UE; întrucât justiția este o valoare în sine, în special în ceea ce privește accesul cetățenilor la justiție și respectarea dreptului la un proces echitabil;

B.

întrucât Comisia a publicat tabloul de bord al UE privind justiția din 2017, un instrument informativ, comparativ și neobligatoriu care evaluează, în principal, eficacitatea, independența și calitatea sistemelor judiciare naționale, cu scopul de a identifica eventualele deficiențe, bune practici și progrese și de a defini mai bine politicile statelor membre din domeniul justiției, concentrându-se, în acest scop, pe acei parametri ai sistemelor judiciare care contribuie la îmbunătățirea mediului de afaceri și a climatului pentru investiții și consumatori din Uniune;

C.

întrucât a cincea ediție a tabloului de bord al UE privind justiția analizează, în special, aspectele privind accesul consumatorilor la procedurile judiciare, elementele privind independența justiției din perspectiva cetățenilor și a întreprinderilor, stadiul utilizării actuale a tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) în sistemele de justiție, aspectele privind funcționarea sistemelor judiciare naționale din domenii specifice relevante pentru piața unică și pentru mediul de afaceri, prezentând, totodată o primă imagine de ansamblu a modului de funcționare a sistemelor naționale de justiție atunci când aplică legislația Uniunii privind combaterea spălării banilor;

D.

întrucât tabloul de bord al UE pe 2017 privind justiția nu prezintă un clasament general al sistemelor juridice naționale și nu intenționează să creeze o ierarhie a sistemelor;

E.

întrucât, pe de altă parte, tabloul de bord privind justiția ar trebui să fie un ghid util care să ofere o imagine de ansamblu a celor mai bune practici utilizate de statele membre în materie de justiție civilă, comercială și administrativă;

F.

întrucât o serie de date privind anumite state membre încă nu sunt disponibile; întrucât există discrepanțe în cantitatea și conținutul specific al datelor furnizate de unele statele membre;

G.

întrucât tabloul de bord al UE pe 2017 privind justiția se concentrează în principal asupra justiției în materie civilă, comercială și administrativă, dar prezintă și o primă imagine de ansamblu a funcționării sistemelor naționale atunci când aplică legislația UE privind combaterea spălării banilor în justiția penală;

H.

întrucât acest exercițiu neobligatoriu are meritul de a identifica atât tendințele pozitive, cât și cele negative, și de a oferi un forum pentru învățarea reciprocă și schimbul de bune practici în întreaga Uniune, în vederea promovării și garantării respectării statului de drept;

I.

întrucât furnizarea de informații despre sistemul judiciar într-un mod ușor inteligibil este o condiție prealabilă pentru accesul la justiție;

J.

întrucât sistemele judiciare trebuie adaptate pentru a răspunde noilor provocări cu care se confruntă UE;

Observații generale

1.

subliniază faptul că justiția susține statul de drept în societate și garantează dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, în fața unei instanțe independente și imparțiale; invită statele membre să garanteze că orice reformă a justiției susține statul de drept și respectă standardele UE cu privire la independența sistemului judiciar; încurajează, în acest, sens, Comisia să continue monitorizarea reformelor judiciare naționale în cadrul Semestrului european, care se bazează, de asemenea, pe informații din tabloul de bord al UE privind justiția; invită, de asemenea, Comisia să elaboreze noi criterii pentru a se evalua mai bine conformitatea sistemelor judiciare cu statul de drept, bazându-se în special pe lista de criterii ale statului de drept elaborată de Comisia de la Veneția;

2.

invită Comisia să culeagă informații mai precise privind modul de tratare a încălcărilor statului de drept și a amenințărilor la adresa drepturilor fundamentale, inclusiv a corupției, a discriminării și a nerespectării vieții private și a libertății de gândire, conștiință, religie, exprimare, întrunire și asociere;

3.

reamintește cererea formulată în rezoluția sa din 25 octombrie 2016 privind un mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale și își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a prezenta o propunere de încheiere a unui pact al Uniunii pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale (Pactul pentru DSF); solicită Comisiei să reunească rapoartele existente, inclusiv tabloul de bord privind justiția, până la intrarea în vigoare a Pactului pentru DSF;

4.

ia act cu mare interes de tabloul de bord al UE privind justiția din 2017 și solicită Comisiei să promoveze în continuare acest exercițiu, în conformitate cu tratatele și în consultare cu statele membre;

5.

subliniază că înființarea unui tablou de bord în materie penală va reprezenta o contribuție fundamentală la crearea unei înțelegeri comune a legislației UE din domeniul dreptului penal în rândul judecătorilor și procurorilor, întărind astfel încrederea reciprocă;

6.

invită Comisia să aibă în vedere combaterea corupției și consideră că includerea acestui aspect în tabloul de bord privind justiția este o prioritate;

7.

sprijină scopul acestui schimb și subliniază că un sistem de justiție independent, eficient și de calitate ar putea stimula întreprinderile să se dezvolte și să investească la nivel național și transfrontalier, protejând, în același timp, drepturile fundamentale ale cetățenilor și asigurând respectarea drepturilor consumatorilor și a lucrătorilor, stimulând astfel contribuția economică a acestora;

8.

ia act de importanța evaluărilor comparative în domeniul judiciar pentru încrederea reciprocă transfrontalieră, pentru o cooperare eficace între instituțiile judiciare și pentru crearea unui spațiu judiciar comun și a unei culturi judiciare europene; încurajează, prin urmare, Comisia să dezvolte în continuare indicatori concreți, pentru a evalua, în practică, respectarea valorilor UE, cum ar fi statul de drept și respectarea drepturilor fundamentale;

9.

consideră că o astfel de comparație trebuie să se bazeze pe criterii obiective și dovezi care să fie corect compilate, comparate și analizate, ținând seama, în același timp, de cadrele juridice și constituționale individuale; subliniază că este important să se asigure egalitatea de tratament între toate statele membre atunci când se evaluează în mod imparțial sistemele lor judiciare;

10.

salută eforturile Comisiei de a evalua, pentru prima dată, anumite aspecte ale justiției penale legate de combaterea spălării banilor și recomandă ca aceasta să ia măsurile necesare pentru a încuraja statele membre să furnizeze date cu privire la durata procedurilor judiciare în această materie, având în vedere intrarea în vigoare a celei de-a patra și, ulterior, a celei de-a cincea Directive privind combaterea spălării banilor;

11.

ia act de eforturile Comisiei de a prezenta date măsurabile și a trage concluzii concrete privind modul în care statele membre au îmbunătățit sau pot încă îmbunătăți calitatea și eficiența sistemelor lor de justiție, în special în ceea ce privește statutul și numirea judecătorilor, independența acestora, precum și egalitatea între femei și bărbați; observă că lacunele în materie de date au continuat să se reducă, în special în ceea ce privește indicatorii referitori la eficiența sistemelor de justiție; regretă, totuși, faptul că mai există cazuri în care unele state membre nu au furnizat nicio dată pentru anumite categorii, deși datele erau aplicabile sau disponibile; invită, prin urmare, statele membre să își intensifice eforturile de a face datele comparabile și să colaboreze pe deplin cu Comisia, furnizând datele solicitate; subliniază că statele membre trebuie să continue să reducă decalajul în materie de date pentru a-și realiza prioritățile legate de eficiența sistemelor de justiție; invită statele membre să coopereze îndeaproape cu Comisia pentru eficiența justiției din cadrul Consiliului Europei (CEPEJ) și cu Comisia Europeană, în special prin intermediul grupului informal de experți naționali din ministere și din sistemele de justiție respective, pentru a remedia lacunele persistente în materie de date din anumite categorii ale tabloului de bord al UE privind justiția;

12.

invită statele membre să analizeze îndeaproape rezultatele tabloului de bord privind justiția din 2017, să stabilească care sunt învățămintele care se impun și să evalueze oportunitatea adoptării măsurilor naționale necesare în vederea corectării eventualelor nereguli referitoare la calitatea, eficiența și independența sistemului judiciar național;

13.

ia act de faptul că numeroase state membre și-au continuat eforturile de îmbunătățire a eficacității sistemului lor național de justiție prin intermediul reformelor; salută faptul că a fost anunțat un număr semnificativ de noi reforme în ceea ce privește asistența juridică, metodele de soluționare alternativă a litigiilor (SAL), specializarea judiciară și hărțile judiciare;

Eficiența

14.

subliniază importanța procedurilor prompte și eficiente, în conformitate cu articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE; evidențiază, de asemenea, importanța unor proceduri rapide și eficiente în ce privește protecția consumatorilor, proprietatea intelectuală și drepturile la confidențialitatea datelor; ia act cu îngrijorare de faptul că aceste proceduri sunt încă prea îndelungate în anumite state membre; subliniază că un număr mare de cauze pendinte ar putea face ca cetățenii și mediul de afaceri să fie mai puțin dispuși să aibă încredere în sistemul judiciar și ar duce la scăderea certitudinii juridice, or încrederea este piatra de temelie a respectării statului de drept;

15.

încurajează statele membre să investească în utilizarea și dezvoltarea continuă a instrumentelor TIC în sistemele lor judiciare, în efortul de a le face mai accesibile, mai inteligibile și mai ușor de utilizat pentru toți cetățenii UE, în special pentru cei care suferă de o formă de handicap și pentru grupurile vulnerabile, inclusiv minoritățile naționale și/sau migranții; subliniază avantajul sistemelor TIC în cooperarea transfrontalieră dintre autoritățile judiciare ale statelor membre și la nivel național, în procesul de reducere a costurilor pentru toate părțile interesate implicate și, de asemenea, în ceea ce privește îmbunătățirea eficienței și a calității generale ale sistemelor de justiție, de exemplu prin depunerea electronică a cererilor, prin posibilitatea de a monitoriza și de a desfășura o acțiune online, precum și comunicațiile electronice dintre instanțe și avocați; regretă faptul că întregul potențial al sistemelor TIC nu a fost încă atins în întreaga UE; salută transparența din majoritatea statelor membre în ceea ce privește publicarea hotărârilor judecătorești; subliniază că disponibilitatea unor informații online într-un format ușor de utilizat contribuie în mod semnificativ la accesibilitatea justiției pentru cetățeni și întreprinderi; invită statele membre să publice online toate hotărârile judecătorești, deoarece acest lucru va ajuta cetățenii și întreprinderile să devină mai bine familiarizați cu sistemul judiciar și-l va face să devină mai transparent; constată, de asemenea, că acest lucru ar putea facilita coerența jurisprudenței;

16.

subliniază necesitatea de a intensifica și a diversifica posibilitățile de formare oferite judecătorilor, având în vedere că acest lucru reprezintă, de asemenea, o bază pentru un sistem judiciar eficient, independent și imparțial; subliniază, în special, nevoia de formare în domeniile rolurilor, normelor și stereotipurilor legate de gen, eticii judiciare, competențelor informatice, gestiunii judiciare, medierii și comunicării cu părțile și cu presa; subliniază, în plus, importanța unei formării adecvate cu privire la dreptul UE și la diferitele structuri de cooperare ale UE, cum ar fi Eurojust; constată că în anumite domenii ale dreptului UE, cum ar fi drepturile de autor și protecția vieții private, ar putea fi necesară o înțelegere nu numai a legislației, ci și a evoluțiilor tehnologice; ia act de faptul că specializarea judecătorilor și a instanțelor pare să aibă un efect pozitiv asupra eficienței, precum și asupra calității sistemelor judiciare; solicită Comisiei să continue să analizeze în continuare acest aspect în cadrul următorului exercițiu anual; subliniază că o formare continuă și sistematică a judecătorilor și a altor specialiști în drept este necesară pentru o aplicare coerentă și de înaltă calitate și o asigurare eficientă a respectării legii; invită statele membre să investească mai mult în dezvoltarea formării judiciare și a formării continue pentru profesioniștii din domeniul juridic, cum ar fi judecătorii, inclusiv în alte state membre, în scopul schimbului de experiențe și de bune practici;

17.

încurajează statele membre și instituțiile UE să sprijine dezvoltarea în continuare a medierii la nivelul UE; solicită Comisiei să evalueze sistematic impactul medierii în sistemele judiciare din UE;

Calitate

18.

invită Comisia să adauge procedurile de recurs colectiv la exercițiul comparativ de anul viitor privind factorii de accesibilitate a sistemelor de justiție, întrucât consideră că accesul la justiție și soluționarea eficientă a litigiilor sunt de o importanță majoră; consideră că aceste proceduri constituie un instrument major pentru întărirea protecției consumatorilor și a mediului înconjurător în ansamblul UE, în zonele în care un mare număr de candidați sunt afectați în mod direct; consideră că procedurile de recurs colectiv facilitează accesul cetățenilor la justiție și la mecanisme eficiente de soluționare a litigiilor, eliminând, astfel, obstacolele nejustificate, în special pentru cetățenii care trăiesc sub pragul sărăciei sau care sunt implicați în cazuri cu dimensiune transfrontalieră;

19.

observă că majoritatea statelor membre impun părților să achite o taxă judiciară în momentul introducerii unei acțiuni în instanță; subliniază că disponibilitatea asistenței juridice și nivelul taxelor judiciare au un impact major asupra accesului la justiție, un drept fundamental în UE, în special pentru cetățenii care trăiesc în sărăcie și subliniază rolul asistenței juridice în garantarea posibilității ca părțile mai vulnerabile să beneficieze de acces la justiție în termeni egali; subliniază faptul că asistența juridică pentru consumatorii sub pragul sărăciei rămâne un factor esențial de echilibrare; atrage atenția asupra faptului că dificultatea în obținerea de asistență juridică ar putea fi deosebit de descurajatoare atunci când taxele judiciare reprezintă o parte semnificativă din cuantumul cererii; subliniază că asistența juridică ar trebui să fie legată de pragul sărăciei din statele membre; susține că cheltuielile judiciare ar trebui, în general, să fie diminuate, de exemplu prin utilizarea portalurilor electronice naționale e-justiție; invită statele membre să îmbunătățească informațiile online și să le facă mai ușor de utilizat, pentru a permite cetățenilor să verifice dacă sunt admisibili pentru asistență juridică, incluzând și informații online accesibile persoanelor cu deficiențe de vedere;

20.

invită Comisia să introducă, înainte de încheierea exercițiului din anul următor, un nou indicator privind accesul la justiție al oricăror grupuri care ar putea fi defavorizate sau discriminate, pentru a identifica orice eventuale obstacole;

21.

subliniază necesitatea de a aborda disparitățile existente în echilibrul de gen și disproporția considerabilă între femei și bărbați în rândul judecătorilor, mai ales în instanțele superioare/curțile supreme, atât la nivel național, cât și la nivelul UE; ia act cu regret de recenta evoluție negativă a procentului de femei în posturi de judecători în unele state membre;

22.

subliniază că există încă multe de făcut în ceea ce privește egalitatea de gen în profesiile judiciare din întreaga Europă, și nu în ultimul rând în privința accesului la funcția de judecător, precum și în ceea ce privește stereotipurile de gen, transparența numirilor, reconcilierea responsabilităților profesionale cu obligațiile de alt tip sau existența unor practici de mentorat; subliniază discrepanța clară între procentul de specialiști femei la nivelurile inferioare ale sistemului judiciar (inclusiv membrii personalului care nu sunt judecători) și cel de la instanțele superioare și din procuratură; îndeamnă statele membre să își direcționeze eforturile, în special în domeniul învățământului superior, către femeile din profesiile judiciare și să încurajeze o atitudine pozitivă față de judecătoare;

23.

reamintește Declarația comună din 2015 a Parlamentului European și a Consiliului, care precizează că statele membre ar trebui, în cea mai mare măsură posibilă și în vederea respectării obiectivului de a atinge egalitatea între bărbați și femei, prevăzut la articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, să asigure o prezență egală a femeilor și a bărbaților la numirea candidaților la posturile de judecători în cadrul Tribunalului Curții de Justiție a Uniunii Europene; îndeamnă statele membre să dea un bun exemplu în acest sens (10);

24.

subliniază că, în timp ce peste jumătate din statele membre au crescut cheltuielile privind sistemul judiciar pe cap de locuitor în 2015, stabilirea resurselor financiare este încă, în cea mai mare parte, bazată pe costurile trecute, și nu pe volumul real de muncă sau solicitările instanțelor;

25.

salută utilizarea sporită a mecanismele de soluționare alternativă a litigiilor, în majoritatea statelor membre, în special a platformei europene de soluționare online a litigiilor (SOL) pentru consumatori și comercianți;

26.

constată că nu există suficiente date în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești; încurajează Comisia să includă aceste date în tabloul de bord al UE privind justiția atunci când sunt puse la dispoziție de către statele membre, eventual ca un obiectiv pe termen mediu care să fie fixat după finalizarea reexaminării Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia autorității părintești;

Independența

27.

subliniază că independența, calitatea și eficiența constituie elemente fundamentale ale unui sistem de justiție eficace, care, la rândul său, este vital pentru statul de drept, pentru echitatea procedurilor judiciare și pentru încrederea cetățenilor și a întreprinderilor în sistemul juridic; evidențiază, de asemenea, că independența sistemului judiciar este o parte integrantă a democrației; subliniază că un sistem judiciar independent se bazează, pe de o parte, pe absența amestecului și a presiunilor din partea guvernelor și a politicii sau a grupurilor de interese economice și, pe de altă parte, pe garanții eficiente conferite de statutul și funcția judecătorilor și de situația lor financiară; subliniază că trebuie asigurată o autonomie suficientă pentru a proteja autoritățile de urmărire penală față de influențele politice neavenite; invită, prin urmare, Comisia să includă în tabloul de bord o secțiune dedicată statutului procurorilor publici și autonomiei acestora; invită, de asemenea, Comisia să continue evaluarea garanțiilor legale de independență a sistemelor judiciare, inclusiv în cooperare cu rețelele Curților Supreme de Justiție și Consiliilor Judiciare;

28.

subliniază importanța unor mecanisme imparțiale, adică independente față de puterile discreționare arbitrare ale executivului, și cuprinzătoare pentru numirea, evaluarea, transferul sau eliberarea din funcție a judecătorilor;

o

o o

29.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)  http://publications.jrc.ec.europa.eu/repository/bitstream/JRC104594/jrc104594__2017_the_judicial_system_and_economic_development_ across_eu_member_states.pdf

(2)  http://www.instituteforlegalreform.com/uploads/sites/1/The_Growth_of_Collective_Redress_in_the_EU_A_Survey_of_Developments_in_10_ Member_States_April_2017.pdf

(3)  http://eige.europa.eu/gender-statistics/dgs

(4)  http://www.venice.coe.int/webforms/documents/default.aspx?pdffile=CDL-AD(2016)007-e

(5)  JO C 378, 9.11.2017, p. 136.

(6)  Milieu Ltd (2011), „Comparative study on access to justice in gender equality and anti-discrimination law” (Studiu comparativ privind accesul la justiție în legislația privind egalitatea de gen și antidiscriminarea), Raport de sinteză, DG Justiție, Comisia Europeană, Bruxelles.

(7)  https://wcd.coe.int/ViewDoc.jsp?p=&Ref=CM/Rec(2010)12&Language lanEnglish&Ver original&BackColorInternet C3C3C3&BackColorIntranet = = = = = EDB021&BackColorLogged F5D383&direct = adevărat

(8)  http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2017/596804/IPOL_STU(2017)596804_EN.pdf

(9)  https://www.coe.int/t/dghl/cooperation/cepej/evaluation/default_en.asp

(10)  JO C 436, 24.12.2015, p. 1.


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/42


P8_TA(2018)0221

Porumbul modificat genetic GA21 (MON-ØØØ21-9)

Rezoluția Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic GA21 (MON-ØØØ21-9) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (D056125-02 – 2018/2698(RSP))

(2020/C 76/06)

Parlamentul European,

având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic GA21 (MON-ØØØ21-9) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (D056125-02),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (1), în special articolul 11 alineatul (3) și articolul 23 alineatul (3),

având în vedere votul din data de 23 aprilie 2018 al Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care nu a emis niciun aviz,

având în vedere articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (2),

având în vedere avizul emis de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară la 21 septembrie 2017 și publicat la 24 octombrie 2017 (3),

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 182/2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (COM(2017)0085, COD(2017)0035),

având în vedere rezoluțiile sale anterioare care ridică obiecțiuni împotriva autorizării organismelor modificate genetic (4),

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât prin Decizia 2008/280/CE a Comisiei (5) s-a autorizat introducerea pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic GA21 (denumit în continuare „porumb GA21”); întrucât domeniul de aplicare al autorizației se referea și la produse, altele decât alimentele și furajele, care conțin sau sunt compuse din porumb GA21 pentru aceleași utilizări ca orice alt soi de porumb, cu excepția cultivării;

B.

întrucât, anterior Deciziei 2008/280/CE, la 13 septembrie 2007, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a emis un aviz favorabil, în conformitate cu articolele 6 și 18 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care a fost publicat la 2 octombrie 2007 (6) („EFSA 2007”);

C.

întrucât, la 6 octombrie 2016, Syngenta France SAS a prezentat Comisiei, în numele Syngenta Crop Protection AG, Elveția, o cerere, în conformitate cu articolele 11 și 23 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, de reînnoire a autorizației de mai sus;

D.

întrucât, la 21 septembrie 2017, EFSA a adoptat un aviz favorabil, în conformitate cu articolele 6 și 18 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care a fost publicat la 24 octombrie 2017 (7) („EFSA 2017”);

E.

întrucât porumbul GA21 a fost elaborat pentru a oferi toleranță la glifosat prin exprimarea unei versiuni modificate a proteinei EPSPS;

F.

întrucât utilizarea unor erbicide complementare, în cazul de față a glifosatului, face parte din practicile agricole obișnuite de cultivare a plantelor rezistente la erbicide și, prin urmare, poate fi de așteptat ca reziduurile de pulverizare să fie întotdeauna prezente în recoltă, acestea fiind componente inevitabile; întrucât s-a demonstrat că culturile modificate genetic tolerante la erbicide duc la o utilizare mai intensă a erbicidelor complementare decât culturile echivalente tradiționale;

G.

întrucât, în consecință, este de așteptat ca porumbul GA21 să fie expus la doze mai mari și repetate de glifosat, care nu numai că vor duce la o acumulare mai mare de reziduuri în recoltă, dar pot influența și compoziția porumbului modificat genetifc și caracteristicile sale agronomice;

H.

întrucât statele membre au prezentat multe observații critice în timpul perioadei de consultare de trei luni atât cu privire la avizul EFSA 2007 (8), cât și cu privire la avizul EFSA 2017 (9); întrucât, de exemplu, statele membre au criticat faptul că sunt necesare mai multe informații înainte de a se trage concluzii în ceea ce privește evaluarea riscurilor legate de porumbul GA21, că nu sunt furnizate date care să justifice o utilizare îndelungată în condiții de siguranță, că rapoartele de monitorizare pentru porumbul GA21 pentru perioada de autorizare prezintă deficiențe fundamentale și că abordarea privind monitorizarea pusă în aplicare nu este pe deplin în conformitate cu Directiva 2001/18/CE;

I.

întrucât însuși Grupul științific pentru organisme modificate genetic din cadrul EFSA (Grupul EFSA OMG) consideră că sunt necesare mai multe discuții cu solicitanții și responsabilii cu gestionarea riscurilor privind punerea în practică a planurilor de monitorizare a mediului după introducerea pe piață a plantelor modificate genetic (MG) pentru import și prelucrare;

J.

întrucât există în continuare nelămuriri legate de proprietățile cancerigene ale glifosatului; întrucât, în noiembrie 2015, EFSA a ajuns la concluzia că este puțin probabil ca glifosatul să fie cancerigen, iar în martie 2017 Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) a ajuns la concluzia că nu se justifică clasificarea acestei substanțe ca atare; întrucât, în schimb, Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății a clasificat, în 2015, glifosatul ca fiind potențial cancerigen pentru oameni;

K.

întrucât Parlamentul a înființat o comisie specială pentru procedura de autorizare a pesticidelor de către Uniune, care va ajuta să se stabilească dacă s-au respectat standardele științifice relevante ale Uniunii în cadrul procedurii de evaluare a riscurilor și dacă a existat o influență necorespunzătoare din partea industriei asupra concluziilor agențiilor Uniunii cu privire la potențialul cancerigen al glifosatului;

L.

întrucât, în general, potrivit comitetului EFSA pentru pesticide, nu se poate trage nicio concluzie cu privire la caracterul inofensiv al reziduurilor după pulverizarea culturilor modificate genetic cu compuși ai glifosatului (10); întrucât aditivii și amestecurile din care aceștia fac parte și care sunt folosite în produsele comerciale pentru pulverizarea glifosatului pot fi mai toxice decât substanța activă pură (11);

M.

întrucât Uniunea a eliminat deja de pe piață un aditiv cunoscut sub denumirea de „POE tallowamine” (polioxietilen amină - POEA) din cauza preocupărilor legate de toxicitatea sa; întrucât aditivii și amestecurile problematice pot totuși să fie încă permiși în țările în care se cultivă porumb GA21 (Argentina, Brazilia, Canada, Japonia, Paraguay, Filipine, Africa de Sud, SUA, Uruguay și Vietnam);

N.

întrucât informațiile privind nivelurile de reziduuri și de metaboliți ai lor sunt esențiale pentru o evaluare minuțioasă a riscurilor pe care le prezintă plantele modificate genetic tolerante la erbicide; întrucât reziduurile rezultate din pulverizarea cu erbicide sunt considerate a fi în afara domeniului de competență al grupului științific pentru OMG din cadrul EFSA; întrucât nu a fost evaluat impactul pulverizării cu glifosat a porumbului GA21;

O.

întrucât statele membre nu sunt obligate să evalueze reziduurile de glifosat din porumbul importat pentru a asigura conformitatea cu limitele maxime de reziduuri ca parte a programului de control multianual și coordonat pentru 2018, 2019 și 2020, în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/660 al Comisiei (12) și nu sunt obligate să facă acest lucru nici pentru anii 2019, 2020 și 2021 (13); întrucât, prin urmare, nu se știe dacă reziduurile de glifosat din porumbul GA21 importat respectă limitele maxime de reziduuri ale Uniunii;

P.

întrucât porumbul GA21, este cultivat, printre altele, în Argentina; întrucât efectele devastatoare ale utilizării glifosatului asupra sănătății au fost bine documentate; întrucât Uniunea Europeană a aderat la obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU, care includ un angajament de a reduce în mod substanțial, până în 2030, numărul de decese și boli cauzate de produsele chimice periculoase și de poluarea și contaminarea aerului, apei și a solului (ODD 3, obiectivul 3.9) (14);

Q.

întrucât Uniunea s-a angajat în ceea ce privește coerența politicilor în favoarea dezvoltării care vizează să minimizeze contradicțiile și să creeze sinergii între diversele politici ale Uniunii, inclusiv în domenii precum comerțul, mediul și agricultura, pentru a aduce beneficii țărilor în curs de dezvoltare și a crește eficacitatea cooperării pentru dezvoltare;

R.

întrucât EFSA a concluzionat că, cu o singură excepție, toate utilizările reprezentative ale glifosatului pentru culturile convenționale (cu alte cuvinte, nemodificate genetic) prezintă un „risc pentru vertebratele terestre nevizate” și a identificat, de asemenea, un risc ridicat pe termen lung pentru mamifere în ceea ce privește unele dintre principalele utilizări ale glifosatului în culturile convenționale (15); întrucât ECHA a clasificat glifosatul ca fiind toxic pentru mediul acvatic, cu efecte pe termen lung; întrucât efectele negative ale utilizării glifosatului asupra biodiversității și a mediului sunt bine documentate; întrucât, de exemplu, un studiu realizat în SUA în 2017 a constatat o corelație negativă între utilizarea glifosatului și abundența populațiilor de fluturi monarh adulți, în special în zonele caracterizate printr-o concentrare a activității agricole (16);

S.

întrucât reautorizarea porumbului GA21 în vederea introducerii pe piață va continua să creeze cerere pentru cultivarea sa în țările terțe; întrucât, astfel cum s-a menționat mai sus, este de așteptat să fie utilizate doze de erbicide mai mari și repetate pe plantele modificate genetic tolerante la erbicide (în comparație cu plantele nemodificate genetic), dat fiind că au fost intenționat concepute în acest scop;

T.

întrucât Uniunea este parte la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică, care impune părților la aceasta responsabilitatea de a se asigura că activitățile din jurisdicția lor nu cauzează daune mediului altor state (17); întrucât decizia de a reînnoi autorizația pentru porumbul GA21 se încadrează în jurisdicția Uniunii;

U.

întrucât dezvoltarea culturilor modificate genetic tolerante la diverse erbicide selective se datorează în principal evoluției rapide a rezistenței buruienilor la glifosat în țările care s-au bazat în mare măsură pe culturi modificate genetic; întrucât, în 2015, existau cel puțin 29 de specii de buruieni rezistente la glifosat la nivel mondial (18);

V.

întrucât, în urma unui vot din 23 aprilie 2018, Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, nu a emis niciun aviz;

W.

întrucât, în mai multe rânduri, Comisia a deplâns faptul că, de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, aceasta a fost nevoită să adopte decizii de autorizare fără sprijinul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și că returnarea dosarului către Comisie în vederea adoptării unei decizii finale, care constituie de fapt o excepție în cadrul procedurii în ansamblu, a devenit o normă în procesul decizional cu privire la produsele alimentare și furajele modificate genetic; întrucât președintele Juncker și-a exprimat, de asemenea, regretul față de această practică pe care o consideră nedemocratică (19);

X.

întrucât, la 28 octombrie 2015, Parlamentul a respins în primă lectură (20) propunerea legislativă din 22 aprilie 2015 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 și a invitat Comisia să o retragă și să prezinte o nouă propunere;

Y.

întrucât, în conformitate cu considerentul 14 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, Comisia ar trebui, în măsura posibilului, să acționeze astfel încât să evite să se opună unei poziții predominante care ar putea apărea în cadrul comitetului de apel în ceea ce privește caracterul adecvat al unui act de punere în aplicare, în special când actul respectiv se referă la probleme sensibile precum sănătatea consumatorilor, siguranța alimentară și protecția mediului,

Z.

întrucât Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 prevede că produsele alimentare sau hrana pentru animale modificate genetic nu trebuie să aibă efecte adverse asupra sănătății umane, a sănătății animale sau a mediului și că, la elaborarea deciziei sale de reînnoire a autorizației, Comisia ține seama de toate dispozițiile relevante din dreptul Uniunii și de alți factori legitimi relevanți pentru subiectul în cauză,

1.

consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003;

2.

consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei nu este în conformitate cu dreptul Uniunii, prin faptul că nu este compatibil cu obiectivul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, care, în conformitate cu principiile generale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (21), constă în asigurarea unei baze prin care să se garanteze un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane, a sănătății și calității vieții animalelor, a intereselor de mediu și ale consumatorilor în ceea ce privește produsele alimentare și furajele modificate genetic, asigurând în același timp funcționarea eficientă a pieței interne;

3.

solicită Comisiei să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare;

4.

solicită Comisiei să suspende toate deciziile de punere în aplicare privind cererile de autorizare a organismelor modificate genetic până în momentul în care procedura de autorizare va fi fost revizuită pentru a se corecta deficiențele procedurii curente, care s-a dovedit neadecvată;

5.

solicită, în special, Comisiei să respecte angajamentele asumate în cadrul Convenției Națiunilor Unite privind diversitatea biologică prin suspendarea tuturor importurilor de plante modificate genetic care sunt tolerante la glifosat;

6.

solicită Comisiei să nu autorizeze plantele modificat genetic tolerante la erbicide fără o evaluare completă a reziduurilor de pulverizare cu erbicide complementare și a formulelor lor comerciale utilizate în țările în care sunt cultivate;

7.

invită Comisia să țină seama pe deplin de evaluarea riscurilor generate de utilizarea de erbicide complementare și de reziduurile acestora în evaluarea riscurilor legate de plantele modificate genetic tolerante la erbicide, indiferent dacă planta modificată genetic este destinată să fie cultivată în Uniune sau să fie importată în Uniune ca produs alimentar sau furaj;

8.

își reafirmă angajamentul de a continua lucrările privind propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului (UE) nr. 182/2011 pentru a garanta, printre altele, că, în cazul în care Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală nu emite niciun aviz în ceea ce privește aprobarea OMG-urilor destinate cultivării sau consumului alimentar și hranei pentru animale, Comisia își va retrage propunerea; invită Consiliul să continue de urgență lucrările referitoare la această propunere a Comisiei;

9.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)  JO L 268, 18.10.2003, p. 1.

(2)  JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

(3)  https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.2903/j.efsa.2017.5006

(4)  

Rezoluția din 16 ianuarie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind introducerea pe piață în vederea cultivării, în conformitate cu Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unui produs din porumb (Zea mays L. linia 1 507) modificat genetic pentru rezistență la anumite lepidoptere dăunătoare (JO C 482, 23.12.2016, p. 110).

Rezoluția din 16 decembrie 2015 referitoare la Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2279 a Comisiei din 4 decembrie 2015 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic NK603 × T25 (JO C 399, 24.11.2017, p. 71).

Rezoluția din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87705 × MON 89788 (JO C 35, 31.1.2018, p. 19).

Rezoluția din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87708 × MON 89788(JO C 35, 31.1.2018, p. 17).

Rezoluția din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic FG72 (MST-FGØ72-2) (JO C 35, 31.1.2018, p. 15).

Rezoluția din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × MIR162 × MIR604 × GA21 și din soiuri de porumb modificat genetic care combină două sau trei dintre evenimentele Bt11, MIR162, MIR604 și GA21 (JO C 86, 6.3.2018, p. 108).

Rezoluția din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a unei garoafe de grădină modificate genetic (Dianthus caryophyllus L., linia SHD-27531-4) (JO C 86, 6.3.2018, p. 111).

Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic MON 810 în vederea cultivării (Texte adoptate, P8_TA(2016)0388).

Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor din porumb modificat genetic MON 810 (Texte adoptate, P8_TA(2016)0389).

Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic Bt11 în vederea cultivării (Texte adoptate, P8_TA(2016)0386).

Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic 1 507 în vederea cultivării (Texte adoptate, P8_TA(2016)0387).

Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din bumbac modificat genetic 281-24-236 × 3006-210-23 × MON 88913 (Texte adoptate, P8_TA(2016)0390).

Rezoluția din 5 aprilie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × 59122 × MIR604 × 1 507 × GA21 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei sau patru dintre evenimentele Bt11, 59122, MIR604, 1 507 și GA21, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0123).

Rezoluția din 17 mai 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din porumb modificat genetic DAS-40278-9, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0215).

Rezoluția din 17 mai 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din bumbac modificat genetic GHB119 (BCS-GHØØ5-8), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P8_TA(2017)0214).

Rezoluția din 13 septembrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din soia modificată genetic DAS-68416-4, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0341).

Rezoluția din 24 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din soia modificată genetic FG72 × A5547-127, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0377).

Rezoluția din 4 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din soia modificată genetic DAS-44406-6, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0378).

Rezoluția din 4 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din porumb modificat genetic 1 507 (DAS-Ø15Ø7-1) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0396).

Rezoluția din 24 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din soia modificată genetic 305 423 × 40-3-2 (DP-3Ø5423-1 × MON-Ø4Ø32-6), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0397).

Rezoluția din 24 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt constituite sau fabricate din rapiță modificată genetic MON 88302 × Ms8 × Rf3 (MON-883Ø2-9 × ACSBNØØ5-8 × ACS-BNØØ3-6), MON 88302 × Ms8 (MON-883Ø2-9 × ACSBNØØ5-8) și MON 88302 × Rf3 (MON-883Ø2-9 × ACS-BNØØ3-6), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0398).

Rezoluția din 1 martie 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din porumb modificat genetic 59122 (DAS-59122-7) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2018)0051).

Rezoluția din 1 martie 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 87427 × MON 89034 × NK603 (MON-87427-7 × MON-89Ø34-3 × MON-ØØ6Ø3-6) și din porumbul modificat genetic obținut din combinarea a două dintre evenimentele MON 87427, MON 89034 și NK603 și de abrogare a Deciziei 2010/420/UE (Texte adoptate, P8_TA(2018)0052).

Rezoluția din 3 mai 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a alimentelor și furajelor produse din sfeclă de zahăr modificată genetic H7-1 (KM-ØØØH71-4) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2018)0197).

(5)  Decizia 2008/280/CE a Comisiei din 28 martie 2008 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic GA21 (MON-ØØØ21-9) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 87, 29.3.2008, p. 19);

(6)  https://www.efsa.europa.eu/fr/efsajournal/pub/541

(7)  https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.2903/j.efsa.2017.5006

(8)  Anexa G, observațiile statelor membre, http://registerofquestions.efsa.europa.eu/roqFrontend/questionLoader?question=EFSA-Q-2005-226

(9)  Anexa G, observațiile statelor membre, http://registerofquestions.efsa.europa.eu/roqFrontend/questionLoader?question=EFSA-Q-2005-226

(10)  Concluziile EFSA în urma examinării inter pares a riscului legat de utilizarea ca pesticid a substanței active glifosat. Buletinul EFSA 2015, 13 (11):4302, http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.2903/j.efsa.2015.4302/epdf

(11)  https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3955666

(12)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/660 al Comisiei din 6 aprilie 2017 privind un program de control multianual coordonat al Uniunii pentru 2018, 2019 și 2020 vizând asigurarea respectării limitelor maxime pentru reziduurile de pesticide și evaluarea expunerii consumatorilor la reziduurile de pesticide din și de pe alimentele de origine vegetală și animală (JO L 94, 7.4.2017, p. 12).

(13)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/555 al Comisiei din 9 aprilie 2018 privind un program de control multianual coordonat al Uniunii pentru 2019, 2020 și 2021 vizând asigurarea respectării limitelor maxime pentru reziduurile de pesticide și evaluarea expunerii consumatorilor la reziduurile de pesticide din și de pe alimentele de origine vegetală și animală (JO L 92, 10.4.2018, p. 6).

(14)  https://sustainabledevelopment.un.org/sdg3

(15)  https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.2903/j.efsa.2015.4302

(16)  https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/ecog.02719

(17)  Articolul 3, https://www.cbd.int/convention/articles/default.shtml?a=cbd-03

(18)  https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5606642/

(19)  A se vedea, de exemplu, declarația de deschidere a ședinței plenare a Parlamentului European, inclusă în orientările politice ale următoarei Comisii Europene (Strasbourg, 15 iulie 2014), sau discursul privind starea Uniunii din 2016 (Strasbourg, 14 septembrie 2016).

(20)  JO C 355, 20.10.2017, p. 165.

(21)  JO L 31, 1.2.2002, p. 1.


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/48


P8_TA(2018)0222

Porumbul modificat genetic 1 507 × 59 122 × MON 810 × NK603 și porumbul modificat genetic care combină două sau trei dintre evenimentele unice 1 507, 59 122, MON 810 și NK603

Rezoluția Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic 1 507 × 59 122 × MON 810 × NK603 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei sau patru dintre evenimentele 1 507, 59 122, MON 810 și NK603, și de abrogare a Deciziilor 2009/815/CE, 2010/428/UE și 2010/432/UE în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (D056123-02 – 2018/2699(RSP))

(2020/C 76/07)

Parlamentul European,

având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic 1 507 × 59 122 × MON 810 × NK603 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei sau patru dintre evenimentele 1 507, 59 122, MON 810 și NK603, și de abrogare a Deciziilor 2009/815/CE, 2010/428/UE și 2010/432/UE în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (D056123-02),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (1), în special articolul 7 alineatul (3) și articolul 19 alineatul (3),

având în vedere votul din data de 23 aprilie 2018 al Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, când nu s-a emis niciun aviz,

având în vedere articolul 11 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (2),

având în vedere avizul emis de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară la 14 noiembrie 2017 și publicat la 28 noiembrie 2017 (3),

având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 182/2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (COM(2017)0085, COD(2017)0035),

având în vedere rezoluțiile sale anterioare care ridică obiecțiuni împotriva autorizării organismelor modificate genetic (4),

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, la 3 februarie 2011, Pioneer Overseas Corporation a prezentat în numele Pioneer Hi-Bred International Inc., Statele Unite, autorității naționale competente din Țările de Jos o cerere („cererea”) pentru introducerea pe piață a produselor alimentare, ingredientelor alimentare și a furajelor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic 1 507 × 59 122 × MON 810 × NK603, în conformitate cu articolele 5 și 17 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003; întrucât cererea se referea, de asemenea, la introducerea pe piață de produse care constau în sau conțin porumbul modificat genetic 1 507 × 59 122 × MON 810 × NK603 („porumbul MG”) destinate altor utilizări decât consumul uman și animal ca orice alt porumb, cu excepția cultivării;

B.

întrucât cererea se referea la zece subcombinații de evenimente de transformare unice care constituie porumbul MG, dintre care cinci fuseseră deja autorizate; întrucât opt dintre aceste subcombinații sunt reglementate de proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei; întrucât subcombinațiile 1 507 x NK603 și MON810 × NK603 au fost deja autorizate în temeiul unor diferite decizii ale Comisiei;

C.

întrucât, la 14 noiembrie 2017, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) a emis un aviz favorabil, în conformitate cu articolele 6 și 18 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, care a fost publicat la 28 noiembrie 2017 (5);

D.

întrucât porumbul modificat genetic este derivat din încrucișarea a patru evenimente de porumb modificat genetic: 1 507 produce proteina insecticidă Cr1F și este rezistent la erbicidul glufosinat; 59 122 produce proteinele insecticide Cry34Ab1 și Cry35Ab1 și este de asemenea rezistent la erbicidul glufosinat; MON810 produce proteina insecticidă Cr1Ab; NK603 produce două enzime care dau rezistență la erbicidul glifosat;

E.

întrucât utilizarea unor erbicide complementare, in cazul de față a glifosat și glifosinat, face parte din practicile agricole obișnuite de cultivare a plantelor rezistente la erbicide și, prin urmare, poate fi de așteptat ca reziduurile de pulverizare să fie întotdeauna prezente în recoltă, acestea fiind componente inevitabile; întrucât s-a demonstrat că culturile modificate genetic tolerante la erbicide duc la o utilizare mai intensă a erbicidelor complementare decât culturile echivalente tradiționale;

F.

întrucât, în consecință, este de așteptat ca porumbul GM să fie expus la doze mai mari și repetate de glifosat și glifosinat, care nu numai că vor duce la o acumulare mai mare de reziduuri în recoltă, dar pot influența și compoziția porumbului modificat genetic și caracteristicile sale agronomice;

G.

întrucât un studiu independent a ajuns la concluzia că evaluarea riscurilor făcută de EFSA nu ar trebui să fie acceptată pentru că, printre altele, EFSA nu a solicitat niciun fel de date empirice privind toxicitatea și impactul asupra sistemului imunitar, efectele combinatorii și consecințele pulverizării unor doze mai ridicate de erbicide complementare au fost ignorate, evaluarea riscului de mediu a fost inacceptabilă și bazată pe ipoteze eronate și nu a fost prevăzut niciun sistem care să efectueze monitorizarea specifică a deversărilor și efectele potențiale asupra sănătății (6);

H.

întrucât solicitantul nu a furnizat date experimentale referitoare la sub-combinația neautorizată a evenimentului de transformare cu acumulare de gene (59 122 x MON810 x NK603); întrucât autorizarea unui eveniment de transformare cu acumulare de gene nu ar trebui să fie luată în considerare fără o evaluare aprofundată a datelor experimentale pentru fiecare subcombinație;

I.

întrucât glufosinatul este clasificat drept toxic pentru reproducere și se încadrează, prin urmare, la criteriile de excludere din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (7); întrucât autorizarea utilizării glufosinatului în UE expiră la 31 iulie 2018 (8);

J.

întrucât există în continuare nelămuriri legate de efectele cancerigene ale glifosatului; întrucât, în noiembrie 2015, EFSA a ajuns la concluzia că este puțin probabil ca glifosatul să fie cancerigen, iar în martie 2017 Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) a ajuns la concluzia că nu se justifică clasificarea acestei substanțe ca atare; întrucât, în schimb, Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului din cadrul Organizației Mondiale a Sănătății a clasificat, în 2015, glifosatul ca fiind potențial cancerigen pentru oameni;

K.

întrucât, în general, potrivit comitetului EFSA pentru pesticide, nu se poate trage nicio concluzie cu privire la caracterul inofensiv al reziduurilor după pulverizarea culturilor modificate genetic cu compuși ai glifosatului (9); întrucât aditivii și amestecurile din care fac parte aceștia și care sunt folosite în produsele comerciale pentru pulverizarea glifosatului pot fi mai toxice decât substanța activă pură (10);

L.

întrucât Uniunea a eliminat deja de pe piață un aditiv pentru glifosat cunoscut sub denumirea de „POE tallowamine” (polioxietilen amină - POEA) din cauza preocupărilor legate de toxicitatea sa; întrucât aditivii și amestecurile problematice pot fi totuși permise în țările în care se cultivă porumbul MG (Canada și Japonia);

M.

întrucât informațiile privind nivelurile de reziduuri de erbicide și de metaboliți ai lor sunt esențiale pentru o evaluare minuțioasă a riscurilor pe care le prezintă plantele modificate genetic tolerante la erbicide; întrucât reziduurile rezultate din pulverizarea cu erbicide sunt considerate a fi în afara domeniului de competență al grupului științific pentru OMG din cadrul EFSA; întrucât efectele pulverizării porumbului MG cu erbicide nu au fost evaluate, și nici efectul cumulativ al pulverizării cu glifosat și glufosinat;

N.

întrucât statele membre nu sunt obligate să evalueze reziduurile de glifosat din porumbul importat pentru a asigura conformitatea cu limitele maxime de reziduuri ca parte a programului de control multianual și coordonat pentru 2018, 2019 și 2020, în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/660 al Comisiei (11) și nu sunt obligate să facă acest lucru nici pentru anii 2019, 2020 și 2021 (12); întrucât, prin urmare, nu se știe dacă reziduurile de glifosat din acest porumb importat respectă limitele maxime de reziduuri din UE;

O.

întrucât, evenimentul în de transformare cu acumulare de gene produce 4 toxine insecticide (Cry1Ab și Cry1F, vizând insectele lepidoptere, și Cry34Ab1 și Cry35Ab1, vizând coleopterele); întrucât un studiu științific din 2017 privind posibilul impact al toxinelor Bt și al reziduurilor din pulverizarea de erbicide complementare concluzionează că ar trebui acordată o atenție deosebită reziduurilor de erbicide și interacțiunii acestora cu toxinele Bt (13); întrucât această situație nu a fost examinată de EFSA;

P.

întrucât EFSA a concluzionat că, cu o singură excepție, toate utilizările reprezentative ale glifosatului pentru culturile convenționale (cu alte cuvinte, nemodificate genetic) prezintă un „risc pentru vertebratele terestre nevizate” și a identificat, de asemenea, un risc ridicat pe termen lung pentru mamifere în ceea ce privește unele dintre principalele utilizări ale glifosatului în culturile convenționale (14); întrucât ECHA a clasificat glifosatul ca fiind toxic pentru mediul acvatic, cu efecte pe termen lung; întrucât efectele negative ale utilizării glifosatului asupra biodiversității și a mediului sunt bine documentate; întrucât, de exemplu, un studiu realizat în SUA în 2017 a constatat o corelație negativă între utilizarea glifosatului și abundența populațiilor de fluturi monarh adulți, în special în zonele caracterizate printr-o concentrare a activității agricole (15);

Q.

întrucât autorizarea introducerii pe piață a porumbului MG va impulsiona cererea pentru cultivarea sa în țările terțe; întrucât, astfel cum s-a menționat mai sus, pe plantele modificate genetic tolerante la erbicide (în comparație cu plantele nemodificate genetic) sunt utilizate în mod repetat doze mai mari de erbicide, ele fiind concepute intenționat în acest scop;

R.

întrucât Uniunea este parte la Convenția Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică, care impune părților la aceasta responsabilitatea de a se asigura că activitățile din jurisdicția lor nu cauzează daune mediului altor state (16); întrucât decizia de a autoriza sau nu porumbul MG se încadrează în jurisdicția Uniunii;

S.

întrucât dezvoltarea culturilor modificate genetic tolerante la diverse erbicide selective se datorează în principal evoluției rapide a rezistenței buruienilor la glifosat în țările care s-au bazat în mare măsură pe culturi modificate genetic; întrucât, în 2015, existau cel puțin 29 de specii de buruieni rezistente la glifosat la nivel mondial (17);

T.

întrucât, în urma unui vot din 23 aprilie 2018, Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, menționat la articolul 35 din Regulamentul (CE) nr. 1829/2003, nu a emis niciun aviz;

U.

întrucât, în mai multe rânduri, Comisia a deplâns faptul că, de la intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, a fost nevoită să adopte decizii de autorizare fără sprijinul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și că returnarea dosarului către Comisie în vederea adoptării unei decizii finale, care constituie de fapt o excepție în cadrul procedurii în ansamblu, a devenit o normă în procesul decizional cu privire la produsele alimentare și furajele modificate genetic; întrucât președintele Juncker și-a exprimat, de asemenea, regretul față de această practică pe care o consideră nedemocratică (18);

V.

întrucât, la 28 octombrie 2015, Parlamentul a respins în primă lectură propunerea legislativă din 22 aprilie 2015 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 și a invitat Comisia să o retragă și să prezinte o nouă propunere (19);

W.

întrucât, în conformitate cu considerentul 14 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011, Comisia ar trebui, în măsura posibilului, să acționeze astfel încât să evite să se opună unei poziții predominante care ar putea apărea în cadrul comitetului de apel în ceea ce privește caracterul adecvat al unui act de punere în aplicare, în special când actul respectiv se referă la probleme sensibile precum sănătatea consumatorilor, siguranța alimentară și protecția mediului,

X.

întrucât Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 prevede că produsele alimentare sau hrana pentru animale modificate genetic nu trebuie să aibă efecte adverse asupra sănătății umane, a sănătății animale sau a mediului și că, la elaborarea deciziei sale de reînnoire a autorizației, Comisia ține seama de toate dispozițiile relevante din dreptul Uniunii și de alți factori legitimi relevanți pentru subiectul în cauză,

1.

consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei depășește competențele de executare prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1829/2003;

2.

consideră că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei nu este în conformitate cu dreptul Uniunii, prin faptul că nu este compatibil cu obiectivul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003, care, în conformitate cu principiile generale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului (20), constă în asigurarea unei baze prin care să se garanteze un nivel ridicat de protecție a vieții și sănătății umane, a sănătății și calității vieții animalelor, a intereselor de mediu și ale consumatorilor în ceea ce privește produsele alimentare și furajele modificate genetic, asigurând în același timp funcționarea eficientă a pieței interne;

3.

solicită Comisiei să își retragă proiectul de decizie de punere în aplicare;

4.

solicită Comisiei să suspende toate deciziile de punere în aplicare privind cererile de autorizare a organismelor modificate genetic până în momentul în care procedura de autorizare va fi fost revizuită pentru a se corecta deficiențele procedurii curente, care s-a dovedit neadecvată;

5.

solicită, în special, Comisiei să respecte angajamentele asumate în cadrul Convenției Națiunilor Unite privind diversitatea biologică prin suspendarea tuturor importurilor de plante modificate genetic care sunt tolerante la glifosat;

6.

solicită, în special, Comisiei să nu autorizeze importarea plantelor modificate genetic utilizate în alimente sau furaje care au fost făcute tolerante la un erbicid neautorizat pentru folosire în Uniune (în acest caz, autorizarea glufosinatului expiră la 31 iulie 2018);

7.

solicită Comisiei să nu autorizeze nicio plantă modificată genetic tolerantă la erbicide fără o evaluare completă a reziduurilor de pulverizare cu erbicide complementare și a formulelor lor comerciale utilizate în țările în care sunt cultivate;

8.

invită Comisia să țină seama pe deplin de evaluarea riscurilor generate de utilizarea de erbicide complementare și de reziduurile acestora în evaluarea riscurilor legate de plantele modificate genetic tolerante la erbicide, indiferent dacă planta modificată genetic este destinată să fie cultivată în Uniune sau să fie importată în Uniune ca produs alimentar sau furaj;

9.

își reafirmă angajamentul de a continua să lucreze la propunerea Comisiei de modificare a Regulamentului (UE) nr. 182/2011 pentru a garanta, printre altele, că, în cazul în care Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală nu emite niciun aviz în ceea ce privește aprobarea OMG-urilor destinate cultivării sau consumului alimentar și hranei pentru animale, Comisia își va retrage propunerea; invită Consiliul să continue de urgență lucrările referitoare la această propunere a Comisiei;

10.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)  JO L 268, 18.10.2003, p. 1.

(2)  JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

(3)  https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.2903/j.efsa.2017.5000

(4)  

Rezoluția din 16 ianuarie 2014 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind introducerea pe piață în vederea cultivării, în conformitate cu Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unui produs din porumb (Zea mays L. linia 1 507) modificat genetic pentru rezistență la anumite lepidoptere dăunătoare (JO C 482, 23.12.2016, p. 110).

Rezoluția din 16 decembrie 2015 referitoare la Decizia de punere în aplicare (UE) 2015/2279 a Comisiei din 4 decembrie 2015 de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic NK603 × T25 (JO C 399, 24.11.2017, p. 71).

Rezoluția din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87705 × MON 89788 (JO C 35, 31.1.2018, p. 19).

Rezoluția Parlamentului European din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic MON 87708 × MON 89788(JO C 35, 31.1.2018, p. 17).

Rezoluția Parlamentului European din 3 februarie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din soia modificată genetic FG72 (MST-FGØ72-2) (JO C 35, 31.1.2018, p. 15).

Rezoluția din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt compuse sau fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × MIR162 × MIR604 × GA21 și din soiuri de porumb modificat genetic care combină două sau trei dintre aceste evenimente (JO C 86, 6.3.2018, p. 108).

Rezoluția din 8 iunie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a unei garoafe de grădină modificate genetic (Dianthus caryophyllus L., linia SHD-27531-4) (JO C 86, 6.3.2018, p. 111).

Rezoluția Parlamentului European din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic MON 810 în vederea cultivării (Texte adoptate, P8_TA(2016)0388).

Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor din porumb modificat genetic MON 810 (Texte adoptate, P8_TA(2016)0389).

Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic Bt11 în vederea cultivării (Texte adoptate, P8_TA(2016)0386).

Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind introducerea pe piață a semințelor de porumb modificat genetic 1 507 în vederea cultivării (Texte adoptate, P8_TA(2016)0387).

Rezoluția din 6 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din bumbac modificat genetic 281-24-236 × 3006-210-23 × MON 88913 (Texte adoptate, P8_TA(2016)0390).

Rezoluția din 5 aprilie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic Bt11 × 59 122 × MIR604 × 1 507 × GA21 și din porumb modificat genetic obținut din combinarea a două, trei sau patru dintre evenimentele Bt11, 59 122, MIR604, 1 507 și GA21, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0123).

Rezoluția din 17 mai 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din porumb modificat genetic DAS-40278-9, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0215).

Rezoluția din 17 mai 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din bumbac modificat genetic GHB119 (BCS-GHØØ5-8), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului (Texte adoptate, P8_TA(2017)0214).

Rezoluția din 13 septembrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din soia modificată genetic DAS-68416-4, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0341).

Rezoluția din 4 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din soia modificată genetic FG72 × A5547-127, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0377).

Rezoluția din 4 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din soia modificată genetic DAS-44406-6, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0378).

Rezoluția din 24 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din porumb modificat genetic 1 507 (DAS-Ø15Ø7-1) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0396).

Rezoluția din 24 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din soia modificată genetic 305 423 × 40-3-2 (DP-3Ø5423-1 × MON-Ø4Ø32-6), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0397).

Rezoluția din 24 octombrie 2017 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, sunt constituite sau fabricate din rapiță modificată genetic MON 88302 × Ms8 × Rf3 (MON-883Ø2-9 × ACSBNØØ5-8 × ACS-BNØØ3-6), MON 88302 × Ms8 (MON-883Ø2-9 × ACSBNØØ5-8) și MON 88302 × Rf3 (MON-883Ø2-9 × ACS-BNØØ3-6), în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2017)0398).

Rezoluția din 1 martie 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt produse din porumb modificat genetic 59 122 (DAS-59 122-7) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2018)0051).

Rezoluția din 1 martie 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei de autorizare a introducerii pe piață a produselor care conțin, constau în sau sunt fabricate din porumb modificat genetic MON 87427 × MON 89034 × NK603 (MON-87427-7 × MON-89Ø34-3 × MON-ØØ6Ø3-6) și din porumbul modificat genetic obținut din combinarea a două dintre evenimentele MON 87427, MON 89034 și NK603 și de abrogare a Deciziei 2010/420/UE (Texte adoptate, P8_TA(2018)0052).

Rezoluția din 3 mai 2018 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind reînnoirea autorizației pentru introducerea pe piață a alimentelor și furajelor produse din sfeclă de zahăr modificată genetic H7-1 (KM-ØØØH71-4) în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (Texte adoptate, P8_TA(2018)0197).

(5)  https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/10.2903/j.efsa.2017.5000

(6)  https://www.testbiotech.org/node/2130

(7)  JO L 309, 24.11.2009, p. 1.

(8)  Punctul 7 din anexa la Regulamentul de punere ]n aplicare (UE) 2015/404 al Comisiei (JO L 67, 12.3.2015, p. 6).

(9)  Concluziile EFSA în urma examinării inter pares a riscului legat de utilizarea ca pesticid a substanței active glifosat. Buletinul EFSA 2015, 13 (11):4302, http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.2903/j.efsa.2015.4302/epdf

(10)  https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3955666

(11)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/660 al Comisiei din 6 aprilie 2017 privind un program de control multianual coordonat al Uniunii pentru 2018, 2019 și 2020 vizând asigurarea respectării limitelor maxime pentru reziduurile de pesticide și evaluarea expunerii consumatorilor la reziduurile de pesticide din și de pe alimentele de origine vegetală și animală (JO L 94, 7.4.2017, p. 12).

(12)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/555 al Comisiei din 9 aprilie 2018 privind un program de control multianual coordonat al Uniunii pentru 2019, 2020 și 2021 vizând asigurarea respectării limitelor maxime pentru reziduurile de pesticide și evaluarea expunerii consumatorilor la reziduurile de pesticide din și de pe alimentele de origine vegetală și animală (JO L 92, 10.4.2018, p. 6).

(13)  https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5236067/

(14)  https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.2903/j.efsa.2015.4302

(15)  https://onlinelibrary.wiley.com/doi/abs/10.1111/ecog.02719

(16)  Articolul 3, https://www.cbd.int/convention/articles/default.shtml?a=cbd-03

(17)  https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5606642/

(18)  A se vedea, de exemplu, declarația de deschidere a ședinței plenare a Parlamentului European, inclusă în orientările politice ale următoarei Comisii Europene (Strasbourg, 15 iulie 2014), sau discursul privind starea Uniunii din 2016 (Strasbourg, 14 septembrie 2016).

(19)  JO C 355, 20.10.2017, p. 165.

(20)  JO L 31, 1.2.2002, p. 1.


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/54


P8_TA(2018)0223

Conformitatea produselor pescărești cu criteriile de acces la piața UE

Rezoluția Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la punerea în aplicare a măsurilor de control pentru stabilirea conformității produselor pescărești cu criteriile de acces la piața UE (2017/2129(INI))

(2020/C 76/08)

Parlamentul European,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului (1),

având în vedere regimul de control al politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), care cuprinde Regulamentele (CE) nr. 1224/2009 (2) și (CE) nr. 1005/2008 (3) ale Consiliului și Regulamentul (UE) 2017/2403 al Parlamentului European și al Consiliului (4),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1379/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1184/2006 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 104/2000 al Consiliului (5),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (6),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1026/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind anumite măsuri în scopul conservării stocurilor de pește aplicabile țărilor care permit pescuitul nedurabil (7),

având în vedere Raportul special al Curții de Conturi Europene (CCE) nr. 19/2017 din decembrie 2017 intitulat „Proceduri de import: deficiențele cadrului juridic și aplicarea ineficace afectează interesele financiare ale UE”,

având în vedere Rezoluția sa din 27 aprilie 2017 referitoare la gestionarea flotelor de pescuit în regiunile ultraperiferice (8),

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0156/2018),

A.

întrucât UE este cea mai mare piață din lume pentru produsele pescărești și de acvacultură, absorbind 24 % din importurile globale totale în 2016, și întrucât este dependentă de importuri pentru mai mult de 60 % din consumul de astfel de produse;

B.

întrucât, în rezoluția sa din 8 iulie 2010 referitoare la regimul importului de produse pescărești și de acvacultură în UE (9), Parlamentul a subliniat că unul dintre obiectivele principale ale politicii UE privind importurile de produse pescărești și de acvacultură trebuie să fie garantarea faptului că produsele importate îndeplinesc, în toate privințele, aceleași cerințe ca cele impuse producției UE, și că eforturile UE de asigurare a durabilității pescuitului nu sunt compatibile cu importul de produse din țări care practică pescuitul fără a se preocupa de durabilitate;

C.

întrucât Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2015 intitulată „Comerț pentru toți: Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă” (COM(2015)0497) angajează UE pe calea unei politici comerciale mai responsabile ca instrument de implementare a obiectivelor de dezvoltare durabilă;

D.

întrucât statele membre au responsabilitatea de a verifica dacă peștele provenit de la producătorii din UE respectă standardele sanitare ale UE, însă, în ceea ce privește peștele importat, Comisia autorizează țări terțe să identifice unitățile care au dreptul de a exporta produse pescărești în UE, cu condiția ca acestea să poată garanta standarde echivalente;

E.

întrucât regiunile ultraperiferice ale UE din zona Caraibilor, a Oceanului Indian și a Oceanului Atlantic se învecinează cu țări terțe ale căror condiții în ceea ce privește pescuitul, producția și comercializarea nu respectă întotdeauna standardele europene, dând astfel naștere unei concurențe neloiale față de producția locală;

F.

întrucât există numeroase instrumente internaționale referitoare la pescari care ar trebui să fie ratificate și puse în aplicare, cum ar fi Convenția Organizației Internaționale a Muncii (OIM) nr. 188 privind munca în domeniul pescuitului (OIM C188), Acordul de la Cape Town al Organizației Maritime Internaționale (OMI) din 2012 și Convenția internațională privind standardele de pregătire a navigatorilor, brevetare/atestare și efectuare a serviciului de cart pentru personalul navelor de pescuit (STCW-F);

G.

întrucât concluziile avizului științific nr. 3/2017 din 29 noiembrie 2017, intitulat „Hrană din oceane” recomandă integrarea obiectivelor de dezvoltare durabilă în toate politicile Uniunii și aplicarea aceleiași abordări în alte domenii internaționale și în sprijinirea altor regiuni ale lumii, pentru a atinge echilibrul între obiectivele economice și ecologice care implică producția alimentară și mediul marin,

1.

ia act de faptul că, pentru a introduce pe piață produse pescărești și de acvacultură, operatorii UE trebuie să respecte o gamă largă de reglementări și să îndeplinească criterii stricte, inclusiv normele PCP și standardele sanitare, de muncă, de siguranță a vaselor și de mediu, toate acestea fiind susținute de regimuri de asigurare a conformității; are convingerea că, din combinația tuturor factorilor menționați, rezultă standardele ridicate de calitate și de sustenabilitate a produselor, la care consumatorii UE se așteaptă, pe bună dreptate;

2.

consideră că respectarea de către produsele din pescuit și acvacultură provenite din țările terțe a standardelor UE legate de sustenabilitatea socială și de mediu ar promova sustenabilitatea în aceste țări terțe și ar contribui la instaurarea unei concurențe mai echitabile între produsele UE și produsele din țările terțe;

3.

este preocupat de faptul că importurile de astfel de produse fac obiectul unui număr mai redus de controale, controalele principale fiind cele legate de standardele sanitare și de Regulamentul privind pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) (10), acesta din urmă fiind conceput cu unicul scop de a garanta că produsele sunt capturate în conformitate cu normele în vigoare;

4.

subliniază că, pentru a se asigura un tratament echitabil al produselor pescărești și de acvacultură importate și europene, ceea ce ar trebui să reprezinte un obiectiv principal al politicii europene în domeniul pescuitului, UE ar trebui să solicite ca toate produsele importate să respecte standardele UE în materie de conservare și gestionare, precum și cerințele de igienă impuse de legislația UE; ia act de faptul că acest lucru ar contribui la crearea unor condiții de concurență mai echitabile și la introducerea unor standarde mai ridicate pentru exploatarea resurselor marine în țările terțe;

5.

consideră că eforturile UE în materie de conservare a stocurilor de pește și de asigurare a sustenabilității pescuitului în cadrul PCP sunt incompatibile cu importul de produse din pescuit și acvacultură ce provin din țări care își intensifică efortul de pescuit fără a se preocupa de sustenabilitatea acestuia și care vizează numai obținerea de venituri pe termen scurt;

6.

își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că normele diferite de comercializare a peștelui creează o piață discriminatorie care dăunează pescarilor și acvacultorilor din UE și din acest motiv, ar trebui înmulțite și îmbunătățite controalele produselor pescărești și de acvacultură;

7.

consideră că punerea în aplicare a Regulamentului privind controlul (11) ar trebui consolidată în toate statele membre, astfel încât să se aplice într-un mod omogen și armonizat în toate etapele lanțului de aprovizionare, inclusiv în cadrul comerțului cu amănuntul și al serviciilor de restaurație, atât produselor din UE, cât și celor importate; ia act de faptul că acest lucru este valabil și pentru dispozițiile în materie de etichetare;

Standarde sanitare

8.

este preocupat de faptul că sistemul impus de Uniune și utilizat pentru verificarea de către autoritățile competente din țările terțe a standardelor sanitare ale produselor pescărești exportate în UE nu furnizează întotdeauna suficiente garanții de respectare a acestor criterii;

9.

invită Comisia să asigure mai multă formare, asistență tehnică și facilități pentru consolidarea capacităților instituționale, pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare să respecte normele UE; încurajează inițiativele precum programul „O formare mai bună pentru o hrană mai sigură”, desfășurat de Direcția Generală Sănătate și Siguranță Alimentară (DG SANTE), care oferă funcționarilor însărcinați cu controlul din țările în curs de dezvoltare instruire în domeniul standardelor UE în materie de produse pescărești și de acvacultură;

10.

insistă asupra importanței unei aplicări riguroase, în cazul produselor pescărești și de acvacultură importate, inclusiv al hranei pentru animale și al materiilor prime pentru furaje, a tuturor aspectelor legislației UE legate de standardele și controalele de sănătate (inclusiv în ceea ce privește siguranța alimentară, trasabilitatea și prevenirea), aspecte esențiale pentru protecția consumatorilor; în această privință, îndeamnă Comisia să-și îmbunătățească programul de inspecții în țările terțe prin intermediul perfecționării misiunilor Oficiului Alimentar și Veterinar, în principal prin creșterea numărului de unități inspectate în timpul fiecărei misiuni, cu scopul de a obține rezultate care să reflecte mai bine realitatea din țările terțe;

11.

ia act de faptul că până și auditurile efectuate de DG SANTE arată că unele țări terțe sunt foarte deficitare în privința asigurării faptului că produsele respectă standardele necesare de sănătate, cel puțin în cazul navelor de pescuit, al vaselor fabrică și al navelor frigorifice, ceea ce îngreunează controalele sanitare realizate în punctele de inspecție de la frontierele UE atunci când se verifică respectarea normelor sanitare;

12.

se arată alarmat de observațiile conform cărora navele de pescuit din afara UE active în apele din largul Africii de Vest au dificultăți în ceea ce privește asigurarea trasabilității produselor și respectarea standardelor sanitare; consideră că nu se poate conta pe deplin pe veridicitatea certificatelor emise de către țările terțe pentru navele și unitățile autorizate să exporte în UE;

13.

consideră că faptul că se permite statelor terțe să delege altor state terțe selectate dreptul de a acorda astfel de certificate, chiar și atunci când este vorba de state de coastă, contravine conceptului de responsabilitate a statului de pavilion, care stă la baza PCP, inclusiv a Regulamentului INN, în special responsabilităților statului de pavilion care validează certificatele de captură; consideră că Comisia ar trebui să renunțe la practica de a permite țărilor terțe să delege această autoritate către alte țări;

14.

consideră, în plus, că ar trebui ca autoritățile competente să efectueze o inspecție sanitară a navelor de pescuit cel puțin o dată pe an;

Drepturile lucrătorilor

15.

constată că eforturile lăudabile ale statelor membre de a ratifica convențiile de muncă referitoare la navigatori contrastează cu deficiențele majore ale acestora privind ratificarea convențiilor referitoare la pescari și le îndeamnă să ratifice cu promptitudine instrumentele relevante, inclusiv Convenția C188 a OIM, Acordul de la Cape Town și SCTW-F;

16.

îi felicită pe partenerii sociali pentru utilizarea cu succes a articolului 155 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pentru negocierea Directivei (UE) 2017/159 a Consiliului (12), care aplică în parte C188 a OIM, și totodată regretă faptul că aceasta nu acoperă pescarii independenți; îndeamnă Comisia să încheie acest proces, prezentând o propunere de directivă complementară, care să includă dispoziții de punere în aplicare, așa cum a procedat în cazul transportului maritim;

17.

îndeamnă Comisia, în acest context, să lanseze procedurile pentru utilizarea articolului 155 din TFUE în ceea ce privește STCW-F, pentru a ameliora siguranța pe mare în cadrul activității de pescuit, care este recunoscută ca fiind una dintre cele mai periculoase profesii din lume;

18.

sprijină eforturile susținute de îmbunătățire a politicii UE în domeniul pescuitului pentru a-l face mai sustenabil din punct de vedere al mediului, asigurând supraviețuirea pe termen lung a comunităților costiere și o sursă de alimente nutritive; observă că acestea contrastează cu deschiderea tot mai mare a piețelor UE pentru produsele pescărești din țări terțe care nu au sisteme de gestionare la fel de stricte; consideră că această situație reprezintă o lipsă de coerență între politica în domeniul pescuitului și politica comercială;

Politica comercială

19.

regretă faptul că, uneori, Comisia transmite semnale contradictorii statelor terțe, de exemplu în cazul negocierii acordurilor de liber schimb (ALS) sau atunci când extinde accesul la piața UE la țări identificate în prealabil în temeiul Regulamentului INN sau al Regulamentului privind pescuitul nesustenabil (13);

20.

invită Comisia să asigure o coordonare strânsă între politica comercială a UE și cea în domeniul pescuitului, inclusiv în ceea ce privește negocierea acordurilor comerciale care implică aspecte legate de pescuit; consideră că este esențial să se analizeze impactul economic și social al ALS asupra produselor pescărești provenite din UE, să se instituie măsuri de protecție corespunzătoare atunci când este necesar și ca anumite produse pescărești să fie considerate sensibile și tratate în consecință;

21.

consideră că UE, fiind cel mai mare importator mondial de produse pescărești, are, alături de alte țări mari importatoare de pește, responsabilitatea politică de a se asigura că normele comerciale ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) respectă standardele mondiale cele mai riguroase de gestionare a pescuitului și de conservare a stocurilor; în acest scop, invită Comisia să asigure consolidarea unui comerț echitabil, transparent și sustenabil cu pește în cadrul acordurilor comerciale bilaterale și multilaterale ale UE;

22.

insistă ca ALS și alte acorduri multilaterale negociate de Comisie, care conțin dispoziții comerciale, să includă capitole consolidate privind dezvoltarea sustenabilă, care să abordeze preocupări specifice referitoare la pescuit și care:

să consolideze în mod explicit cerințele Regulamentului INN și să oblige țara terță să inițieze o procedură prin care să interzică accesul peștelui capturat prin pescuit INN pe piața sa, pentru ca aceste produse să nu ajungă în UE în mod indirect;

să solicite țării terțe să ratifice și să pună în aplicare în mod eficace instrumente internaționale esențiale din domeniul pescuitului, cum ar fi Convenția ONU asupra dreptului mării, Acordul ONU privind stocurile de pește, Acordul FAO (Organizația pentru Alimentație și Agricultură a ONU) privind măsurile de competența statului portului și Acordul de conformitate al FAO, și să respecte standardele organizațiilor regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) relevante;

23.

solicită să se țină seama în mod real de interesele regiunilor ultraperiferice în momentul încheierii acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil sau a acordurilor comerciale cu țări terțe, prevăzându-se, dacă este necesar, excluderea produselor sensibile;

24.

invită Comisia ca, atunci când elaborează un acord post-Brexit, să condiționeze accesul pe piața Uniunii al produselor pescărești și de acvacultură din Regatul Unit de accesul la apele britanice al navelor din Uniunea Europeană și de aplicarea PCP;

25.

invită Comisia să propună modificarea Regulamentului privind SGP (14), pentru a include printre instrumentele care trebuie ratificate și aplicate instrumente importante din domeniul pescuitului, cum sunt Convenția ONU asupra dreptului mării, Acordul ONU privind stocurile de pește, Acordul de conformitate al FAO și Acordul FAO privind măsurile de competența statului portului, precum și dispoziții care să permită suspendarea statutului SGP+ în cazurile în care nu se aplică prevederile acestor instrumente;

26.

subliniază că, pentru a corecta deficiențele în implementarea capitolelor privind comerțul și dezvoltarea sustenabilă din ALS și pentru a conferi forță acestor dispoziții, ele ar trebui să includă un mecanism obligatoriu de soluționare a litigiilor (inclusiv consultări directe între guverne, o procedură a grupului de experți, accesul public la documente și consultarea societății civile), care să fie completat de posibilitatea de a aplica sancțiuni în cazul nerespectării angajamentelor internaționale asumate;

27.

își exprimă îngrijorarea cu privire la deficiențele și lacunele controalelor vamale descrise în Raportul special nr. 19/2017 al CCE și îndeamnă Comisia și statele membre să pună în aplicare cât mai repede recomandările din acest raport;

28.

constată că, pe lângă obligațiile generale privind dezvăluirea informațiilor nefinanciare care le revin întreprinderilor mari, actorilor de toate dimensiunile (inclusiv IMM-urilor) le-au fost impuse cerințe suplimentare implicând responsabilități sporite în materie de obligații de diligență pentru două sectoare problematice - cheresteaua și minereurile din zone de conflict - aplicabile de-a lungul întregului lanț de custodie; este de părere că produsele pescărești ar avea de câștigat de pe urma unor obligații similare și îndeamnă Comisia să examineze fezabilitatea introducerii unor cerințe privind obligațiile de diligență pentru produsele pescărești;

Standarde de comercializare

29.

ia act de faptul că deși dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 1379/2013 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură se aplică tuturor produselor pescărești și de acvacultură, dispozițiile referitoare la etichetarea pentru consumatori se aplică doar unui grup relativ redus de produse, fiind excluse produsele preparate, conservate sau prelucrate; consideră că informarea consumatorilor ar trebui ameliorată și în ceea ce privește aceste produse, prin includerea unor informații obligatorii suplimentare pe etichetele lor; consideră că etichetarea acestor produse trebuie îmbunătățită, pentru a informa consumatorii și a asigura trasabilitatea produselor pescărești și de acvacultură;

30.

invită Comisia Europeană să promoveze campanii de informare cu privire la eforturile legate de sustenabilitate depuse de pescarii și acvacultorii din UE, punându-se accent pe nivelul ridicat al standardelor de calitate și de mediu impuse de legislația UE în raport cu cele din țările terțe;

31.

consideră că respectarea cu strictețe a politicii comune în domeniul pescuitului și a altor acte legislative ale UE garantează respectarea unor standarde ridicate în domeniul mediului, al igienei, cel sanitar și cel social de către flota UE și îndeamnă, prin urmare, Comisia să examineze cu promptitudine posibilitatea creării unei etichete pentru identificarea produselor pescărești ale UE;

32.

își exprimă convingerea că deseori consumatorii europeni ar face alegeri diferite dacă ar fi mai bine informați cu privire la adevărata natură a produselor propuse spre vânzare, originea lor geografică, calitatea și condițiile în care au fost produse sau capturate;

33.

consideră că informațiile obligatorii de pe etichetele produselor pescărești ar trebui să includă și statul de pavilion al navei care le-a capturat;

34.

salută evaluarea, lansată recent de Comisie, referitoare la standardele de comercializare adoptate cu decenii în urmă, cu scopul de a stabili ce standarde ar trebui aplicate ținând cont de practicile de comercializare din prezent și de tehnologiile disponibile pentru trasabilitatea produselor;

Regimul de control

35.

consideră că cele trei regulamente care alcătuiesc regimul de control reprezintă un pachet echilibrat și au condus la ameliorări semnificative ale gestionării pescuitului în UE;

36.

salută modul în care Comisia a pus în aplicare Regulamentul INN în ceea ce privește statele terțe, demonstrând că UE poate avea o influență extraordinară asupra pescuitului global, în rolul său de stat de piață responsabil; îndeamnă Comisia să exercite în continuare presiuni asupra altor state de piață, pentru ca acestea să pună în aplicare măsuri pentru a preveni intrarea pe piețele lor a peștelui capturat prin pescuitul INN;

37.

subliniază raportul publicat recent de societatea civilă, care analizează fluxul importurilor de produse pescărești în țările UE începând din 2010, anul în care a intrat în vigoare Regulamentul INN, și care arată cum deficiențe ale controalelor asupra importurilor din țările terțe în statele membre și norme neuniforme pot permite accesul pe piața europeană al unor produse neconforme; invită, așadar, statele membre și țările de tranzit și de destinație să asigure o mai bună coordonare pentru a asigura faptul că certificatele de captură eliberate pentru importul produselor pescărești sunt examinate cu mai multă atenție; consideră că este esențial să se introducă un sistem informatic european armonizat și coordonat care să poată facilita controlul importurilor de produse pescărești în statele membre;

38.

consideră că nici Comisia, nici unele state membre nu au reușit să pună în aplicare în mod strict toate cele trei regulamente, după cum se recunoaște în documente ale Comisiei Europene, ale CCE și ale unor observatori independenți;

39.

consideră că, pe lângă aplicarea Regulamentului INN, este necesar să se aplice un control mai strict în aval al comercializării acestui tip de pește, în special prin audituri mai riguroase în statele membre și în întreprinderile suspectate că furnizează produse ce provin din pescuitul ilegal;

40.

solicită Comisiei să facă uz de toate instrumentele de care dispune pentru a se asigura că toate țările exportatoare de produse pescărești și de acvacultură în UE aplică politici riguroase de conservare a stocurilor; încurajează Comisia să coopereze cu țările în cauză în cadrul tuturor forurilor competente și, în special, în cadrul ORGP;

41.

constată că deficiențele de punere în aplicare se manifestă în multe privințe, printre care:

un nivel inegal al sancțiunilor și neaplicarea sistemului de puncte în diferite state membre;

sancțiuni cu un efect nu întotdeauna suficient de disuasiv, eficace și proporțional pentru a preveni repetarea încălcărilor;

schimb de date între statele membre și culegere de date de către acestea la un nivel nesatisfăcător, în special din cauza lipsei unei baze de date comune și compatibile;

o trasabilitate insuficientă a peștelui, inclusiv la trecerea frontierelor naționale;

un control deficitar al practicilor de cântărire;

diferențe majore la verificarea importurilor și a punctelor de intrare, inclusiv a certificatelor de captură;

lipsa unei definiții uniforme și clare a infracțiunilor grave în rândul statelor membre;

42.

subliniază necesitatea de a asigura faptul că atunci când un produs importat este respins într-un port dintr-un stat membru, nu poate pătrunde pe piața comunitară prin alt port dintr-un alt stat membru;

43.

recunoaște că anumite prevederi ale regulamentelor privind regimul de control lasă loc de interpretare și au împiedicat o aplicare uniformă, dar consideră că, dacă ar exista suficientă deschidere și voință politică, Comisia și statele membre și-ar putea intensifica eforturile pentru a asigura o punere în aplicare mai armonizată a legislației în vigoare, de exemplu, prin utilizarea unor orientări și interpretări;

44.

observă că aceasta a fost intenția care a stat la baza Grupului de experți privind respectarea obligațiilor din cadrul sistemului de control al pescuitului al Uniunii Europene, înființat în cadrul reformei PCP ca forum de discuții sincere și privind deficiențele, purtate de actori fără a emite judecăți, și regretă faptul că grupul nu a evoluat, până în prezent, în această direcție;

45.

consideră că trebuie depuse mult mai multe eforturi pentru a încuraja implementarea deplină a regimului de control, fiind necesare inclusiv monitorizarea adecvată a încălcărilor depistate, o mai bună raportare de către statele membre a acțiunilor întreprinse și un schimb de informații între statele membre și cu Comisia;

46.

îndeamnă Comisia să facă uz de întregul set de instrumente aflat la dispoziția sa pentru a încuraja statele membre să implementeze integral dispozițiile regimului de control, inclusiv, dacă este cazul, reținând fonduri din Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime;

47.

reiterează concluzia din rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la uniformizarea controalelor în domeniul pescuitului în Europa (15), și anume că orice revizuire a Regulamentului privind controlul sau a Regulamentului INN trebuie să fie țintită și concentrată doar asupra acelor aspecte care împiedică efectuarea de controale eficace și uniforme în toate statele membre ale Uniunii;

48.

solicită extinderea competențelor Agenției Europene pentru Controlul Pescuitului (EFCA) pentru a putea să realizeze inspecții ale navelor care fac obiectul acordurilor în domeniul pescuitului, inclusiv pe baza cooperării cu autoritățile competente din statul semnatar, punându-i-se la dispoziție Agenției resurse suficiente;

49.

regretă profund decizia Comisiei de a iniția o revizuire majoră a întregului regim de control fără o consultare publică adecvată privind punerea în aplicare a Regulamentului INN, mandatul EFCA sau revizuirea întregului pachet, conform cerințelor din Orientările privind o mai bună legiferare; este de părere că o consultare publică oficială privind toate aceste elemente, înainte de propunerea de revizuire, ar permite tuturor părților interesate să își aducă un aport suficient la revizuirea celui mai important pilon al PCP;

50.

insistă în mod ferm asupra faptului că revizuirea nu trebuie să conducă la niciun fel de slăbire a măsurilor actuale, ci ar trebui să amelioreze și să consolideze condițiile concurențiale echitabile ce țin de controlul pescuitului, aceasta fiind unica modalitate posibilă de a garanta dimensiunea „comună” a politicii comune în domeniul pescuitului;

51.

insistă că regimul de control revizuit trebuie să includă printre principiile sale de bază:

standarde și norme la nivelul UE privind inspecțiile în larg, în port și de-a lungul lanțului de custodie;

trasabilitatea deplină a peștelui, pe măsură ce înaintează de-a lungul lanțului de custodie, de la navă la punctul final de vânzare;

date complete privind capturile realizate de toți operatorii, inclusiv de nave mai scurte de 10 metri și pescari amatori;

niveluri comune ale sancțiunilor în toate statele membre;

o definiție comună a ceea ce constituie o infracțiune;

un sistem de puncte aplicat la fel de toate statele membre;

sancțiuni suficient de disuasive, eficace și proporționale;

un sistem accesibil Comisiei și tuturor statelor membre pentru schimbul de informații complete privind infracțiunile observate și măsurile juridice și judiciare subsecvente;

adoptarea integrală a îmbunătățirilor tehnologiilor disponibile și posibilitatea de a adopta tehnologii viitoare pe măsură ce acestea evoluează fără a fi necesar modificări legislative;

stabilirea fără ambiguitate a responsabilităților care le revin Comisiei și statelor membre și, dacă este cazul, regiunilor din cadrul statelor membre;

nicio regionalizare a Regulamentului privind controlul;

52.

invită Comisia să prezinte cât mai curând posibil propunerea sa de modificare a Regulamentului privind controlul;

53.

insistă ca dispozițiile și principiile din Regulamentul INN să nu fie modificate sau slăbite în niciun fel, având în vedere succesul enorm al acestui regulament și impactul său asupra pescuitului din întreaga lume;

54.

insistă ca includerea țărilor terțe în procesele de identificare prealabilă, identificare și înscriere pe listă în temeiul Regulamentului INN să se facă fără nicio intervenție politică și ca eliminarea din listă să se bazeze strict pe realizarea integrală de către țara vizată a îmbunătățirilor pe care Comisia le consideră necesare;

55.

consideră că rolul EFCA ar trebui consolidat, pentru a permite implicare sa într-o mai mare măsură în aplicarea Regulamentului INN și a celui privind controlul, inclusiv verificarea și controlul încrucișat al datelor de-a lungul lanțului de custodie, planificarea și coordonarea inspecțiilor de către Comisie și statele membre și verificarea certificatelor de captură;

o

o o

56.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)  JO L 354, 28.12.2013, p. 22.

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006 (JO L 343, 22.12.2009, p. 1).

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului din 29 septembrie 2008 de instituire a unui sistem comunitar pentru prevenirea, descurajarea și eliminarea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1936/2001 și (CE) nr. 601/2004 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 1093/94 și (CE) nr. 1447/1999 (JO L 286, 29.10.2008, p. 1).

(4)  Regulamentul (UE) 2017/2403 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 privind gestionarea sustenabilă a flotelor de pescuit externe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1006/2008 al Consiliului (JO L 347, 28.12.2017, p. 81).

(5)  JO L 354, 28.12.2013, p. 1.

(6)  JO L 139, 30.4.2004, p. 206.

(7)  JO L 316, 14.11.2012, p. 34.

(8)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0195.

(9)  JO C 351E, 2.12.2011, p. 119.

(10)  Regulamentul (CE) nr. 1005/2008 al Consiliului.

(11)  Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului.

(12)  JO L 25, 31.1.2017, p. 12.

(13)  Regulamentul (UE) nr. 1026/2012.

(14)  Regulamentul (UE) nr. 978/2012 (JO L 303, 31.10.2012, p. 1).

(15)  Texte adoptate, P8_TA(2016)0407.


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/62


P8_TA(2018)0224

Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii

Rezoluția Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la viitorul sectorului alimentar și al agriculturii (2018/2037(INI))

(2020/C 76/09)

Parlamentul European,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 noiembrie 2017, intitulată „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii” (COM(2017)0713),

având în vedere articolele 38 și 39 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care instituie politica agricolă comună (PAC) și obiectivele sale,

având în vedere articolele 40 și 42 din TFUE, care instituie o organizare comună a piețelor (OCP) agricole și măsura în care normele privind concurența se aplică în cazul producției și comercializării produselor agricole,

având în vedere articolul 13 din TFUE,

având în vedere articolul 349 din Tratatul UE, care definește statutul regiunilor ultraperiferice și stabilește condițiile de aplicare a tratatelor în aceste regiuni,

având în vedere Regulamentul (UE) 2017/2393 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 decembrie 2017 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), (UE) nr. 1306/2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune, (UE) nr. 1307/2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune, (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și (UE) nr. 652/2014 de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor (1) (regulamentul „omnibus”),

având în vedere Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă (2),

având în vedere documentul de informare al Curții de Conturi Europene (CCE) privind viitorul PAC, publicat la 19 martie 2018,

având în vedere Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor (3) și raportul Comisiei din 10 octombrie 2017 cu privire la planurile naționale de acțiune ale statelor membre și progresele înregistrate în punerea în aplicare a Directivei 2009/128/CE privind utilizarea durabilă a pesticidelor (COM(2017)0587),

având în vedere Decizia sa din 6 februarie 2018 privind constituirea și stabilirea responsabilităților, componenței numerice și a duratei mandatului Comisiei speciale pentru procedura de autorizare a pesticidelor de către Uniune (4),

având în vedere Raportul special al Curții de Conturi Europene nr. 16/2017 intitulat „Programarea pentru dezvoltarea rurală: este necesar să se reducă complexitatea și să se pună un accent mai mare pe rezultate” și Raportul special nr. 21/2017 intitulat „Înverzirea: o schemă de sprijin pentru venit mai complexă, însă ineficace deocamdată din punctul de vedere al impactului asupra mediului”,

având în vedere Documentul de reflecție al Comisiei din 28 iunie 2017 privind viitorul finanțelor UE (COM(2017)0358),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 februarie 2018 intitulată „Un nou cadru financiar multianual, modern și capabil să asigure îndeplinirea eficientă a obiectivelor prioritare ale Uniunii după anul 2020” (COM(2018)0098),

având în vedere Declarația de la Cork 2.0 din 2016, „O viață mai bună în zonele rurale”, prezentată în cadrul Conferinței europene privind dezvoltarea rurală,

având în vedere Rezoluția sa din 3 mai 2018 referitoare la situația actuală și perspectivele de viitor în sectoarele ovinelor și caprinelor din Uniune (5),

având în vedere Rezoluția sa din 17 aprilie 2018 referitoare la o strategie europeană pentru promovarea culturilor proteice - încurajarea producției de plante proteice și leguminoase în sectorul agricol european (6),

având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2018 referitoare la următorul CFM: pregătirea poziției Parlamentului privind CFM post-2020 (7),

având în vedere Rezoluția sa din 1 martie 2018 referitoare la perspectivele și provocările pentru sectorul apicol din UE (8),

având în vedere Rezoluția sa din 27 aprilie 2017 referitoare la situația actuală a concentrării terenurilor agricole în UE: cum se poate facilita accesul agricultorilor la terenuri? (9),

având în vedere Rezoluția sa din 4 aprilie 2017 referitoare la femei și rolul lor în zonele rurale (10),

având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2016 referitoare la instrumentele PAC pentru reducerea volatilității prețurilor pe piețele agricole (11),

având în vedere Rezoluția sa din 27 octombrie 2016 referitoare la modul în care PAC poate îmbunătăți crearea de locuri de muncă în zonele rurale (12),

având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2016 referitoare la promovarea inovării și a dezvoltării economice în cadrul viitoarei gestionări agricole europene (13),

având în vedere rezoluția sa din 7 iulie 2015 referitoare la viitorul sectorului produselor lactate din UE - bilanțul punerii în aplicare a Pachetului privind laptele (14),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European intitulat „O eventuală redefinire a politicii agricole comune” (15),

având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor intitulat „PAC după 2020” (16),

având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD), dintre care cele mai multe sunt relevante pentru PAC,

având în vedere raportul și concluziile din noiembrie 2016 ale Grupului operativ pentru piețele agricole intitulat „Îmbunătățirea rezultatelor pieței - consolidarea poziției fermierilor în lanțul de aprovizionare”,

având în vedere Acordul de la Paris încheiat în cadrul Conferinței ONU din 2015 privind schimbările climatice (COP21), în special angajamentele asumate de către Uniunea Europeană drept „contribuții stabilite la nivel național” (CSN) pentru a atinge obiectivele mondiale ale acordului,

având în vedere raportul Comisiei din 15 decembrie 2016 privind punerea în aplicare a programului de măsuri specifice în domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii (POSEI) (COM(2016)0797),

având în vedere evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu (EIR), lansată în 2016 (COM(2016)0316), care este un instrument ce contribuie, printr-o mai bună implementare, la realizarea beneficiilor legislației și politicilor UE privind mediul pentru întreprinderi și cetățeni,

având în vedere scrisoarea Comisiei pentru control bugetar,

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, precum și avizele Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0178/2018),

A.

întrucât Comunicarea Comisiei întitulată „Viitorul sectorului agricol și al agriculturii” recunoaște că politica agricolă comună (PAC) este una din cele mai vechi și mai integrate politici din UE, este de o importanță strategică mondială și ar trebui concepută astfel încât să permită sectorului agricol și celui forestier al UE să răspundă cererilor justificate ale cetățenilor în ceea ce privește nu numai securitatea, siguranța, calitatea și sustenabilitatea alimentară, ci și protecția mediului, biodiversitatea și protecția resurselor naturale, combaterea schimbărilor climatice, dezvoltarea rurală, sănătatea și standardele ridicate de calitate a vieții animalelor, precum și ocuparea forței de muncă;

B.

întrucât este limpede că PAC trebuie să fie reformat acum, pentru a putea răspunde într-un mod mai satisfăcător atât necesităților agricultorilor, care sunt primii beneficiari ai PAC, cât și necesităților tuturor cetățenilor;

C.

întrucât PAC este de o importanță capitală în întreaga Europă pentru aproximativ 12 milioane de exploatații agricole;

D.

întrucât terenurile agricole reprezintă 47 % din teritoriul european și întrucât în UE există 22 de milioane de fermieri și lucrători agricoli;

E.

întrucât obiectivele PAC ar trebui să fie asigurarea securității și suveranității alimentare, precum și reziliența și sustenabilitatea sistemelor și teritoriilor agricole ale UE;

F.

întrucât obiectivul primordial al UE privind o agricultură și un sector forestier multifuncționale și diversificate, care creează locuri de muncă, este echitabil și axat pe practici agricole sustenabile, permite menținerea fermelor mici și familiale viabile, care pot fi cumpărate și transmise din generație în generație, rămâne esențial pentru obținerea efectelor externe pozitive și bunurilor publice (produse și servicii alimentare și nealimentare) pe care le solicită cetățenii europeni;

G.

întrucât este vital să se oprească și să se diminueze actuala concentrare a puterii în mâinile sectorului marii distribuții și ale marilor întreprinderi;

H.

întrucât schimbările PAC actuale trebuie să se bazeze pe obiective strategice pentru a consolida competitivitatea și a asigura alimente sigure și sănătoase;

I.

întrucât, de peste 25 de ani, PAC a trecut prin reforme periodice impuse de deschiderea agriculturii europene la piețele internaționale și prin apariția unor noi provocări în domenii cum ar fi mediul și schimbările climatice; întrucât în prezent este necesar să se facă încă un pas în acest proces continuu de ajustare pentru a simplifica, moderniza și reorienta PAC astfel încât să se garanteze veniturile agricultorilor și să se răspundă într-un mod mai eficient așteptărilor societății în ansamblu, în special în ceea ce privește calitatea și securitatea alimentară, schimbările climatice, sănătatea publică și ocuparea forței de muncă, asigurând în același timp certitudine în privința politicilor și securitate financiară pentru acest sector, pentru a asigura sustenabilitatea zonelor rurale, a aborda securitatea alimentară și a garanta că se îndeplinesc obiectivele climatice și de mediu europene, precum și pentru a spori valoarea adăugată a UE;

J.

întrucât, deși Comisia a intitulat Comunicarea sa privind reforma în curs a PAC „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii” („The Future of Food and Farming”), nu a dat nicio garanție că se va menține bugetul PAC, și întrucât este esențial ca acest aspect să fie abordat înainte de prezentarea viitoarelor propuneri legislative; întrucât acestea trebuie să garanteze că nu există o renaționalizare a PAC, că buna funcționare a pieței unice nu este afectată și că există o simplificare veritabilă pentru beneficiari, nu numai la nivelul UE, ci și la nivelul statelor membre, la nivel regional, local și la nivelul exploatațiilor agricole, și trebuie să garanteze și flexibilitatea și securitatea juridică pentru agricultori și proprietarii de păduri, asigurând, în același timp, existența unor obiective ambițioase în domeniul mediului și îndeplinirea obiectivelor noii PAC fără a adăuga noi constrângeri pentru statele membre și, astfel, un nou nivel de complexitate care ar duce la întârzieri în punerea în aplicare a strategiilor naționale;

K.

întrucât un model nou de realizare a obiectivelor ar trebui să asigure o relație directă între UE și agricultorii europeni;

L.

întrucât PAC trebuie să joace un rol important în îmbunătățirea productivității și a competitivității sectorului pe termen lung și în evitarea stagnării și volatilității veniturilor agricole care, în ciuda concentrării și intensificării producției și a productivității în creștere, sunt în continuare în medie mai scăzute decât în restul economiei;

M.

întrucât plățile directe conferă primul strat substanțial de stabilitate și o „plasă de siguranță” pentru veniturile exploatațiilor agricole, deoarece acestea reprezintă o a porțiune semnificativă din veniturile agricole anuale, ajungând chiar până la 100 % din veniturile agricole în anumite regiuni; întrucât aceste plăți ar trebui să continue pentru a ajuta agricultorii să concureze în condiții echitabile cu țările terțe;

N.

întrucât noile lanțuri valorice rurale din bioeconomie pot oferi o creștere economică bună și un potențial mare de locuri de muncă pentru zonele rurale;

O.

întrucât plățile directe trebuie să fie orientate mai mult către fermieri, dat fiind că sunt persoanele care contribuie la stabilitatea și viitorul regiunilor noastre rurale și care se confruntă cu riscuri economice de pe piață;

P.

întrucât, în ultimii ani, fermierii s-au confruntat cu o creștere a volatilității prețurilor ca efect al fluctuațiilor prețurilor de pe piețele mondiale și al incertitudinii cauzate de evoluțiile macroeconomice, politicile externe, cum ar fi chestiunile comerciale, politice și diplomatice, crizele sanitare, excedentele din anumite sectoare europene, schimbările climatice și creșterea frecvenței fenomenelor meteorologice extreme în UE;

Q.

întrucât instrumentele specifice pentru sectoarele mediteraneene ar trebui să rămână în primul pilon;

R.

întrucât este esențial să se ofere instrumente flexibile și receptive pentru a ajuta sectoarele sensibile și strategice să facă față schimbărilor structurale, cum ar fi impactul potențial al Brexitului sau al acordurilor comerciale bilaterale încheiate cu principalii parteneri ai UE;

S.

întrucât ar fi necesar ca strategiile sectoriale pentru fructe și legume, vin și apicultură să rămână obligatorii pentru țările producătoare, iar caracteristicile specifice ale instrumentelor și normelor din domeniu ar trebui păstrate;

T.

întrucât este esențial să se asigure condiții de concurență echitabile, prețuri echitabile și un nivel de trai echitabil pentru toți fermierii din toate regiunile și toate statele membre ale UE, asigurând, astfel, prețuri accesibile pentru cetățeni și consumatori și existența activității agricole în toate regiunile Uniunii, inclusiv în zonele care se confruntă cu constrângeri naturale; întrucât este esențial să se promoveze consumul de alimente de înaltă calitate și accesul la acestea, precum și un regim alimentar sănătos și sustenabil, asigurând în același timp îndeplinirea angajamentelor privind sustenabilitatea socială și de mediu, politicile climatice, sănătatea, sănătatea animalelor și a plantelor, condițiile de viață decente pentru animale și dezvoltarea echilibrată a zonelor rurale;

U.

întrucât sectorul apei și cel agricol se află în strânsă legătură și gestionarea durabilă a apei în sectorul agricol este esențială pentru a garanta o bună calitate și o producție suficientă de alimente și pentru a asigura conservarea resurselor de apă;

V.

întrucât PAC are nevoie de instrumente adecvate pentru a combate vulnerabilitatea agriculturii în fața schimbărilor climatice și pentru a reduce, în același timp, presiunea exercitată asupra rezervelor de apă dulce de către acest sector, care este responsabil de 50 % din consumul de apă dulce din UE;

W.

întrucât este nevoie de un sistem actualizat, mai simplu și mai echitabil de plăți, pentru o mai mare echitate și legitimitate;

X.

întrucât actuala PAC nu dispune de instrumentele necesare pentru a garanta un venit decent, care să favorizeze o viață demnă pentru agricultorii în vârstă;

Y.

întrucât nu există instrumente adecvate pentru a încuraja transmiterea exploatațiilor de la fermierii aparținând generației mai în vârstă la fermierii din generația mai tânără;

Z.

întrucât, potrivit documentului de informare al CCE din martie 2018privind viitorul PAC, în 2010, la fiecare 100 de administratori de ferme cu vârsta de peste 55 de ani, existau 14 administratori de ferme sub 35 de ani, cifră care a scăzut la 10,8 în 2013; întrucât vârsta medie a fermierilor din UE a crescut de la 49,2 la 51,4 ani în perioada 2004-2013; întrucât cele mai mici ferme aparțin, cel mai frecvent, fermierilor mai în vârstă;

AA.

întrucât intensificarea schimburilor comerciale la nivel mondial prezintă atât oportunități, cât și provocări, legate, printre altele, de mediu, de schimbările climatice, de protecția apei, de lipsa de terenuri agricole de și degradarea terenurilor, și, prin urmare, necesită o adaptare a normelor comerțului internațional, astfel încât să se permită instituirea unor condiții de concurență echitabile comune pe baza unor standarde ridicate și a unor condiții echitabile și sustenabile pentru schimburile de bunuri și servicii, precum și mecanisme reînnoite și eficiente de apărare comercială, în conformitate cu standardele UE existente sociale, economice, de mediu, de sănătate, sanitare, fitosanitare și privind condițiile decente de viață ale animalelor;

AB.

întrucât aceste standarde înalte trebuie menținute și promovate în continuare la nivel global, în special în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), protejând în același timp interesele producătorilor și ale consumatorilor europeni prin asigurarea standardelor europene în acordurile comerciale pentru importuri;

AC.

întrucât circa 80 % din proteinele necesare din UE sunt importate din țări terțe și întrucât nu s-au luat până acum nici pe departe măsuri suficiente pentru a pune în aplicare o strategie privind proteinele în cadrul PAC;

AD.

întrucât, deși trebuie salutat accentul pus pe cercetare și dezvoltare pentru inovarea produselor și proceselor în vederea economisirii resurselor, trebuie depuse mai multe eforturi pentru a dezvolta capacitatea și infrastructura de cercetare necesare pentru a transpune rezultatele cercetării în domeniul alimentelor și agriculturii și în practici agroforestiere sustenabile, facilitate de un sprijin adecvat, precum și pentru a promova o abordare bazată pe participarea mai multor actori, focalizată pe fermieri, susținută de servicii independente, transparente, finanțate în mod suficient, pentru extinderea activităților agricole la nivelul întregii UE, în toate statele și regiunile UE și prin schimbul de cunoștințe și servicii de formare la nivelul statelor membre;

AE.

întrucât investițiile directe de sprijin ar trebui să fie mai bine orientate către necesitățile duble de performanțe economice și de mediu și să țină seama de necesitățile fermelor;

AF.

întrucât Uniunea Europeană a dezvoltat o serie de programe spațiale (EGNOS și Galileo) și de observare a Pământului (Copernicus), al căror potențial în ceea ce privește monitorizarea punerii în aplicare a PAC și în ceea ce privește tranziția agriculturii europene către agricultura de precizie și către dublă performanța ecologică și economică a exploatațiilor ar trebui exploatat la maximum;

AG.

întrucât cea mai mare parte a cercetării în domeniul biotehnologiei se desfășoară în prezent în afara UE, unde se axează în general pe aspecte agro-economice care nu sunt pertinente pentru sectorul UE, ducând la pierderi potențiale în investiții și concentrare;

AH.

întrucât, având în vedere experiențele recente, valorificarea și încurajarea proceselor naturale pentru a stimula productivitatea și rezistența ar putea micșora costurile de producție;

AI.

întrucât un sector agricol, alimentar și forestier competitiv trebuie să joace în continuare un rol important în atingerea obiectivelor de mediu și climatice ale UE prevăzute în acordurile internaționale, cum ar fi COP21 și ODD ale ONU, stimulând și remunerând fermierii pentru contribuția lor și sprijinindu-i printr-o reducere a sarcinilor administrative și de reglementare inutile legate de acțiunile pe care aceștia le întreprind;

AJ.

întrucât amploarea creșterii temperaturii medii globale la suprafață despre care se preconizează că va avea loc în secolul 21 și consecințele sale imediate asupra condițiilor climatice necesită un sistem alimentar care să fie sustenabil din perspectiva mediului și care să garanteze o producție sigură și îndestulătoare, fără a lăsa ca Uniunea să depindă de alte piețe;

AK.

întrucât este important ca viitoarea PAC să fie conformă cu ODD, cu Acordul de la Paris și cu politicile UE, în special în domeniile sustenabilității, mediului, climei, sănătății publice și alimentației;

AL.

întrucât agricultura este unul dintre sectoarele economiei care ar trebui să contribuie la atingerea obiectivului pentru 2030 de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 30 % față de nivelurile din 2005, potrivit Regulamentului privind partajarea eforturilor;

AM.

întrucât micii agricultori reprezintă aproximativ 40 % din fermele din UE, dar primesc doar 8 % din subvențiile PAC;

AN.

întrucât cele 17 ODD-uri, au stabilit noi modalități clare pentru PAC după 2020;

AO.

întrucât PAC a integrat treptat obiective de mediu garantând că normele sale sunt compatibile cu cerințele de mediu prevăzute în legislația Uniunii și că fermierii le respectă și, de asemenea, promovează practici agricole sustenabile care protejează mediul și biodiversitatea;

AP.

întrucât consumul de grăsimi saturate și de carne roșie în Uniune rămâne cu mult peste aportul nutrițional recomandat, iar industria alimentară continuă să contribuie substanțial la emisiile de gaze cu efect de seră și de azot;

AQ.

întrucât cercurile închise de producție, în care producția, prelucrarea și ambalarea au loc în aceeași regiune, păstrează valoarea adăugată în regiunea respectivă și, astfel, asigură mai multe locuri de muncă în zona respectivă și, prin urmare, demonstrează potențialul de a revitaliza zonele rurale;

AR.

întrucât PAC urmărește obiective inseparabile de natură economică și ecologică, iar această dualitate trebuie menținută și chiar consolidată în cadrul reformei primului pilon și al instrumentului privind „înverzirea”, în favoarea unei tranziții către un model agricol european sustenabil și performant;

AS.

întrucât, în viitoarea PAC, Uniunea Europeană trebuie să încerce să limiteze în mod semnificativ consumul de antibiotice în sectorul agricol și în cel alimentar pentru a întări agricultura sustenabilă;

AT.

întrucât întreaga UE ar avea de câștigat prin creșterea rezilienței și a sustenabilității pe termen lung a sistemelor și zonelor agricole;

AU.

întrucât CCE a subliniat că din cauza cerințelor privind înverzirea, care deseori nu fac altceva decât să reflecte practicile curente, plățile pentru înverzire introduse în cadrul reformei din 2013 au ca efect o și mai mare complexitate și birocrație, sunt greu de înțeles și, în opinia CCE, nu îmbunătățesc în mod suficient performanța PAC în materie de mediu și de combatere a schimbărilor climatice din cauza concepției lor, aspecte care este important să fie luate în considerare la proiectarea noii arhitecturi ecologice a PAC;

AV.

întrucât CCE a identificat deficiențe semnificative în ceea ce privește punerea în aplicare a pilonului II, în special procedura îndelungată de aprobare, precum și natura complexă și birocratică a programelor de dezvoltare rurală;

AW.

întrucât meta-evaluarea studiilor științifice de verificare a adecvării bazată pe elemente concrete a constatat că măsurile de înverzire nu au îmbunătățit în mod semnificativ performanța de mediu, în special deoarece aceste cerințe erau deja îndeplinite;

AX.

întrucât obiectivele Declarației 2.0 de la Cork, „O viață mai bună în zonele rurale” privesc zonele rurale dinamice, multifuncționalitatea inteligentă, biodiversitatea în cadrul și în afara sectorului agricol și a celui forestier, rasele rare de animale și culturile de conservare, precum și agricultura ecologică, sprijinul pentru zonele defavorizate și angajamentele asumate în contextul rețelei Natura 2000; întrucât declarația evidențiază, de asemenea, importanța eforturilor vizând să împiedice depopularea zonelor rurale și rolul femeilor și tinerilor în acest proces, precum și necesitatea unei mai bune utilizări a resurselor endogene în zonele rurale prin implementarea de strategii integrate și de abordări multisectoriale care să întărească abordarea ascendentă și sinergiile dintre părțile interesate, lucru care necesită investiții în viabilitatea zonelor rurale, conservarea și gestionarea mai eficientă a resurselor naturale, încurajarea acțiunilor în domeniul climei, stimularea cunoașterii și a inovării, consolidarea administrării în zonele rurale, precum și simplificarea politicii de dezvoltare rurală și a punerii sale în sa aplicare;

AY.

întrucât zonele mai puțin avantajoase, cum ar fi regiunile în care există o puternică concurență între dezvoltarea urbană și agricultura, ar trebui luate în considerare de către PAC din cauza restricțiilor suplimentare pe care le prezintă privind accesul la terenuri, pentru a menține activitatea agricolă în aceste zone;

AZ.

întrucât zonele defavorizate, cum ar fi regiunile montane și cele ultraperiferice, ar trebui să continue să fie compensate de către PAC pentru costurile suplimentare legate de constrângerile lor specifice pentru a menține activitatea agricolă în aceste zone;

BA.

întrucât PAC ar trebui să acorde recunoașterea cuvenită avantajelor ecologice deosebite oferite de anumite sectoare, precum cel al ovinelor și cel al caprinelor sau cel al culturilor proteice;

BB.

întrucât sectorul apicol este vital pentru UE și are o contribuție semnificativă în cadrul societății, atât din punct de vedere economic, cât și ecologic;

BC.

întrucât este esențial să se întărească în și mai mare măsură poziția fermierilor în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare, să se asigure o concurență loială în cadrul pieței unice utilizând reguli echitabile și transparente care să țină seama de caracterul specific al agriculturii în raporturile dintre producție și alte părți ale lanțului de aprovizionare cu alimente, atât în amonte, cât și în aval, și să se ofere stimulente pentru a preveni în mod eficace riscurile și crizele, inclusiv instrumente de gestionare activă care au capacitatea de a corela mai bine cererea cu oferta și care pot fi aplicate la nivel de sector și de către autoritățile publice, după cum s-a subliniat în raportul Grupului operativ pentru piețele agricole; întrucât aspectele care nu intră în domeniul de aplicare al PAC care afectează competitivitatea și condițiile de concurență echitabile pentru agricultori trebuie, de asemenea, să fie luate în considerare și monitorizate în mod adecvat;

BD.

întrucât noile provocări în materie de siguranță și autonomie alimentară cu care se confruntă agricultura europeană, menționate în cadrul priorităților politice ale UE, astfel cum se precizează în documentul de reflecție al Comisiei privind viitorul finanțelor UE, impun ca viitorul cadru financiar multianual (CFM) să mărească sau să mențină bugetul pentru agricultură în monedă euro constantă pentru a acoperi atât provocările existente, cât și pe cele noi;

BE.

întrucât societatea se așteaptă ca fermierii să își modifice practicile astfel încât să devină pe deplin sustenabili, ei ar trebui să fie susținuți în această tranziție cu fonduri publice;

BF.

întrucât orice modificări ale actualei PAC trebuie introduse în așa fel încât să asigure stabilitatea sectorului, securitatea juridică și siguranța planificării pentru fermieri și proprietarii de păduri prin intermediul unor perioade și măsuri de tranziție adecvate;

BG.

întrucât Parlamentul trebuie să joace un rol amplu în stabilirea unui cadru politic clar pentru a menține o ambiție comună la nivel european și dezbateri democratice cu privire la aspectele strategice care au un impact asupra vieții de zi cu zi a tuturor cetățenilor în ceea ce privește utilizarea sustenabilă a resurselor naturale, incluzând apa, solul și aerul, calitatea alimentelor noastre, stabilitatea financiară a producătorilor agricoli, siguranța alimentară, sănătatea și modernizarea sustenabilă a practicilor agricole și de igienă, cu scopul de a institui un contract societal la nivel european între producători și consumatori;

BH.

întrucât este nevoie de reformarea PAC pentru ca aceasta să dea rezultate pe măsura mizei, întrucât este imperativ să se furnizeze colegiuitorilor mijloacele pentru a-și exercita pe deplin misiunea în cadrul unui interval de timp reglementat și întrucât există incertitudini legate de Brexit;

BI.

întrucât trebuie asigurat viitorul securității alimentare în Europa, atât pentru Regatul Unit, cât și pentru UE-27 și trebuie depuse cele mai mari eforturi pentru a reduce la minimum perturbarea producției și a accesului la alimente pentru ambele părți; întrucât trebuie depuse toate eforturile pentru a se asigura alinierea unitară la standardele de mediu și de siguranță alimentară, pentru a se garanta că cetățenii Regatului Unit și cei ai UE nu se confruntă cu scăderea siguranței alimentare sau a calității alimentelor;

BJ.

întrucât una dintre cele șase priorități principale pentru dezvoltarea rurală din UE este refacerea, conservarea și ameliorarea ecosistemelor asociate agriculturii și silviculturii, inclusiv în siturile Natura 2000;

BK.

întrucât UE lucrează în prezent la o strategie privind proteinele în vederea promovării autonomiei culturilor proteice;

BL.

întrucât, în 2017, 124 de milioane de persoane au fost afectate de insecuritate alimentară acută în 51 de țări, ceea ce reprezintă o creștere de 16 milioane de persoane față de 2016; întrucât majoritatea persoanelor afectate de insecuritatea alimentară trăiesc în zonele rurale;

BM.

întrucât egalitatea dintre femei și bărbați este un obiectiv central al UE și al statelor sale membre; întrucât multe din rolurile jucate de femei în zonele rurale contribuie la menținerea exploatațiilor agricole viabile și a comunităților rurale; întrucât eforturile de evitare a depopulării zonelor rurale sunt legate de oportunitățile pentru femei și tineri; întrucât femeile din zonele rurale se confruntă în continuare cu numeroase provocări, în timp ce politicile agricole și cele de dezvoltare rurală nu includ în mod suficient dimensiunea de gen; întrucât, deși faptul că beneficiarii plăților directe sau ai dezvoltării rurale sunt bărbați sau femei nu este un indicator fiabil al impactului programelor, femeile ca solicitanți sau beneficiari sunt subreprezentate;

BN.

întrucât, pentru a justifica bugetul PAC în fața contribuabililor europeni, finanțarea viitoare trebuie să fie legată atât de producția de alimente sigure și de înaltă calitate, cât și de o valoare adăugată societală clară în ceea ce privește agricultura sustenabilă, performanțele ambițioase în materie de mediu și de climă, standardele de sănătate publică și condițiile decente de viață ale animalelor, precum și alte impacturi societale ale PAC, pentru a crea condiții de concurență cu adevărat echitabile în interiorul și în afara UE;

BO.

întrucât studiul special Eurobarometru nr. 442 privind atitudinea europenilor față de bunăstarea animalelor indică faptul că 82 % dintre cetățenii europeni consideră că bunăstarea animalelor de fermă ar trebui îmbunătățită;

BP.

întrucât utilizarea pesticidelor, degradarea biodiversității și schimbările din mediul agricol au un efect negativ asupra numărului de polenizatori și asupra diversității speciilor de polenizatori; întrucât problemele care afectează populațiile de polenizatori, atât domesticiți, cât și sălbatici, sunt semnificative și ar putea avea efecte negative asupra agriculturii din UE și asupra siguranței sale alimentare, având în vedere faptul că cea mai mare parte din producția UE depinde de serviciile de polenizare; întrucât în ianuarie 2018 a fost lansată o consultare publică în cadrul inițiativei UE privind polenizatorii, pentru a identifica cea mai bună abordare și măsurile necesare pentru a combate declinul populației de polenizatori din UE;

BQ.

întrucât este necesar să se elaboreze o măsură specifică în domeniul dezvoltării rurale, care să fie axată pe cele opt principii ale Uniunii Europene de gestionare integrată a dăunătorilor (IPM), pentru a încuraja reducerea utilizării pesticidelor grave și pentru a promova adoptarea unor alternative nechimice;

BR.

întrucât zonele defavorizate, cum ar fi regiunile montane și cele ultraperiferice, ar trebui să continue să fie compensate de către PAC pentru costurile suplimentare legate de constrângerile lor specifice pentru a menține activitatea agricolă în aceste zone;

BS.

întrucât aplicarea PAC în regiunile ultraperiferice ar trebui să exploreze pe deplin domeniul de aplicare al articolului 349 din TFUE, deoarece aceste zone se află într-o poziție extrem de dezavantajată în ceea ce privește dezvoltarea socioeconomică cu privire la aspecte precum îmbătrânirea populației și depopularea; întrucât POSEI este un instrument eficient pentru dezvoltarea și întărirea structurării sectoarelor care abordează aspectele agricole specifice din regiunile ultraperiferice; reamintește faptul că, în raportul său din 15 decembrie 2016 către Parlamentul European și Consiliu privind punerea în aplicare a programului POSEI, Comisia a concluzionat că „ținând seama de evaluarea sistemului, o modificare a Regulamentului (UE) nr. 228/2013 de bază nu este considerată necesară”;

BT.

întrucât atât gestionarea pădurilor, cât și agrosilvicultura ce cuprind un etaj superior de vegetație lemnoasă deasupra pășunilor sau culturilor agricole pot contribui atât la îmbunătățirea rezistenței la nivel de fermă și la nivel peisagistic, cât și la acțiunile obligatorii de mediu și de atenuare a schimbărilor climatice, furnizând produse agricole sau forestiere sau alte servicii ecosistemice, consolidând astfel obiectivele PAC și permițând economiilor circulară și biologică să contribuie la noi modele de afaceri de care beneficiază agricultorii, silvicultorii și zonele rurale; întrucât strategia UE pentru păduri promovează o viziune coerentă și globală privind gestionarea pădurilor și numeroasele beneficii ale pădurilor, abordând întregul lanț valoric forestier; subliniază faptul că PAC joacă un rol esențial în atingerea obiectivelor sale și acordă o atenție specială pădurilor mediteraneene, care sunt mai afectate de schimbările climatice și de incendii, fiind astfel puse în pericol biodiversitatea și potențialul de producție agricolă,

O nouă relație între Uniunea Europeană, statele membre, regiuni și agricultori

1.

salută intenția de a simplifica și moderniza PAC în beneficiul economic al agricultorilor și pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor, dar subliniază că prioritățile esențiale ale reformei trebuie să fie principiile cuprinse în Tratatul de la Roma, integritatea pieței unice și o politică cu adevărat comună, finanțată în mod adecvat de către UE, care să fie modernă și axată pe rezultate, să sprijine agricultura sustenabilă și să asigure alimente, o ocupare a forței de muncă și o dezvoltare sigure, de înaltă calitate și variate în zonele rurale;

2.

ia act de Comunicarea Comisiei privind viitorul sectorului alimentar și al agriculturii și salută recunoașterea faptului că unul dintre obiectivele PAC va fi de a consolida și de a asigura gestionarea sustenabilă a resurselor naturale și de a contribui la atingerea obiectivelor UE în materie de mediu și climă;

3.

solicită o PAC care să aibă ca prioritate absolută tranziția fiecărei exploatații agricole europene către o întreprindere care să combine standardele de performanță economice cu cele de mediu;

4.

subliniază că este necesar ca PAC să mențină legătura esențială între legiuitorii UE, fermieri și cetățeni; respinge orice posibilitate de renaționalizare a PAC, care ar duce la creșterea dezechilibrelor de concurență în cadrul pieței unice;

5.

atrage atenția asupra rolului foarte important pe care îl joacă exploatațiile agricole mici și mijlocii, rol care trebuie recunoscut și apreciat;

6.

subliniază că flexibilitatea de care se bucură în prezent statele membre în ceea ce privește opțiunile prevăzute în normele de bază permite să se răspundă la situații specifice, dar, în același timp, demonstrează că unele părți din PAC nu mai pot fi considerate comune; subliniază necesitatea de a respecta condițiile de concurență în cadrul pieței unice și a garanta condiții de concurență echitabile în ceea ce privește accesul la sprijin pentru fermieri în diferite state membre sau în diferite regiuni, precum și necesitatea unor soluții adecvate și eficiente pentru a reduce la minimum orice risc de denaturare a concurenței sau riscurile pentru coeziune;

7.

consideră că statele membre ar trebui să se bucure de un nivel de flexibilitate rezonabil în interiorul unui cadru comun solid de norme, standarde de bază, instrumente de intervenție, controale și alocări financiare convenite la nivelul UE de către colegiuitor, pentru a garanta condiții de concurență echitabile pentru fermieri și, în special, o abordare a UE pentru sprijinul acordat în cadrul pilonului I, cu scopul de a garanta respectarea condițiilor de concurență loială;

8.

consideră că, pentru ca punerea în aplicare a PAC să devină mai eficientă și mai bine adaptată la realitățile diferitelor tipuri de agricultură din Europa, soluțiile naționale alese în cadrul ansamblului de instrumente definit de UE, disponibile în cadrul pilonilor I și II, ar trebui să fie raționalizate, iar statele membre ar trebui să elaboreze, cu implicarea tuturor părților interesante, propriile strategii naționale coerente, bazate pe date concrete, în funcție de obiectivele și indicatorii UE privind principalele tipuri de instrumente de intervenție posibile, care ar trebui, de asemenea, să fie definite la nivelul UE, precum și criteriile pentru selecția lor, într-un cadru comun clar de norme aplicabile la nivelul UE, cu respectarea corespunzătoare a normelor și principiilor pieței unice;

9.

subliniază că subsidiaritatea adițională ar trebui acordată numai cu condiția să existe un ansamblu comun puternic de norme, obiective, indicatori și controale ale UE;

10.

invită Comisia să facă ajustările necesare în cadrul viitoarei PAC pentru a pune în aplicare solicitarea Parlamentului de a nu se folosi nicio subvenție agricolă pentru creșterea de tauri pentru coride;

11.

subliniază riscurile de suprareglementare la nivel național și regional și gradul ridicat de incertitudine pentru agricultori din cauza posibilității ca statele membre să trebuiască să își definească în mod independent planurile lor naționale și să își reexamineze deciziile anual, în funcție de pozițiile adoptate de către guvernele aflate la putere; invită, prin urmare, Comisia să prezinte colegiuitorilor, împreună cu propunerile sale legislative, un model simplu și clar de plan strategic național pentru a permite colegiuitorilor să evalueze sfera de cuprindere, gradul de detaliu și conținutul unor astfel de planuri, care sunt elemente esențiale ale viitoarei propuneri a Comisiei, și să clarifice criteriile potrivit cărora aceste strategii naționale vor fi evaluate;

12.

solicită Comisiei să furnizeze instrumente concepute pentru a încuraja utilizarea sinergiilor între PAC și fondurile alocate politicii de coeziune;

13.

reamintește necesitatea ca viitoarea PAC să respecte pe deplin repartizarea competențelor în fiecare stat membru, care este adesea stabilită în constituțiile acestora, în special în ceea ce privește respectarea competențelor juridice ale regiunilor UE atunci când elaborează, gestionează și pune în aplicare politicile, cum ar fi FEADR; subliniază că este nevoie să se asigure implicarea corespunzătoare a fermierilor și a altor beneficiari în toate etapele de dezvoltare a politicilor;

14.

salută eforturile Comisiei în materie de concepere a programului, de punere în aplicare și de control al unei abordării bazate pe rezultate, pentru a stimula mai degrabă performanța decât conformitatea, asigurând, în același timp, o monitorizare adecvată, bazată pe riscuri prin intermediul unor indicatori clar definiți, mai simpli, mai puțin birocratici, (inclusiv prin prevenirea suprareglementării), solizi, transparenți și măsurabili la nivelul UE, inclusiv prin controale adecvate ale măsurilor și ale elaborării programului, precum și ale implementării și sancțiunilor introduse de statele membre; consideră că este necesar să se introducă criterii uniforme de bază pentru stabilirea unor sancțiuni similare pentru cazurile echivalente de neconformitate detectate la executarea diferitelor măsuri utilizate de state membre sau de regiuni pentru realizarea obiectivelor generale comune stabilite de către UE;

15.

subliniază că o abordare bazată exclusiv pe rezultate ar implica un risc pentru statele membre care, din cauza situației lor specifice, ar putea să nu fie capabile să realizeze pe deplin toate rezultatele prevăzute în planurile lor naționale și care ar putea fi expuse riscului de a se confrunta cu reduceri ex-post ale pachetelor lor financiare naționale, precum și cu suspendări ale finanțărilor de care beneficiază;

16.

recunoaște că noul model de realizare a obiectivelor va trebui ajustat și modificat pe parcursul mai multor ani pentru a garanta că fermierii nu sunt penalizați ca urmare a tranziției către un model bazat pe rezultate;

17.

constată, cu toate acestea, că o eventuală întârziere în adoptarea planurilor strategice ale PAC ar putea conduce la plăți întârziate, un scenariu care trebuie evitat;

18.

ia act de faptul că, în cadrul primului pilon, statele membre pot alege programe dintr-un catalog prioritar stabilit de UE;

19.

solicită dezvoltarea unui sistem de modificări instituționale și juridice adecvate, care să conducă la schimbarea modelului de aplicare, cu scopul de a preveni apariția unor costuri suplimentare și de a preveni reducerea absorbției de fonduri în statele membre;

20.

consideră că colectarea de informații ar trebui să se bazeze mai degrabă pe imagini prin satelit și pe bazele de date ale Sistemului Integrat de Administrare și Control decât pe datele transmise de fermieri în mod individual;

21.

invită Comisia să dezvolte sinergii relevante între programele emblematice ale UE privind spațiul și PAC, în special cu programul Copernicus, care prezintă un interes specific pentru comunitatea agricolă în ceea ce privește schimbările climatice și monitorizarea mediului;

22.

solicită măsuri pentru creșterea nivelului de reciclare a nutrienților; solicită ca politica structurală agricolă să fie aliniată la schema de sprijin în favoarea mediului, de exemplu printr-o mai bună combinare a culturilor agricole cu creșterea animalelor;

23.

solicită menținerea schemei simplificate pentru micii fermieri;

24.

consideră că fermierii care dețin un teren mai mic de cinci hectare ar trebui să aibă posibilitatea să adere în mod voluntar la această schemă;

25.

invită Comisia să efectueze controale și audituri financiare și ale performanței cu scopul de a garanta că funcțiile sunt realizate la aceleași standarde ridicate și respectând aceleași criterii în toate statele membre, independent de flexibilitatea crescută acordată statelor membre în ceea ce privește conceperea și gestionarea programelor și cu scopul, în special, de a asigura eliberarea în timp util a fondurilor în statele membre către toți fermierii și comunitățile rurale eligibile, reducând la minimum sarcina administrativă pentru beneficiari;

26.

reamintește că, în cadrul reformei precedente, a fost dificil să se ajungă la un acord cu privire la definiția termenului „fermier activ”; consideră, prin urmare, că producția agricolă (de exemplu, menținerea terenurilor într-o stare agricolă bună, folosirea unor practici bune de creștere a animalelor, sprijinirea economiei circulare) ar putea să constituie o soluție mai bine orientată și cuantificabilă pentru o astfel de definiție;

27.

respinge reducerea cu 25 % a bugetului pentru dezvoltare rurală astfel cum a fost inclusă în propunerea din 2 mai 2018 pentru CFM 2021-2027; insistă asupra faptului că orice reducere a bugetului alocat agriculturii și dezvoltării rurale nu trebuie să ducă la o scădere a nivelului de ambiție comparativ cu PAC actuală;

28.

consideră că toți actorii implicați în procesul de control al finanțelor Uniunii, inclusiv CCE, trebuie să aibă aceeași înțelegere a sistemului de control pe bază de performanță, astfel încât nici statele membre, nici beneficiarii să nu se confrunte cu corecții financiare neașteptate;

29.

subliniază faptul că fermierii sunt antreprenori și, ca atare, ar trebui să beneficieze de libertăți corespunzătoare pentru a putea obține prețuri de piață corecte pentru produsele lor;

30.

subliniază că fermierii cu fracțiune de normă și fermierii ale căror venituri sunt combinate nu trebuie excluși;

31.

salută propunerea Comisiei de a acorda mai multă flexibilitate statelor membre, regiunilor și agricultorilor în cadrul unui plafon financiar mai ridicat pentru normele de minimis în domeniul agriculturii, asigurând totodată integritatea pieței interne;

32.

invită Comisia, de asemenea, să le ofere statelor membre o mai mare flexibilitate în cadrul normelor privind ajutoarele de stat în domeniul agriculturii pentru a-i încuraja pe fermieri să își creeze un fond voluntar de economii de precauție pentru a face față mai bine crizelor tot mai intense de natură climatică, sanitară și economică;

33.

solicită, cu toate acestea, recompensarea echitabilă a bunurilor publice furnizate de microîntreprinderile și micile întreprinderi agricole, inclusiv a participării acestora la eforturile de cooperare și la activitățile comunitare;

34.

invită statele membre să caute sinergii mai bune între PAC și alte politici și fonduri, cum ar fi fondurile de coeziune, fondurile structurale și alte fonduri de investiții, pentru a crea un efect de multiplicare pentru zonele rurale;

35.

solicită o mai bună coordonare între PAC și alte politici și acțiuni ale UE, în special cu Directiva 2000/60/CE, Directiva 91/676/CEE și Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, ca mijloc de realizare a unei protecții sustenabile a resurselor de apă, a căror cantitate și calitate sunt afectate negativ de agricultură; solicită stimulente pentru a sprijini proiectele de cooperare locală între fermieri și furnizorii de apă pentru a mări protecția resurselor de apă;

36.

ia act de faptul că numeroase sate și regiuni, în pofida naturii lor rurale, rămân, din motive administrative, în afara domeniului de aplicare al programelor de dezvoltare rurală în anumite state membre, ceea ce le plasează într-o poziție dezavantajoasă;

37.

invită statele membre să aibă în vedere abordări mai flexibile pentru a nu prejudicia aceste regiuni și producătorii din cadrul lor;

O PAC inteligentă, eficientă, sustenabilă și echitabilă în serviciul fermierilor, al cetățenilor, al zonelor rurale și al mediului

38.

consideră că este necesar să se mențină actuala arhitectură compusă din doi piloni și subliniază că pilonii trebuie să fie coerenți și complementari, pilonul I fiind finanțat integral prin finanțare din partea UE și constituind un mijloc eficient de sprijin pentru venit, pentru măsuri de mediu de bază și pentru continuarea măsurilor de piață existente, iar pilonul II îndeplinind nevoile specifice ale statelor membre; consideră, totuși, că este necesar, în același timp, să fie stimulați agricultorii și alți beneficiari pentru a desfășura acțiuni care generează bunuri publice de mediu și sociale neremunerate de piață și să se respecte practicile agricole noi și cele consacrate pe baza unor criterii comune, uniforme și obiective, menținând, în același timp, posibilitatea ca statele membre să adopte abordări specifice pentru a reflecta condițiile locale și sectoriale; consideră că tranziția tuturor exploatațiilor agricole europene către sustenabilitate și integrarea deplină în economia circulară a tuturor exploatațiilor agricole europene, îmbinând standardele de performanță ecologică cu cele de performanță economică, fără nicio reducere a standardelor sociale sau a celor privind ocuparea forței de muncă, trebuie să fie o prioritate absolută;

39.

reamintește Comisiei că obiectivele PAC stabilite la articolul 39 din TFUE sunt creșterea productivității agricole pentru a asigura un nivel de trai echitabil pentru populația agricolă, stabilizarea piețelor, garantarea siguranței aprovizionărilor și asigurarea unor prețuri rezonabile de livrare către consumatori;

40.

subliniază potențialul inovațiilor tehnologice pentru un sector inteligent și eficient care să fie în serviciul sustenabilității, în special în ceea ce privește utilizarea eficientă a resurselor, precum și monitorizarea sănătății culturilor și animalelor și a mediului;

41.

solicită ca PAC să faciliteze și să sprijine aplicarea unor astfel de inovații;

42.

consideră că viitoarea arhitectură a PAC nu își poate îndeplini obiectivele decât dacă este suficient finanțată; solicită, prin urmare, ca bugetul PAC să fie majorat sau menținut în euro constanți în următorul CFM pentru a fi îndeplinite obiectivele ambițioase privind o PAC revizuită și eficientă după 2020;

43.

este de părere că o mai mare liberalizare a pieței și reducerea nivelului de protecție al agricultorilor asociată cu aceasta implică necesitatea unei compensări pentru sectorul agricol și, în special, pentru fermele care se confruntă cu dezavantaje competitive - în special cu dificultăți legate de utilizarea terenurilor agricole sau de amplasarea lor în zonele montane - și că numai aceste măsuri compensatorii pot garanta gestionarea extensivă a terenurilor agricole și conservarea peisajului cultural;

44.

subliniază că bugetul PAC ar trebui adaptat la nevoile și provocările viitoare, cum ar fi cele ce apar în urma Brexitului și a acordurilor de liber schimb adoptate de UE cu principalii săi parteneri comerciali;

45.

subliniază diferențele persistente de dezvoltare între zonele rurale din diferite regiuni și state membre și consideră, prin urmare, că criteriul de coeziune ar trebui să continue să joace un rol important în distribuirea fondurilor din cel de-al doilea pilon între statele membre;

46.

subliniază importanța alocării unui buget solid pentru pilonul II (politica de dezvoltare rurală) în cadrul bugetului global al PAC;

47.

consideră că este necesar ca fermierii să fie sprijiniți în tranziția către sustenabilitatea deplină;

48.

consideră că dezvoltarea de noi politici și obiective ale UE nu trebuie să se facă în detrimentul succesului și al resurselor PAC;

49.

recunoaște actualele incertitudini care există cu privire la bugetul viitoarei PAC;

50.

subliniază faptul că resursele PAC sunt banii contribuabililor din fiecare stat membru și că contribuabilii din întreaga UE au dreptul să se poată baza pe faptul ca aceste fonduri sunt utilizate exclusiv în mod precis și transparent;

51.

consideră că ar trebui să fie evitate noi linii de dezvoltare rurală care nu sunt sincronizate cu fonduri suplimentare;

52.

consideră că este necesar un sprijin mai bine direcționat pentru diverse sisteme agricole, în special pentru exploatațiile familiale mici și mijlocii și tinerii agricultori, pentru a întări economiile regionale prin intermediul unui sector agricol productiv din punct de vedere economic, ecologic și social; consideră că acest lucru poate fi realizat printr-o rată obligatorie mai ridicată de sprijin redistributiv pentru primele hectare ale unei exploatații, legată de mărimea medie a unei exploatații în statele membre, având în vedere marea diversitate a mărimii fermelor în întreaga UE; subliniază că sprijinul pentru fermele de dimensiuni mai mari ar trebui să fie degresiv, reflectând economiile de scară, cu plafoane obligatorii care să fie decise la nivel european și criterii flexibile care să ia în considerare capacitatea fermelor și a cooperativelor de a oferi locuri de muncă stabile care să păstreze populația în zonele rurale; consideră că fondurile puse la dispoziție prin plafonare și degresivitate ar trebui păstrate în statul membru sau în regiunea de unde provin;

53.

consideră că este esențial să se asigure că sprijinul este dedicat adevăraților fermieri, concentrându-se asupra celor care practică agricultura în mod activ pentru a-și câștiga existența;

54.

consideră că este necesar să se mențină o schemă simplificată pentru micii producători, pentru a facilita accesul acestora la plățile directe efectuate prin PAC și a ușura gestionarea lor;

55.

subliniază necesitatea identificării elementelor cheie ale unui sistem echilibrat, transparent, simplu și obiectiv de sancțiuni și stimulente, asociat unui sistem transparent, aplicat în timp util, pentru a stabili eligibilitatea fermierilor pentru a primi finanțare publică pentru producerea de bunuri publice, care ar trebui să constea în măsuri simple, voluntare și obligatorii și să fie orientat spre rezultate, deplasând astfel accentul de la conformitate la performanța reală;

56.

subliniază faptul că și fermierii cu fracțiune de normă și fermierii cu venituri combinate – care însuflețesc mediul rural în atâtea feluri – desfășoară activități agricole pentru a-și câștiga existența și sunt, și ei, agricultori veritabili, potrivit definiției din comunicarea Comisiei;

57.

solicită ca actualul sistem de calculare a plăților directe în cadrul pilonului I, în special în statele membre în care valoarea drepturilor este încă calculată parțial pe baza referințelor istorice, să fie modernizat și să fie înlocuit cu o metodă la nivelul UE pentru calcularea plăților, a cărui componentă de bază să fie sprijinul pentru venituri destinat fermierilor în anumite limite, care ar putea fi majorate în funcție de contribuția fermierilor la furnizarea de bunuri publice, în conformitate cu obiectivele și țintele UE până în 2030, astfel încât sistemul să devină mai simplu și mai transparent;

58.

salută schema de plată unică pe suprafață (SAPS) simplă, justificată, transparentă și ușor de aplicat care a fost implementată cu succes în multe state membre; solicită, prin urmare, menținerea SAPS și după 2020 și propune utilizarea sa în orice stat membru sau de către orice fermier din UE;

59.

subliniază că această schemă ar permite ca sistemul complex din punct de vedere administrativ de drepturi la plată să fie înlocuit, reducând astfel în mod semnificativ birocrația;

60.

consideră că, în vederea asigurării eficacității lor pe termen lung, aceste noi plăți nu ar trebui să devină bunuri comercializabile;

61.

solicită Comisiei să analizeze necesitatea cererilor de plată în ceea ce privește compatibilitatea cu normele OMC;

62.

subliniază faptul că fondurile publice ale PAC actuale, care sunt cheltuite pe activitățile actuale ale fermierilor, sunt supuse unor controale la scară mică și foarte precise;

63.

consideră că plățile ar trebui, de asemenea, să includă o puternică condiționalitate comună, inclusiv rezultate de mediu și alte bunuri publice, cum ar fi locuri de muncă de calitate;

64.

reamintește că Rezoluția Parlamentului referitoare la situația actuală a concentrării terenurilor agricole în UE: cum se poate facilita accesul agricultorilor la terenuri? recunoaște că plățile pentru terenuri fără impunerea unor condiții clare conduc la denaturări ale pieței funciare și, prin urmare, influențează concentrarea din ce în ce mai mare de terenuri agricole în mâinile unui grup restrâns;

65.

clarifică faptul că bunurile publice sunt acele servicii aflate la un nivel superior față de legislația statutară privind mediul, clima și calitatea vieții animalelor, inclusiv, în special, conservarea apei, protecția biodiversității, protecția fertilității solului, protecția polenizatorilor, protecția stratului de humus și calitatea vieții animalelor;

66.

subliniază necesitatea distribuirii echitabile a plăților directe între statele membre, care este esențială pentru buna funcționare a pieței unice și care trebuie să țină seama de criterii obiective, cum ar fi sumele primite de statele membre în temeiul pilonilor I și II și faptul că condițiile naturale, ocuparea forței de muncă și situația socioeconomică, nivelurile de trai generale, costurile de producție, în special costul terenurilor și puterea de cumpărare nu sunt aceleași în întreaga UE;

67.

subliniază faptul că o convergență sporită a valorii plăților directe între statele membre nu poate fi realizată decât dacă bugetul este mărit în mod corespunzător;

68.

subliniază faptul că plățile directe sunt menite să sprijine fermierii în ceea ce privește producția de alimente și protecția standardelor de mediu și de bunăstare a animalelor;

69.

consideră că, respectând condițiile stricte de a putea garanta condiții de concurență echitabile pe piața unică, de a preveni denaturarea concurenței, în special în ceea ce privește produsele, de a asigura coerența cu normele OMC și de a nu compromite eforturile de atingere a obiectivelor de mediu și climatice, plățile în temeiul sprijinului cuplat facultativ ar trebui menținute, dar ar trebui activate numai după o evaluare a Comisiei; consideră că sprijinul cuplat facultativ reprezintă un instrument care răspunde nevoilor sectoarelor sensibile și obiectivelor specifice legate de mediu, de climă sau de calitatea și comercializarea produselor agricole, stimulează practicile agricole care îndeplinesc cele mai înalte standarde de mediu și privind bunăstarea animalelor și contracarează unele dificultăți specifice, în special pe cele care decurg din dezavantajul concurențial structural al regiunilor defavorizate și montane, precum și dificultăți care au o natură mai pronunțat temporară și care decurg din tranziția de la vechiul sistem de drepturi, de exemplu; consideră, de asemenea, că sprijinul cuplat facultativ este, de asemenea, un instrument de promovare a producției importante din punct de vedere strategic, cum ar fi culturile proteice, în viitor, sau de compensare a efectelor acordurilor de liber schimb; subliniază, de asemenea, că plățile în temeiul sprijinului cuplat facultativ sunt importante pentru menținerea diversității producției agricole, a locurilor de muncă în sectorul agricol și a sistemelor sustenabile de producție la nivelul UE;

70.

solicită ca plățile din pilonul I, inclusiv sprijinul cuplat, să fie limitate pe hectar și beneficiar la echivalentul a de două ori media plăților directe ale UE pe hectar, pentru a preveni denaturarea concurenței;

71.

reamintește că asigurarea reînnoirii generațiilor și a noilor actori reprezintă o provocare pentru agricultură în multe state membre și că fiecare strategie națională sau regională trebuie prin urmare să abordeze această problemă printr-o abordare cuprinzătoare, mobilizând toate resursele financiare ale PAC, inclusiv creditele de plată suplimentare pentru tinerii fermieri în cadrul pilonului I, și măsuri pentru a ajuta tinerii fermieri să își înceapă activitatea în cadrul pilonului II, ambele fiind de dorit să devină obligatorii pentru statele membre, pe lângă sprijinul din cadrul noilor instrumente financiare, cum ar fi un instrument de acordare a accesului la capital în contextul caracterului limitat al resurselor; subliniază, de asemenea, importanța măsurilor naționale în eliminarea barierelor de reglementare și economice, promovând totodată planificarea transferului între generații, pachetele de pensionare și accesul la terenuri și facilitând și încurajând unele aranjamente de colaborare - cum ar fi parteneriatele, agricultura partajată, contractele de creștere a animalelor și de leasing între fermierii în vârstă și tinerii fermieri; consideră că normele privind ajutoarele de stat ar trebui, de asemenea, să ia în considerare importanța reînnoirii generațiilor și să prevină dispariția agriculturii familiale;

72.

consideră că noua legislație trebuie să facă o distincție mai clară între criteriile ce stau la baza stimulentelor pentru „tinerii fermieri” și pentru „nou-veniții care pun bazele unei activități agricole” (tinerii fermieri fiind definiți în funcție de vârstă, iar nou-veniții în funcție de numărul de ani de la înființarea fermelor lor), pentru a mări potențialul celor două grupuri de a realiza reînnoirea generațiilor și de a îmbunătăți viața în zonele rurale;

73.

îndeamnă Comisia și statele membre să recunoască faptul că noile schimbări societale, tehnologice și economice, cum ar fi energia curată, digitalizarea sau soluțiile inteligente, au un impact asupra vieții rurale;

74.

invită Comisia să sprijine eforturile privind îmbunătățirea calității vieții în mediul rural, pentru a încuraja cetățenii, îndeosebi tinerii, să rămână sau să revină în mediul rural; îndeamnă atât Comisia, cât și statele membre să sprijine dezvoltarea prin antreprenoriat de noi servicii, cu precădere de către femei și tineri;

75.

constată cu îngrijorare că lipsa forței de muncă în mai multe sectoare agricole conduce la încetarea activităților agricole; solicită să se acorde sprijin pentru a atrage lucrătorii în agricultură;

76.

subliniază necesitatea de a partaja modelele de succes ale statelor membre care reunesc fermierii tineri și fermierii în vârstă în scopul reînnoirii generațiilor;

77.

recomandă ca accesul la finanțare să fie îmbunătățit prin dobânzi subvenționate pentru împrumuturile solicitate de noii fermieri de pe piața agricolă;

78.

reamintește că zonele și așezările rurale necesită o atenție specială și eforturi integrate pentru dezvoltarea unor sate inteligente;

79.

solicită îmbunătățirea cooperării cu BEI și cu Fondul european de investiții (FEI) pentru a promova crearea unor instrumente financiare dedicate tinerilor fermieri în toate statele membre;

80.

solicită asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru îmbunătățirile tehnologice speciale vizând centrele și rețelele rurale;

81.

subliniază importanța dezvoltării rurale, inclusiv a inițiativei LEADER, pentru îmbunătățirea sinergiilor între diferitele politici și îmbunătățirea competitivității, promovarea unor economii eficiente și sustenabile, sprijinirea unei agriculturi și silviculturi sustenabile și multifuncționale, precum și pentru producerea de alimente și de bunuri și servicii nealimentare care generează valoare adăugată și locuri de muncă; subliniază importanța dezvoltării rurale pentru promovarea parteneriatelor între fermieri, comunitățile locale și societatea civilă și pentru stimularea unor activități și oportunități antreprenoriale suplimentare, care, adesea, nu pot fi relocalizate, pentru industria agroalimentară, agroturism, comercializarea directă, agricultura sprijinită de comunitate, bioeconomie și producția sustenabilă de bioenergie și energie din surse regenerabile, toate acestea contribuind la menținerea activității economice în regiunile respective; subliniază, astfel, importanța consolidării financiare a pilonului II, crescând, astfel, potențialul generării de venituri, pentru a ajuta la combaterea depopulării, șomajului și sărăciei și pentru a promova incluziunea socială, furnizarea de servicii sociale și consolidarea structurii socioeconomice în zonele rurale, cu obiectivul general de a îmbunătăți calitatea vieții din aceste zone;

82.

invită Comisia să introducă o abordare caracterizată prin investiții din surse multiple în perioada legislativă de după 2020 pentru a asigura punerea în aplicare fără probleme a instrumentelor integrate de dezvoltare rurală, cum ar fi inițiativa privind satele inteligente;

83.

solicită crearea unui nou fond pentru dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC), pe baza inițiativei LEADER și a experienței în domeniu, care să fie alocat în proporție de 10 % în toate fondurile structurale pentru obiective stabilite de strategiile plasate sub responsabilitatea comunității, fără o delimitare între fondurile structurale, care ar trebui să fie mobilizate pe o bază descentralizată;

84.

subliniază că programele de dezvoltare rurală ar trebui să aibă o valoare adăugată pentru exploatațiile agricole și să-și păstreze rolul important în facilitarea unor acțiuni pe termen lung privind practicile inovatoare și măsurile de agromediu;

85.

consideră că, în cadrul inițiativei LEADER, ar trebui acordată o atenție sporită nevoilor și proiectelor micilor ferme familiale, suplimentar față de furnizarea asistenței financiare necesare;

86.

consideră că s-a demonstrat că este necesar ca în zonele rurale activitatea agricolă să fie desfășurată de fermierii din exploatațiile mici și mijlocii;

87.

subliniază importanța menținerii unui sprijin compensatoriu specific pentru exploatațiile situate în zone defavorizate, în conformitate cu condițiile definite de statele membre în funcție de particularitățile lor locale;

88.

subliniază, în plus, că punerea în aplicare a instrumentelor financiare în materie de dezvoltare rurală ar trebui să se facă în mod voluntar, iar investițiile în zonele rurale ar trebui consolidate;

89.

invită Comisia să stabilească măsurile pentru inițiativa privind satele inteligente și să acorde prioritate dezvoltării acestor sate inteligente în cadrul viitoarei politici de dezvoltare rurală;

90.

consideră că finanțarea pentru apicultură din cadrul pilonului II ar trebui să fie mai bine orientată și mai eficace și că noul cadru legislativ ar trebui să prevadă o nouă schemă de sprijin din pilonul I pentru apicultori, inclusiv sprijin direct pe fiecare comunitate de albine;

91.

subliniază că în cazul măsurilor mai puțin legate de agricultură trebuie să se aplice o rată de cofinanțare mai ridicată;

92.

invită Comisia să introducă un regim nou, coerent, consolidat și simplificat de condiționalitate în cadrul pilonului I, care să permită integrarea și punerea în aplicare a diferitelor tipuri de acțiuni de protecție a mediului existente, cum ar fi măsurile actuale de ecocondiționalitate și ecologizare; subliniază că scenariul de referință din pilonul I de realizare a dezvoltării sustenabile a agriculturii ar trebui să fie obligatoriu și să prevadă în mod clar măsurile și rezultatele așteptate de la fermieri, astfel încât să se asigure condiții de concurență echitabile, asigurându-se, în același timp, o birocrație minimă la nivel de exploatație și, ținând seama de condițiile locale, un control adecvat din partea statelor membre; solicită, de asemenea, un nou sistem simplu, care ar trebui să fie obligatoriu pentru statele membre și opțional pentru exploatații, pe baza normelor UE care depășesc nivelul de referință, pentru a stimula trecerea fermierilor la tehnici și practici sustenabile pentru climă și mediu și care sunt compatibile cu măsurile de agromediu și climă din cadrul pilonului II; consideră că implementarea acestui sistem ar trebui să fie stabilită în planurile strategice naționale într-un cadru al UE;

93.

invită Comisia să se asigure că măsurile de agromediu și climă pentru dezvoltarea rurală din cadrul pilonului II continuă să compenseze costurile suplimentare și pierderile de venit legate de punerea în aplicare voluntară de către fermieri a unor practici ecologice și cu efecte pozitive asupra climei, cu posibilitatea de a adăuga un stimulent pentru investiții în ceea ce privește protecția mediului, biodiversitatea și utilizarea eficientă a resurselor; consideră că aceste programe ar trebui să fie simplificate, mai bine direcționate și mai eficiente, astfel încât fermierii să poată contribui în mod eficace la obiective politice ambițioase în ceea ce privește protecția mediului, biodiversitatea, gestionarea apelor, acțiunile în domeniul climei și combaterea schimbărilor climatice, asigurându-se, în același timp, o birocrație minimă la nivel de exploatație și, ținând seama de condițiile locale, un control adecvat din partea statelor membre;

94.

solicită ca, pe lângă exploatațiile cu producție agricolă integral ecologică conform articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 și care sunt scutite de obligația de „ecologizare” stabilită la articolul 43 din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, să fie scutite și exploatațiile care pun în aplicare măsuri de agromediu în sensul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013;

95.

evidențiază faptul că regiunile mediteraneene din UE sunt mai vulnerabile la efectele schimbărilor climatice, cum ar fi seceta, incendiile și deșertificarea, și că fermierii din aceste zone vor fi nevoiți să depună eforturi mai mari pentru a-și adapta activitățile la mediul care suferă modificări;

96.

consideră că viitoarele propuneri legislative ale Comisiei ar trebui să poată sprijini un număr cât mai mare de fermieri în eforturile lor de modernizare pentru o dezvoltare agricolă mai durabilă;

97.

solicită, în interesul simplificării PAC, menținerea exceptării existente și neîmpovărarea celor mai mici exploatații, sub 15 hectare, cu măsuri suplimentare în materie de mediu și de climă în temeiul PAC;

98.

propune ca această nouă formă de ecologizare să fie însoțită de mijloace semnificative, coordonate și mai eficiente în cadrul pilonului II prin investiții tangibile și intangibile orientate (transfer de cunoștințe, formare, consiliere, schimb de know-how, crearea de rețele, inovare prin intermediul parteneriatelor europene pentru inovare – PEI), ca un alt factor determinant al schimbării;

99.

invită Comisia să se asigure că propunerile sale legislative pentru reforma PAC conțin măsuri și instrumente adecvate pentru integrarea producției de plante proteaginoase în sisteme îmbunătățite de rotație a culturilor, cu scopul de a depăși deficitul de proteaginoase, de a îmbunătăți veniturile fermierilor și de a răspunde principalelor provocări cu care se confruntă agricultura, precum schimbările climatice, pierderea biodiversității și fertilității solului, precum și protecția și gestionarea sustenabilă a resurselor de apă;

100.

consideră că un cuantum minim din bugetul total disponibil din cadrul pilonului II ar trebui să fie alocat pentru măsurile de agromediu și climă, inclusiv pentru agricultura ecologică, sechestrarea dioxidului de carbon, sănătatea solului, măsurile de gestionare sustenabilă a pădurilor, un plan de gestionare a substanțelor nutritive pentru protejarea biodiversității, precum și polenizare și diversitatea genetică la animale și plante; subliniază, în acest context, importanța menținerii plăților Natura 2000 și a asigurării faptului că acestea sunt suficiente pentru a reprezenta un stimulent real pentru fermieri;

101.

subliniază că, în cadrul dezvoltării rurale, sunt necesare plăți pentru fermierii situați în zone cu limitări naturale, cu condiții climatice dificile, cu pante abrupte sau cu limitări legate de calitatea solului; solicită o simplificare și o mai bună abordare a planului pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale pentru perioada de după 2020;

102.

reamintește că Parlamentul a subliniat deja că verificarea adecvării Directivei privind rețeaua Natura 2000 a reliefat nevoia unei coordonări îmbunătățite cu PAC și subliniază declinul îngrijorător al speciilor și habitatelor care are legătură cu agricultura; invită Comisia să realizeze o evaluare a impactului PAC asupra biodiversității; solicită, de asemenea, majorarea plăților din cadrul Natura 2000 pentru a stimula mai mult protejarea siturilor agricole Natura 2000, care se află într-o stare foarte precară;

103.

solicită să fie puse în aplicare și consolidate măsuri privind agricultura inteligentă din punct de vedere climatic, având în vedere că impactul schimbărilor climatice asupra agriculturii în Europa va crește în viitor;

104.

consideră că riscurile asociate schimbărilor climatice și degradării terenurilor în întregul peisaj agricol trebuie să fie gestionate în cadrul PAC, investind în dezvoltarea ecosistemelor agricole reziliente și robuste și în infrastructura ecologică în vederea construirii straturilor superioare vegetale ale solului, inversării eroziunii solului, introducerii și prelungirii rotației culturilor, adăugării mai multor copaci în peisaj și în vederea stimulării diversității biologice și structurale în cadrul exploatațiilor agricole;

105.

consideră că ar trebui sprijinită și promovată utilizarea sporită a resturilor vegetale ca sursă de energie regenerabilă, eficientă și sustenabilă pentru zonele rurale;

106.

invită Comisia să stimuleze inovarea, cercetarea și modernizarea în sectorul agricol, agrosilvic și alimentar, prin susținerea unui sistem puternic de consiliere și formare, mai bine adaptat la nevoile beneficiarilor PAC în vederea dezvoltării practicilor care asigură o mai mare sustenabilitate și protejarea resurselor și prin sprijinirea aplicării tehnologiilor inteligente, pentru a răspunde mai eficient la provocări în domenii cum ar fi sănătatea, mediul și competitivitatea; subliniază că acțiunile de formare și de informare și educare agricolă trebuie să constituie o condiție prealabilă în elaborarea și implementarea programelor în toate statele membre și că este esențial să se promoveze transferul de cunoștințe, modelele de bune practici și schimburile în rândul cooperativelor și organizațiilor de producători în toate statele membre, de exemplu prin intermediul sistemului european agricol de cunoștințe și inovare (AKIS); consideră că metodele agroecologice și principiile care stau la baza agriculturii de precizie pot genera beneficii semnificative pentru mediu, pot crește veniturile fermierilor, pot raționaliza utilizarea mașinilor agricole și pot spori în mod semnificativ utilizarea eficientă a resurselor;

107.

subliniază necesitatea importantă ca politica PAC, inițiativa „Orizont 2020” și alte scheme de finanțare de sprijin să încurajeze fermierii să investească în noi tehnologii adaptate dimensiunilor exploatațiilor lor agricole, cum ar fi instrumentele de precizie și digitale care să îmbunătățească rezistența și impactul agriculturii asupra mediului;

108.

invită Comisia să stimuleze dezvoltarea și adoptarea de tehnologii inovatoare pentru toate tipurile de exploatații agricole, indiferent de mărimea și producția lor, fie ele convenționale sau ecologice și indiferent dacă își desfășoară activitatea în sectorul zootehnic sau în cel al culturilor arabile, la scară largă sau la scară mică;

109.

invită Comisia să propună o PAC care realizează mai multe inovații, contribuie la progresele în domeniul bioeconomiei și oferă soluții în domeniul biodiversității, climei și mediului;

110.

invită Comisia să se axeze pe calitatea vieții în mediul rural și să facă traiul de acolo atrăgător pentru toți oamenii, în special pentru tânăra generație;

111.

consideră că digitalizarea și agricultura de precizie promovate în cadrul PAC nu ar trebui să creeze o dependență mai mare a fermierilor de factori de producție suplimentari sau de finanțarea externă sau să le împiedice accesul la resurse, ci ar trebui să fie deschise și să se dezvolte în mod incluziv, cu implicarea fermierilor;

112.

solicită, fără a aduce atingere unei redefiniri a cuantumului total al sprijinului acordat de UE pentru dezvoltarea rurală, ca programele actuale de dezvoltare rurală, aprobate în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, să se aplice în continuare până în 2024 sau până la adoptarea unei noi reforme;

113.

salută angajamentul Comisiei de a promova conceptul de „sate inteligente” în UE, ceea ce va permite, printr-o dezvoltare mai coordonată a diferitelor politici, abordarea cuprinzătoare a problemelor legate de insuficiența conexiunilor în bandă largă, a oportunităților de ocupare a forței de muncă și a prestării de servicii în zonele rurale;

114.

solicită să se ia măsuri pentru a aborda problema serioasă a accidentelor agricole, care au ca rezultat răniri și decese în fermele din UE, prin intermediul măsurilor din cadrul pilonului II pentru a sprijini investițiile în măsuri de siguranță și formare;

115.

solicită ca, în cadrul unei strategii a UE privind plantele proteaginoase, să se permită aplicarea unică de produse de protecție a plantelor în perioada începând dinainte de însămânțare până la scurt timp după aceasta pe toate suprafețele cu plante proteaginoase;

116.

consideră că investițiile în inovare, educare și formare sunt esențiale pentru viitorul agriculturii europene;

117.

subliniază că o abordare bazată pe rezultate la nivelul statelor membre și la nivel regional și soluțiile inovatoare furnizate de sistemele de certificare ar trebui analizate în continuare în cadrul viitoarei PAC, fără a adăuga birocrație și controale la fața locului;

118.

solicită introducerea unor măsuri specifice de modernizare și de îmbunătățire structurală în cadrul pilonului 2, în scopul atingerii obiectivelor prioritare precum Agricultura Digitală 4.0;

119.

îndeamnă Comisia și statele membre să protejeze și să promoveze accesul micilor fermieri și a grupurilor marginalizate la semințe și la materii prime agricole și să promoveze și să protejeze schimbul de semințe și deținerea publică a acestora, precum și tehnici tradiționale sustenabile care garantează dreptul oamenilor la alimente și la hrană corespunzătoare;

120.

îndeamnă Comisia și statele membre să pună un mai mare accent pe oportunitățile antreprenoriale pentru servicii către și dinspre sate;

121.

remarcă faptul că fiecare fermă este diferită și, prin urmare, sunt necesare soluții individuale;

O poziție solidă a fermierilor în sistemul alimentar global

122.

invită Comisia să mențină cadrul actual de organizare comună a pieței (OCP unică) în cadrul pilonului I, inclusiv instrumentele de politici specifice și standardele de comercializare și să îmbunătățească programul UE de încurajare a consumului de fructe, legume și lapte în școli; subliniază importanța sistemelor existente de gestionare a producției pentru anumite produse și a menținerii programelor sectoriale individuale obligatorii (pentru vin, fructe și legume, uleiul de măsline și apicultură) pentru țările producătoare, cu scopul final de a consolida sustenabilitatea și competitivitatea fiecărui sector și de a menține condiții de concurență echitabile, permițând în același timp accesul tuturor fermierilor;

123.

consideră că experiența pozitivă și „orientată către piață” a programelor operaționale legate de organizarea comună unică a piețelor din sectorul fructelor și al legumelor, implementate de către organizațiile de producători și finanțate pe baza valorii producției comercializate, și-au dovedit eficacitatea în ceea ce privește sporirea competitivității și structurarea sectoarelor vizate, precum și îmbunătățirea sustenabilității acestora; invită, prin urmare, Comisia să analizeze introducerea unor programe operaționale similare pentru alte sectoare; subliniază că acest lucru poate reprezenta un avantaj în special pentru organizațiile de producători care reunesc producătorii de produse lactate din regiunile montane și din regiunile periferice ale Uniunii, care prelucrează și comercializează produse de înaltă calitate și mențin producția de lapte în aceste regiuni dificile de producție;

124.

reamintește că puterea de piață inegală reprezintă în special un obstacol pentru producția care acoperă costurile în sectorul produselor lactate;

125.

atrage atenția asupra posibilității introducerii schemei de reducere voluntară a ofertei de lapte în cadrul OCP;

126.

solicită introducerea unui nou instrument de gestionare de autoajutorare pentru uleiul de măsline, care ar permite stocarea uleiului în anii în care există o supraproducție și introducerea acestuia pe piață atunci când producția este sub cerere;

127.

insistă asupra necesității fundamentale ca viitoarea PAC să sprijine fermierii într-un mod mai eficient, mai echitabil și mai prompt pentru a face față volatilității prețurilor și veniturilor cauzate de riscurile privind clima, condițiile meteorologice nefavorabile, sănătatea și piața, prin crearea de stimulente suplimentare și condiții de piață care stimulează dezvoltarea și folosirea voluntară a instrumentelor de gestionare a riscurilor și stabilizare (sisteme de asigurare, instrumente de stabilizare a veniturilor, mecanisme individuale de distribuire și fonduri mutuale), asigurând totodată accesibilitate pentru toți fermierii și compatibilitatea cu sistemele naționale existente;

128.

solicită acordarea unui sprijin mai eficient pentru a susține creșterea producției de leguminoase în UE și a unor ajutoare speciale pentru crescătorii de oi și capre care lucrează în regim extensiv, luând în considerare efectele pozitive pe care le au aceste sectoare asupra mediului și necesitatea de a reduce dependența UE de importurile de proteine destinate furajelor;

129.

subliniază că o PAC orientată către viitor ar trebui să fie concepută în așa fel încât să poată face față mai bine problemelor critice de sănătate, cum ar fi problemele legate de rezistența la antimicrobiene, calitatea aerului și alimentația mai sănătoasă;

130.

subliniază provocările reprezentate de rezistența la antimicrobiene pentru sănătatea animală și umană; consideră că noul cadru juridic ar trebui să promoveze în mod activ un nivel mai ridicat de sănătate și bunăstare a animalelor ca mijloc de a combate rezistența la antibiotice, asigurând astfel o protecție mai bună a sănătății publice și a sectorului agricol în ansamblu;

131.

atrage atenția asupra faptului că riscurile de piață pot fi gestionate și prin îmbunătățirea accesului pe piețele de export pentru produsele agricole și alimentare din UE;

132.

insistă asupra importanței de a consolida poziția producătorilor primari în lanțul de aprovizionare cu alimente, în special garantându-le acestora o distribuție echitabilă a valorii adăugate între producători, prelucrători și sectorul comerțului cu amănuntul, prin introducerea resurselor și stimulentelor financiare necesare pentru a sprijini crearea și dezvoltarea organizațiilor economice, atât verticale, cât și orizontale, cum ar fi organizațiile producătorilor, inclusiv cooperativele și asociațiile și organizațiile interprofesionale ale acestora, stabilind standarde minime armonizate pentru combaterea practicilor comerciale neloiale și abuzive din lanțul de aprovizionare cu alimente, prin consolidarea transparenței piețelor și prin instrumente de prevenire a crizelor;

133.

subliniază că, în conformitate cu obiectivele de la articolul 39 din TFUE și cu excepția menționată la articolul 42 din TFUE, regulamentul omnibus a clarificat relația juridică dintre dispozițiile privind OCP unică și normele UE în materie de concurență și a introdus noi posibilități colective pentru ca fermierii să își îmbunătățească puterea de negociere în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente; consideră că aceste dispoziții sunt esențiale în cadrul viitoarei PAC și ar trebui îmbunătățite în continuare;

134.

consideră că, pe baza concluziilor trase cu privire la funcționarea diferitelor observatoare UE ale piețelor (piețele laptelui, cărnii, zahărului și culturilor), ar trebui ca astfel de instrumente să fie folosite și în sectoarele care nu sunt acoperite în prezent și să fie dezvoltate în continuare pentru a putea furniza operatorilor comerciali date fiabile și previziuni cu scopul de a lansa alerte timpurii și a permite luarea de măsuri prompte și preventive în cazul în care apar perturbări ale pieței, în vederea prevenirii crizelor;

135.

solicită ca piețele locale și lanțurile scurte de aprovizionare cu produse alimentare să beneficieze de un sprijin mai mare și de o promovare sporită; subliniază că este nevoie să se dezvolte servicii locale legate de lanțurile scurte de aprovizionare;

136.

invită Comisia să aducă lămuriri suplimentare și să actualizeze, dacă este cazul, normele referitoare la organizațiile de producători și la organizațiile interprofesionale, mai ales în ceea ce privește politica în domeniul concurenței, inclusiv în perspectiva măsurilor și acordurilor organizațiilor interprofesionale, cu scopul de a răspunde cerințelor din partea societății;

137.

subliniază că instrumentele tradiționale de gestionare a piețelor prevăzute în PAC (de exemplu, intervențiile publice și depozitarea privată) au un efect redus și insuficient în contextul unei economii mondiale și că instrumentele de gestionare a riscurilor nu sunt întotdeauna suficiente pentru a face față volatilității semnificative a prețurilor și perturbărilor grave ale pieței;

138.

subliniază, prin urmare, nevoia ca OCP unică să continue să joace un rol important în cadrul viitoarei PAC ca o plasă de siguranță pentru stabilizarea rapidă a piețelor agricole și în anticiparea crizelor și subliniază importanța regulamentului omnibus pentru facilitarea și încurajarea – pe baza lecțiilor învățate în timpul ultimelor crize ale pieței, mai ales în sectorul produselor lactate – a utilizării complementare a instrumentelor de piață inovatoare și a instrumentelor de gestionare a crizelor, cum ar fi acordurile sectoriale voluntare, pentru gestionarea și, dacă este cazul, reducerea ofertei în termeni cantitativi în rândul producătorilor, organizațiilor de producători, asociațiilor organizațiilor de producători și organizațiilor interprofesionale și prelucrătorilor (de exemplu, schema UE de reducere a producției de lapte);

139.

salută eforturile depuse în vederea unei strategii sustenabile privind proteinele în UE;

140.

constată că este nevoie să se creeze pe teritoriul UE piețe locale și regionale pentru culturile de leguminoase, să se îmbunătățească performanța de mediu prin rotația culturilor, reducând, în același timp, dependența de importurile de furaje și consumul de pesticide și îngrășăminte, precum și să se crească viabilitatea exploatațiilor și să se ofere mai multe stimulente economice pentru a face trecerea către practici agricole mai sustenabile;

141.

consideră că măsurile de gestionare a ofertei de brânzeturi și jambon cu denumiri de origine protejate sau cu indicație geografică protejată sau de vin s-au dovedit a fi eficiente, îmbunătățind sustenabilitatea, competitivitatea și calitatea produselor vizate și ar trebui, așadar, să fie menținute și, dacă este cazul, să fie extinse astfel încât să acopere toate produsele care poartă eticheta de calitate, în conformitate cu obiectivele PAC;

142.

solicită o revizuire aprofundată a actualului mecanism de rezervă pentru situații de criză pentru a crea un fond UE funcțional și independent pentru situațiile de criză din sectorul agricol, care ar fi exceptat de la principiul bugetar al anualității, astfel încât să permită transferuri bugetare de la un an la altul, în special atunci când prețurile pieței sunt suficient de ridicate, menținând, în același timp, rezerva pentru situațiile de criză la un nivel constant pe întreaga perioadă a CFM, permițând astfel acțiuni de prevenire și răspunsuri mai rapide, mai coerente și mai eficace, complementare utilizării instrumentelor de piață și de gestionare a riscului în cazul situațiilor grave de criză, inclusiv cele care implică consecințe economice pentru fermieri din cauza problemelor legate de sănătatea animalelor, boli ale plantelor și siguranța alimentară, dar și cele care decurg din șocurile externe cu un impact asupra agriculturii;

143.

consideră că, deși acordurile comerciale sunt benefice pentru unele sectoare agricole ale UE și necesare pentru consolidarea poziției Uniunii pe piața agricolă mondială și aduc beneficii economiei UE în ansamblu, ele implică, de asemenea, o serie de provocări care trebuie luate în considerare, în special pentru agricultura la scară mică și medie și pentru sectoarele sensibile, cum ar fi respectarea normelor sanitare și fitosanitare ale UE și a standardelor de bunăstare a animalelor, de mediu și sociale, ceea ce presupune o coerență între politica comercială și anumite obiective ale PAC și nu trebuie să conducă la o slăbire a standardelor înalte ale Europei sau să pună în pericol teritoriile rurale ale acesteia;

144.

subliniază că aplicarea unor standarde diferite ar crește riscul de a exporta producția internă a UE în străinătate, în detrimentul dezvoltării rurale, a mediului și, în anumite cazuri, a calității alimentelor;

145.

subliniază că necesitatea unor mecanisme de protecție consolidate ar trebui, de asemenea, să pună într-o nouă lumină dezbaterile privind viitoarele acorduri comerciale (Mercosur, Noua Zeelandă, Australia etc.) și impactul lor asupra agriculturii în Europa;

146.

subliniază că, deși este important să se continue colaborarea pentru a facilita accesul pe piață pentru produsele agricole europene, sunt necesare măsuri adecvate de protecție a agriculturii europene, care să ia în considerare preocupările specifice fiecărui sector, cum ar fi instituirea unor mecanisme de protecție cu scopul de a evita impacturile socioeconomice negative asupra fermelor de dimensiuni mici și mijlocii din UE și din țări terțe sau, excluderea potențială a sectoarelor celor mai sensibile de la negocieri și aplicarea principiului reciprocității în condițiile de producție, astfel încât să se asigure condiții egale de concurență între fermierii UE și concurenții lor străini; insistă că producția europeană nu trebuie să fie subminată de importurile inferioare și care nu corespund standardelor;

147.

invită Comisia să înceapă să considere agricultura ca activitate strategică și să abordeze acordurile de liber schimb astfel încât agricultura să nu fie considerată drept variabila de ajustare a celorlalte sectoare implicate în comerț, iar sectoarele principale, cum ar fi producția de lapte crud, să fie protejate;

148.

consideră că diversele revizuiri ale PAC, care au avut loc începând cu anii 1990, au fost în mare măsură influențate de cerințele comerțului internațional și ale OMC; consideră că aceste revizuiri au făcut posibilă creșterea competitivității produselor agricole europene și a sectorului agroalimentar european, dar au subminat, de asemenea, mari segmente ale sectorului agricol, expunându-le instabilității piețelor mondiale; consideră că a sosit momentul, astfel cum se propune în Comunicarea Comisiei privind viitorul sectorului alimentar și al agriculturii în Europa, să se acorde mai multă atenție altor obiective ale PAC, cum ar fi nivelul de trai al fermierilor și chestiunile privind sănătatea, ocuparea forței de muncă, mediul și clima;

149.

subliniază că politica comercială a UE trebuie să fie coerentă cu alte politici ale UE, cum ar fi politicile de dezvoltare și de mediu, și să susțină atingerea ODD, precum și că aceasta poate contribui la îndeplinirea obiectivelor PAC, în special asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru comunitatea agricolă și a faptului că produsele ajung la consumatori la prețuri rezonabile; subliniază că sectorul agroalimentar al UE ar trebui să profite de oportunitățile de creștere oferite de exporturi, având în vedere că, potrivit estimărilor, 90 % din cererea suplimentară de produse agroalimentare la nivel mondial în următorii zece ani va proveni din afara Europei; subliniază că PAC trebuie să răspundă cerințelor societății europene în ceea ce privește alimentația, mediul și clima, înainte de a se concentra asupra producției pentru vânzarea pe piața agricolă internațională; subliniază că așa-numitele țări în curs de dezvoltare ar trebui să dispună de suficiente oportunități pentru a crea și a menține un sector agroalimentar propriu solid;

150.

consideră, în continuare, că bunurile a căror producere implică despăduriri, acaparări de terenuri sau resurse și încălcări ale drepturilor omului nu ar trebui să primească acces pe piața UE;

151.

reamintește noul Consens european privind dezvoltarea, în care UE și statele sale membre își reafirmă angajamentul de a respecta efectiv principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) și recunosc importanța primordială a acestui principiu prevăzut la articolul 208 din TFUE, care presupune luarea în considerare a obiectivelor de cooperare pentru dezvoltare în toate politicile UE care sunt susceptibile de a afecta negativ țările în curs de dezvoltare, inclusiv în politica agricolă și în finanțarea acestui sector; consideră, în acest context, că reforma PAC ar trebui să respecte dreptul țărilor în curs de dezvoltare de a-și elabora de sine stătător politicile agricole și alimentare, fără a-și periclita capacitățile de producție și securitatea alimentară pe termen lung, în special în cazul țărilor cel mai puțin dezvoltate;

152.

reamintește angajamentul UE și al statelor sale membre față de ODD și subliniază că este extrem de important să se asigure coerența între PAC și ODD, în special în ceea ce privește obiectivele 2 (zero foamete), 5 (egalitatea de gen), 12 (consum și producție responsabile), 13 (acțiuni climatice) și 15 (viața terestră), la care trebuie să se alinieze viitoarea PAC;

153.

solicită, în conformitate cu principiul eficienței bugetare, coerență și sinergii mai bune între PAC și toate celelalte politici și angajamente internaționale ale UE, în special în ceea ce privește energia, aprovizionarea cu apă, destinația dată terenurilor, biodiversitate și ecosisteme, precum și dezvoltarea zonelor montane și îndepărtate;

154.

invită Comisia să efectueze o evaluare sistematică a impactului dispozițiilor referitoare la sectorul agricol din fiecare acord comercial și să ofere strategii specifice pentru a se asigura că niciun sector agricol nu va suferi ca urmare a unui acord comercial încheiat cu o țară terță;

155.

insistă asupra faptului că procesele și metodele de producție reprezintă o parte esențială a standardelor sociale, economice și de mediu în comerțul agricol mondial și încurajează Comisia să îndemne OMC să recunoască procesele și metodele de producție ca atare;

156.

subliniază că îndeplinirea obiectivelor din Acordul de la Paris privind schimbările climatice și a ODD-urilor trebuie să constituie unul dintre principiile care guvernează orice politică comercială în ceea ce privește produsele agricole; ia act de faptul că, în documentul său de reflecție privind valorificarea oportunităților oferite de globalizare, Comisia semnalează, în mod corect, cererea unui volum mai mare de produse sustenabile și locale care provin din comerțul echitabil, ca tendință în schimbare în procesul globalizării; subliniază că politica comercială a UE poate contribui în mare măsură la atingerea ODD-urilor și a obiectivelor privind clima stabilite în Acordul de la Paris;

157.

reamintește că UE a eliminat subvențiile sale la export și că nu mai există nicio linie bugetară pentru subvențiile la export în bugetul actual al UE; invită partenerii comerciali ai UE, în acest sens, să își asume angajamentul de a reduce sprijinul intern care denaturează schimburile comerciale; invită membrii OMC care continuă să acorde subvenții la export să pună în aplicare Decizia ministerială privind concurența la export, adoptată la Nairobi la 19 decembrie 2015;

158.

solicită Comisiei să rămână vigilentă și să intensifice acțiunile de apărare ale Uniunii în direcția eliminării barierelor existente și viitoare în calea accesului pe piață în țările terțe, care sunt în creștere, respectând totodată mediul și drepturile omului, inclusiv dreptul la alimentație; subliniază că majoritatea acestor bariere afectează produsele agricole (27 %, conform bazei de date a Comisiei privind accesul pe piață), care, la rândul lor, se referă în principal la măsurile sanitare și fitosanitare privind accesul pe piață;

159.

solicită Comisiei să anticipeze consecințele Brexitului și să le ia în considerare în pregătirea schimbului de oferte și în calculul contingentelor;

160.

invită Comisia să lanseze inițiative clare și transparente pentru a consolida în continuare promovarea standardelor UE de producție, de siguranță, privind bunăstarea animalelor și de mediu și lanțurile scurte de aprovizionare și să sprijine sistemele de producție alimentară de calitate, ceea ce s-ar putea realiza, printre altele, prin sistemele europene de indicare a originii pe etichete, cât și prin activități de comercializare și promovare pe piața internă și pe piețele din țările terțe pentru acele sectoare care beneficiază de instrumente de politică specifice în cadrul PAC; insistă asupra necesității de a reduce birocrația și condițiile inutile pentru a permite producătorilor mai mici să participe la aceste sisteme; salută creșterea constantă a bugetului disponibil pentru programele de promovare și îndeamnă Comisia să mențină ritmul creșterii creditelor, având în vedere interesul tot mai mare din partea producătorilor;

161.

subliniază importanța lanțurilor de aprovizionare locale și regionale scurte, care sunt mai sustenabile din punct de vedere ecologic - deoarece ele provoacă mai puțină poluare, fiind necesar un transport pe distanțe mai mici - și înseamnă că produsele sunt mai proaspete și mai ușor de trasat;

162.

reamintește cât de important este să li se dea fermierilor locali posibilitatea de a avansa în lanțul valoric, oferindu-li-se ajutor și sprijin pentru cultivarea de produse ecologice și cu o valoare adăugată, precum și cele mai recente cunoștințe și tehnologii, deoarece pentru realizarea sustenabilității sunt necesare măsuri directe menite să conserve, să protejeze și să dezvolte resursele naturale;

163.

subliniază faptul că producția locală sprijină tradițiile gastronomice și economiile locale;

164.

subliniază că în viitor, agricultura ar trebui să se concentreze pe producerea de alimente de calitate, dat fiind că avantajul competitiv al Europei rezidă în domeniul calității; subliniază că standardele UE trebuie menținute și consolidate acolo unde acest lucru este fezabil; solicită măsuri suplimentare pentru a mări productivitatea și competitivitatea pe termen lung din sectorul producției de alimente și a introduce noi tehnologii și o utilizare mai eficientă a resurselor, consolidând astfel rolul UE de lider mondial;

165.

consideră că este inacceptabil să existe diferențe de calitate între produse alimentare promovate și distribuite pe piața unică sub aceeași marcă și cu același ambalaj; salută stimulentele adoptate de Comisie pentru a aborda problema diferențelor de calitate a alimentelor pe piața unică, inclusiv activitatea acesteia în ceea ce privește o metodologie comună de testare;

166.

salută progresele înregistrate în promovarea intereselor agricole ale UE în cadrul negocierilor comerciale bilaterale recente, în special în ceea ce privește accesul pe piață pentru produse agroalimentare de înaltă calitate din UE și protecția indicațiilor geografice în țările terțe; își exprimă convingerea că această tendință poate fi menținută și îmbunătățită;

Un proces decizional transparent pentru o propunere solidă privind PAC în perioada 2021-2028

167.

subliniază că Parlamentul și Consiliul ar trebui, prin intermediul procedurii de codecizie, să stabilească obiectivele generale comune, standardele de bază, măsurile și alocările financiare și să determine nivelul adecvat de flexibilitate necesar pentru a le permite statelor membre și regiunilor acestora să facă față particularităților și nevoilor lor în conformitate cu piața unică, pentru a evita denaturarea concurenței rezultată din deciziile naționale;

168.

regretă că întregul proces al exercițiului de programare privind PAC pentru perioada de după 2020 - consultare, comunicare, evaluare a impactului și propuneri legislative - începe în mod repetat cu o întârziere semnificativă, având în vedere că se apropie sfârșitul celei de-a opta legislaturi, existând riscul ca dezbaterea privind viitoarea PAC să fie umbrită de dezbaterile electorale și punând în pericol posibilitatea ajungerii la un acord final înainte de alegerile europene;

169.

invită Comisia să introducă o reglementare tranzitorie care să le permită fermierilor, în cazul în care există o întârziere în adoptarea PAC, să aibă în continuare acces la măsurile programului de dezvoltare rurală, în special la măsurile de mediu și cele privind investițiile;

170.

invită statele membre să se asigure, la punerea în aplicare a noii reforme, că nu există întârzieri la efectuarea plăților către fermieri și să își asume responsabilitatea și să compenseze în mod corespunzător fermierii în cazul în care apar astfel de întârzieri;

171.

subliniază, totuși, că trebuie să se realizeze cât se poate de multe progrese înainte de încheierea mandatului actual și că această chestiune trebuie evidențiată în timpul campaniei pentru alegerile pentru Parlamentul European;

172.

recunoaște importanța implicării în procesul decizional privind PAC a instituțiilor și experților responsabili cu politicile de mediu și de sănătate care afectează biodiversitatea, schimbările climatice și poluarea aerului, solului și apei;

173.

invită Comisia să propună, înainte de introducerea oricărei schimbări substanțiale în elaborarea și/sau punerea în aplicare a PAC, o perioadă de tranziție suficient de lungă pentru a asigura o „aterizare lină” și timp pentru ca statele membre să pună în aplicare noua politică în mod corespunzător și ordonat, pentru a evita orice întârziere în efectuarea plăților anuale către fermieri și în punerea în aplicare a programelor de dezvoltare rurală;

174.

invită UE și statele sale membre să intensifice dialogul cu țările în curs de dezvoltare și să-și pună la dispoziție competențele de specialitate și sprijinul financiar în vederea promovării unei agriculturi sustenabile din punct de vedere ecologic, bazată pe exploatații la scară mică și familiale, vizând în special femeile și tinerii, acesta fiind un angajament asumat în cuprinsul declarației comune de la Summitul Uniunea Africană-Uniunea Europeană din 2017, intitulată „Investiții în tineret pentru o creștere accelerată favorabilă incluziunii și pentru o dezvoltare durabilă”; reamintește contribuția femeilor din zonele rurale în calitatea lor de antreprenoare și promotoare ale unei dezvoltări sustenabile; subliniază că este necesar să li se dezvolte potențialul în domeniul agriculturii sustenabile, precum și reziliența lor în zonele rurale;

175.

reamintește că foametea și subnutriția din țările în curs de dezvoltare sunt, în principal, legate de nivelul redus al puterii de cumpărare și/sau de incapacitatea persoanelor sărace din mediul rural de a se întreține singure; îndeamnă, așadar, UE să ajute în mod activ țările în curs de dezvoltare să depășească barierele (cum ar fi infrastructura și logistica slab dezvoltate) cu care se confruntă producția lor agricolă;

176.

subliniază că, până în 2050, peste jumătate din populația țărilor cel mai puțin dezvoltate va continua să locuiască în zone rurale și că dezvoltarea unei agriculturi sustenabile în țările în curs de dezvoltare va contribui la dezvoltarea potențialului comunităților rurale, la menținerea populațiilor din zonele rurale și la reducerea subocupării, a sărăciei și a insecurității alimentare, contribuind astfel la soluționarea cauzelor fundamentale ale migrației forțate;

177.

recunoaște rolul esențial pe care îl pot juca tehnologiile spațiale, cum ar fi cele dezvoltate în cadrul programelor spațiale și de satelit ale UE gestionate de Agenția GNSS European (Galileo, EGNOS și Copernicus), în realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU prin asigurarea unor soluții accesibile care să faciliteze progresul către agricultura de precizie, eliminând astfel deșeurile, câștigând timp, reducând oboseala și optimizând utilizarea echipamentelor;

178.

solicită Comisiei să examineze tehnologiile și aplicațiile legate de știința spațiului și Parteneriatul mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării ca mecanisme capabile să ajute la monitorizarea culturilor, a efectivelor de animale, a activității forestiere, a activităților de pescuit și de acvacultură, la sprijinirea fermierilor, a pescarilor, a silvicultorilor și a factorilor de decizie în eforturile acestora de a utiliza metode diverse de realizare a unei producții alimentare sustenabile și de a răspunde provocărilor conexe;

179.

invită Comisia să se asigure că statele membre, în planurile lor de acțiune, garantează egalitatea între femei și bărbați în zonele rurale; îndeamnă Comisia și statele membre să susțină reprezentarea egală a femeilor în structurile instituțiilor pentru dialog cu sectorul, precum și în organismele decizionale din organizațiile profesionale, cooperativele și asociațiile din sector; consideră că noua legislație a UE ar trebui să îmbunătățească substanțial subprogramele tematice privind femeile din zonele rurale;

180.

subliniază faptul că Comisia ar trebui să continue să asigure o aplicare strictă a legislației UE privind bunăstarea animalelor în orice moment în mod egal în toate statele membre, asigurând control și sancțiuni corespunzătoare; solicită Comisiei să monitorizeze și să prezinte rapoarte privind sănătatea animală și bunăstarea animalelor, inclusiv transportul animalelor; reamintește că produsele care intră în UE trebuie să respecte standardele europene privind bunăstarea animalelor, sociale și de mediu; solicită stimulente financiare pentru adoptarea voluntară a măsurilor de bunăstare a animalelor care depășesc standardele legislative minime;

181.

invită Comisia să pună în aplicare și să asigure respectarea legislației UE relevante, în special a Regulamentului (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului; consideră că este necesar, în acest context, să se respecte hotărârea Curții de Justiție a UE, conform căreia protecția bunăstării animalelor nu încetează la frontierele externe ale UE, iar transportatorii de animale exportate din Uniunea Europeană trebuie, așadar, să respecte normele UE privind bunăstarea animalelor, inclusiv în afara UE;

182.

insistă că trebuie acordată o atenție deosebită fermierilor care au costuri suplimentare datorită unor constrângeri specifice legate de zonele naturale de înaltă valoare precum zonele montane, insulele, regiunile ultraperiferice și alte zone defavorizate; consideră că, din cauza constrângerilor lor specifice, finanțarea PAC este de o importanță vitală pentru aceste regiuni și că orice reducere a acesteia ar avea un efect foarte dăunător asupra unui număr mare de produse agricole; îndeamnă statele membre să elaboreze și să pună în aplicare sisteme de calitate, pentru a le oferi producătorilor interesați posibilitatea de a le introduce rapid pe piață;

183.

consideră că bugetul POSEI ar trebui menținut la niveluri suficiente pentru a face față provocărilor agriculturii în regiunile ultraperiferice, astfel cum s-a solicitat de mai multe ori de către Parlament; salută rezultatele celui mai recent raport al Comisiei privind punerea în aplicare a POSEI și consideră că programele pentru regiunile ultraperiferice și insulele mici din Marea Egee trebuie separate de sistemul general de plăți directe al UE, pentru a asigura o dezvoltare teritorială echilibrată, prin prevenirea riscului de abandonare a producției, ca urmare a provocărilor legate de distanță, insularitate, suprafața redusă, relieful și clima dificile și dependența economică de un număr redus de produse;

184.

invită Comisia să includă în Observatorul pieței laptelui o secție autonomă care să analizeze prețurile din regiunile ultraperiferice, pentru a putea reacționa prompt atunci când se declanșează o criză în acest sector; consideră că definiția termenului „criză” și intervenția ulterioară a Comisiei ar trebui să fie adaptate la nevoile regiunilor ultraperiferice, luând în calcul dimensiunea pieței, dependența de un număr restrâns de activități economice și posibilitatea redusă de diversificare;

185.

solicită o mai bună integrare a „economiei circulare”, pentru a asigura utilizarea cea mai bună și cât mai eficientă a materiilor prime și a subproduselor în bioeconomia emergentă, respectând, în același timp, limitările privind disponibilitatea biomasei, a terenurilor și a altor servicii ecosistemice și consideră că dezvoltarea bioindustriei în zonele rurale ar putea crea noi modele de afaceri care i-ar putea ajuta pe fermieri și pe proprietarii de păduri să găsească noi piețe pentru produsele lor și pentru crearea de noi locuri de muncă; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să furnizeze sectorului agricol și forestier sprijinul necesar pentru ca acestea să poată avea o contribuție sporită la dezvoltarea în continuare a bioeconomiei în UE; subliniază necesitatea de a promova agrosilvicultura, care poate oferi ecosisteme și microclimate multifuncționale, de agrement și productive și de a elimina lacunele care ar putea împiedica dezvoltarea acesteia;

186.

consideră că sprijinirea măsurilor de agromediu și climă, completate de scheme ecologice la nivelul statelor membre, ar trebui să acopere costurile trecerii la noi practici sustenabile pentru fermieri, de exemplu prin promovarea și sprijinirea măsurilor de agrosilvicultură și a altor măsuri silvice sustenabile pentru sprijinirea biodiversității și a diversității genetice la speciile de animale și plante și pentru a se adapta la condițiile climatice în schimbare;

187.

invită Comisia să garanteze inovarea, cercetarea și modernizarea în agrosilvicultură și silvicultură, prin susținerea unui sistem de consiliere puternic și personalizat, prin acțiuni de formare specifice și soluții specifice care să stimuleze inovarea și transferul de cunoștințe și bune practici între statele membre, cu accent general pe noile tehnologii relevante și pe digitalizare; subliniază, totodată, rolul esențial al asociațiilor de proprietari de păduri în transferul de informații și inovare, în instruirea și formarea continuă a proprietarilor de păduri la scară mică și în punerea în aplicare a gestionării active multifuncționale a pădurilor;

o

o o

188.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)  JO L 350, 29.12.2017, p. 15.

(2)  JO L 221, 8.8.1998, p. 23.

(3)  JO L 309, 24.11.2009, p. 71.

(4)  Texte adoptate, P8_TA(2018)0022.

(5)  Texte adoptate, P8_TA(2018)0203.

(6)  Texte adoptate, P8_TA(2018)0095.

(7)  Texte adoptate, P8_TA(2018)0075.

(8)  Texte adoptate, P8_TA(2018)0057.

(9)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0197.

(10)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0099.

(11)  Texte adoptate, P8_TA(2016)0504.

(12)  Texte adoptate, P8_TA(2016)0427.

(13)  JO C 86, 6.3.2018, p. 62.

(14)  JO C 265, 11.8.2017, p. 7.

(15)  JO C 288, 31.8.2017, p. 10.

(16)  JO C 342, 12.10.2017, p. 10.


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/86


P8_TA(2018)0225

Interpretarea și aplicarea Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare

Rezoluția Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la interpretarea și aplicarea Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare (2016/2018(INI))

(2020/C 76/10)

Parlamentul European,

având în vedere articolul 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

având în vedere articolul 295 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

având în vedere Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare (1) (noul AII),

având în vedere Acordul-cadru din 20 octombrie 2010 privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană (2) („Acordul-cadru din 2010”),

având în vedere Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2003 privind o mai bună legiferare (3) („AII din 2003”),

având în vedere Acordul interinstituțional din 20 decembrie 1994 privind metoda de lucru accelerată pentru codificarea oficială a textelor legislative (4),

având în vedere Acordul interinstituțional din 22 decembrie 1998 privind orientările comune pentru calitatea redactării legislației comunitare (5),

având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative (6),

având în vedere Declarația comună din 13 iunie 2007 privind prioritățile legislative pentru procedura de codecizie (7),

având în vedere Declarația politică comună din 27 octombrie 2011 a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind documentele explicative (8),

având în vedere Declarația comună cu privire la prioritățile legislative ale UE pentru 2017 (9),

având în vedere Declarația comună cu privire la prioritățile legislative ale UE pentru 2018-2019 (10),

având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 18 martie 2014 („cauza biocidelor”), 16 iulie 2015 („cauza mecanismului de reciprocitate a vizelor”), 17 martie 2016 („cauza actelor delegate MIE”), 14 iunie 2016 („cauza Tanzania”) și 24 iunie 2014 („cauza Mauritius”) (11),

având în vedere Decizia sa din 13 decembrie 2016 privind revizuirea generală a Regulamentului de procedură al Parlamentului European (12),

având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la Programul pentru o reglementare adecvată și funcțională (REFIT): Situația actuală și perspective (13),

având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la prioritățile strategice ale programului de lucru al Comisiei pentru 2017 (14),

având în vedere Decizia sa din 9 martie 2016 privind încheierea unui Acord interinstituțional pentru o mai bună legiferare dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană (15),

având în vedere Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la revizuirea orientărilor Comisiei privind evaluările de impact și rolul testului privind IMM-urile (16),

având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2014 referitoare la măsurile luate în urma delegării competențelor legislative și a controlului de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (17),

având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la adecvarea reglementărilor UE și la subsidiaritate și proporționalitate – al 19-lea raport privind o mai bună legiferare pe anul 2011 (18),

având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2012 privind cel de al 18-lea raport cu tema „O mai bună legiferare” – Aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității (2010) (19),

având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la o mai bună legiferare, subsidiaritate și proporționalitate și o reglementare inteligentă (20),

având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2011 referitoare la garantarea unor evaluări de impact independente (21),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 octombrie 2017, intitulată „Finalizarea Agendei pentru o mai bună legiferare: Soluții mai bune pentru rezultate mai bune” (COM(2017)0651),

având în vedere articolul 294 din TFUE privind procedura de codecizie;

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 24 octombrie 2017 intitulat „Privire de ansamblu asupra eforturilor Uniunii de simplificare și reducere a sarcinilor de reglementare” (SWD(2017)0675),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 decembrie 2016, intitulată „Dreptul UE - o mai bună aplicare pentru obținerea unor rezultate mai bune” (22),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 septembrie 2016, intitulată „O mai bună legiferare: rezultate mai bune pentru o Uniune mai puternică”, (COM(2016)0615),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 mai 2015, intitulată „O mai bună legiferare pentru rezultate mai bune – O agendă a UE” (COM(2015)0215),

având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 7 iulie 2017, intitulat „Orientări pentru o mai bună legiferare” (SWD(2017)0350),

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru afaceri constituționale, desfășurate în temeiul articolului 55 din Regulamentul de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, Comisiei pentru dezvoltare regională și Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0170/2018),

A.

întrucât noul acord a intrat în vigoare la data semnării, 13 aprilie 2016;

B.

întrucât, în momentul adoptării noului AII, Parlamentul și Comisia au făcut o declarație afirmând că noul acord „reflectă competențele Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, precum și echilibrul dintre aceste instituții, astfel cum se prevede în tratate” și „nu aduce atingere Acordului-cadru din 20 octombrie 2010 privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană” (23);

C.

întrucât, pentru a integra dispozițiile din noul AII privind programarea interinstituțională, Parlamentul și-a revizuit Regulamentul de procedură, printre altele stabilind proceduri interne pentru negocierea și adoptarea unor concluzii comune referitoare la programarea multianuală și a unor declarații comune privind programarea anuală interinstituțională;

D.

întrucât, în contextul programării interinstituționale anuale, cele trei instituții au convenit asupra a două declarații comune privind prioritățile legislative ale UE pentru anii 2017 și, respectiv, 2018-2019;

E.

întrucât, spre deosebire de AII din 2003, noul AII nu mai prevede un cadru juridic pentru utilizarea unor metode alternative de reglementare, cum ar fi coreglementarea și autoreglementarea, ne mai incluzând astfel trimiteri la aceste metode;

F.

întrucât punctul 13 din noul AII impune Comisiei să desfășoare consultări cât mai extinse în procesul evaluărilor de impact; întrucât, în mod similar, punctul 19 din noul AII impune Comisiei ca înainte de a adopta o propunere, și nu după, să organizeze consultări publice într-un mod deschis și transparent, asigurându-se că modalitățile și termenele consultărilor permit o participare cât mai largă, și nu una restrânsă la interesele unei minorități și la lobby-ul acestora;

G.

întrucât, în iulie 2017, Comisia Europeană și-a revizuit orientările pentru o mai bună legiferare, pentru a explica și a exploata mai bine legăturile dintre diferitele etape ale conceperii politicilor în cadrul Comisiei, înlocuind orientările anterioare individuale, care abordau separat evaluarea de impact, evaluarea și implementarea, incluzând astfel noi orientări privind planificarea și consultarea actorilor implicați;

H.

întrucât, conform punctului 16 din noul AII, Comisia își poate completa, din proprie inițiativă sau la invitația Parlamentului European sau a Consiliului, propria evaluare de impact, sau poate efectua alte analize dacă consideră necesar.

I.

întrucât noul AII recunoaște înlocuirea fostului Comitet de evaluare a impactului cu Comitetul de analiză a reglementării din cadrul Comisiei; întrucât aceasta are sarcina, printre altele, de a realiza un control obiectiv al calității evaluărilor de impact ale Comisiei; întrucât, pentru ca o inițiativă însoțită de o evaluare a impactului să fie propusă spre adoptare de către Comisie, este necesar un aviz pozitiv din partea acestui comitet; întrucât, în cazul unui aviz negativ, proiectul de raport trebuie revizuit și prezentat din nou spre aprobare comitetului și, în cazul unui al doilea aviz negativ, pentru ca inițiativa să continue, este necesară o decizie politică; întrucât opinia comitetului este publicată pe site-ul internet al Comisiei în același timp cu raportul privind inițiativa în cauză, iar în cazul evaluărilor de impact, în momentul în care Comisia a adoptat inițiativa politică aferentă (24);

J.

întrucât, la începutul anului 2017, Comitetul de analiză a reglementării a finalizat procesul de recrutare a personalului, din care fac parte și trei membri din afara instituțiilor UE; întrucât, în 2016, comitetul a examinat 60 de evaluări de impact separate, dintre care 25 (42 %) au primit o evaluare inițială negativă, ceea ce a condus la revizuirea și retrimiterea acestora la comitet; întrucât comitetul a dat apoi o apreciere globală pozitivă tuturor evaluărilor de impact revizuite pe care le-a primit; întrucât comitetul a făcut schimb de informații cu serviciile Parlamentului cu privire la cele mai bune practici și metodologii pentru evaluările de impact;

K.

întrucât, conform punctului 25 din noul AII, dacă se va avea în vedere o modificare a temeiului juridic care să conducă la o transformare a procedurii legislative ordinare într-o procedură legislativă specială sau într-o procedură fără caracter legislativ, cele trei instituții vor avea un schimb de opinii cu privire la aceasta; întrucât Parlamentul și-a revizuit Regulamentul de procedură pentru a integra această dispoziție; întrucât nu a fost încă necesară aplicarea acestei dispoziții;

L.

întrucât la punctul 27 din noul AII cele trei instituții recunosc că este necesar ca toate actele legislative existente să fie aliniate la cadrul legislativ introdus prin Tratatul de la Lisabona și, mai ales, că este necesar ca toate actele de bază care se referă încă la procedura de reglementare cu control (PRC) să fie aliniate rapid, aceasta constituind o prioritate primă; întrucât Comisia a propus această aliniere în decembrie 2016 (25); întrucât Parlamentul și Consiliul examinează acum această propunere în detaliu;

M.

întrucât la noul AII este anexată o nouă versiune a înțelegerii comune privind actele delegate și clauzele standard aferente; întrucât, conform punctului 28 din noul AII, cele trei instituții vor începe fără întârziere negocieri după intrarea în vigoare a acordului, pentru a completa această înțelegere comună prin stabilirea unor criterii fără caracter obligatoriu pentru aplicarea articolelor 290 și 291 din TFUE; întrucât, după îndelungate activități pregătitoare, aceste negocieri au început în cele din urmă în septembrie 2017;

N.

întrucât la punctul 29 din noul AII cele trei instituții se angajează să instituie, cel târziu la sfârșitul anului 2017, un registru funcțional comun al actelor delegate, care să ofere informații în mod structurat și ușor de parcurs pentru a crește transparența, a facilita planificarea și a permite trasabilitatea tuturor diferitelor etape ale ciclului de viață al unui act delegat; întrucât registrul a fost creat și a devenit operațional în decembrie 2017;

O.

întrucât punctul 32 din AII prevede că „Comisia își îndeplinește rolul de facilitator, tratând cele două ramuri ale autorității legislative în mod egal, cu respectarea deplină a rolurilor atribuite celor trei instituții de către tratate”;

P.

întrucât la punctul 34 din noul AII Parlamentul și Consiliul, în calitate de colegislatori, au subliniat importanța menținerii unor contacte strânse chiar înainte de negocierile interinstituționale, pentru a se ajunge la o mai bună înțelegere reciprocă a pozițiilor lor respective și au convenit, în acest scop, să faciliteze schimbul reciproc de opinii și informații, inclusiv prin invitarea în mod regulat a reprezentanților celorlalte instituții la schimburi informale de opinii; întrucât aceste dispoziții nu au dat naștere niciunei noi proceduri sau structuri specifice; întrucât, deși contactul între instituții s-a intensificat în cadrul declarației comune privind prioritățile legislative, experiența comisiilor sugerează că nu există o abordare sistematică, care să faciliteze schimburile reciproce de opinii și este în continuare dificil să se obțină informații și feedback din partea Consiliului cu privire la problemele ridicate în cadrul său de statele membre; întrucât Parlamentul consideră această situație extrem de nesatisfăcătoare;

Q.

întrucât, pentru a crește transparența procesului legislativ, Parlamentul și-a revizuit Regulamentul de procedură, astfel încât să-și adapteze normele privind negocierile interinstituționale în cadrul procedurii legislative ordinare, pe baza dispozițiilor introduse în 2012; întrucât, deși toate mandatele de negociere ale Parlamentului sunt publice, nu același lucru se întâmplă și cu mandatele Consiliului; întrucât Parlamentul consideră această situație extrem de nesatisfăcătoare;

R.

întrucât la punctul 39 din noul AII, pentru a facilita trasabilitatea diferitelor etape ale procesului legislativ, cele trei instituții s-au angajat să stabilească, până la 31 decembrie 2016, modalități de a dezvolta în continuare platforme și instrumente în acest sens, în vederea stabilirii unei baze de date comune speciale pentru stadiul dosarelor legislative; întrucât această bază de date nu a fost creată până în prezent;

S.

întrucât la punctul 40 din noul AII, în ceea ce privește negocierile și încheierea acordurilor internaționale, cele trei instituții s-au angajat să se reunească în termen de șase luni de la data intrării în vigoare a noului AII, în vederea negocierii unor acorduri practice îmbunătățite pentru cooperarea și schimbul de informații în cadrul tratatelor, conform interpretării Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE); întrucât aceste negocieri au început în noiembrie 2016 și sunt încă în curs;

T.

întrucât cooperarea în materie de reglementare s-a dovedit a fi un instrument esențial în acordurile comerciale internaționale, favorizând dialogul privind reglementarea și coerența între partenerii comerciali; întrucât, în acest proces, Comisia trebuie să rămână angajată să respecte principiile unor condiții de concurență echitabile pentru toți actorii și să asigure o transparență maximă în procesul decizional;

U.

întrucât la punctul 46 din noul AII cele trei instituții își confirmă angajamentul de a utiliza tehnica legislativă a reformării pentru a modifica legislația existentă mai frecvent, cu respectarea deplină a Acordului interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative;

V.

întrucât la punctul 48 din noul AII, ca o contribuție la programul său privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT), Comisia se angajează să prezinte în fiecare an o imagine de ansamblu a rezultatelor eforturilor Uniunii de simplificare a legislației, de evitare a reglementării excesive și de reducere a complicațiilor administrative, care să includă și un studiu anual al sarcinii de reglementare; întrucât rezultatele primului studiu anual referitor la sarcina de reglementare au fost prezentate la 24 octombrie 2017, ca parte a programului de lucru al Comisiei pentru 2018;

W.

întrucât studiul anual al sarcinii oferă o ocazie unică pentru identificarea și monitorizarea rezultatelor eforturilor UE de a evita reglementarea excesivă și de a reduce sarcinile administrative; întrucât acest studiu reprezintă o excelentă oportunitate de a demonstra valoarea adăugată a legislației UE și a asigura transparența pentru cetățenii Uniunii;

X.

întrucât noul AII solicită cooperarea interinstituțională în vederea simplificării legislației existente a Uniunii, precum și a evitării reglementării excesive și a complicațiilor administrative pentru cetățeni, administrații și întreprinderi; întrucât Parlamentul evidențiază că, în ceea ce privește acordurile comerciale internaționale, aceste obiective nu ar trebui să conducă la scăderea standardelor de protecție a mediului, sănătate publică, sănătate a lucrătorilor și siguranță, a standardelor Organizației Internaționale a Muncii sau a drepturilor consumatorilor;

Y.

întrucât, conform punctului 50 din noul AII, cele trei instituții vor monitoriza periodic și în comun aplicarea acordului, atât la nivel politic, prin discuții anuale, cât și la nivel tehnic, în cadrul Grupului de coordonare interinstituțională; întrucât monitorizarea la nivel politic include discuții periodice în cadrul Conferinței președinților de comisie și bilanțul reuniunii anuale la nivel înalt; întrucât, în plus, au fost instituite o serie de mecanisme speciale de monitorizare în contextul declarațiilor comune privind prioritățile legislative ale UE pentru anii 2017 și, respectiv, 2018-2019; întrucât, în plus, experiența acumulată de comitete până în prezent reprezintă un instrument valoros pentru evaluarea implementării noului AII; întrucât Comisia pentru afaceri juridice dispune de competențe specifice în privința îmbunătățirii legiferării și a simplificării dreptului Uniunii;

Angajamente și obiective comune

1.

consideră noul AII este o acțiune interinstituțională care urmărește să îmbunătățească calitatea legislației Uniunii; reamintește că, în multe situații, legislația UE armonizează sau înlocuiește diferite norme din cele 28 de state membre, făcând piețele naționale accesibile în mod reciproc și egal și reducând costurile administrative generale, în vederea realizării unei piețe interne pe deplin funcționale;

2.

salută progresele realizate și experiența câștigată în primul an și jumătate de aplicare a noului AII și încurajează instituțiile să facă mai multe eforturi pentru implementarea completă a acordului, în special în ceea ce privește negocierile interinstituționale asupra unor criterii fără caracter obligatoriu pentru aplicarea articolelor 290 și 291 din TFUE, alinierea tuturor actelor de bază care încă fac trimitere la PRC, negocierile interinstituționale asupra modalităților practice de cooperare și schimb de informații privind negocierea și încheierea acordurilor internaționale, precum și crearea unei baze de date comune speciale pentru stadiul în care se află dosarele legislative;

3.

reamintește că noul AII urmărește dezvoltarea unei relații mai deschise și mai transparente între cele trei instituții, pentru a crea o legislație de înaltă calitate, în interesul cetățenilor UE; consideră că, deși principiul cooperării sincere între instituții este doar menționat la punctele 9 și 32 în legătură cu anumite domenii care intră sub incidența noului AII, acesta trebuie respectat pe parcursul întregului ciclu legislativ, fiind unul dintre principiile consacrate la articolul 13 din TUE;

Programarea

4.

salută acordul celor trei instituții de a consolida programarea anuală și multianuală, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din TUE, printr-o procedură mai structurată, cu un termen mai precis; ia act cu satisfacție de faptul că cele trei instituții au participat activ la primul exercițiu de programare anuală interinstituțională în cadrul noului AII, ceea ce a condus la o declarație comună privind prioritățile legislative ale UE pentru 2017, la identificarea ca prioritare în 2017 a 59 propuneri legislative majore și, în urma unei declarații comune privind prioritățile legislative pentru perioada 2018-2019, la identificarea a 31 propuneri legislative esențiale ca prioritare până la sfârșitul actualului mandat parlamentar; salută în special, în acest context, implicarea activă a Consiliului și își exprimă încrederea că aceasta va continua și pe viitor, inclusiv în ceea ce privește programarea multianuală pentru noua legislatură; consideră, cu toate acestea, că tratarea cu prioritate a anumitor dosare legislative, convenită în declarațiile comune, nu ar trebui utilizată pentru a exercita presiuni nejustificate asupra colegislatorilor, precum și că nu ar trebui privilegiată viteza în detrimentul calității legislative; consideră că este important să se evalueze modul în care actualele practici și norme pentru aprobarea declarațiilor comune sunt aplicate și să se vadă dacă pot fi aduse îmbunătățiri Regulamentului de procedură al Parlamentului în ceea ce privește negocierea programării interinstituționale, de exemplu pentru a consolida mandatul încredințat Președintelui de grupurile politice;

5.

consideră că este extrem de important ca comisiile parlamentare să fie consultate exhaustiv în procesul de pregătire și implementare a declarației comune;

6.

subliniază că noul AII nu aduce atingere angajamentelor reciproce convenite între Parlament și Comisie în Acordul-cadru din 2010; reamintește, în special, că aranjamentele legate de calendarul programului de lucru al Comisiei care figurează în anexa 4 la Acordul-cadru din 2010 trebuie respectate în contextul implementării punctelor 6-11 din noul AII;

7.

consideră că Comisia ar trebui, atunci când își prezintă programul de lucru, să precizeze, pe lângă elementele menționate la punctul 8 din noul AII, modul în care legislația preconizată se justifică în raport cu principiile subsidiarității și proporționalității, precum și să prezinte valoarea adăugată europeană a acestora;

8.

salută înființarea Grupului operativ al Comisiei privind subsidiaritatea, proporționalitatea și principiul „Mai puțin, dar mai eficient”, care trebuie să lucreze în paralel cu AII pentru a crește încrederea cetățenilor care consideră că principiul subsidiarității este un aspect esențial al procesului democratic;

9.

invită Comisia să prezinte programe de lucru mai incluzive, mai detaliate și mai fiabile; solicită, în special, ca programul de lucru al Comisiei să indice în mod clar natura juridică a fiecărei propuneri, cu calendare precise și realiste; invită Comisia să-și prezinte viitoarele propuneri legislative - în special pachetele legislative majore - cu cât mai mult înainte de încheierea actualei legislaturi, lăsând astfel colegislatorilor suficient timp pentru a-și exercita prerogativele în întregime;

10.

încurajează elaborarea unor acte legislative eficiente, orientate spre dezvoltarea protecției locurilor de muncă și a competitivității europene, cu accent special pe întreprinderile mici și mijlocii, în toate sectoarele economiei;

11.

salută faptul că Comisia a răspuns la cererile Parlamentului de propuneri de acte ale Uniunii în temeiul articolul 225 din TFUE, în cea mai mare parte în termenul de trei luni menționat la punctul 10 din noul AII; subliniază, cu toate acestea, faptul că Comisia nu a adoptat comunicări specifice, conform dispozițiilor acestui articol; invită Comisia să adopte astfel de comunicări, pentru a asigura transparența deplină și a oferi un răspuns politic la solicitările adresate de Parlamentul European în rezoluțiile sale, ținând seama în mod corespunzător de analizele Parlamentului privind valoarea adăugată europeană și costul non-Europei;

12.

subliniază importanța unei cooperări transparente și de bună credință între Parlament, Consiliu și Comisie, care ar trebui transpusă în practică printr-un real angajament din partea Comisiei de a implica Parlamentul și Consiliul, la același nivel, în aplicarea dispozițiilor sale privind programarea, și reamintește Comisiei obligația sa de a răspunde cu promptitudine la rapoartele din proprie inițiativă legislative și nelegislative; regretă că mai multe rapoarte din proprie inițiativă au rămas fără răspuns și invită Comisia să prezinte colegislatorilor, în termen de trei luni, motivele care justifică retragerea unui text și un răspuns motivat la cererile de propuneri legislative sau nelegislative;

13.

consideră că eliminarea tuturor trimiterilor la utilizarea unor metode alternative de reglementare în noul AII nu aduce atingere poziției Parlamentului conform căreia instrumentele juridice fără caracter obligatoriu trebuie utilizate cu maximă prudență, în cazuri justificate corespunzător, fără a prejudicia securitatea juridică și claritatea legislației în vigoare, și după consultarea Parlamentului European (26); este îngrijorat, în plus, de faptul că lipsa unor limite clare ale utilizării instrumentelor legislative neobligatorii poate chiar încuraja recurgerea la acestea, fără nicio garanție că Parlamentul va fi în măsură să exercite vreun control;

14.

invită Consiliul și Comisia să convină că metodele alternative de reglementare, dacă sunt absolut necesare, trebuie incluse în documentele de programare anuală și multianuală, astfel încât să permită o identificare și un control corespunzător din partea legislatorilor;

Instrumente pentru o mai bună legiferare

15.

subliniază că evaluările de impact pot constitui o sursă de informare, dar nu trebuie niciodată să înlocuiască deciziile politice sau să provoace întârzieri nejustificate ale procesului legislativ; subliniază că, pe parcursul procesului legislativ, precum și în toate evaluările impactului legislației propuse, trebuie să se acorde o atenție deosebită potențialelor efecte asupra actorilor care dispun de cele mai puține șanse să își prezinte preocupările factorilor de decizie, printre care IMM-urile, societatea civilă, sindicatele și alte entități care nu au avantajul unui acces facil la instituții; consideră că evaluările de impact trebuie să acorde atenție egală în special evaluării consecințelor sociale, precum și a celor asupra sănătății și mediului, și că trebuie evaluat impactul asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor și a egalității dintre femei și bărbați;

16.

reamintește că IMM-urile reprezintă 99 % din toate întreprinderile din UE, că acestea generează 58 % din cifra de afaceri a UE și că angajează două treimi din totalul forței de muncă din domeniul privat; reamintește că, în inițiativa în favoarea întreprinderilor mici („Small Business Act”), Comisia s-a angajat să implementeze principiul de „a gândi mai întâi la scară redusă” la elaborarea politicilor, precum și că acest angajament include și testul IMM, pentru a evalua impactul viitoarelor acte legislative și inițiative administrative asupra IMM-urilor (27); reamintește că, în Decizia sa din 9 martie 2016 privind noul AII, Parlamentul a afirmat că formularea din noul AII nu angajează suficient cele trei instituții să includă IMM-urile și testele de competitivitate în evaluările lor de impact (28); subliniază că este important ca impactul asupra competitivității și inovării și nevoile IMM-urilor să fie luate în considerare și să li se acorde atenție în toate etapele ciclului legislativ și își exprimă satisfacția pentru faptul că în Orientările Comisiei privind o mai bună legiferare se precizează că impactul potențial asupra IMM-urilor și a competitivității, atunci când este relevant, trebuie luat în considerare și raportat sistematic în toate evaluările de impact; subliniază că testul IMM este adesea lipsit de calitate și coerență în aplicare; solicită Comisiei să analizeze modul în care se poate ține seama mai bine de impactul asupra IMM-urilor și intenționează să monitorizeze îndeaproape această chestiune în următorii ani;

17.

invită insistent Comisia ca, în contextul unei mai bune legiferări, să evalueze mai bine consecințele sociale și de mediu ale politicilor sale, precum și impactul asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor, ținând cont și de costul absenței legislației la nivel european și de faptul că analiza rentabilității reprezintă doar unul dintre numeroasele criterii;

18.

solicită încă o dată includerea în mod obligatoriu, în toate evaluările de impact, a unei analize echilibrate a impactului pe termen mediu și lung pe plan economic, social, de mediu și asupra sănătății;

19.

invită Comisia să utilizeze evaluările de impact și evaluările ex-post pentru a examina compatibilitatea unor inițiative, a unor propuneri sau a unor acte legislative existente cu obiectivele de dezvoltare durabilă, precum și impactul lor asupra evoluției și, respectiv, a implementării acestor obiective;

20.

reamintește că ideii de a crea încă un grup tehnic independent ad-hoc, cuprinsă în propunerea inițială a Comisiei pentru noul AII, nu i s-a dat curs în cadrul negocierilor; subliniază că obiectivul creării unui astfel de grup era creșterea independenței, transparenței și obiectivității evaluărilor de impact; reamintește că s-a convenit, la punctul 15 din noul AII, ca Parlamentul și Consiliul, în cazul în care și atunci când consideră oportun și necesar, să efectueze evaluări ale impactului propriilor modificări substanțiale la propunerea Comisiei, absolut necesare pentru o decizie informată și întemeiată; reamintește comisiilor sale că este important să utilizeze acest instrument ori de câte ori este necesar;

21.

salută trimiterea din noul AII la includerea principiilor subsidiarității și proporționalității în sfera evaluărilor de impact; subliniază, în acest sens, că evaluările de impact ar trebui să includă întotdeauna o analiză completă și riguroasă a conformității propunerilor cu principiile subsidiarității și proporționalității și să precizeze valoarea adăugată europeană a acestora;

22.

ia act de faptul că un număr semnificativ de propuneri ale Comisiei nu au fost însoțite de evaluări de impact, iar comisiile și-au exprimat îngrijorarea că calitatea și nivelul de detaliere al evaluărilor impactului variază de la aprofundat la destul de superficial; subliniază că, în prima fază de aplicare a noului AII, 20 dintre cele 59 de propuneri ale Comisiei incluse în declarația comună din 2017 nu au fost însoțite de evaluări de impact; reamintește în această privință că, așa cum se prevede că în orice caz inițiativele care au un impact social, economic sau ecologic semnificativ trebuie însoțite de o evaluare de impact, punctul 13 din AII prevede că și inițiativele incluse în programul de lucru al Comisiei sau în declarația comună ar trebui, ca regulă generală, să fie însoțite de o evaluare de impact;

23.

salută faptul că AII prevede că, la stabilirea agendei legislative, trebuie să se țină cont de „valoarea adăugată europeană” a oricărei acțiuni propuse a Uniunii, precum și de „costurile non-Europei” în absența unei acțiuni la nivelul Uniunii; subliniază că costurile non-Europei ar putea fi estimate la 1,75 trilioane EUR pe an, echivalentul a 12% din PIB-ul UE (2016); salută în acest context activitatea Direcției pentru evaluarea impactului și valoarea adăugată europeană din cadrul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European (EPRS);

24.

invită Comisia să clarifice modul în care intenționează să evalueze costul non-Europei - printre altele, costurile suportate de producători, consumatori, lucrători, administrații și mediu, pentru faptul că nu dispun de o legislație armonizată la nivelul UE, în cazul în care divergența normelor naționale generează costuri suplimentare și face politicile mai puțin eficiente - conform punctelor 10 și 12 din noul AII; subliniază că această evaluare ar trebui efectuată nu numai în cazul unor clauze de caducitate, spre sfârșitul unui program sau atunci când se preconizează o abrogare, ci și în cazurile în care acțiunile sau legislația la nivelul UE nu există încă sau sunt în curs de revizuire;

25.

reamintește că fostul Comitet de evaluare a impactului a fost înlocuit cu noul Comitet de analiză a reglementării, consolidându-i astfel independența; reiterează faptul că trebuie menținută independența, transparența și obiectivitatea Comitetului de analiză a reglementării și a activităților sale, precum și că membrii comitetului nu ar trebui să fie supuși niciunui fel de control politic (29); subliniază că Comisia ar trebui să se asigure că toate avizele comitetului, inclusiv cele negative, sunt făcute publice și sunt accesibile din momentul în care sunt publicate evaluările respective de impact; solicită evaluarea eficienței Comitetului de analiză a reglementării în îndeplinirea rolului său de a superviza și de a oferi recomandări obiective privind evaluările de impact;

26.

subliniază că Direcția pentru evaluarea impactului și valoarea adăugată europeană a Parlamentului, înființată în cadrul administrației sale, ajută comisiile parlamentare și le oferă o gamă variată de servicii, pentru care trebuie alocate suficiente resurse, astfel încât deputații și comisiile să poată beneficia de un sprijin maxim; ia act cu satisfacție de faptul că Conferința președinților de comisie a adoptat o versiune actualizată a „Ghidului evaluărilor de impact - Orientări pentru comisii” la 12 septembrie 2017;

27.

solicită comisiilor sale să examineze evaluările de impact ale Comisiei și evaluarea de impact ex ante a Parlamentului European cât mai devreme în cadrul procesului legislativ;

28.

reamintește că, în conformitate cu punctul 14 din noul AII, la analizarea propunerilor legislative ale Comisiei, Parlamentul va ține seama pe deplin de evaluările de impact realizate de Comisie; reamintește, în acest context, că comisiile parlamentare pot invita Comisia să își prezinte evaluările de impact și opțiunea de politică aleasă la o reuniune plenară a comisiei și invită comisiile sale să profite de această ocazie cu mai multă regularitate, precum și de posibilitatea de a dispune de o prezentare a unei aprecieri inițiale a evaluărilor de impact ale Comisiei din partea serviciilor Parlamentului; subliniază însă că aceasta nu trebuie să conducă la limitarea marjei de manevră a colegislatorilor;

29.

salută faptul că este posibil pentru Comisie să-și completeze evaluările de impact pe parcursul procesului legislativ; consideră că punctul 16 din noul AII ar trebui să fie interpretat în sensul că, la solicitarea Parlamentului sau a Consiliului, Comisia ar trebui, în general, să prezinte cu promptitudine astfel de evaluări de impact complementare;

30.

subliniază importanța unei implicări și consultări la timp, publice și transparente a diferiților actori, acordându-li-se suficient timp pentru a da răspunsuri substanțiale; reiterează că, în cursul etapei de pregătire, este esențială desfășurarea unor consultări publice de către Comisie, în toate limbile oficiale;

31.

reamintește că, după cum se precizează la punctul 17 din noul AII pentru o mai bună legiferare, „fiecare dintre cele trei instituții are responsabilitatea de a stabili modul de organizare a propriei activități de evaluare a impactului, inclusiv resursele organizaționale interne și controlul calității”;

32.

salută faptul că, la punctul 17 din noul AII, cele trei instituții s-au angajat să facă schimb de informații cu privire la cele mai bune practici și metodologii privind evaluările de impact; consideră că acest lucru ar trebui să includă punerea în comun a datelor brute care stau la baza evaluărilor de impact ale Comisiei, ori de câte ori este posibil și, în special, ori de câte ori Parlamentul decide să completeze evaluarea de impact a Comisiei cu lucrări suplimentare; încurajează, în acest scop, serviciile celor trei instituții să coopereze într-o măsură cât mai mare, inclusiv cu privire la sesiunile comune de formare privind metodele de evaluare a impactului, pentru a ajunge, în plus, la o viitoare metodologie interinstituțională comună;

33.

subliniază că este esențial, după cum se precizează la punctul 18 din noul AII, ca „evaluarea inițială a impactului realizată de Comisie și toate activitățile suplimentare de evaluare a impactului desfășurate pe parcursul procesului legislativ de instituții” să fie făcute publice până la încheierea procedurii legislative, pentru transparență față de cetățeni și actorii implicați;

34.

își reiterează poziția conform căreia actorii implicați, inclusiv sindicatele și societatea civilă, ar trebui să fie în măsură să aibă o contribuție reală la procesul de evaluare a impactului cât mai timpuriu în faza de consultare și încurajează Comisia, în acest sens, să utilizare mai sistematic foile de parcurs și evaluările inițiale de impact, pe care să le publice în timp util, la începutul procesului de evaluare;

35.

salută angajamentul Comisiei de a desfășura consultări extinse înainte de a adopta o propunere și încurajează, în special, participarea directă a IMM-urilor, a societății civile și a altor utilizatori finali la consultări; ia act cu satisfacție de faptul că Orientările revizuite ale Comisiei privind o mai bună legiferare au luat această direcție;

36.

subliniază noile dispoziții privind consultarea publicului și a părților interesate care ar trebui să reprezinte un instrument important atât în etapa de pregătire, cât și pe parcursul întregului proces legislativ;

37.

îndeamnă Comisia să respecte termenele obligatorii stabilite pentru implementarea rapoartelor și revizuirea directivelor și regulamentelor;

38.

subliniază importanța evaluării ex-post a legislației existente, în conformitate cu principiul „a evalua înainte de a acționa”, și recomandă ca, ori de câte ori este posibil, aceasta să ia forma unor evaluări de impact ex post, aplicând aceeași metodologie ca și în evaluarea de impact ex ante a aceluiași act legislativ, pentru a permite o mai bună evaluare a performanțelor acestuia;

39.

salută punctul 22 din noul AII, unde, pentru a sprijini procesul evaluării legislației existente, cele trei instituții convin să prevadă în legislație, după caz, cerințe privind raportarea, monitorizarea și evaluarea, evitând totodată reglementarea excesivă și complicațiile administrative, mai ales asupra statelor membre; ia act de provocările legate de colectarea, în statele membre, a datelor privind funcționarea legislației și încurajează Comisia și statele membre să își intensifice eforturile în acest sens;

40.

salută punctul 23 din noul AII, în care cele trei instituții convin să analizeze sistematic utilizarea clauzelor de revizuire în legislație; invită Comisia să includă clauze de revizuire în propunerile sale ori de câte ori este adecvat și, dacă nu le include, să își expună motivele pentru abaterea de la această regulă generală;

Instrumente legislative

41.

salută angajamentele asumate de Comisie în ceea ce privește sfera expunerilor de motive care îi însoțesc propunerile; își exprimă satisfacția cu privire la faptul că, de asemenea, Comisia va explica modul în care măsurile propuse se justifică în raport cu principiile subsidiarității și proporționalității; subliniază, în această privință, importanța unei evaluări și a unei justificări mai solide și exhaustive a respectării principiului subsidiarității în cazul măsurilor propuse, precum și a valorii adăugate europene a acestora;

42.

consideră că este necesară asigurarea consecvenței dintre expunerea de motive și evaluarea impactului aceleiași propuneri; invită, prin urmare, Comisia să asigure această consecvență și să explice alegerea făcută în cazul în care deviază de la concluziile evaluării de impact;

43.

atrage atenția asupra faptului că, la punctul 25 din noul AII, Comisia s-a angajat doar „să țină seama în mod corespunzător de diferențele dintre regulamente și directive din punctul de vedere al caracteristicilor și efectelor acestora”; își reiterează solicitarea ca, urmând aceeași abordare ca cea din raportul Monti, să se facă un uz mai extins de regulamente în propunerile legislative (30), în conformitate cu cerințele juridice stabilite în tratate în ceea ce privește utilizarea acestora pentru a asigura coerența, simplitatea și securitatea juridică în Uniune;

44.

salută angajamentul celor trei instituții de a schimba opinii cu privire modificarea temeiurilor juridice, menționat la punctul 25 din noul AII; subliniază rolul și competențele Comisiei pentru afaceri juridice în verificarea temeiurilor juridice (31); reamintește poziția Parlamentului, de a se opune oricărei încercări de subminare a competențelor sale legislative prin modificarea nejustificată a temeiurilor juridice; invită Consiliul să își respecte pe deplin angajamentul de a continua un dialog cu Parlamentul în caz de dezacord cu privire la temeiul juridic propus, în special în ceea ce privește dosarele sensibile din punct de vedere politic;

45.

subliniază că alegerea temeiului juridic al propunerilor Comisiei ar trebui făcută pe baza unor motive obiective, supuse controlului jurisdicțional; subliniază, cu toate acestea, dreptul Parlamentului European, în calitate de colegislator, de a propune modificarea temeiurilor juridice, pe baza interpretării pe care o dă tratatelor;

Acte delegate și de punere în aplicare

46.

subliniază importanța principiului stabilit la punctul 26 din noul AII și reiterează faptul că este de competența legislatorului să decidă, în limitele tratatelor și ținând seama de jurisprudența Curții de Justiție, dacă și în ce măsură va utiliza acte delegate și dacă și în ce măsură va utiliza acte de punere în aplicare (32);

47.

constată că delegarea de competențe către Comisie nu reprezintă doar o problemă tehnică, ci poate implica aspecte sensibile din punct de vedere politic, care au o importanță considerabilă pentru cetățenii, consumatorii și întreprinderile din UE;

48.

salută eforturile Comisiei de a respecta termenul menționat la punctul 27 din noul AII pentru propunerea de aliniere a tuturor actelor de bază care se referă încă la PRC; consideră, de asemenea, că de regulă toate cazurile tratate anterior în cadrul PRC trebuie să fie în prezent aliniate la articolul 290 din TFUE și transformate astfel în acte delegate (33);

49.

atrage atenția asupra faptului că includerea obligației Comisiei de a recurge sistematic la experți din statele membre la pregătirea actelor delegate nu ar trebui să facă procedura respectivă foarte asemănătoare, sau chiar identică, cu cea stabilită pentru pregătirea unor acte de punere în aplicare, în special în privința prerogativelor procedurale conferite acestor experți; consideră că acest lucru ar putea, de asemenea, atenua diferențele dintre cele două tipuri de acte, în măsura în care ar putea însemna de facto o revenire la mecanismul comitologiei pre-Lisabona;

50.

își exprimă nemulțumirea cu privire la faptul că, în ciuda concesiilor făcute de Parlamentul European, Consiliul este încă foarte reticent în a accepta actele delegate atunci când sunt îndeplinite criteriile de la articolul 290 din TFUE; reamintește faptul că, potrivit punctului 7, noul AII ar trebui să faciliteze negocierile în cadrul procedurii legislative ordinare și să îmbunătățească aplicarea articolelor 290 și 291 din TFUE; subliniază că, în anumite dosare legislative, Consiliul a insistat totuși asupra conferirii unor competențe de executare în conformitate cu articolul 291 din TFUE și a includerii tuturor elementelor in abstracto eligibile pentru delegarea de competențe sau conferirea de competențe de executare în actul de bază ca atare; își exprimă dezamăgirea pentru faptul că, în aceste cazuri, Comisia nu își poate apăra propuneri inițiale;

51.

este foarte preocupat de faptul că Consiliul încearcă aproape sistematic înlocuirea actelor delegate cu acte de punere în aplicare; consideră absolut inacceptabil faptul că Consiliul încearcă să utilizeze alinierea de după Tratatul de la Lisabona pentru a înlocui PRC prin acte de punere în aplicare, și nu prin acte delegate;

52.

salută începerea negocierilor interinstituționale menționate la punctul 28 din noul AII; își confirmă poziția cu privire la unele criterii neobligatorii pentru aplicarea articolelor 290 și 291 din TFUE, conform Rezoluției sale din 25 februarie 2014 (34); consideră că acestea ar trebui să constituie baza negocierilor;

53.

reamintește că elemente importante din punct de vedere politic, cum ar fi listele sau registrele de produse sau substanțe ale Uniunii, ar trebui să continue să facă parte integrantă dintr-un act de bază (dacă este cazul, sub formă de anexe) și, prin urmare, ar trebui să fie modificate doar prin acte delegate; subliniază că ar trebui evitată crearea unor liste autonome, pentru a prezerva securitatea juridică;

54.

consideră că criteriile pentru aplicarea articolelor 290 și 291 din TFUE trebuie să se țină seama de hotărârile CJUE, cum ar fi cele din cauza biocidelor, cauza actelor delegate MIE și cauza legată de mecanismul de reciprocitate a vizelor (35);

55.

salută angajamentul Comisiei ca, dacă sunt necesare competențe mai vaste în etapa timpurie de pregătire a proiectelor de acte de punere în aplicare, să facă apel la grupuri de experți, să consulte actorii implicați și să organizeze consultări publice, după caz; consideră că, ori de câte ori se inițiază acest proces de consultare, Parlamentul ar trebui să fie informat în mod corespunzător;

56.

observă cu satisfacție faptul că, la punctul 28 din noul AII, Comisia a fost de acord ca Parlamentul și Consiliul să aibă acces egal la toate informațiile referitoare la actele delegate și actele de punere în aplicare, și să primească astfel toate documentele în același timp cu experții din statele membre; salută faptul că experții din Parlamentul European și din Consiliu vor avea acces permanent la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei la care sunt invitați experți din statele membre și care se referă la pregătirea actelor delegate; solicită Comisiei să respecte efectiv și consecvent acest angajament; constată că acest acces s-a îmbunătățit deja;

57.

subliniază necesitatea de a îmbunătăți cooperarea neoficială în cursul etapei pregătitoare a actelor delegate și a actelor de punere în aplicare; avertizează cu privire la pierderea din vedere a intenției colegiuitorilor, așa cum este exprimată într-un act legislativ și ca parte a obiectivului acestuia, atunci când sunt pregătite actele delegate și actele de punere în aplicare; subliniază importanța Registrului actelor delegate, care este operațional în momentul de față;

58.

regretă că de multe ori Comisia consideră măsurile de nivelul 2 propuse de cele trei autorități în materie de servicii financiare (ESMA, ABE și EIOPA) drept adoptate fără modificări, ceea ce reduce timpul acordat Parlamentului pentru control, atunci când se introduc modificări importante sau în număr mare;

59.

salută progresele rapide realizate la nivel interinstituțional pentru stabilirea unui registru comun funcțional al actelor delegate și salută lansarea oficială a acestuia la 12 decembrie 2017;

60.

așteaptă cu interes să utilizeze un registru funcțional de acte delegate bine structurat și ușor accesibil, care a fost publicat la 12 decembrie 2017 și a fost solicitat de către Parlament;

61.

observă că îmbunătățirea procedurilor legislative la nivelul UE, cu o cooperare interinstituțională mai aprofundată și la momentul oportun, poate duce la o aplicare mai consecventă și armonizată a legislației UE;

Transparența și coordonarea procesului legislativ

62.

salută faptul că, în conformitate cu punctul 32 din noul AII, Parlamentul European și Consiliul, în calitate de colegislatori, trebuie să își exercite competențele în condiții de egalitate, iar Comisia trebuie să își îndeplinească rolul de facilitator, tratând cele două ramuri ale autorității legislative în mod egal; reamintește că acest principiu este deja consacrat în Tratatul de la Lisabona; solicită, prin urmare, Comisiei să facă disponibile și, când acest lucru este fezabil, să facă publice pentru ambii legiuitori, în același timp, toate documentele relevante legate de propunerile legislative, inclusiv documentele neoficiale;

63.

regretă faptul că punctele 33 și 34 din noul AII nu au condus încă la îmbunătățirea fluxului de informații provenind de la Consiliu, în special întrucât se pare că lipsesc în general informațiile privind problemele ridicate de statele membre în cadrul Consiliului și nu există o modalitate sistematică pentru facilitarea schimburilor reciproce de opinii și informații; ia act cu îngrijorare de faptul că fluxul de informații variază de obicei foarte mult de la o Președinție la alta, și variază și între serviciile Secretariatului General al Consiliului; subliniază accesul asimetric la informații între colegislatori, de vreme ce Consiliul poate participa la reuniunile comisiilor parlamentare, pe când reprezentanții Parlamentului nu sunt invitați să participe la reuniunile grupurilor de lucru ale Consiliului; consideră, prin urmare, că este necesară o abordare transparentă în mod coerent; sugerează că Consiliul ar trebui, în general, să își desfășoare reuniunile în public, așa cum face Parlamentul;

64.

solicită ca punctele 33 și 34 din noul AII să fie integral puse în aplicare; solicită Consiliului, în special, ca ordinile de zi, documentele de lucru și propunerile pentru președinție ale grupurilor de lucru și Comitetului Reprezentanților Permanenți ai Guvernelor Statelor Membre (COREPER) să fie transmise Parlamentului în mod regulat și structurat, pentru a permite un nivel adecvat de informare între colegislatori; consideră că punctele 33 și 34 din noul AII ar trebui interpretate în sensul că, pe lângă schimburile informale de opinii, Parlamentul ar putea fi invitat să trimită un reprezentant la reuniunile grupurilor de lucru ale Consiliului și ale COREPER;

65.

subliniază că, în sensul punctelor 35 și, respectiv, 36 din noul AII, sincronizarea și accelerarea procesului legislativ pot avea loc numai dacă sunt respectate integral prerogativele fiecărei instituții; consideră, prin urmare, că în niciun caz sincronizarea și accelerarea nu pot implica impunerea unui calendar pentru Parlamentul European de către alte instituții;

66.

insistă asupra faptului că trebuie intensificate eforturile pentru crearea unor baze de date comune privind stadiul în care se află dosarele legislative menționate la punctul 39 din noul AII; reamintește că această bază de date ar trebui să includă informații cu privire la toate etapele procedurii legislative, pentru a facilita trasabilitatea; sugerează că aceasta ar trebui să includă, de asemenea, informații cu privire la procesul de evaluare a impactului;

67.

reamintește celor trei instituții ale UE că sunt necesare mai multe progrese în ceea ce privește crearea unei baze de date comune specifice despre stadiul în care se află dosarele legislative;

68.

propune ca Consiliul să se întâlnească cu Parlamentul cel puțin o dată pe parcursul procedurii de consultare pentru a permite Parlamentului să prezinte și să explice motivele amendamentelor adoptate și Consiliului să își exprime poziția cu privire la fiecare dintre acestea; propune, în orice caz, ca Consiliul să transmită un răspuns scris;

69.

propune ca Parlamentul să realizeze un studiu cantitativ privind eficacitatea procedurii de consultare;

70.

îndeamnă Comisia să respecte calendarul prevăzut în cadrul Regulamentului privind autoritățile europene de supraveghere pentru a decide dacă aprobă, modifică sau nu aprobă proiectul de standarde tehnice și, cel puțin, să informeze în mod oficial colegiuitorii cu suficient timp înainte dacă, în mod excepțional, nu poate respecta un astfel de calendar, prezentând și motivele sale; subliniază că, recent, Comisia a omis să procedeze astfel în numeroase cazuri; reamintește Comisiei că procedurile prin care Parlamentul declară că nu aduce obiecțiuni unui act nu sunt menite să compenseze întârzierile cauzate de Comisie și că aceste proceduri au un impact semnificativ asupra timpului pe care Parlamentul îl are la dispoziție pentru a-și exersa drepturile de control;

71.

salută începerea, în noiembrie 2016, a negocierilor interinstituționale menționate la punctul 40 din noul AII; ia act cu dezamăgire de faptul că, după mai bine de un an de discuții, trei runde de negocieri la nivel politic și mai multe reuniuni la nivel tehnic, nu s-a ajuns încă la un acord, în pofida jurisprudenței clare consacrate; ia act de progresul făcut până la acest moment și insistă cu fermitate ca aceste negocieri să se încheie sub președinția bulgară;

72.

salută informările scrise furnizate de Comisie înainte de conferințele internaționale și informările orale zilnice prezentate de Președinția Consiliului și de Comisie în timpul acestor conferințe;

73.

regretă că Parlamentul nu este autorizat să asiste, în calitate de observator, la reuniunile de coordonare ale UE în timpul conferințelor internaționale;

74.

reamintește Consiliului și Comisiei că mecanismele practice legate de acordurile internaționale trebuie să fie conforme cu tratatele, în special cu articolul 218 alineatul (10) din TFUE, și să țină seama de hotărârile Curții de Justiție, cum ar fi cele din cauzele Tanzania și Mauritius (36);

75.

solicită celorlalte instituții să respecte tratatele, reglementările și jurisprudența relevantă pentru a garanta că Parlamentul:

(a)

este informat imediat, exhaustiv și cu acuratețe pe parcursul întregului ciclu de viață al acordurilor internaționale, într-un mod dinamic, structurat și raționalizat, fără a submina poziția de negociere a UE, și i se acordă în toate stadiile suficient timp pentru a-și exprima opiniile, opinii care să fie luate în considerare într-o cât mai mare măsură;

(b)

este corect informat și implicat în etapa de implementare a acordurilor, mai ales în ceea ce privește deciziile luate de organismele instituite prin acorduri, și i se permite să își exercite în totalitate drepturile de colegislator atunci când acordurile au implicații asupra legislației UE;

(c)

este informat în mod proactiv cu privire la poziția Comisiei în cadrul forurilor internaționale, cum ar fi OMC, UNCTAD, OCDE, PNUD, FAO și CDO;

76.

consideră că este esențială respectarea la nivel orizontal a practicii consacrate de a aștepta aprobarea Parlamentului înainte de a aplica în mod provizoriu dispozițiile din domeniul comerțului și investițiilor ale acordurilor importante din punct de vedere politic, așa cum s-a angajat și comisarul Malmström la audierea sa din 29 septembrie 2014; invită Consiliul, Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă să continue să extindă această practică la toate acordurile internaționale;

77.

ia act de faptul că Parlamentul este pregătit să sesizeze din nou CJUE pentru ca drepturile sale să fie respectate, în cazul în care negocierile asupra punctului 40 din noul AII nu avansează în viitorul apropiat;

78.

constată că fiecare dintre instituții ar trebui să fie conștientă de faptul că responsabilitatea sa de legislator nu se încheie atunci când s-au încheiat acordurile internaționale; subliniază necesitatea de a monitoriza îndeaproape punerea în aplicare și eforturile actuale de a asigura că acordurile își îndeplinesc obiectivele; invită instituțiile să extindă bunele practici și o abordare bazată pe colaborare în etapele de implementare și evaluare a acordurilor internaționale;

79.

observă că evaluările de impact, inclusiv analiza situației drepturilor omului, pot fi un instrument important în negocierea acordurilor comerciale și de investiții, permițând părților să își îndeplinească obligațiile în domeniul drepturilor omului; reamintește caracterul obligatoriu al acordurilor precum Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale;

80.

invită Comisia și Consiliul să respecte pe deplin repartizarea competențelor între UE și statele sale membre, după cum se poate deduce din Avizul CJUE 2/15 din 16 mai 2017, pentru adoptarea directivelor de negociere, pentru negocieri, pentru temeiul juridic al propunerilor de a semna și încheia tratate, și în special pentru semnătura Consiliului și încheierea de acorduri comerciale internaționale;

81.

invită reprezentanții europeni să acorde o atenție deosebită coerenței dintre standardele/cerințele internaționale și legislația UE obligatorie adoptată;

82.

invită Comisia să dezvăluie documentele de prezentare a poziției sale în cadrul organizațiilor internaționale care stabilesc standardele în domeniile financiare, monetare și de reglementare, în special Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară; solicită ca Parlamentul să fie pe deplin informat în toate etapele de elaborare a standardelor internaționale care pot avea un impact asupra legislației UE;

83.

solicită crearea și oficializarea unui „dialog financiar” privind adoptarea și coerența pozițiilor europene înainte de negocieri internaționale majore, în conformitate cu rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la rolul UE în cadrul instituțiilor și organismelor financiare, monetare și de reglementare internaționale (37); subliniază că, pe baza unor orientări detaliate, care ar putea fi completate de rezoluții proactive de orientare, aceste poziții ar trebui discutate și cunoscute ex ante, asigurându-se totodată acțiuni subsecvente, Comisia prezentând rapoarte regulate cu privire la aplicarea acestor orientări;

84.

reamintește declarația sa adoptată la 15 martie 2018 privind stabilirea sediului Agenției Europene pentru Medicamente (38), în care Parlamentul și-a exprimat regretul că rolul și drepturile sale în calitate de colegislator egal cu Consiliul nu au fost luate în considerare în mod corespunzător;

85.

recunoaște mandatul aprobat de COREPER la 6 decembrie 2017 care a convenit asupra poziției Consiliului în legătură cu propunerea Comisiei privind un registru de transparență obligatoriu; invită toate părțile să finalizeze negocierile într-un spirit de bună cooperare pentru a îmbunătăți transparența procesului legislativ;

86.

ia act în mod corespunzător de hotărârea de Capitani (39), care reafirmă faptul că principiile de publicitate și transparență sunt inerente procesului legislativ al UE și că nicio prezumție generală de nedivulgare nu poate fi menținută în legătură cu documentele legislative, inclusiv documentele privind trilogurile.

Transpunerea și aplicarea legislației Uniunii

87.

subliniază importanța principiului stabilit la punctul 43 din noul AII, și anume ca statele membre, atunci când, în contextul transpunerii directivelor în dreptul intern, aleg să adauge elemente care nu sunt în niciun fel legate de respectivele acte legislative ale Uniunii, aceste adăugiri să fie identificate fie prin actul de transpunere a directivei, fie prin documente asociate; observă că adesea aceste informații încă lipsesc; solicită Comisiei și statelor membre să acționeze în comun și în mod consecvent pentru a remedia lipsa de transparență și alte probleme legate de „suprareglementare” (40);

88.

consideră că la punerea în aplicare și transpunerea actelor UE trebuie să se facă o distincție clară între cazurile de „suprareglementare”, în care statele membre introduc cerințe administrative suplimentare fără legătură cu legislația UE, și stabilirea unor standarde mai ridicate care depășesc standardele minime la nivelul UE pentru protecția mediului și a consumatorilor, asistența medicală și siguranța alimentară;

89.

consideră că, pentru a reduce problemele legate de „suprareglementare”, cele trei instituții ar trebui să se angajeze să adopte acte legislative ale UE clare, ușor de transpus și cu o valoare adăugată europeană specifică; reamintește că, deși complicațiile administrative inutile trebuie evitate, acest lucru nu ar trebui să împiedice statele membre să mențină sau să ia măsuri mai ambițioase și să adopte standarde sociale, de mediu și de protecție a consumatorilor mai înalte, în cazul în care dreptul Uniunii definește doar standarde minime;

90.

invită statele membre să se abțină în măsura posibilului de la crearea de cerințe administrative suplimentare la transpunerea legislației UE și, în conformitate cu punctul 43 din Acordul interinstituțional, să asigure identificarea acestor adăugiri în actul de transpunere sau în documentele asociate;

91.

reamintește că, în conformitate cu punctul 44 din noul AII, statele membre sunt invitate să coopereze cu Comisia în scopul de a obține informațiile și datele necesare pentru a monitoriza și evalua aplicarea dreptului Uniunii; invită, prin urmare, statele membre să adopte toate măsurile necesare pentru a-și respecta angajamentele, inclusiv prin transmiterea unor tabele de corespondență care să cuprindă informații clare și precise referitoare la măsurile naționale de transpunere a directivelor în ordinea lor juridică internă, așa cum s-a convenit în Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative și în Declarația politică comună din 27 octombrie 2011 a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind documentele explicative;

92.

consideră că angajamentul asumat de Comisie în conformitate cu punctul 45 din noul AII ar trebui interpretat în sensul că, cu respectarea corespunzătoare a normelor în materie de confidențialitate, accesul Parlamentului la informațiile referitoare la faza premergătoare a procedurilor în constatarea neîndeplinirii obligațiilor și la procedurile ca atare se va îmbunătăți considerabil; își reiterează, în acest sens, solicitarea adresată Comisiei de mult timp în ceea ce privește datele pe care Parlamentul are dreptul să le acceseze (41);

93.

își reiterează aprecierea pentru mecanismul EU Pilot de soluționare a problemelor, ca modalitate mai informală, dar eficace, de a asigura respectarea dreptului Uniunii de către statele membre (42); își exprimă dezaprobarea față de anunțul Comisiei că, de regulă, va lansa proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor fără a se mai baza pe acest mecanism (43);

94.

reamintește faptul că comisarii au obligația de a respecta prerogativele legislative ale deputaților în Parlamentul European; este de părere că comisarii ar trebui să furnizeze Parlamentului toate studiile realizate în mod independent pe care și-au întemeiat deciziile, făcând totodată publice și studiile care le contrazic concluziile;

95.

regretă că nu se pun la dispoziție toate traducerile propunerilor legislative în același timp, fapt care întârzie procesul legislativ;

96.

subliniază că, atunci când este aplicată, o legislație eficientă a UE trebuie să aibă obiectivul de a asigura faptul că procedurile pe care le stabilește sunt în concordanță cu obiectivul fundamental al actului legislativ în sine și, în special, cu obiectivul final de protecție a mediului, atunci când este vorba despre asigurarea unui înalt grad de protecție a mediului;

97.

recunoaște importanța muncii efectuate de Comisia pentru petiții pentru evaluarea calității legiferării în UE, în ceea ce privește punerea efectivă în aplicare a legislației și ca bază a îmbunătățirii textelor și procedurilor legislative; observă, în acest sens, importanța unei cooperări interinstituționale autentice cu Comisia, pentru a se asigura că petițiile sunt analizate în mod adecvat;

Simplificarea

98.

salută angajamentul asumat la punctul 46 din noul AII, de a utiliza mai frecvent tehnica legislativă a reformării; reiterează că această tehnică ar trebui să constituie tehnica legislativă ordinară, fiind o modalitate de o clară valoare pentru a realiza simplificarea (44); consideră, cu toate acestea, că, în cazul unei modificări radicale de politică, Comisia ar trebui, în loc să utilizeze tehnica reformării, să prezinte o propunere pentru un act juridic cu totul nou, de abrogare a legislației existente, astfel încât colegislatorii să se poată angaja în discuții politice ample și eficiente, iar prerogativele care le sunt conferite de tratate să fie întru totul menținute;

99.

reamintește că, atunci când se evaluează sarcinile administrative și de reglementare inutile, în conformitate cu acordul încheiat de cele trei instituții la punctele 47 și 48 din noul AII, precum și atunci când se examinează posibilele obiective de reducere a sarcinii în vederea diminuării costurilor pentru administrații și întreprinderi, inclusiv IMM-uri, o mai bună legiferare poate, după caz, să însemne, de asemenea, mai multe acte legislative ale UE, inclusiv armonizarea diferențelor dintre legislațiile naționale, ținând cont de beneficiile măsurilor legislative și de consecințele lipsei de acțiune la nivelul UE în ceea ce privește standardele de protecție socială, a mediului și a consumatorilor și luând în considerare faptul că statele membre au libertatea de a aplica standarde mai ridicate dacă dreptul Uniunii definește doar standarde minime; reamintește, în plus, că clauza socială orizontală consacrată la articolul 9 din TFUE impune Uniunii să țină seama în mod corespunzător de impactul legislației UE asupra standardelor sociale și a ocupării forței de muncă, consultându-i în mod adecvat pe partenerii sociali, în special sindicatele, consumatorii și reprezentanții intereselor grupurilor vulnerabile, cu respectarea autonomiei partenerilor sociali și a acordurilor pe care aceștia le-ar putea încheia în conformitate cu articolul 155 din TFUE; subliniază, prin urmare, că reducerea sarcinilor administrative nu înseamnă neapărat dereglementare și că, în orice caz, nu trebuie să compromită drepturile fundamentale și standardele de mediu, sociale, de muncă, sănătate și siguranță, de protecție a consumatorilor, egalitate de gen sau bunăstare a animalelor, inclusiv cerințele de informare aferente, și, așadar, nu trebuie să se facă în detrimentul drepturilor lucrătorilor – indiferent de dimensiunea întreprinderii – și nici să nu ducă la răspândirea contractelor de muncă precare;

100.

salută primul studiu anual al Comisiei referitor la sarcina de reglementare, realizat în contextul simplificării legislației UE, pentru care s-a efectuat un sondaj Eurobarometru Flash asupra percepției reglementării în mediul de afaceri, intervievând peste 10 000 de întreprinderi din toate cele 28 de state membre, în principal IMM-uri și reflectând repartizarea întreprinderilor în UE; atrage atenția asupra concluziilor acestui studiu, care confirmă că o concentrare asupra reducerii costurilor inutile rămâne abordarea adecvată și sugerează că există o interacțiune complexă de diferiți factori ce influențează percepția întreprinderilor, care poate fi cauzată și de variabilitatea structurilor juridice și administrative naționale legate de aplicarea legislației; subliniază faptul că suprareglementarea și chiar mediatizarea inexactă pot afecta, de asemenea, această percepție; consideră că noțiunea de studiu anual referitor la sarcina de reglementare, deși un instrument important pentru identificarea problemelor legate de implementarea și aplicarea legislației UE, nu trebuie să conducă la supoziția că reglementarea duce, prin natura sa, la sarcini administrative excesive; este de acord cu Comisia că singura modalitate de a identifica concret ce poate fi efectiv simplificat, raționalizat sau eliminat este consultarea tuturor părților interesate, inclusiv a celor care nu au reprezentanți influenți, cu privire la anumite acte legislative sau la diverse acte legislative care se aplică unui anumit sector; solicită Comisiei să perfecționeze studiul anual referitor la sarcina de reglementare, pe baza concluziilor trase în urma primei ediții, să aplice metode transparente și verificabile de colectare a datelor, să acorde o atenție specială nevoilor IMM-urilor și să includă atât sarcina reală, cât și cea percepută;

101.

ia act, de asemenea, de concluziile evaluării de către Comisie a fezabilității, fără a afecta scopul legislației, și anume stabilirea unor obiective de reducere a sarcinilor în anumite sectoare; încurajează Comisia să stabilească obiective de reducere a sarcinii pentru fiecare inițiativă, într-un mod flexibil, dar bazat pe date concrete și într-o manieră fiabilă, precum și să consulte extins actorii implicați, așa cum procedează deja în cadrul REFIT;

102.

relevă faptul că, de obicei, un standard al UE înlocuiește 28 de standarde naționale, ceea ce consolidează piața internă și conduce la mai puțină birocrație;

103.

subliniază că este important să se evite birocrația inutilă și să se ia în considerare corelarea între dimensiunea întreprinderii și resursele necesare pentru a aplica obligațiile;

Aplicarea și monitorizarea noului AII

104.

ia act de faptul că Conferința președinților va primi un raport periodic, elaborat de Președinte, care va prezintă situația actuală a implementării atât la nivel intern, cât și la nivel interinstituțional; consideră că acest raport ar trebui să ia în considerare în mod corespunzător evaluarea efectuată de Conferința președinților de comisie, pe baza experienței diverselor comisii, în special a Comisiei pentru afaceri juridice, în calitate de comisie responsabilă pentru o mai bună legiferare și simplificarea dreptului Uniunii (45);

105.

salută prima reuniune anuală interinstituțională de evaluare politică la nivel înalt privind aplicarea AII, care a avut loc la 12 decembrie 2017; încurajează Conferința președinților de comisie să transmită întotdeauna Conferinței președinților recomandările pe care le consideră necesare cu privire la aplicarea noului AII;

o

o o

106.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)  JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(2)  JO L 304, 20.11.2010, p. 47.

(3)  JO C 321, 31.12.2003, p. 1.

(4)  JO C 102, 4.4.1996, p. 2.

(5)  JO C 73, 17.3.1999, p. 1.

(6)  JO C 77, 28.3.2002, p. 1.

(7)  JO C 145, 30.6.2007, p. 5.

(8)  JO C 369, 17.12.2011, p. 15.

(9)  JO C 484, 24.12.2016, p. 7.

(10)  JO C 446, 29.12.2017, p. 1.

(11)  Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 18 martie 2014, Comisia Europeană v Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, cauza C-427/12, ECLI:EU:C:2014:170; hotărârea Curții (Marea Cameră) din 16 iulie 2015, Comisia Europeană v Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, cauza C-88/14, ECLI:EU:C:2015:499; hotărârea Curții de Justiție din 17 martie 2016, Parlamentul European v Comisia Europeană, cauza C-286/14, ECLI:EU:C:2016:183; hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 14 iunie 2016, Parlamentul v Consiliul cauza C-263/14, ECLI:EU:C:2016:435; hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 24 iunie 2014, Parlamentul v Consiliul cauza C-658/11, ECLI:EU:C:2014:2025;

(12)  Texte adoptate, P8_TA(2016)0484.

(13)  JO C 58, 15.2.2018, p. 39.

(14)  JO C 101, 16.3.2018, p. 116.

(15)  JO C 50, 9.2.2018, p. 91.

(16)  JO C 289, 9.8.2016, p. 53.

(17)  JO C 285, 29.8.2017, p. 11.

(18)  JO C 93, 24.3.2017, p. 14.

(19)  JO C 353 E, 3.12.2013, p. 117.

(20)  JO C 51 E, 22.2.2013, p. 87.

(21)  JO C 380 E, 11.12.2012, p. 31.

(22)  JO C 50, 9.2.2018, p. 91.

(23)  A se vedea anexa II la Decizia Parlamentului European din 9 martie 2016 privind încheierea unui Acord interinstituțional privind o mai bună legiferare dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană.

(24)  Articolul 6 alineatul (2) din Decizia Președintelui Comisiei Europene din 19 mai 2015 privind instituirea unui Comitet independent de analiză a reglementării (C(2015)3263).

(25)  A se vedea COM(2016)0798 și COM(2016)0799.

(26)  A se vedea punctul 47 din Rezoluția Parlamentului din 9 septembrie 2010 referitoare la o mai bună legiferare - al 15-lea raport al Comisiei Europene privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității în conformitate cu articolul 9 din Protocol (JO C 308 E, 20.10.2011, p. 66).

(27)  A se vedea punctul 16 din Rezoluția Parlamentului din 27 noiembrie 2014 referitoare la revizuirea orientărilor Comisiei privind evaluările de impact și rolul testului privind IMM-urile.

(28)  A se vedea punctul 4 din Decizia Parlamentului din 9 martie 2016 privind încheierea unui Acord interinstituțional privind o mai bună legiferare între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană.

(29)  A se vedea punctul 12 din Rezoluția Parlamentului din 27 noiembrie 2014, citată anterior, și punctul 6 din Decizia Parlamentului din 9 martie 2016, citată anterior.

(30)  A se vedea punctul 5 din Rezoluția Parlamentului din 14 septembrie 2011 referitoare la o mai bună legiferare, subsidiaritate și proporționalitate și o reglementare inteligentă.

(31)  A se vedea Regulamentul de procedură al Parlamentului European, anexa V, punctul XVI.1.

(32)  A se vedea considerentul D din Rezoluția Parlamentului din 25 februarie 2014 referitoare la monitorizarea privind delegarea competențelor legislative și controlul statelor membre asupra exercitării competențelor de executare de către Comisie, citată mai sus.

(33)  A se vedea punctul 6 din Rezoluția Parlamentului din 25 februarie 2014 referitoare la monitorizarea consecințelor delegării competențelor legislative și la controlul statelor membre asupra exercitării competențelor de executare de către Comisie, citată mai sus.

(34)  Ibidem, punctul 1.

(35)  Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 18 martie 2014, Comisia Europeană v Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, citată mai sus; hotărârea Curții de Justiție din 17 martie 2016, Parlamentul European v Comisia Europeană, citată mai sus; Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 14 iunie 2016, Parlamentul v Consiliul, citată mai sus;

(36)  Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 14 iunie 2016, Parlamentul/Consiliul, citată mai sus; hotărârea Curții (Marea Cameră) din 24 iunie 2014, Parlamentul/Consiliul, citată mai sus.

(37)  JO C 58, 15.2.2018, p. 76.

(38)  A se vedea Texte adoptate, P8_TA(2018)0086.

(39)  Hotărârea Tribunalului (Camera a șaptea extinsă) din 22 martie 2018, De Capitani/Parlamentul European, cauza T-540/15, ECLI:EU:T:2018:167.

(40)  A se vedea punctul 7 din Rezoluția Parlamentului din 21 noiembrie 2012 referitoare la cel de-al 28-lea Raport privind monitorizarea aplicării dreptului UE (2010) (JO C 419, 16.12.2015, p. 73).

(41)  A se vedea punctele 21 și 22 din Rezoluția Parlamentului din 4 februarie 2014 referitoare la cel de-al 29-lea raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului UE (2011).

(42)  A se vedea punctul 16 din Rezoluția Parlamentului din 6 octombrie 2016 referitoare la monitorizarea aplicării dreptului Uniunii: Raportul anual pe 2014 (Texte adoptate, P8_TA(2016)0385).

(43)  A se vedea punctul 2 din Comunicarea Comisiei intitulată „Legislația UE: o mai bună aplicare pentru obținerea unor rezultate mai bune”, citată mai sus (a se vedea pagina 12 în JO C 18, 19.1.2017).

(44)  A se vedea punctul 41 din Rezoluția Parlamentului din 14 septembrie 2011, citată anterior.

(45)  A se vedea Regulamentul de procedură al Parlamentului European, anexa V, punctul XVI.3.


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/103


P8_TA(2018)0226

Cadrul financiar multianual 2021-2027 și resursele proprii

Rezoluția Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 și la resursele proprii (2018/2714(RSP))

(2020/C 76/11)

Parlamentul European,

având în vedere articolele 311, 312 și 323 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 mai 2018, intitulată „Un buget modern pentru o Uniune care protejează, capacitează și apără – Cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027” (COM(2018)0321),

având în vedere propunerile Comisiei din 2 mai 2018 privind cadrul financiar multianual (CFM) pentru anii 2021-2027 și sistemul de resurse proprii al Uniunii Europene,

având în vedere propunerea Comisiei din 2 mai 2018 de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre (COM(2018)0324),

având în vedere Rezoluțiile sale din 14 martie 2018 referitoare la următorul CFM: pregătirea poziției Parlamentului privind CFM post-2020 (1) și la reforma sistemului de resurse proprii al Uniunii Europene (2),

având în vedere declarațiile Consiliului și ale Comisiei din 29 mai 2018 referitoare la cadrul financiar multianual 2021-2027 și la resursele proprii,

având în vedere articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

1.

ia act de propunerile Comisiei din 2 mai 2018 privind cadrul financiar multianual 2021-2027 și resursele proprii ale UE, care au pus bazele negocierilor viitoare; reamintește că poziția Parlamentului este stabilită în mod clar în cele două rezoluții adoptate cu o largă majoritate la 14 martie 2018, care instituie mandatul acordat Parlamentului pentru negocieri;

2.

îndeamnă Consiliul să garanteze faptul că viitorul cadru financiar multianual reflectă o viziune clară și pozitivă asupra viitorului Uniunii și corespunde necesităților, preocupărilor și așteptărilor cetățenilor UE; subliniază că decizia privind CFM va trebui să ofere Uniunii Europene mijloacele financiare necesare pentru a răspunde provocărilor importante și pentru a-și realiza prioritățile și obiectivele politice stabilite pentru următorii șapte ani; se așteaptă, prin urmare, ca Consiliul să acționeze în concordanță cu angajamentele politice pe care și le-a asumat deja și să dea dovadă de curaj în abordarea sa; este preocupat de faptul că propunerea Comisiei diminuează sprijinul de care beneficiază principalele politici de solidaritate ale UE și intenționează să negocieze cu Consiliul cu scopul de a elabora un CFM mai ambițios, în beneficiul cetățenilor;

3.

își exprimă surpriza și îngrijorarea cu privire la faptul că datele comparative care au fost publicate în mod oficial de către Comisie, la 18 mai 2018, ca urmare a solicitării ferme a Parlamentului, ilustrează faptul că modul în care cifrele în cauză au fost prezentate și comunicate prezintă anumite discrepanțe în raport cu propunerile referitoare la CFM; remarcă, în special, faptul că majorările pentru mai multe programe ale UE sunt, în realitate, considerabil mai scăzute, în timp ce reducerile pentru alte programe depășesc în mod semnificativ valorile care au fost inițial prezentate de Comisie; subliniază faptul că este necesar ca Parlamentul European și Consiliul să convină de la bun început asupra unei metodologii clare în ceea ce privește cifrele; declară că, în scopul elaborării prezentei rezoluții, intenționează să utilizeze propriile calcule, pe baza unor prețuri constante și ținând seama de retragerea Regatului Unit;

4.

își exprimă dezamăgirea cu privire la nivelul global al finanțării propuse pentru următorul CFM, care se ridică la 1 100 de miliarde EUR, ceea ce reprezintă 1,08 % din VNB-ul UE-27, după scăderea Fondului european de dezvoltare (a cărui valoare este în prezent de 0,03 % din VNB-ul UE și se calculează în afara bugetului UE); subliniază că acest nivel global al finanțării, ca procent din VNB, este mai scăzut în termeni reali decât nivelul actualului CFM, în pofida faptului că sunt necesare finanțări suplimentare pentru noile priorități politice și provocările emergente cu care se confruntă Uniunea Europeană; reamintește că valoarea reală a actualului CFM este mai mică decât cea a predecesorului său (CFM 2007-2013), acesta dovedindu-se deja a fi insuficient pentru a finanța nevoile presante ale Uniunii;

5.

regretă faptul că această propunere are drept efect direct o reducere a nivelului de finanțare a politicii agricole comune (PAC) și a politicii de coeziune, cu 15 % și, respectiv, cu 10 %; se opune îndeosebi oricăror reduceri radicale care vor avea un impact negativ asupra naturii și obiectivelor acestor politici, cum ar fi reducerile propuse pentru Fondul de coeziune (cu 45 %) sau pentru Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (cu peste 25 %); pune sub semnul întrebării, în acest context, propunerea de a reduce cu 6 % finanțarea acordată Fondului social european, în ciuda domeniului de aplicare extins al acestuia și a integrării inițiativei „Locuri de muncă pentru tineri” în domeniul său de aplicare;

6.

își reafirmă poziția fermă în legătură cu asigurarea nivelului necesar de finanțare în cadrul financiar multianual 2021-2027 pentru politicile cheie ale UE, pentru a le permite acestora să își îndeplinească misiunea și obiectivele; subliniază, în special, apelul său privind menținerea finanțării alocate PAC și politicii de coeziune pentru UE-27 cel puțin la nivelul bugetului pentru perioada 2014-2020 în termeni reali, respectând arhitectura generală a acestor politici, apelul său privind triplarea bugetului actual alocat programului Erasmus+, dublarea finanțării specifice dedicate IMM-urilor și combaterii șomajului în rândul tinerilor, cu scopul de a crește nivelul bugetului actual pentru cercetare și inovare cu cel puțin 50 %, astfel încât acesta să ajungă la 120 de miliarde EUR, dublarea pachetului financiar al programului Life +, cu scopul de a crește în mod semnificativ investițiile prin intermediul Mecanismului pentru interconectarea Europei, și asigurarea unei finanțări suplimentare pentru securitate, migrație și relațiile externe; subliniază, în consecință, poziția sa, conform căreia nivelul CFM 2021-2027 ar trebui să fie echivalent cu 1,3 % din VNB-ul UE-27;

7.

subliniază importanța principiilor orizontale care ar trebui să stea la baza CFM și a tuturor politicilor conexe ale UE; reafirmă, în acest context, poziția sa, potrivit căreia UE trebuie să își îndeplinească angajamentul de a fi precursor în ceea ce privește punerea în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU și regretă lipsa unui angajament clar și vizibil în acest sens în propunerile referitoare la CFM; solicită, prin urmare, să se depună eforturi pentru integrarea ODD în toate politicile și inițiativele UE din următorul CFM; subliniază, de asemenea, că eliminarea discriminării este vitală pentru îndeplinirea angajamentelor UE privind o Europă incluzivă și regretă faptul că în politicile UE, astfel cum au fost prezentate în cadrul propunerilor privind CFM, nu au fost integrate angajamente privind respectarea egalității de gen și mecanisme pentru integrarea perspectivei de gen; subliniază totodată poziția sa, potrivit căreia, după adoptarea Acordului de la Paris, cheltuielile pentru politicile ce vizează schimbările climatice ar trebui să fie majorate în mod semnificativ în comparație cu actualul CFM și să atingă pragul de 30 % cât mai curând posibil și, cel târziu, până în 2027;

8.

sprijină propunerile Comisiei privind reforma sistemului de resurse proprii al UE, care reprezintă o componentă de venituri deosebit de oportună în cadrul pachetului de măsuri privind CFM 2021-2027; salută, prin urmare, propunerea de a introduce trei noi categorii de resurse proprii ale UE, precum și simplificarea actualei resurse proprii bazate pe TVA; subliniază că aceste propuneri, direct inspirate de activitatea Grupului interinstituțional la nivel înalt privind resursele proprii, au făcut, de asemenea, parte din pachetul de măsuri propus de Parlament în Rezoluția sa din 14 martie 2018; ia act cu satisfacție de faptul că aceste noi resurse sunt direct asociate cu finanțarea a două obiective strategice ale Uniunii, și anume buna funcționare a pieței interne și protecția mediului și lupta împotriva schimbărilor climatice; se așteaptă la sprijin din partea Consiliului și a Comisiei în vederea consolidării rolului Parlamentului în cadrul procedurii de adoptare a resurselor proprii; își reiterează poziția potrivit căreia componenta de venituri și cea de cheltuieli din următorul CFM ar trebui să fie tratate ca un pachet unic în cadrul viitoarelor negocieri și că nu se poate ajunge la un acord cu Parlamentul cu privire la CFM dacă nu se realizează, în aceeași măsură, progrese cu privire la resursele proprii;

9.

salută, în plus, principiul potrivit căruia veniturile viitoare generate direct de politicile UE ar trebui să fie direcționate către bugetul UE, și sprijină pe deplin eliminarea tuturor formelor de reduceri și corecții; se întreabă în ce ritm urmează să fie introduse aceste noi resurse proprii pentru a reduce contribuțiile naționale; consideră, cu toate acestea, că nu este clar motivul pentru care Comisia nu a prezentat propuneri privind crearea unei rezerve speciale pe partea de venituri a bugetului UE, care să fie treptat completată cu toate tipurile de alte venituri neprevăzute, inclusiv cu amenzi pentru încălcarea normelor de concurență aplicate societăților, precum și cu veniturile generate de o taxă aplicată marilor întreprinderi din sectorul digital și de taxa pe tranzacțiile financiare, ca nouă sursă de venituri proprii ale UE;

10.

își reiterează poziția în favoarea instituirii unui mecanism prin care statele membre care nu respectă valorile consacrate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) să poată suporta consecințe financiare; ia act de propunerea Comisiei referitoare la „protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre”, care a fost prezentată ca parte a pachetului global privind CFM; intenționează să examineze îndeaproape toate elementele acestei propuneri și să introducă dispozițiile necesare pentru a garanta că beneficiarii finali ai bugetului Uniunii nu pot fi în niciun caz afectați de încălcări ale normelor pentru care nu sunt responsabili;

11.

este convins de necesitatea de a introduce obligația de a realiza o revizuire la jumătatea perioadei a CFM care să fie obligatorie din punct de vedere juridic, și care ar trebui să fie propusă și instituită în timp util, pentru a permite următorului Parlament și următoarei Comisii desemnate să realizeze o ajustare semnificativă a cadrului pentru perioada 2021-2027; intenționează să îmbunătățească formularea articolului propus în Regulamentul privind CFM;

12.

consideră că propunerile Comisiei privind flexibilitatea reprezintă un bun punct de plecare pentru negocieri; salută, în special, o serie de propuneri care îmbunătățesc dispozițiile actuale, în special cele privind reutilizarea creditelor dezangajate pentru a finanța rezerva Uniunii, creșterea alocărilor pentru instrumentele speciale, precum și respingerea oricăror constrângeri aplicabile marjei globale pentru plăți, în conformitate cu solicitările Parlamentului în acest sens; intenționează să se angajeze în negocieri pentru a obține îmbunătățiri suplimentare, ori de câte ori este necesar;

13.

ia act de propunerea Comisiei de creare a unui mecanism european de stabilizare a investițiilor, care va completa funcția de stabilizare a bugetelor naționale în cazul unor șocuri asimetrice majore; intenționează să examineze îndeaproape această propunere, în special în ceea ce privește obiectivele sale și volumul aferent;

14.

subliniază că, odată cu prezentarea propunerilor Comisiei, este inițiată oficial o perioadă de negocieri intense în cadrul Consiliului, dar și între Consiliu și Parlament, cu scopul de a asigura faptul că Parlamentul va aproba Regulamentul privind CFM; subliniază faptul că toate elementele pachetului privind CFM/resursele proprii, inclusiv cifrele din CFM, ar trebui să rămână pe masa negocierilor până la încheierea unui acord final; își exprimă disponibilitatea de a deschide de urgență un dialog structurat cu Consiliul, pentru a permite o mai bună înțelegere a așteptărilor Parlamentului și a facilita încheierea unui acord în timp util; consideră, prin urmare, că lansarea recentă a unei serii de reuniuni periodice între președințiile succesive ale Consiliului și echipa de negociere a Parlamentului reprezintă un prim pas esențial în procedura care va conduce la adoptarea următorului CFM;

15.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și celorlalte instituții și organe interesate, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)  Texte adoptate, P8_TA(2018)0075.

(2)  Texte adoptate, P8_TA(2018)0076.


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/106


P8_TA(2018)0228

Raportul anual privind funcționarea spațiului Schengen

Rezoluția Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la raportul anual privind funcționarea spațiului Schengen (2017/2256(INI))

(2020/C 76/12)

Parlamentul European,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 septembrie 2017 privind menținerea și consolidarea spațiului Schengen (COM(2017)0570),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 martie 2016 intitulată „Înapoi la Schengen – o foaie de parcurs” (COM(2016)0120),

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european (1) („Regulamentul Frontex”),

având în vedere Codul frontierelor Schengen și în special articolele 14 și 17 din acesta,

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) (2),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1052/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2013 de instituire a Sistemului european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR) (3),

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0160/2018),

A.

întrucât spațiul Schengen este un mecanism unic și una dintre cele mai mari realizări ale Uniunii Europene, permițând libera circulație a persoanelor în spațiul Schengen fără controale la frontierele interne; întrucât acest lucru a fost posibil printr-o varietate de măsuri de compensare, cum ar fi consolidarea schimbului de informații prin crearea Sistemului de Informații Schengen (SIS) și prin crearea unui mecanism de evaluare pentru a verifica aplicarea acquis-ului Schengen de către statele membre și a consolida încrederea reciprocă în funcționarea spațiului Schengen; întrucât încrederea reciprocă necesită și solidaritate, securitate, cooperare judiciară și polițienească în materie penală, protecția comună a frontierelor externe ale UE, o înțelegere comună și politici comune privind migrația, vizele și azilul, și respectarea dreptului internațional și european în acest domeniu;

B.

întrucât, în ultimii ani, mai mulți factori au influențat funcționarea spațiului Schengen; întrucât acești factori includ impactul deplasărilor internaționale și al fluxurilor turistice care sunt factorii principali ce au motivat inițial așa-numita legislație „a frontierelor inteligente”, precum și numărul semnificativ de solicitanți de azil și de migranți în situație neregulamentară și deplasările secundare ale acestora și reintroducerea sau prelungirea ulterioară a controalelor la frontierele interne de către unele state membre începând cu 2014; întrucât reintroducerea controalelor la frontierele interne pare să aibă legătură mai curând cu percepția amenințărilor la adresa ordinii publice și a securității interne, a numărului de persoane care solicită protecție internațională și a numărului de migranți în situație neregulamentară, decât cu dovezi certe privind existența reală a unei amenințări grave sau cu numărul efectiv de persoane care sosesc; întrucât acești factori includ, de asemenea, terorismul și o intensificare a amenințării la adresa ordinii publice și a securității interne a statelor membre;

C.

întrucât printre măsurile introduse pentru a proteja spațiul Schengen se numără consolidarea frontierelor externe ale UE și introducerea unor verificări sistematice în bazele de date relevante, inclusiv pentru cetățenii europeni;

D.

întrucât anumite state membre au reacționat la sosirea solicitanților de azil și a refugiaților prin restabilirea controalelor la frontierele lor interne, pe motiv că „sistematizează” deplasările de resortisanți ai țărilor terțe care doresc să obțină o protecție internațională, cu toate că articolul 14 alineatul (1) din Codul frontierelor Schengen prevede că „procedura obișnuită la frontiere” nu se aplică solicitanților de azil; întrucât este necesară introducerea unui sistem echitabil de partajare a responsabilității în materie de evaluare a cererilor de azil;

E.

întrucât, începând cu martie 2016, Comisia a propus o serie de măsuri pentru restabilirea funcționării normale a spațiului Schengen; întrucât buna funcționare a spațiului Schengen nu a fost încă restabilită și depinde în principal de statele membre, de încrederea lor reciprocă, de solidaritatea pe care o arată în sprijinul statelor de primă intrare, de adoptarea de măsuri adecvate și de aplicarea acestor măsuri, în special de către statele membre;

F.

întrucât principala condiție preliminară pentru ca statele membre să fie încurajate să adopte măsuri pentru a restabili buna funcționare a spațiului Schengen este să nu se reînnoiască cererile de controale la frontiere;

G.

întrucât menținerea controalelor la frontiere în Uniune sau reintroducerea acestor controale în spațiul Schengen are un impact puternic asupra vieții cetățenilor europeni și a tuturor celor care beneficiază de principiul liberei circulații în interiorul UE, și subminează în mod grav încrederea lor în instituțiile europene și în integrarea europeană; întrucât menținerea sau reintroducerea controalelor la frontierele interne presupune costuri operaționale și de investiții directe pentru lucrătorii transfrontalieri, turiști, transportatorii rutieri de marfă și administrația publică, cu efecte catastrofale asupra economiilor statelor membre; întrucât costurile estimate asociate cu reintroducerea controalelor la frontiere variază între 0,05 miliarde EUR și 20 de miliarde EUR costuri unice și 2 miliarde EUR cheltuieli anuale de funcționare (4); întrucât regiunile transfrontaliere sunt afectate în mod deosebit;

H.

întrucât diverse state membre construiesc, din ce în ce mai mult, ziduri și garduri la frontierele externe și interne ale UE, care sunt folosite ca mijloc de descurajare pentru intrarea și tranzitul pe teritoriul UE, inclusiv în ceea ce-i privește pe solicitanții de azil; reamintește că, potrivit Transnational Institute (TNI), se estimează că țările europene au construit peste 1 200 de kilometri de zid la frontiere, care au costat cel puțin 500 de milioane EUR, și că, în perioada 2007-2010, fondurile UE au contribuit la instalarea a 545 de sisteme de supraveghere a frontierelor, acoperind 8 279 de kilometri de frontiere externe, și a 22 347 de echipamente de supraveghere;

I.

întrucât spațiul Schengen se află la răscruce și necesită acțiuni comune și decisive pentru ca toate beneficiile pe care le oferă cetățenilor să fie restabilite; întrucât sunt necesare, de asemenea, încredere reciprocă, cooperare și solidaritate între statele membre; întrucât nu ar trebui să existe discursuri politice de denigrare a spațiului Schengen;

J.

întrucât extinderea spațiului Schengen rămâne un instrument-cheie pentru a propaga către noile state membre beneficiile economice și sociale ce rezultă din dreptul la libera circulație a persoanelor, a serviciilor, a bunurilor și a capitalului, stimulând coeziunea și atenuând decalajele dintre țări și regiuni; întrucât aplicarea integrală a acquis-ului Schengen în toate statele membre care au îndeplinit criteriile pentru finalizarea cu succes a procesului de evaluare Schengen este esențială pentru crearea unui cadru coordonat și solid de certitudine juridică; întrucât România și Bulgaria sunt pregătite să adere la spațiul Schengen, după cum a anunțat în repetate rânduri Președintele Comisiei și după cum a declarat Parlamentul European în poziția sa din 8 iunie 2011 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind aplicarea integrală a dispozițiilor acquis-ului Schengen în Republica Bulgaria și în România (5) și Consiliul în concluziile sale;

K.

întrucât Grupul de lucru privind controlul Schengen a urmărit îndeaproape punerea în aplicare a acquis-ului Schengen prin constatările mecanismului de evaluare Schengen, metodologia de evaluare a vulnerabilității, audierile din comisii și misiunile în statele membre și în țările terțe; întrucât acesta a identificat măsurile care au fost sau sunt pe cale să fie puse în aplicare, principalele neajunsuri în funcționarea spațiului Schengen și acțiunile necesare care trebuie realizate în viitor;

ASPECTE ESENȚIALE

Progresele realizate în soluționarea deficiențelor identificate

1.

subliniază că legiuitorul UE a adoptat în ultimii trei ani o serie de măsuri menite să consolideze integritatea spațiului Schengen fără controale la frontierele interne; salută eficacitatea măsurilor luate la frontierele externe și crearea Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă; ia act de eforturile Agenției pentru punerea în aplicare a noului regulament, în special prin intermediul operațiunilor comune în domeniul supravegherii frontierelor și al returnării, precum și prin sprijinirea statelor membre afectate de niveluri crescute de migrație, respectând în același timp pe deplin drepturile fundamentale, după cum se stipulează în Regulamentul Frontex; recunoaște importanța mecanismului recent introdus de evaluare a vulnerabilității pentru a descoperi deficiențe la frontierele externe comune și a preveni crizele; subliniază eforturile concertate și cooperarea între agenții și alte părți interesate pentru organizarea abordării „hotspot” în domeniul formării;

2.

ia act de măsurile adoptate prin modificarea Codului frontierelor Schengen și introducerea verificărilor sistematice obligatorii în bazele de date relevante la intrare și la ieșire pentru resortisanții țărilor terțe și pentru resortisanții UE, rămânând totodată vigilent cu privire la efectele, necesitatea și proporționalitatea acestor măsuri privind trecerea frontierelor de către cetățenii UE; subliniază că, în unele cazuri, verificările sistematice obligatorii la frontierele externe ale spațiului Schengen au fost înlocuite de verificări punctuale, din cauza impactului lor disproporționat asupra fluxului de trafic; reamintește faptul că Comisia ar trebui să țină seama de aceste consecințe atunci când efectuează evaluarea prevăzută în Regulamentul (UE) 2017/458;

3.

salută reforma în curs a SIS și lansarea de către eu-LISA, la 5 martie 2018, a platformei SIS II pentru un sistem automat de identificare a amprentelor digitale (AFIS), care introduce în sistem o capacitate de căutare biometrică, ce va contribui la consolidarea luptei împotriva infracțiunilor și a terorismului;

4.

subliniază necesitatea unei mai bune utilizări a instrumentelor existente, mai precis pentru a maximiza beneficiile sistemelor existente și pentru a aborda decalajele informaționale structurale, respectând pe deplin cerințele privind protecția datelor și principiile privind dreptul la viața privată, necesitatea și proporționalitatea;

5.

salută activitatea desfășurată în domeniul cooperării polițienești și judiciare și al asigurării respectării legii la nivel transfrontalier și activitatea Eurojust și Europol pentru a combate criminalitatea transfrontalieră și criminalitatea organizată, traficul de persoane și terorismul prin serviciile de informații, schimbul de informații și investigațiile comune;

6.

își exprimă îngrijorarea în legătură cu eforturile Comisiei de a elabora conceptul și strategia de gestionare europeană integrată a frontierelor (GIF) pe baza documentului publicat la 14 martie 2018 pentru a respecta prevederile Regulamentului privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european; își exprimă îndoielile referitoare la eficacitatea acestuia în ceea ce privește stabilirea obiectivelor și scopurilor dorite în domeniul gestionării europene integrate a frontierelor, și în special în ceea ce privește consolidarea și aplicarea drepturilor fundamentale și a altor elemente ale strategiei;

7.

recunoaște valoarea mare a mecanismului reînnoit de evaluare Schengen, deoarece promovează transparența, încrederea reciprocă și responsabilitatea între statele membre prin controlul asupra modului în care ele pun în aplicare diferitele domenii ale acquis-ului Schengen;

Deficiențe critice identificate

8.

își exprimă preocupările în legătură cu neajunsurile și deficiențele critice detectate prin mecanismul de evaluare Schengen și evaluarea vulnerabilității;

9.

Își exprimă profunda îngrijorare cu privire la deficiențele foarte grave legate de punerea în aplicare a acquis-ului Schengen, constatate în timpul evaluării provizorii a utilizării Sistemului de informații Schengen de către Regatului Unit și, în interesul integrității acestui sistem, invită Consiliul și Comisia să se angajeze în discuții cu Parlamentul cu privire la o monitorizare adecvată a acestor constatări;

10.

condamnă reintroducerea continuă a controalelor la frontierele interne, deoarece aceasta subminează principiile de bază ale spațiului Schengen; consideră că multe dintre prelungiri nu respectă reglementările actuale referitoare la extinderea termenelor, la necesitate și proporționalitate și, prin urmare, sunt ilegale; consideră, de asemenea, că statele membre nu au luat măsurile corespunzătoare pentru a asigura cooperarea cu alte state membre afectate pentru a minimiza efectele acestor măsuri și că nu au justificat în mod suficient aceste controale și nici nu au furnizat destule informații privind rezultatele lor, împiedicând astfel analiza efectuată de Comisie și controlul exercitat de Parlament; regretă, de asemenea, practica statelor membre de a schimba în mod artificial temeiul juridic al reintroducerii, astfel încât aceasta să depășească perioada maximă posibilă în aceleași circumstanțe de fapt; consideră că impactul economic, politic și social al acestei practici este dăunător pentru unitatea spațiului Schengen și pentru prosperitatea cetățenilor europeni, precum și pentru principiul liberei circulații; reiterează faptul că legiuitorul european a adoptat, în ultimii trei ani, numeroase măsuri pentru consolidarea frontierelor externe și a controlului la frontierele externe; subliniază că nu a existat o reacție corespunzătoare în ceea ce privește eliminarea controalelor la frontierele interne;

11.

evidențiază faptul că reintroducerea controalelor la frontierele interne s-a dovedit mult mai ușoară decât eliminarea controalelor la frontierele interne odată ce au fost reintroduse;

12.

își exprimă îngrijorarea cu privire la neaplicarea în anumite domenii a regulamentului care reglementează anumite aspecte ale controalelor la frontierele externe, cum ar fi consultarea sistematică a bazelor de date în timpul verificărilor la frontieră și verificarea atentă a condițiilor de intrare necesare; își exprimă îngrijorarea, de asemenea, în legătură cu indisponibilitatea ocazională a anumitor baze de date, ca de exemplu SIS și VIS, în unele dintre punctele de trecere a frontierei; constată că nerespectarea evidentă a instituirii centrelor naționale de coordonare în conformitate cu Regulamentul privind Sistemul european de supraveghere a frontierelor (Eurosur) este foarte răspândită în multe state membre; subliniază din nou faptul că, pentru ca legislația privind frontierele interne și externe să fie eficace, este esențial ca măsurile convenite la nivelul Uniunii să fie puse în aplicare în mod corespunzător de către statele membre;

13.

reamintește că statele membre dispun de alte instrumente pe lângă controlul frontierelor interne, inclusiv, conform recomandărilor Comisiei, de controale polițienești specifice, cu condiția ca obiectivul acestora să nu fie controlul frontierelor, să aibă la bază informații generale ale poliției sau experiența acesteia cu privire la posibile amenințări la adresa securității publice și să vizeze, în special, combaterea infracțiunilor transfrontaliere și să fie concepute și executate într-o manieră clar diferită față de verificările sistematice ale persoanelor la frontierele externe; reamintește că aceste verificări pot să se dovedească mai eficace decât controalele la frontierele interne, în special pentru că sunt mai suple și pot fi adaptate mai ușor la riscurile în continuă schimbare;

14.

reamintește că la frontierele interne se pot efectua vizite Schengen la fața locului, neanunțate, fără notificarea prealabilă a statului membru în cauză;

15.

condamnă construcția de bariere fizice, inclusiv de garduri, între statele membre și își exprimă îndoielile cu privire la compatibilitatea unor astfel de acțiuni cu Codul frontierelor Schengen; solicită Comisiei să evalueze cu atenție construcțiile actuale și viitoare și să prezinte un raport Parlamentului;

16.

recunoaște propunerea de modificare a Codului frontierelor Schengen ca parte a eforturilor de a restabili funcționarea normală a spațiului Schengen în ceea ce privește normele aplicabile reintroducerii temporare a controalelor la frontierele interne; subliniază necesitatea de a stabili norme clare și faptul că aceste modificări ar trebui doar să reflecte noile provocări și amenințări difuze la adresa securității interne, fără a încuraja reintroducerea controalelor la frontierele interne; reamintește că nicio modificare nu ar trebui să fie o nouă cale de prelungire a controalelor la frontierele interne; își exprimă preocuparea în legătură cu faptul că propunerea Comisiei referitoare la reintroducerea controalelor la frontierele interne se bazează pe o evaluare a „riscului perceput”, și nu pe probe riguroase și solide și pe existența unei amenințări reale, și că așa-numita „evaluare a riscurilor” este încredințată în totalitate statului care reintroduce controalele la frontiere; consideră că aceste măsuri ar trebui să fie luate cu atenție, astfel încât să nu producă daune ireversibile ideii de bază a liberei circulații, mai ales prin instituirea unor garanții procedurale importante, în special pentru menținerea unei limitări temporale stricte în ceea ce privește reintroducerea verificărilor la frontierele interne;

17.

subliniază faptul că o prelungire suplimentară a controalelor la frontierele interne existente sau reintroducerea unor noi controale de acest tip ar presupune costuri economice majore pentru UE în ansamblul său, afectând semnificativ piața unică;

Acțiuni de întreprins

18.

subliniază necesitatea urgentă de a aborda fără întârziere deficiențele critice identificate pentru a se reveni la funcționarea normală a spațiului Schengen, fără controale la frontierele interne;

19.

invită toate statele membre să pună în aplicare pe deplin reglementările existente și invită Comisia să acționeze în mod hotărât în materie de încălcări ale normelor stabilite de comun acord, impunând statelor membre în cauză măsuri necesare și proporționale, pentru a proteja interesele celorlalte state membre și ale Uniunii în ansamblul său, inclusiv proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;

20.

subliniază importanța reformării și adaptării SIS pentru a face față rapid noilor provocări, în special în ceea ce privește protecția copiilor aflați în pericol sau a copiilor dispăruți, schimbul imediat și obligatoriu de informații privind terorismul, respectându-se drepturile fundamentale ale resortisanților UE și ale resortisanților din state terțe, precum și garanțiile referitoare la protecția datelor și a vieții private, și schimbul obligatoriu de informații privind deciziile de returnare; evidențiază faptul că o astfel de reformă nu trebuie să submineze principiile necesității și proporționalității; subliniază că, dacă se dorește funcționarea corespunzătoare a sistemului, alertele trebuie să determine luarea anumitor măsuri și ar trebui justificată includerea acestora în sistem; subliniază intensificarea substanțială anticipată a activității Biroului pentru solicitarea de informații suplimentare la intrarea pe teritoriul național (SIRENE) și invită statele membre să consolideze mijloacele de care dispune, asigurându-se că are resurse financiare și umane adecvate pentru a-și îndeplini noile funcții;

21.

subliniază natura critică a constatărilor mecanismului de evaluare Schengen și invită statele membre să pună în aplicare în mod corespunzător recomandările care le-au fost adresate; subliniază, de asemenea, evaluarea vulnerabilității și invită statele membre să dea curs recomandărilor făcute de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă;

22.

solicită Comisiei să prezinte anual Parlamentului și Consiliului un raport cuprinzător privind evaluările efectuate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1053/2013;

23.

insistă ferm asupra faptului că Comisia nu trebuie să reînnoiască solicitările de derogare de la măsurile Schengen dacă statul membru în cauză nu a pus în aplicare recomandările care i-au fost adresate în cadrul mecanismului de evaluare Schengen;

24.

subliniază faptul că toate statele membre, inclusiv cele care nu au frontiere terestre externe, ar trebui să facă tot posibilul pentru a garanta un nivel ridicat de control la frontierele lor externe, alocând resurse suficiente de personal, echipament și expertiză, asigurând totodată respectarea deplină a drepturilor fundamentale, inclusiv în ceea ce privește aspectele legate de protecția internațională și de nereturnare, prin stabilirea structurilor necesare de comandă și control și elaborarea analizelor de risc actualizate în conformitate cu Regulamentul Frontex pentru toate nivelurile de comandă în vederea facilitării unor operațiunilor eficace și a creării de infrastructuri adecvate pentru trecerea frontierei în siguranță, în mod ordonat și fluid;

25.

este de părere că, dacă mecanismul de evaluare Schengen ar trebui revizuit, orice propunere ar trebui să abordeze întârzierile majore, de la vizita la fața locului până la deciziile de punere în aplicare și planurile de acțiune, și să faciliteze măsuri de remediere rapidă din partea statelor membre; consideră că valoarea controalelor neanunțate la fața locului, în contextul mecanismului de evaluare Schengen, ar putea fi sporită dacă aceste controale ar fi cu adevărat neanunțate (să nu se mai transmită o informare cu 24 de ore înainte);

26.

reamintește că Parlamentul ar trebui să fie informat imediat și pe deplin cu privire la orice propunere de modificare sau de înlocuire a mecanismului de evaluare Schengen; subliniază că Comisia ar trebui să realizeze o revizuire a funcționării mecanismului de evaluare Schengen în termen de șase luni de la adoptarea tuturor rapoartelor de evaluare referitoare la evaluările vizate de primul program multianual de evaluare și să o transmită Parlamentului;

27.

insistă asupra dezvoltării mecanismului de evaluare Schengen împreună cu instrumentul de evaluare a vulnerabilității astfel încât să se evite recăderi neprevăzute în gestionarea globală a frontierelor externe și să se amelioreze aceasta, să se îmbunătățească respectarea acquis-ului Schengen și a drepturilor fundamentale, inclusiv respectarea Convenției de la Geneva, care a fost semnată de toate statele membre, și să se faciliteze un control amănunțit și transparența între statele membre și instituțiile europene, în special Parlamentul; invită Comisia și statele membre să aloce suficiente resurse pentru punerea în aplicare și monitorizarea evaluărilor Schengen și evaluările vulnerabilității; invită Comisia să organizeze vizite cu adevărat neanunțate la fața locului, la frontierele interne, și să evalueze natura și impactul măsurilor în vigoare;

28.

invită autoritățile competente din statele membre să amelioreze colectarea de informații și date statistice privind gestionarea la nivel național a resurselor și capabilităților legate de controlul la frontiere; invită statele membre să pună la dispoziție, în timp util, toate informațiile necesare pentru mecanismul de evaluare a vulnerabilității;

29.

invită statele membre, în special pe cele afectate în mod direct, să pregătească și să testeze în mod adecvat planurile de urgență necesare pentru a atenua situațiile de niveluri crescute ale migrației, precum și să mărească capacitatea de înregistrare și de cazare în cazul unor astfel de evenimente; invită statele membre să își îmbunătățească capabilitățile de depistare a documentelor falsificate și a intrărilor ilegale, respectând pe deplin principiul nereturnării și drepturile fundamentale; solicită eforturi concertate în materie de combatere a traficului de persoane și a terorismului, în special pentru a identifica organizațiile criminale și sursele de finanțare ale acestora în mod mai eficace;

30.

subliniază că un acces legal și sigur pe teritoriul UE, inclusiv la frontierele externe ale spațiului Schengen, va contribui la stabilitatea globală a spațiului Schengen;

31.

consideră că stadiul actual de implementare al strategiei GIF este inadecvat; solicită Comisiei și Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă să sprijine statele membre în eforturile acestora de a îndeplini cerințele prevăzute în Regulamentul Frontex și să înceapă evaluările tematice ale GIF în statele membre în timp util; invită statele membre să își alinieze gestionarea frontierelor la conceptul GIF prin aplicarea unei abordări cuprinzătoare a gestionării frontierelor, pornind de la principiile sale fundamentale de bază și în special prin garantarea respectării depline a drepturilor fundamentale, acordând o atenție deosebită grupurilor vulnerabile și minorilor în cadrul tuturor activitățile de gestionare a frontierelor și de returnare, inclusiv respectarea principiul nereturnării; subliniază că este necesar să se asigure punerea în aplicare deplină a strategiei GIF la nivel european și național și respectarea convențiilor internaționale, consolidându-se, astfel, gestionarea frontierelor externe și totodată respectarea drepturilor fundamentale;

32.

insistă asupra necesității de a se introduce rapid strategia GIF în totalitate, așa cum s-a convenit între instituții, precum și strategia tehnică și operațională a Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și strategiile naționale ulterioare ale statelor membre; este pe deplin conștient de incoerențele în ceea ce privește punerea în aplicare a strategiei GIF în statele membre și subliniază faptul că executarea completă a strategiei GIF în toate statele membre este esențială pentru buna funcționare a spațiului Schengen;

33.

solicită Comisiei să adopte o propunere legislativă de modificare a Regulamentului Eurosur, având în vedere deficiențele majore întâmpinate în punerea în aplicare a prezentului regulament și consideră că o astfel de propunere ar trebui să încurajeze o mai mare utilizare a Eurosur pentru stimularea și sprijinirea schimbului de informații, a analizei riscurilor și a operațiunilor de căutare și salvare;

34.

reiterează sprijinul Parlamentului pentru aderarea imediată a Bulgariei și a României la spațiul Schengen și pentru aderarea Croației, de îndată ce va îndeplini criteriile pentru aderare; solicită Consiliului să aprobe aderarea Bulgariei și a României la spațiul Schengen, în calitate de membri cu drepturi depline;

ALTE ASPECTE CARE AU UN IMPACT ASUPRA SPAȚIULUI SCHENGEN

35.

subliniază că situația actuală a Schengen și menținerea controalelor la frontierele interne nu sunt cauzate, în principal, de probleme legate de structura și normele spațiului Schengen în sine, ci mai degrabă de domeniile conexe ale acquis-ului, cum ar fi deficiențele apărute în sistemul european comun de azil, inclusiv lipsa de voință politică, de solidaritate și de partajare a responsabilității, Regulamentul Dublin, și gestionarea frontierelor externe;

Progresele realizate în soluționarea deficiențelor identificate

36.

subliniază sprijinul și măsurile de consolidare a capacităților luate pentru a combate cauzele profunde ale migrației neregulamentare și cu scopul de a îmbunătăți condițiile de trai în țările de origine;

37.

consideră că cooperarea cu țările terțe este un element de atenuare a circumstanțelor care provoacă migrația forțată și neregulamentară; subliniază caracterul global al măsurilor necesare pentru a atinge obiectivele dorite;

Deficiențe critice identificate

38.

regretă faptul că multe persoane au fost declarate decedate sau dispărute în Marea Mediterană în ultimii ani; subliniază, de asemenea, faptul că operațiunile de căutare și salvare reprezintă o componentă individuală a gestionării integrate a frontierelor europene, astfel cum se prevede în Regulamentul Frontex; consideră că o reacție constantă, consistentă și eficientă a Uniunii în operațiunile de căutare și salvare pe mare este esențială pentru a preveni pierderea de vieți omenești pe mare; consideră că este esențial ca aspectele și capabilitățile adecvate de căutare și salvare pe mare să fie integrate în toate activitățile de planificare operațională a supravegherii frontierelor maritime și în implementarea acestor operațiuni de către Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) nr. 656/2014;

39.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la punerea în aplicare a Regulamentului Frontex și subliniază necesitatea ca statele membre să respecte cerințele prevăzute în regulament, în special angajamentele privind un aport suficient de resurse umane și de echipamente tehnice la operațiunile comune și la rezerva de echipamente pentru reacție rapidă și să aloce resurse adecvate pentru implementarea evaluării privind vulnerabilitatea; își exprimă îngrijorarea privind resursele și planificarea financiară ale Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și estimările pe baza cărora sunt stabilite finanțările pentru operațiuni și contribuțiile solicitate de la statele membre; invită statele membre să garanteze o formare corespunzătoare privind drepturile fundamentale pentru polițiștii de frontieră naționali;

40.

consideră că cooperarea la nivel național între diferitele servicii de asigurare a respectării legii, forțele militare, polițiștii de frontieră, autoritățile vamale și autoritățile responsabile de operațiunile de căutare și salvare pe mare este adesea inadecvată, ceea ce conduce la fragmentarea conștientizării situațiilor și eficacitate scăzută; ia act de faptul că lipsa structurilor de cooperare poate conduce la măsuri ineficiente și/sau disproporționate; reamintește că măsurile bine intenționate adoptate la nivelul Uniunii, oricât de numeroase ar fi ele, nu pot compensa lipsa cooperării interne între autoritățile relevante din statele membre;

41.

ia act de crearea altor sisteme informatice majore, precum și de obiectivul de îmbunătățire a interoperabilității acestora, menținând, în același timp, garanțiile necesare, inclusiv în ceea ce privește protecția datelor și a vieții private;

42.

consideră că lucrările privind propunerile de interoperabilitate a sistemelor de informații trebuie să reprezinte o ocazie de a îmbunătăți și de a armoniza parțial sistemele informatice naționale și infrastructurile naționale în punctele de trecere a frontierei;

Acțiuni de întreprins

43.

încurajează agențiile și statele membre să implementeze în continuare operațiuni cu scopuri multiple și să se asigure că sunt luate măsurile corespunzătoare pentru a include printre acestea și operațiunile de căutare și salvare pe mare, prin utilizarea de active și resurse umane adecvate; încurajează Agenția să asigure implementarea unui mecanism de tratare a plângerilor, precum și resursele aferente și personal pentru a sprijini ofițerul pentru drepturile fundamentale;

44.

invită statele membre să asigure proceduri de returnare rapide și eficace, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale și în condiții umane și demne, de îndată ce se emite o decizie de returnare;

45.

constată că statele membre dispun de posibilitatea oferită de Directiva 2001/40/CE pentru a recunoaște și pentru a pune în aplicare o decizie de returnare luată de un alt stat membru, în loc de a lua o nouă decizie de repatriere sau de returnare a migrantului aflat în situație neregulamentară către primul stat membru emitent;

46.

invită statele membre să ia măsuri concrete pentru a asigura infrastructuri, cazare și condiții de trai adecvate pentru toți solicitanții de azil, mai ales luând în considerare nevoile minorilor neînsoțiți și ale familiilor cu minori, precum și ale femeilor în situații vulnerabile; invită statele membre să își alinieze centrele de cazare la cerințele și bunele practici internaționale și la normele și convențiile privind drepturile omului, pentru a răspunde cererii de capacitate, având în vedere faptul că luarea în custodie publică constituie o măsură la care se recurge în ultimă instanță și nu este în interesul superior al copilului, și să crească utilizarea unor măsuri alternative la luarea în custodie publică; solicită statelor membre să își onoreze angajamentele privind transferul, după cum a stabilit Consiliul European în septembrie 2015 și a reconfirmat Curtea de Justiție a Uniunii Europene în septembrie 2017, pentru a restabili ordinea în gestionarea migrației și a stimula solidaritatea și cooperarea la nivelul UE;

47.

invită statele membre să asigure caracterul independent al autorităților naționale de protecție a datelor, în special prin asigurarea de resurse financiare și de personal suficiente pentru îndeplinirea sarcinilor lor tot mai numeroase; solicită autorităților de control independente ale statelor membre să asigure auditarea necesară a sistemelor de informații și a utilizării acestora; invită statele membre să pună în aplicare mecanisme care să facă posibilă exercitarea drepturilor persoanelor vizate de a depune plângeri și de a-și solicita informațiile personale și să sensibilizeze publicul cu privire la sistemele informatice;

48.

insistă ca operațiunile cu scopuri multiple să fie realizate de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă pentru a asigura prezența activelor de căutare și salvare pe mare (prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 656/2014) în zonele relevante; reamintește că autoritățile naționale responsabile de paza frontierelor trebuie, de asemenea, să asigure resurse adecvate pentru operațiunile sale, în special pentru operațiunile de căutare și salvare; subliniază faptul că controlul la frontiere ar trebui să fie efectuat de un polițist de frontieră calificat sau sub supravegherea strictă a unei autorități competente;

49.

constată că Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă are un mandat mai amplu, pe care îl poate utiliza pentru a juca un rol mai activ în sprijinirea statelor membre în operațiunile coordonate de returnare;

50.

invită statele membre să dezvolte în continuare cooperarea polițienească transfrontalieră reciprocă prin evaluări ale amenințărilor, analize de risc și patrule comune; solicită punerea în aplicare deplină a Convenției de la Prüm și a Deciziei 2008/615/JAI a Consiliului și aderarea la modelul european de schimb de informații și la inițiativa suedeză; invită statele membre să își îmbunătățească structurile naționale de cooperare în domeniul asigurării respectării legii și de partajare a informațiilor și să amelioreze cooperarea practică, în special cu statele membre învecinate;

51.

reamintește prioritatea ridicată acordată reformării sistemului european comun de azil (SECA) ca parte a abordării holistice pentru abordarea provocărilor legate de politicile privind refugiații, solicitanții de azil și migranții, precum și a Agendei Comisiei privind migrația; reamintește că Parlamentul European a indicat în repetate rânduri că deschiderea rutelor legale pentru migranți și refugiați este cel mai bun mijloc de a combate traficul de persoane și, prin urmare, migrația neregulamentară; invită Consiliul să urmeze rapid exemplul Parlamentului și să adopte un mandat de negociere pentru fiecare propunere în acest sens, în special în ceea ce privește Regulamentul de la Dublin; subliniază că noua Agenție a Uniunii Europene pentru Azil nu a fost încă aprobată și îndeamnă Consiliul să deblocheze de urgență acest dosar;

52.

insistă asupra necesității de a consolida securizarea cărților de identitate eliberate de statele membre pentru cetățenii UE; invită așadar Comisia să propună, astfel cum este deja cazul pentru pașapoarte, normele pentru elementele de securitate și elementele biometrice integrate în cărțile de identitate;

o

o o

53.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor naționale și Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă.

(1)  JO L 251, 16.9.2016, p. 1.

(2)  JO L 135, 24.5.2016, p. 53.

(3)  JO L 295, 6.11.2013, p. 11.

(4)  Wouter van Ballegooij, The Cost of Non-Schengen: Civil Liberties, Justice and Home Affairs aspects, Cost of Non-Europe Report, Unitatea pentru valoarea adăugată europeană, 2016, pag. 32

(5)  JO C 380 E, 11.12.2012, p. 160.


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/114


P8_TA(2018)0229

Norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității

Rezoluția Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității (2016/2328(INI))

(2020/C 76/13)

Parlamentul European,

având în vedere articolele 2 și 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 8, 10, 18, 19, 21, 79 și 82 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

având în vedere articolele 3, 6, 20, 21, 23, 24, 41 și 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO),

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 1948,

având în vedere Convenția ONU din 1989 cu privire la drepturile copilului,

având în vedere Convenția ONU din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW),

având în vedere Declarația privind principiile fundamentale ale justiției pentru victimele criminalității și ale abuzului de putere, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 29 noiembrie 1985,

având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul ) și Deciziile (UE) 2017/865 (1) și (UE) 2017/866 din 11 mai 2017 (2) ale Consiliului privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice,

având în vedere Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei CM/Rec(2006)8 din 14 iunie 2006 către statele membre privind acordarea de asistență victimelor criminalității,

având în vedere Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei CM/Rec (2010)5 din 31 martie 2010 către statele membre privind măsurile de combatere a discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen,

având în vedere Decizia-cadru a Consiliului 2001/220/JAI din 15 martie 2001 privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale (3),

având în vedere Concluziile Consiliului din 6 decembrie 2013 privind combaterea infracțiunilor motivate de ură în UE și Concluziile Consiliului din 5 iunie 2014 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor, inclusiv a mutilării genitale a femeilor,

având în vedere Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2017 privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului (4),

având în vedere Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale (5),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 606/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă (6),

având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului (7),

având în vedere Directiva 2011/99/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind ordinul european de protecție (8),

având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului (9),

având în vedere Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului (10),

având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2017 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile (11),

având în vedere Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană (12),

având în vedere Directiva 2004/80/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind despăgubirea victimelor infracționalității (13),

având în vedere studiul intitulat „How can the EU and the Member States better help victims of terrorism?” (Cum pot UE și statele sale membre îmbunătăți ajutorul acordat victimelor terorismului?), publicat în septembrie 2017 de către Departamentul său tematic „Drepturile cetățenilor și afaceri constituționale”,

având în vedere sondajul realizat de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) intitulat „Second European Union minorities and discrimination survey'” („Cel de-al doilea sondaj privind minoritățile și discriminarea în Uniunea Europeană”), publicat în decembrie 2017,

având în vedere studiul FRA intitulat „Child-friendly justice – Perspectives and experiences of children involved in judicial proceedings as victims, witnesses or parties in nine EU Member States” (Justiția în interesul copilului – perspectivele și experiențele copiilor implicați în proceduri judiciare în calitate de victime, martori sau părți în nouă state membre ale UE), publicat în februarie 2017,

având în vedere Raportul FRA privind drepturile fundamentale 2017, publicat în mai 2017,

având în vedere Raportul FRA privind drepturile fundamentale 2016, publicat în mai 2016,

având în vedere studiul FRA intitulat „Victims of crime in the EU: the extent and nature of support for victims” (Victimele criminalității în Uniunea Europeană: amploarea și natura sprijinului acordat victimelor), publicat în ianuarie 2015,

având în vedere studiu FRA intitulat „Severe labour exploitation: workers moving within or into the European Union” (Exploatarea gravă prin muncă: lucrătorii care se deplasează în interiorul UE sau care pătrund în UE), publicat în iunie 2015,

având în vedere raportul FRA intitulat „Violența împotriva femeilor: un sondaj la nivelul UE”, publicat în martie 2014,

având în vedere raportul referitor la proiectul IVOR, intitulat „Implementing Victim-oriented reform of the criminal justice system in the EU” (Punerea în aplicare a unei reforme a sistemului de justiție penală din UE, axată pe victime), publicat la 6 mai 2016,

având în vedere raportul elaborat de Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE), intitulat „An analysis of the Victims’ Rights Directive from a gender perspective” (O analiză dintr-o perspectivă de gen a Directivei privind drepturile victimelor),

având în vedere principiile de la Yogyakarta plus 10 din 10 noiembrie 2017 referitoare la principiile și obligațiile statelor privind aplicarea dreptului internațional al drepturilor omului în ceea ce privește orientarea sexuală, identitatea de gen, exprimarea de gen și caracteristicile sexuale,

având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, de către Uniunea Europeană, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (14),

având în vedere evaluarea implementării la nivel european a Directivei 2012/29/UE, realizată de Unitatea de evaluare ex post din cadrul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European,

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă, precum și anexa 3 la aceasta,

având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, desfășurate în temeiul articolului 55 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0168/2018),

A.

întrucât Directiva 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității („Directiva privind drepturile victimelor”) urmărește să confere victimelor o poziție centrală în cadrul sistemului de justiție penală și să consolideze drepturile victimelor criminalității, astfel încât să poată fi garantat un nivel uniform de protecție a drepturilor victimelor, indiferent de locul în care a fost comisă infracțiunea, de cetățenia victimelor sau de situația de ședere în care se află acestea;

B.

întrucât, potrivit situației din septembrie 2017, 23 dintre cele 27 de state membre au transpus Directiva privind drepturile victimelor în legislația națională; întrucât Comisia a inițiat 16 proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre care nu au pus încă pe deplin în practică dispozițiile prevăzute de directivă; întrucât dispozițiile directivei au făcut posibilă realizarea de progrese în ceea ce privește asistența acordată victimelor infracțiunilor în alte state membre; întrucât există încă deficiențe în cazurile transfrontaliere;

C.

întrucât există standarde și instrumente unificate la nivel european, de care pot beneficia cetățenii UE, însă victimele criminalității sunt încă tratate diferit în funcție de țară;

D.

întrucât, în pofida numeroaselor modificări introduse în statele membre, există în continuare numeroase situații în care victimele nu sunt informate cu privire la drepturile lor, ceea ce subminează eficacitatea Directivei privind drepturile victimelor pe teren, în special cerința privind accesibilitatea informațiilor;

E.

întrucât grupurile de sprijin pentru victime clasează nevoile victimelor (în afara sprijinului juridic) în patru categorii: dreptul la justiție, dreptul la demnitate, dreptul la adevăr și dreptul la memorie, ultimul reprezentând condamnarea necondiționată a terorismului;

F.

întrucât în unele state membre lipsesc serviciile de sprijinire a victimelor, care nu beneficiază de coordonare la nivel local, regional, național și internațional, ceea ce împiedică accesul victimelor la serviciile de sprijin existente;

G.

întrucât adăposturile, centrele și liniile de asistență telefonică pentru femei reprezintă factori de o importanță fundamentală pentru sprijinirea femeilor care sunt victime ale violenței și a copiilor acestora; întrucât în Europa nu există suficiente adăposturi și centre pentru femei; întrucât este nevoie urgentă de mai multe adăposturi, fiindcă acestea le oferă femeilor care au supraviețuit violenței domestice și copiilor lor siguranță, cazare, consiliere și sprijin; întrucât lipsa adăposturilor pentru femei poate pune în pericol vieți omenești;

H.

întrucât, în cazurile în care într-un stat membru are loc un atac terorist, iar victima are reședința în alt stat membru, cele două state membre ar trebui să colaboreze strâns pentru a facilita acordarea de asistență victimei;

I.

întrucât, dacă structurile guvernamentale și instituțiile naționale ar lua măsuri eficace de protecție a victimelor, cetățenii ar sprijini aceste instituții și ar avea încredere în ele, ceea ce le-ar îmbunătăți reputația;

J.

întrucât există o gamă largă de lucrători din domeniul sănătății care pot intra în contact cu victimele, în special cu victimele actelor de violență motivate de gen, și întrucât aceștia sunt adesea contactați într-o primă fază de către victimele care raportează o infracțiune; întrucât datele disponibile arată că lucrătorii din domeniul sănătății, cum ar fi medicii și alți specialiști din domeniul clinic, beneficiază de o formare limitată pentru a răspunde în mod eficace la violența de gen;

K.

întrucât femeile care sunt victime ale violenței de gen necesită întotdeauna un sprijin și o protecție speciale, din cauza vulnerabilității lor deosebite în fața victimizării secundare și a victimizării repetate;

L.

întrucât actele de violență și autorii acestora sunt în continuare denunțați în mod insuficient la nivelul UE, în special în cazul minorităților, al migranților, al persoanelor al căror statut de rezident este acela de persoană aflată în întreținere sau este precar, al persoanelor LGBTI, al infracțiunilor motivate de antisemitism, al abuzului sexual față de copii, al violenței domestice și bazate pe gen, al victimelor traficului de ființe umane și al victimelor muncii forțate; întrucât circa două treimi din femeile care sunt victime ale violenței de gen nu denunță aceste cazuri autorităților, deoarece se tem de represalii, rușine și stigmatizare socială;

M.

întrucât infracțiunile motivate de ură împotriva persoanelor LGBTI reprezintă o realitate în întreaga UE; întrucât aceste infracțiuni sunt insuficient denunțate și, prin urmare, drepturile victimelor nu sunt respectate;

N.

întrucât în studiul FRA intitulat „Making hate crime visible in the European Union: acknowledging victims’ rights” („Asigurarea vizibilității infracțiunilor motivate de ură în Uniunea Europeană: recunoașterea drepturilor victimelor” ) se afirmă că statutul de imigrant crește riscul de a deveni victima unei infracțiuni, independent de alți factori de risc cunoscuți;

O.

întrucât s-au înmulțit infracțiunile motivate de ură rasială împotriva migranților și a solicitanților de azil în toate statele membre; întrucât în foarte puține cazuri autorii ai acestor infracțiuni motivate de ură sunt aduși în fața justiției;

P.

întrucât, chiar dacă toate victimele unei infracțiuni beneficiază de drepturi egale fără discriminare, potrivit dispoziției de la articolul 1 din directivă, în realitate majoritatea statelor membre nu au instituit politici sau procese menite să asigure faptul că victimele fără forme legale pot raporta în condiții de siguranță exploatarea prin muncă, violența de gen, precum și alte forme de abuz, fără a risca sancțiuni legate de situația lor de imigrant; întrucât această realitate afectează în mod disproporționat femeile și fetele, care sunt expuse într-o măsură mai mare atât traficului de ființe umane, cât și exploatării sexuale; întrucât în sondajul FRA intitulat „Second European Union minorities and discrimination survey” („Cel de-al doilea sondaj privind minoritățile și discriminarea în Uniunea Europeană”) se afirmă că doar unul din opt respondenți a raportat sau a depus o plângere privind cel mai recent incident de discriminare cu care s-a confruntat din cauza apartenenței sale etnice sau a situației sale de imigrant;

Q.

întrucât la articolul 1 din directivă se stipulează că drepturile prevăzute de aceasta se aplică victimelor de o manieră nediscriminatorie, inclusiv în ceea ce privește situația acestora legată de reședință;

R.

întrucât campania #MeToo a scos în evidență faptul că sistemul de justiție nu le face dreptate în măsură adecvată femeilor și fetelor și nu le protejează suficient și că, prin urmare, victimele violenței de gen nu primesc sprijinul necesar;

S.

întrucât ratificarea și punerea în aplicare deplină a Convenției de la Istanbul asigură un cadru juridic european coerent pentru a preveni și combate violența împotriva femeilor și a proteja victimele acestei forme de violență; întrucât definiția violenței de gen ar trebui să se întemeieze pe Convenția de la Istanbul și, de asemenea, să recunoască natura structurală a violenței împotriva femeilor și a altor forme de violență de gen, precum și legătura acesteia cu inegalitatea dintre femei și bărbați, care rămâne larg răspândită în societate; întrucât violența în cadrul relațiilor apropiate trebuie să fie privită din perspectiva de gen, dat fiind că afectează în mod disproporționat femeile;

T.

întrucât femeile sunt persoanele cel mai puternic expuse la urmărirea în scopul hărțuirii, care este o formă obișnuită de violență de gen, și întrucât codurile penale din șapte state membre nu includ urmărirea în scopul hărțuirii ca o infracțiune specifică;

U.

întrucât trebuie să se acorde o atenție deosebită siguranței și protecției copiilor ale căror mame sunt victime ale violenței de gen și ale violenței domestice;

V.

întrucât deseori victimele nu sunt bine informate cu privire la proces și la rezultatele acestuia; întrucât, în prea multe cazuri, victimele află în mod neașteptat, din mass-media sau din alte surse externe, despre eliberarea unui infractor, deși ar trebui să fie informate despre aceasta de către autoritățile competente;

W.

întrucât victimele și membrii familiilor acestora nu sunt suficient de bine informați cu privire la drepturile lor atunci când infracțiunea s-a produs într-un alt stat membru decât cel în care victima își are reședința; întrucât fiecare stat membru are o definiție proprie a noțiunii de „victimă”; întrucât, drept urmare, sunt diferite și domeniile de aplicare ale legislațiilor interne (în unele cazuri incluzând și rudele apropiate);

X.

întrucât, pentru multe femei, numerele de linii de asistență telefonică ușor accesibile și mediatizate pe scară largă sunt primul pas către ajutorul și sprijinul de care au nevoie atunci când se confruntă cu situații de violență în cadrul relațiilor apropiate;

Y.

întrucât doar 27% din europeni sunt familiarizați cu numărul de telefon european pentru apeluri de urgență 112; întrucât, deocamdată, nu toți au acces la acest număr;

Z.

întrucât în multe cazuri victima este și cel mai important martor la proces și trebuie să fie protejată împotriva unor posibile represalii sau amenințări din partea autorului infracțiunii, inclusiv prin prevenirea unei victimizări secundare sau repetate; întrucât declarațiile martorilor sunt esențiale pentru buna funcționare a sistemului justiției penale și pentru încrederea în acesta, precum și pentru anchetarea eficace și tragerea la răspundere a criminalității organizate și a grupurilor teroriste, astfel încât să ducă la desființarea acestora; întrucât statele membre ar trebui să ia măsuri adecvate pentru protecția eficace a martorilor și să îmbunătățească schimbul de bune practici și cooperarea internațională în acest domeniu;

AA.

întrucât au fost consemnate deficiențe în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei privind drepturile victimelor, în special în ceea ce privește:

asigurarea unor servicii corespunzătoare pentru victime, în conformitate cu nevoile lor specifice;

punerea în aplicare corespunzătoare a prevederilor referitoare la realizarea unei evaluări individuale a victimelor;

instituirea corespunzătoare a unor mecanisme care să-i permită presupusului autor al infracțiunii să obțină o copie a plângerii;

asigurarea unui acces egal al tuturor victimelor, inclusiv al persoanelor cu dizabilități, al persoanelor LGTBI, al copiilor care sunt victime, al victimelor violenței de gen, inclusiv ale violenței sexuale, și al victimelor infracțiunilor motivate de ură și ale crimelor „de onoare”, la serviciile de sprijinire a victimelor și la servicii de specialitate, indiferent de situația victimelor în ceea ce privește reședința;

garantarea aplicării în cauzele penale a unor proceduri rapide, eficiente și orientate către nevoile victimelor, care să țină seama de nevoile specifice ale celor mai vulnerabile categorii;

culegerea de informații privind cultura violenței, misoginismul și stereotipurile de gen și legăturile acestora cu incidența infracțiunilor motivate de ură;

informarea victimelor cu privire la situația penală sau procesuală a agresorilor lor;

AB.

întrucât victimele infracțiunilor afirmă constant că procesul de administrare a justiției prin care trec reprezintă în sine un tip de victimizare – o victimizare secundară sau o revictimizare; întrucât printre factorii care afectează modul în care victimele percep sistemul se numără modul în care sunt tratate pe parcursul procesului, precum și gradul de control și de acces participativ de care dispun;

AC.

întrucât victimele terorismului au suferit agresiuni al căror scop final era să aducă prejudicii societății sau unui grup mai mare pe care acestea îl reprezintă; întrucât aceste victime pot avea nevoie, prin urmare, de o atenție deosebită, de sprijin și recunoaștere socială, din cauza caracterului special al infracțiunii comise împotriva lor;

AD.

întrucât victimelor atentatelor teroriste de la Bruxelles din 2016 nu li s-au acordat anumite drepturi sau aceste drepturi nu au fost puse în aplicare în mod corespunzător, cum ar fi dreptul la ajutor financiar sau la despăgubiri, în conformitate cu dispozițiile Directivei privind drepturile victimelor,

Evaluarea punerii în aplicare a directivei

1.

regretă faptul că Comisia nu a prezentat un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la punerea în aplicare a Directivei privind drepturile victimelor până în noiembrie 2017, în conformitate cu articolul 29 din directivă; invită statele membre să coopereze și să trimită toate informațiile și datele statistice relevante Comisiei, pentru a-i facilita acesteia acțiunea de evaluare a punerii în aplicare a directivei;

2.

critică faptul că, la doi ani de la expirarea termenului-limită de transpunere, numai 23 dintre cele 27 de state membre au transpus în mod oficial Directiva privind drepturile victimelor, conform situației din septembrie 2017, și că, dintre acestea, unele s-au conformat doar parțial și aplică efectiv doar anumite dispoziții ale directivei;

3.

ia act de punerea în aplicare cu succes de către unele state membre a anumitor dispoziții din Directiva privind drepturile victimelor, mai exact:

dreptul de a beneficia de servicii de interpretare și traducere;

dreptul de a fi audiat;

protecția victimelor minore;

drepturile de care beneficiază victimele când depun o plângere;

dreptul de a primi informații încă de la primul contact cu o autoritate competentă;

4.

regretă totuși că există în continuare deficiențe importante în transpunerea și punerea în aplicare a directivei în numeroase state membre, în special în ceea ce privește:

complexitatea procedurilor pentru accesul la serviciile de sprijin și deficiențele sistemului de sprijinire a victimelor, inclusiv accesul insuficient la asistență juridică și la despăgubiri, lipsa unui sprijin financiar și a coordonării între servicii și inconsecvența mecanismelor de sesizare;

faptul că, deseori, nu sunt puse la dispoziție informații clare decât într-o singură limbă, ceea ce îngreunează de facto încercările victimelor de a obține protecție în străinătate, într-un alt stat membru;

lipsa unei baze legislative pentru cazurile transfrontaliere, care să permită protejarea drepturilor victimelor rezidente în alte state membre, precum și lipsa măsurilor menite să asigure faptul că reședința în altă țară sau situația de ședere incertă nu reprezintă obstacole în calea exercitării de către victime a drepturilor ce le sunt conferite de această directivă;

5.

subliniază că este indispensabil să se asigure faptul că primul contact cu victima se desfășoară în mod corespunzător, în special în cazul victimelor violenței de gen; observă, însă, că unele dintre victimele cele mai vulnerabile ale violenței de gen – cum ar fi minorii și victimele cu un nivel de instruire scăzut, cu dizabilități sau în vârstă, precum și (din motive lingvistice) migranții și victimele traficului de ființe umane – pot avea dificultăți în a înțelege informațiile care le sunt comunicate și, prin urmare, dreptul lor de a primi informații, prevăzut la articolul 4 din directivă, nu va putea fi exercitat pe deplin, ceea ce face necesară prezența unei persoane calificate care să le poată acorda asistență; constată că articolul 4 reprezintă unul dintre punctele forte ale directivei, deoarece ajută victimele să își exercite dreptul de a beneficia de sprijinul și protecția disponibile, așa cum se prevede în directivă;

6.

invită statele membre să promoveze accesul lesne la justiție și asistența juridică adecvată și gratuită, deoarece acest lucru contribuie în mod semnificativ la curmarea tăcerii și la întărirea încrederii victimelor în sistemul de justiție penală, scade riscul impunității și le permite victimelor să înceapă procesul de recuperare psihologică;

7.

solicită tuturor statelor membre să pună în aplicare și să execute în mod eficace dreptul la informare prevăzut la articolul 4 din Directiva privind drepturile victimelor, pentru toate victimele și potențialele victime; subliniază necesitatea de a îmbunătăți mecanismele de informare din statele membre, pentru a se garanta nu numai faptul că victimele își cunosc drepturile, ci și faptul că știu cui să se adreseze pentru a și le putea exercita; reamintește că primii specialiști care acordă asistență victimelor ar trebui să fie, în același timp, prima lor sursă de informare cu privire la drepturile lor și la programele concepute pentru a combate situațiile care duc la victimizare; subliniază că neinformarea victimei înainte, pe parcursul și după desfășurarea procedurilor penale duce la exercitarea neadecvată a drepturilor victimei și la un sentiment de nemulțumire față de sistemul de justiție și descurajează victimele să participe în mod activ la procedurile penale;

8.

regretă faptul că este în continuare prea ridicat numărul statelor membre care nu au transpus în legislația lor dispozițiile privind evaluarea individuală a victimelor, ceea ce reduce eficiența demersurilor de detectare și identificare a nevoilor specifice ale victimelor, a eforturilor de a le trata cu respect și demnitate și, în consecință, a eforturilor de a le acorda protecție în conformitate cu nevoile lor specifice;

9.

observă că netranspunerea directivei in legislațiile naționale din unele state membre înseamnă că cetățenii din statele membre respective sunt discriminați în procesul de protecție a drepturilor lor în calitate de cetățeni europeni;

10.

regretă faptul că Directiva privind drepturile victimelor limitează dreptul victimelor de a beneficia de asistență juridică, întrucât prevede că statele membre au obligația de a acorda asistență juridică doar în cazul în care victima are statutul juridic de parte în procedurile penale și stipulează faptul că condițiile sau normele procedurale în temeiul cărora victimele pot avea acces la asistență juridică sunt determinate de legislația națională; subliniază că aceste restricții pot avea implicații deosebit de grave pentru victimele violenței de gen care nu depun plângeri și ale căror cauze nu vor fi niciodată tratate în cadrul sistemului de justiție penală;

11.

constată că alte instrumente care prevăd adăugarea similară de elemente succesive drepturilor victimelor complică coerența cu Directiva privind drepturile victimelor;

12.

reamintește că cetățenii UE care sunt victime ale unor infracțiuni comise în alt stat membru și resortisanții țărilor terțe ar trebui de asemenea să poată să beneficieze de drepturile, sprijinul și protecția oferite de directivă, indiferent de situația lor de ședere, și că victimele infracțiunilor săvârșite într-un alt stat membru decât cel în care victima își are reședința pot depune o plângere la autoritățile competente din statul membru de reședință; constată, cu toate acestea, că acest drept este adesea subminat de incertitudinea dispozițiilor statelor membre privind extrateritorialitatea; solicită statelor membre să se asigure că situația de ședere nu este un criteriu pentru exercitarea deplină a drepturilor victimelor și să-și clarifice dispozițiile interne privind extrateritorialitatea; invită statele membre să le garanteze victimelor infracționalității nerezidente acces la servicii de sprijin și la informații privind drepturile de care se bucură și să adopte măsuri specifice axate în special pe drepturile tuturor victimelor de a beneficia de despăgubiri și pe drepturile lor în cadrul procedurilor penale; solicită statelor membre, în acest sens, să ia măsuri adecvate pentru a facilita cooperarea dintre autoritățile lor competente sau entitățile care acordă ajutor de specialitate, pentru a garanta accesul efectiv al victimelor la aceste informații și servicii;

13.

reamintește statelor membre că victimele care nu au o reședință legală ar trebui de asemenea să aibă acces la drepturi și servicii, inclusiv la adăposturi și la alte servicii de specialitate prevăzute de directivă, cum ar fi protecția juridică și sprijinul psihosocial și financiar din partea statelor membre, fără teama de a fi deportat; invită statele membre să adopte măsuri prin care să asigure disponibilitatea acestor drepturi și servicii fără nicio discriminare; salută măsurile adoptate de unele state membre de a le acorda victimelor fără forme legale, din motive umanitare, permise de ședere temporară pe durata procedurilor penale, fapt ce ar putea să încurajeze victimele să raporteze infracțiunile, combătând astfel climatul de impunitate; încurajează statele membre să adopte acte legislative care să le ofere victimelor al căror statut de rezident este acela de persoane aflate în întreținere căi de ieșire din situațiile de abuz, oferindu-le posibilitatea de a obține statut de rezident autonom; îndeamnă Comisia să încurajeze și să faciliteze schimbul și evaluarea bunelor practici existente între statele membre, incluzând punctele de vedere ale victimelor și ale societății civile;

Recomandări

Evaluarea individuală

14.

reamintește că unul dintre cele mai importante obiective ale Directivei privind drepturile victimelor este consolidarea poziției victimelor infracțiunilor pe întreg teritoriul UE și plasarea victimelor în centrul sistemului de justiție penală;

15.

invită statele membre să consolideze drepturile victimelor infracțiunilor motivate ură, inclusiv ale celor îndreptate împotriva persoanelor LGBTI sau ale infracțiunilor motivate de ură rasială;

16.

subliniază faptul că evaluările individuale sunt esențiale, conferindu-le victimelor autonomie prin informarea lor cu privire la drepturile lor și la dreptul de a lua decizii în cadrul procedurilor în care sunt implicate, iar în cazul minorilor, cu privire la dreptul lor de a avea acces la garanțiile procedurale specifice care li se aplică chiar de la începutul procedurii judiciare; invită statele membre să transpună în mod corespunzător în legislațiile lor dispozițiile privind evaluarea individuală și în timp util a victimelor, inclusiv, dacă este necesar, în cursul primului contact cu o autoritate competentă, aceasta fiind o etapă procedurală esențială pentru a detecta și a identifica nevoile specifice ale victimei și, prin urmare, pentru a asigura faptul că victimele beneficiază de o protecție specifică, adaptată nevoilor lor, și se evită victimizarea secundară și cea repetată, intimidarea și represaliile; subliniază că evaluarea individuală trebuie reexaminată periodic pentru a se stabili nevoile actuale de asistență și că victimele ar trebui să beneficieze de o reexaminare ulterioară, într-un interval de timp adecvat după producerea infracțiunii, pe baza cunoștințelor disponibile privind reacțiile la traume; reamintește că evaluarea individuală este necesară în special pentru victimele traficului de ființe umane și pentru copiii care sunt victime ale abuzului sexual, date fiind repercusiunile sociale, fizice și psihologice ale acestor infracțiuni; reamintește că evaluarea individuală trebuie să fie adaptată genului victimei, deoarece femeile și persoanele LGBTQI care sunt victime ale violenței de gen necesită o atenție și o protecție deosebite din cauza riscului ridicat de revictimizare și, prin urmare, ar trebi să li se asigure măsuri specifice și sprijin de specialitate;

Serviciile de sprijin pentru victime

17.

regretă dificultățile cu care se confruntă victimele pentru a putea beneficia de serviciile de sprijin; regretă că în unele state membre nu s-au înființat încă servicii de sprijin pentru victime; subliniază că serviciile de sprijin pentru victime ar trebui să fie asigurate pentru toate victimele peste tot în UE și ar trebui să fie accesibile chiar și atunci când o persoană nu a dovedit încă faptul că este victimă a unei infracțiuni sau înainte de inițierea unei proceduri sau acțiuni oficiale; invită statele membre să asigure existența unor adăposturi și centre pentru femei, precum și să sporească numărul acestora și să îmbunătățească accesul la ele, pentru a acorda ajutor victimelor-femei ale tuturor formelor de violență bazată pe gen și pentru a asigura accesul la aceste servicii pentru toate supraviețuitoarele actelor de violență; insistă asupra necesității de a extinde domeniul de cuprindere al acestor servicii, pentru a satisface mai bine nevoile tuturor femeilor, în special ale femeilor cu dizabilități și ale femeilor migrante, inclusiv ale femeilor migrante fără forme legale; subliniază că aceste servicii ar trebui să includă, de asemenea, un sprijin de specialitate ce nu ține de asigurarea unui adăpost, cum ar fi informare și consiliere, însoțire în instanță și servicii de proximitate; consideră că adăposturile pentru femei ar trebui să acorde asistență tuturor femeilor care se confruntă cu acte de violență în relațiile apropiate și ar trebui să fie disponibile gratuit, 24 de ore din 24 și 7 zile pe săptămână, pentru femei și copiii acestora, astfel încât femeile să se simtă în siguranță și să poată să denunțe actele de violență bazate pe gen;

18.

invită statele membre să acorde o atenție deosebită evaluării individuale a copiilor și a minorilor care sunt victime ale oricărui tip de infracțiune, în special ale traficului de ființe umane, inclusiv în scopul exploatării sexuale, ale violenței bazate pe gen și ale abuzului și exploatării sexuale; reamintește principiul conform căruia copiii care sunt victime au întotdeauna nevoi de protecție specifice, din cauza vulnerabilității lor, astfel cum se prevede la articolul 22 alineatul (4) din directivă; subliniază necesitatea de a trata copiii și tinerii care sunt victime în așa fel încât să se țină seama în mod corespunzător de vulnerabilitatea acestora;

Formarea profesională

19.

subliniază faptul că introducerea unor noi programe de formare la nivelul UE este de o importanță capitală pentru armonizarea și standardizarea procedurilor din statele membre si pentru asigurarea unui tratament egal al cetățenilor europeni;

20.

solicită statelor membre să asigure formarea specifică a persoanelor responsabile cu acordarea de asistență victimelor unor acte teroriste, precum și să prevadă resursele necesare pentru aceasta;

21.

invită Comisia și statele membre să instituie programe de formare și orientări care să țină cont de dimensiunea de gen pentru toți specialiștii implicați în tratarea cazurilor victimelor unor infracțiuni, cum ar fi juriști, funcționari de poliție, procurori, judecători, lucrători din domeniul sănătății, lucrători sociali și organizații ale societății civile; încurajează statele membre să folosească în mod adecvat posibilitățile de finanțare acordate de UE pentru astfel de măsuri de formare; invită statele membre să asigure în mod specific respectarea tuturor obligațiilor de formare pentru funcționarii de poliție, astfel încât aceștia să fie în măsură să efectueze evaluări individuale mai exacte și în timp util odată ce a fost comisă o infracțiune; invită statele membre să prevină victimizarea ulterioară sau victimizarea secundară cu care se confruntă victimele criminalității, să informeze victimele cu privire la drepturile lor și la serviciile de care pot beneficia și să le confere autonomia necesară ca mijloace de reducere a stresului posttraumatic; subliniază că o astfel de formare ar trebui, de asemenea, să fie inclusă în programele educaționale, în cooperare cu societatea civilă și cu ONG-urile, și că specialiștii implicați în tratarea cazurilor victimelor criminalității ar trebui să aibă posibilitatea de a participa, în mod periodic, la cursuri de formare specifice, cu scopul de a le dezvolta o mentalitate adecvată pentru a ține cont de caracteristicile și de nevoile specifice ale fiecărui tip de victimă, ceea ce îi va ajuta pe specialiști să prevină actele de violență și să ofere un sprijin adecvat grupurilor vulnerabile, cum ar fi copiii, femeile victime ale violenței de gen, victimele traficului de ființe umane, persoanele LGBTI și persoanele cu dizabilități; subliniază că formarea individuală este un element esențial pentru aplicarea efectivă a obiectivelor directivei; consideră că aceste măsuri de formare ar trebui să includă îndrumări cu privire la modalitățile de protecție a victimelor împotriva constrângerii, abuzului și violenței și de asigurare a respectării integrității fizice și mentale a acestora; consideră, în plus, că în cadrul tuturor ședințelor de formare trebuie să se pună accentul pe principiul nediscriminării, acesta fiind piatra de temelie a directivei;

22.

reamintește că victimele minore ale infracțiunilor sunt deosebit de vulnerabile și că ar trebui să se acorde o atenție deosebită formării specialiștilor care tratează cazurile victimelor minore ale infracțiunilor, în special cazurile de abuz sexual și exploatare sexuală, ținând seama și de nevoile specifice ale diferitelor grupuri de vârstă; subliniază că acești specialiști ar trebui să comunice de o manieră apropiată copiilor;

23.

încurajează Comisia să confere un sens practic zilei internaționale a victimelor terorismului, organizând cel puțin de două ori pe an o reuniune internațională dedicată în mod specific schimbului de experiențe și de bune practici între autoritățile locale, regionale și naționale din statele membre, precum și strângerii de mărturii ale victimelor; consideră că acest lucru va contribui la asigurarea unei transpuneri rapide, uniforme și integrale a directivei, la identificarea timpurie a problemelor comune întâmpinate în procesul aplicării acesteia și la instituirea unui proces de evaluare permanentă a capacității sale de a ridica gradul de sensibilizare, contribuind de asemenea cu o dimensiune operațională la manifestările de solidaritate și cu sprijin instituțional și social pentru victime;

24.

subliniază faptul că specialiștii din domeniul sănătății joacă un rol esențial în depistarea victimelor violenței domestice, deoarece violența împotriva femeilor în relațiile apropiate dăunează sănătății fizice și mintale pe termen lung; solicită statelor membre să garanteze că specialiștii din domeniul sănătății au acces la informații cu privire la serviciile de sprijin pentru victime și drepturile victimelor și să asigure o formare specifică pentru o gamă largă de specialiști din domeniul sănătății, inclusiv pentru generaliști, medicii specializați în acordarea de asistență de urgență, infirmiere și asistenți medicali, asistenții sociali din spitale și personalul de la recepție, în scopul de a-i oferi victimei un răspuns eficace, în special în cazurile de violență de gen, ceea ce le va permite specialiștilor din domeniul sănătății să depisteze posibilele cazuri de abuz și să încurajeze victimele-femei să se adreseze unei autorități competente;

Dimensiunea transfrontalieră

25.

invită statele membre să acorde sprijin financiar și asistență juridică membrilor de familie ai victimelor în cazurile în care a fost comisă o infracțiune gravă (de exemplu, în cazul în care victima a decedat sau este rănită grav) într-un alt stat membru decât cel în care victima își are reședința, în special în cazurile în care familia nu își permite să se deplaseze în statul membru respectiv pentru a participa la procedura judiciară sau să plătească pentru asistență psihologică sau pentru repatrierea victimei;

26.

invită statele membre să facă procedurile mai flexibile și să accelereze procesul de transmitere a hotărârilor judecătorești în cazurile de violență de gen pronunțate într-un stat, în special în cazul cuplurilor internaționale, astfel încât autoritățile din țările din care provin soții să poată acționa în consecință cât mai curând posibil și să împiedice acordarea custodiei copiilor unui tată acuzat de violență de gen într-o altă țară;

27.

invită Comisia și Consiliul să continue dezvoltarea drepturilor victimelor, pentru ca UE să poată juca un rol de lider în materie de protecție a drepturilor victimelor;

Drepturile procedurale

28.

subliniază importanța acordării de asistență juridică gratuită, garantând în același timp faptul că sarcinile administrative suportate de victimă sunt reduse cât mai mult;

29.

invită statele membre să prevadă, în special, o procedură confidențială și anonimă de denunțare a unei infracțiuni, în special în cazurile de abuz sexual și de abuz față de persoanele cu dizabilități și de minori, cu scopul de a monitoriza și evalua numărul de cazuri denunțate și de a le acorda victimelor fără forme legale posibilitatea de a depune plângeri fără teama de a suporta consecințele legate de statutul lor de imigrant;

30.

invită statele membre să ia mai multe măsuri de drept procesual penal care să garanteze protecția copiilor-victime, inclusiv nevoile specifice ale acestei categorii de victime în cazurile de violență de gen, îndeosebi în cazurile în care mama copilului este ucisă de către partenerul acesteia, pe parcursul întregii proceduri penale, iar ulterior să garanteze că aceștia primesc asistență și sprijin social și psihologic, evitând astfel expunerea copiilor-victime la victimizarea secundară; invită statele membre să adopte măsuri specifice pentru a îmbunătăți rolul liniilor de asistență telefonică naționale în contextul victimelor minore, dat fiind că denunțurile făcute chiar de copii sunt rare;

31.

invită statele membre să ia în considerare incidentele semnificative de violență de gen, inclusiv cele de violență domestică, atunci când decid cu privire la drepturile de custodie și de vizitare a copiilor și consideră că ar trebui să se ia în considerare și drepturile și nevoile martorilor-copii atunci când victimelor li se oferă protecție și servicii de asistență;

32.

reamintește statelor membre obligația de a asigura servicii de traducere și de interpretare gratuite, remarcând faptul că nepunerea la dispoziție a informațiilor în mai multe limbi poate constitui un obstacol pentru protecția eficace a victimei și o formă de discriminare a acesteia;

33.

îndeamnă Comisia și statele membre să se angajeze în mod activ în campanii de informare și să coopereze strâns în acest sens, pentru a spori gradul de sensibilizare al publicului cu privire la drepturile victimelor, astfel cum sunt stabilite de legislația UE, incluzând nevoile speciale ale copiilor-victime; subliniază faptul că aceste campanii de sensibilizare ar trebui organizate și în școli, pentru a-i informa pe copii cu privire la drepturile lor și pentru a le pune la dispoziție instrumente care să le permită să detecteze orice formă de infracțiune căreia i-ar putea fi victime sau la care ar putea fi martori; invită Comisia și statele membre să inițieze campanii de încurajare a femeilor și a persoanelor LGBTQI să denunțe orice fel de violență de gen, astfel încât să poată beneficia de protecție și de sprijinul de care au nevoie;

34.

invită statele membre să facă schimb de cele mai bune practici între funcționarii de poliție în ceea ce privește o abordare axată pe victimă în munca zilnică a acestora;

35.

invită statele membre să desfășoare activ, atât la nivel regional, cât și național, campanii de prevenire a violenței de gen și a victimizării repetate în sistemul judiciar și de către mass-media și să promoveze realizarea unei schimbări de mentalitate a opiniei publice, cu scopul de a evita atitudinile sau practicile de culpabilizare a victimei, care ar putea provoca traume suplimentare victimelor unor infracțiuni specifice, cum ar fi violența de gen sau abuzul sexual; invită statele membre să încurajeze sectorul privat, sectorul tehnologiei informației și mass-media să își folosească potențialul pentru a participa la prevenirea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice;

36.

invită statele membre să facă schimb de bune practici în vederea instituirii unor mecanisme pentru a încuraja și a facilita denunțarea de către victime a infracțiunilor comise împotriva lor;

37.

invită statele membre să stabilească măsuri specifice în cazul unui atac cu victime în masă, care să permită unui număr mare de victime să participe la procedurile penale;

38.

reamintește statelor membre că trebuie să se acorde o atenție specifică riscului de intimidare și de represalii și necesității de a proteja demnitatea și integritatea fizică a victimelor, inclusiv atunci când acestea sunt audiate și când depun mărturie, pentru a se stabili dacă și în ce măsură aceste persoane ar trebui să beneficieze de măsuri de protecție pe durata procedurilor penale;

39.

accentuează importanța obligației de a informa victimele cu privire la evoluția procedurii penale care îi vizează pe autorii infracțiunilor comise împotriva lor, în special în cazurile în care au fost pronunțate sau se execută pedepse cu închisoarea;

Perspectiva instituțională

40.

invită Comisia să își îndeplinească obligațiile de raportare prevăzute în directivă;

41.

accentuează importanța existenței unor date defalcate, pertinente și comparabile referitoare la toate tipurile de infracțiuni, în special atunci când este vorba de violență împotriva femeilor și de trafic de persoane, pentru a asigura o mai bună înțelegere a problemei și pentru a face cunoscute, a evalua și a ameliora acțiunile statelor membre de sprijinire a victimelor;

42.

invită Comisia să contracareze deficiențele de ordin judiciar și practic în punerea în aplicare a acestei directive printr-o coordonare adecvată a diverselor instrumente de protecție a victimelor instituite la nivelul UE, cum ar fi Directiva 2011/99/UE privind ordinul european de protecție, Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, Directiva 2011/93/UE privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile, precum și Directiva 2014/42/UE privind înghețarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunilor săvârșite în Uniunea Europeană; invită toate statele membre și UE să ratifice și să aplice pe deplin Convenția de la Istanbul a Consiliului Europei (15), pentru a preveni și combate violența împotriva femeilor și a fetelor, și să pună în aplicare în mod coerent aceste instrumente importante pentru a le garanta pe deplin victimelor din UE drepturile ce le revin;

43.

solicită Comisiei să includă în procesul de monitorizare și raportare analize sectoriale și să asigure aplicarea uniformă a directivei, pentru a proteja toate victimele, indiferent de motivele victimizării sau de caracteristicile lor specifice, precum rasa, culoarea, religia, sexul, identitatea de gen, exprimarea de gen, orientarea sexuală, caracteristicile sexuale, dizabilitatea, statutul de migrant sau orice alt statut;

44.

reamintește că membrii de familie ai victimelor sunt incluși în definiția termenului de „victimă” și invită statele membre să interpreteze noțiunea de „membru de familie” – precum și alți termeni-cheie, cum ar fi „deosebit de vulnerabil(ă)” – în sens larg, în așa fel încât să nu limiteze în mod inutil lista potențialilor titulari ai drepturilor;

45.

invită statele membre să pună în aplicare măsuri prin care să se asigure că, în cadrul comunicărilor verbale și scrise, sunt respectate standardele referitoare la un limbaj ușor de înțeles, adaptat minorilor și persoanelor cu dizabilități, exprimat într-o limbă pe care victima o înțelege, astfel încât victimele să fie informate pe înțelesul lor, în mod corespunzător și precis cu privire la drepturile lor înaintea începerii procedurilor penale, pe durata acestora și după încheierea lor;

46.

solicită statelor membre să se asigure că, atunci când exercitarea drepturilor este limitată în timp, se ține cont de întârzierile cauzate de dificultățile de traducere și de interpretare;

47.

având în vedere faptul că este vorba despre o formă de violență de gen ce impune măsuri de prevenire specifice, invită cele șapte state membre care nu au făcut încă acest lucru să includă urmărirea în scopul hărțuirii în categoria infracțiunilor, astfel cum se cere la articolul 34 din Convenția de la Istanbul, pe baza dispozițiilor aplicabile din Directiva privind drepturile victimelor referitoare la dreptul la viața privată, dreptul la protecție și, în special, dreptul de a evita contactul cu autorul infracțiunii sau cu alți eventuali făptași sau complici;

48.

solicită statelor membre să prevină victimizarea suplimentară provocată de umilire și de atacurile de onoare la adresa victimei de unele elemente ale societății apropiate de atacatorul inițial; reamintește că astfel de acte constituie o victimizare suplimentară și nu trebuie să fie protejate de dreptul la libertatea de exprimare, după cum se prevede la articolul 10 alineatul 2 din Convenția europeană a drepturilor omului și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (16);

49.

invită statele membre să se asigure că, după comiterea unui atac, este pusă în funcțiune o linie telefonică de urgență pentru a facilita informarea, sau, de preferință, că acest serviciu este încorporat în serviciile oferite de numărul european de urgență 112, precum și că se adoptă măsurile necesare pentru ca asistența să fie acordată în limbi străine; prin urmare, invită toate statele membre să transpună de urgență în legislația lor articolul 22 din Directiva privind drepturile victimelor;

50.

invită statele membre să se asigure că, în cazul în care victima unui act terorist nu își are reședința în statul membru în care a avut loc actul, statul membru respectiv ar trebui să coopereze cu statul membru de reședință pentru a facilita acordarea de asistență victimei;

51.

solicită statelor membre să asigure o linie telefonică de asistență deschisă non stop și gratuită, accesibilă la nivel național, pentru femeile și persoanele LGBTQI victime ale violenței de gen;

52.

invită statele membre să garanteze faptul că serviciile de sprijin pentru victime acordă sprijinul necesar înainte de începerea procedurilor penale, pe parcursul lor și după încheierea acestora, inclusiv asistență psihologică; subliniază rolul important al societății civile în sprijinirea victimelor; consideră, însă, că guvernele nu trebuie să se bazeze exclusiv pe ONG-uri pentru a le asigura victimelor servicii esențiale de sprijin („accentul pe voluntariat”); insistă ca statele membre să asigure majorarea finanțării și a resurselor pentru ONG-urile care își desfășoară activitatea în domeniul drepturilor femeilor și al drepturilor victimelor și să creeze o capacitate de dezvoltare a mecanismelor de sprijinire a victimelor, cu implicarea autorităților de aplicare a legii, a serviciilor sociale și de sănătate și a societății civile;

53.

solicită statelor membre să prevadă în planificarea acțiunilor de răspuns de urgență măsuri de sprijin specific pentru victimele terorismului, astfel încât să se asigure servicii de asistență corespunzătoare atât imediat după un atac, dar și pe termen lung;

54.

solicită statelor membre să stabilească măsuri specifice pentru a asigura informarea victimelor care nu au reședința pe teritoriul statului membru în care a avut loc atacul terorist; consideră că aceste măsuri trebuie să se axeze în special pe drepturile victimelor nerezidente în cadrul procedurilor penale și pe dreptul la despăgubire;

55.

invită toate statele membre să combată impunitatea în toate situațiile și să se asigure că făptașii sunt aduși în fața justiției, pentru ca victimele să se simtă protejate; invită, de asemenea, toate statele membre să lucreze la nivel trans-sectorial pentru a identifica și combate factorii sistemici care contribuie la victimizarea repetată a persoanelor aflate în situații vulnerabile și/sau care se confruntă cu un nivel ridicat de discriminare, întrucât, în caz contrar, procesul de recuperare psihologică a victimelor ar putea fi afectat în mod grav;

56.

invită statele membre să instituie mecanisme juridice pentru a transfera în domeniul penal glorificarea actelor teroriste, atunci când aceasta conduce la umilirea victimelor și la victimizarea secundară, prejudiciind demnitatea și procesul de recuperare a victimei;

57.

consideră că victimele terorismului trebuie să ocupe o poziție centrală în societatea europeană, ca simbol al apărării pluralismului democratic; solicită în acest scop organizarea de conferințe, memoriale și crearea de materiale audiovizuale, pentru a-i sensibiliza pe cetățenii europeni, precum și crearea unui registru european al victimelor, de uz administrativ;

58.

invită statele membre să asigure o protecție mai bună pentru victimele violenței de gen, inclusiv pentru victimele violenței sexuale, ca mijloc de a îmbunătăți accesul la justiție și de a eficientiza procedurile penale;

59.

amintește natura specifică a victimelor terorismului, acestea încadrându-se într-o categorie separată și având nevoi speciale; solicită Comisiei să elaboreze o directivă specifică privind protecția victimelor terorismului;

60.

invită statele membre să garanteze servicii de sprijin, cum sunt serviciile de asistență și consiliere pentru depășirea traumelor, precum și accesul la serviciile de sănătate necesare, inclusiv de sănătate sexuală și a reproducerii, ca parte a sprijinului specific destinat victimelor cu nevoi speciale, cum ar fi copiii, femeile victime ale violenței de gen, victimele traficului de ființe umane, persoanele LGBTI și persoanele cu dizabilități;

61.

invită statele membre să instituie mecanisme adecvate de control al calității pentru a evalua dacă au îndeplinit cerințele legate de standardele de includere a dimensiunii de gen și de adaptare la nevoile femeilor și ale copiilor și referitoare la măsurile care trebuie adoptate de către serviciile de sprijinire a victimelor pentru a încuraja denunțarea infracțiunilor și a proteja în mod eficace victimele;

62.

invită statele membre să ofere sprijin victimelor pentru a le permite să facă față aspectelor juridice, financiare și practice, precum și riscului de victimizare ulterioară;

63.

invită Comisia să pună în evidență posibila utilizare a proiectului „InfoVictims”, finanțat de UE, ca instrument de informare a victimelor în legătură cu procedurile penale, folosind diverse mijloace de comunicare, cum ar fi broșuri și afișe; consideră că acest proiect încurajează schimbul de bune practici pentru informarea victimelor infracțiunilor;

64.

invită statele membre să instituie mecanisme coordonate pentru a colecta informații privind victimele atacurilor teroriste care pot avea loc pe teritoriul lor și pentru a pune la dispoziția victimelor, prin crearea și dezvoltarea unui ghișeu unic, un portal internet și o linie telefonică de urgență sau alte mijloace de comunicare, cum ar fi instrumentele de e-mail sau de mesagerie multimedia, asigurând accesul la informații securizate, personalizate, specifice și pertinente, în conformitate cu nevoile utilizatorului, cu un serviciu de sprijin confidențial, gratuit și ușor accesibil; subliniază că acest serviciu de sprijin trebuie să fie în măsură să acorde asistență și sprijin victimelor terorismului în conformitate cu nevoile lor specifice, cum ar fi sprijin emoțional și psihologic, precum și sfaturi și informații privind orice chestiune de ordin juridic, practic sau financiar, trebuie să fie în măsură să acorde asistență victimelor preluând legătura cu diverse servicii administrative și, dacă este necesar, să le reprezinte în această privință imediat după producerea atacului și în timpul eventualelor proceduri penale, precum și asistență în ceea ce privește procedurile naționale de depunere a cererilor pentru despăgubiri;

65.

invită statele membre să adopte măsuri adecvate pentru a evita, pe cât posibil, invadarea vieții private a victimei și a membrilor familiei acesteia, în special pe parcursul investigațiilor și a procedurilor judiciare;

66.

invită Comisia să transforme actualul portal e-Justice într-o platformă mai ușor de folosit, care să le asigure victimelor informații concise și ușor de înțeles referitoare la drepturile lor și la procedurile de urmat;

67.

invită statele membre să colaboreze, respectând pe deplin libertatea de exprimare, cu mass-media și cu jurnaliștii pentru ca aceștia să adopte măsuri de autoreglementare după survenirea unui atac terorist, cu scopul de a garanta protecția vieții private a victimelor și a membrilor familiilor acestora, și, în plus, să recunoască importanța cooperării cu serviciile specializate care acordă asistență și sprijin victimelor, pentru a ajuta victimele să facă față atenției acordate de mass-media;

68.

invită statele membre să instituie mecanisme de coordonare pentru a asigura, în cadrul serviciilor de sprijinire a victimelor, o tranziție eficace de la asistența de urgență, care să ia în considerare dimensiunea de gen, acordată imediat după comiterea unei infracțiuni, la asistența pe termen lung de care au nevoie victimele; observă că este necesară includerea autorităților locale și regionale, care le oferă victimelor majoritatea serviciilor de asistență, în toate etapele de planificare, luare a deciziilor și punere în aplicare; subliniază că aceste mecanisme ar trebui să asigure în special îndreptarea victimelor către serviciile pe termen lung, care sunt acordate de către diferite entități ce intervin în diferite etape; consideră că aceste mecanisme ar trebui, de asemenea, să aibă o dimensiune transfrontalieră pentru a asigura acordarea de servicii de sprijinire a victimelor și a garanta faptul că victimele își pot exercita dreptul de a primi informații, asistență și despăgubiri în statul lor de reședință atunci când infracțiunea a avut loc într-un alt stat membru decât cel în care acestea își au reședința;

69.

invită statele membre ca, în caz de atac terorist, să instituie un centru de coordonare care să reunească organizațiile și experții competenți pentru a asigura informații, sprijin și servicii practice victimelor și familiilor și rudelor lor; subliniază că aceste servicii ar trebui să fie confidențiale, gratuite și ușor accesibile tuturor victimelor terorismului și ar trebui să includă, în special:

(a)

sprijin emoțional și psihologic de specialitate, precum sprijin și consiliere de specialitate pentru depășirea traumelor, adaptate în mod specific nevoilor victimelor terorismului;

(b)

servicii de reabilitare profesională, care să ajute victimele ce au suferit vătămări și prejudicii să își găsească noi locuri de muncă sau să își schimbe activitatea profesională;

(c)

facilitarea legăturilor virtuale sigure cu alte victime și grupuri de sprijin administrate de victime;

(d)

servicii de sprijin în cadrul comunității;

(e)

servicii pentru informarea membrilor familiei cu privire la identificarea victimelor și a rămășițelor acestora și pentru repatrierea rămășițelor;

70.

regretă că, în comparație cu Convenția de la Istanbul, domeniul de aplicare al Directivei privind drepturile victimelor este mai limitat în ceea ce privește protecția victimelor violenței de gen (inclusiv a persoanelor afectate de MGF); în același timp, salută mecanismul de responsabilizare mai puternic din directivă și subliniază faptul că cele două instrumente ar trebui promovate împreună pentru a maximiza protecția oferită victimelor violenței de gen;

71.

încurajează statele membre să ofere materiale informative adecvate și asistență judiciară gratuită victimelor terorismului care sunt părți în cadrul unor proceduri penale, astfel încât acestea să poată obține o hotărâre privind despăgubirea;

72.

invită Comisia să propună crearea unui fond european de asistență pentru victimele actelor de terorism;

73.

invită statele membre să instituie:

a)

un site internet dedicat care să fie accesibil permanent și care să pună la dispoziție toate informațiile care au fost făcute publice cu privire la serviciile de asistență create ca urmare a unui atac terorist comis pe teritoriul lor, care să conțină următoarele informații ce trebuie puse la dispoziție de urgență: datele de contact ale organizațiilor responsabile pentru asigurarea de asistență și pentru informarea victimelor, membrilor familiilor și publicului larg în urma unui atac terorist, precum și informații privind atacul și măsurile adoptate ca urmare a atacului, inclusiv informații privind găsirea sau contactarea victimelor dispărute și măsuri pentru ajutorarea victimelor să se întoarcă acasă, care ar trebui să includă:

i.

modalitățile de recuperare a bunurilor pierdute ca urmare a unui atac;

ii.

reacțiile psihologice normale ale victimelor la un atac și îndrumarea victimelor în ceea ce privește modalitățile de atenuare a eventualelor reacții negative, precum și informații privind posibile vătămări neevidente, precum pierderea auzului;

iii.

informații privind înlocuirea documentelor de identitate;

iv.

informații privind obținerea de asistență financiară, despăgubiri sau prestații din partea guvernului;

v.

informații privind drepturile specifice ale victimelor terorismului și ale membrilor familiilor lor, inclusiv drepturile din cadrul procedurilor penale, în conformitate cu Directiva privind drepturile victimelor;

vi.

eventuale alte informații considerate necesare pentru a garanta că victimele sunt informate cu privire la drepturile lor, la siguranța lor sau la serviciile pe care le au la dispoziție;

b)

un site web cu acces privat, disponibil victimelor atacurilor teroriste și membrilor familiilor acestora, care să pună la dispoziția victimelor informații ce nu sunt disponibile publicului larg;

c)

proceduri pentru informarea membrilor familiilor cu privire la situația victimelor;

d)

colectarea unor informații uniforme referitoare la victime de către toate autoritățile și organizațiile care sunt responsabile de primirea, tratamentul și sprijinul victimelor; aceste informații trebuie să fie colectate în funcție de nevoile tuturor organizațiilor implicate în reacția la atacul terorist și în acordarea de asistență victimelor și familiilor lor;

74.

invită statele membre să instituie o rețea națională a serviciilor de sprijinire a victimelor pentru a intensifica cooperarea dintre aceste organizații și să instituie grupuri de lucru pentru a face schimb de bune practici, a concepe măsuri de formare și a îmbunătăți comunicarea dintre autorități și victimele infracțiunilor;

75.

invită Comisia să inițieze un dialog cu statele membre pentru a diminua diferențele foarte mari (17) în ceea ce privește compensațiile financiare acordate de către fiecare stat membru victimelor atentatelor teroriste;

76.

subliniază că este vital ca statele membre să răspundă victimelor infracțiunilor cu respect, sensibilitate și profesionalism, pentru a încuraja victimele infracțiunilor să comunice cu personalul însărcinat cu aplicarea legii sau cu personalul medical;

77.

invită statele membre să se asigure că numărul telefonic de urgență 112 este pe deplin accesibil persoanelor cu handicap și să organizeze campanii pentru a spori gradul de cunoaștere a acestei linii;

78.

repetă apelul adresat Comisiei să prezinte cât mai curând posibil o strategie europeană pentru prevenirea și combaterea tuturor formelor ale violenței de gen, care ar trebui să conțină un act legislativ pentru a sprijini statele membre în prevenirea și eliminarea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor, precum și a violenței de gen; repetă apelul adresat Consiliului să activeze clauza pasarelă, adoptând în unanimitate o decizie prin care violența împotriva femeilor și a fetelor (și alte forme ale violenței de gen) să fie inclusă în rândul infracțiunilor penale, în conformitate cu articolul 83 alineatul (1) din TFUE;

79.

invită statele membre să instituie mecanisme pentru recuperarea adecvată a plăților de despăgubire de la autorul infracțiunilor;

80.

invită statele membre să pună în aplicare în mod eficient, cu resurse economice și financiare suficiente și în deplină cooperare cu Comisia și cu alți actori vizați, inclusiv cu societatea civilă, toate dispozițiile din Directiva privind drepturile victimelor;

81.

invită Comisia să includă în Agenda europeană privind securitatea o măsură prioritară privind garantarea securității personale și protecția tuturor persoanelor împotriva violenței interpersonale și a violenței de gen;

o

o o

82.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)  JO L 131, 20.5.2017, p. 11.

(2)  JO L 131, 20.5.2017, p. 13.

(3)  JO L 82, 22.3.2001, p. 1.

(4)  JO L 88, 31.3.2017, p. 6.

(5)  JO L 132, 21.5.2016, p. 1.

(6)  JO L 181, 29.6.2013, p. 4.

(7)  JO L 315, 14.11.2012, p. 57.

(8)  JO L 338, 21.12.2011, p. 2.

(9)  JO L 101, 15.4.2011, p. 1.

(10)  JO L 335, 17.12.2011, p. 1.

(11)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0501.

(12)  JO L 127, 29.4.2014, p. 39.

(13)  JO L 261, 6.8.2004, p. 15.

(14)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0329.

(15)  A se vedea Rezoluția Parlamentului din 12 septembrie 2017 referitoare la încheierea Convenției de la Istanbul.

(16)  Hotărârea Camerei din 16 iulie 2009, cauza Féret/Belgia, C-573.

(17)  Compensațiile financiare naționale variază de la un euro simbolic în anumite state membre până la 250 000 de euro și mai mult în altele.


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/128


P8_TA(2018)0230

Raportul anual referitor la punerea în aplicare a politicii comerciale comune

Rezoluția Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la Raportul anual privind punerea în aplicare a politicii comerciale comune (2017/2070(INI))

(2020/C 76/14)

Parlamentul European,

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Comerț pentru toți: Către o politică comercială și de investiții mai responsabilă”,

având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la o nouă strategie inovatoare și de perspectivă privind comerțul și investițiile (1),

având în vedere Raportul Comisiei din 13 septembrie 2017 privind punerea în aplicare a strategiei de politică comercială „Comerț pentru toți” (COM(2017)0491),

având în vedere Raportul Comisiei din 9 noiembrie 2017 privind „Punerea în aplicare a acordurilor de liber schimb pentru perioada 1 ianuarie 2016 - 31 decembrie 2016” (COM(2017)0654),

având în vedere Rezoluția adoptată de Adunarea Generală a ONU la 25 septembrie 2015, intitulată „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”,

având în vedere discursul Președintelui Jean-Claude Juncker din 13 septembrie 2017 privind starea Uniunii în 2017,

având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2017 referitoare la negocierile multilaterale în vederea celei de a 11-a Conferințe ministeriale a OMC de la Buenos Aires, 10-13 decembrie 2017 (2),

având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la punerea în aplicare a recomandărilor Parlamentului din 2010 privind standardele sociale și de mediu, drepturile omului și responsabilitatea întreprinderilor (3),

având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2016 conținând recomandările Parlamentului European adresate Comisiei privind negocierile pe marginea Acordului privind comerțul cu servicii (TiSA) (4),

având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la impactul comerțului internațional și al politicilor comerciale ale UE asupra lanțurilor valorice globale (5),

având în vedere poziția sa adoptată în primă lectură la 15 noiembrie 2017 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1036 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene și a Regulamentului (UE) 2016/1037 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (6),

având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2017„Către o strategie în domeniul comerțului digital” (7),

având în vedere poziția sa în primă lectură din 16 martie 2017 privind adoptarea Regulamentului (UE) 2017/… al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor obligații de diligență necesară în cadrul lanțului de aprovizionare care revin importatorilor din Uniune de staniu, tantal și tungsten, de minereuri ale acestora și de aur provenind din zone de conflict și din zone cu risc ridicat (8),

având în vedere poziția sa în primă lectură din 4 octombrie 2016 privind adoptarea regulamentului (UE) 2016/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse și tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (9),

având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale (10),

având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 privind politica comercială internațională în contextul imperativelor legate de schimbările climatice (11),

având în vedere comunicarea Comisiei din 24 mai 2006, intitulată „Promovarea muncii decente pentru toți - contribuția UE la punerea în aplicare a agendei pentru muncă decentă în lume” (COM(2006)0249, SEC(2006)0643)),

având în vedere Rezoluția sa din 18 mai 2017 referitoare la punerea în aplicare a Acordului de liber schimb între Uniunea Europeană și Republica Coreea (12),

având în vedere Avizul 2/15 al Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 16 mai 2017 cu privire la competența Uniunii de a semna și încheia Acordul de liber schimb cu Singapore,

având în vedere studiul Comisiei din 15 noiembrie 2016 privind efectele cumulative ale viitoarelor acorduri comerciale asupra sectorului agroalimentar,

având în vedere articolele 2 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 14 iulie 2015 referitor la implementarea Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului (SWD(2015)0144),

având în vedere Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), în special articolul 4 alineatul (1), prin care se interzice sclavia și servitutea,

având în vedere articolele 207, 208 și 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0166/2018),

A.

întrucât politica comercială comună este alcătuită din acorduri comerciale și din instrumente legislative care trebuie să garanteze interesele comerciale ofensive și defensive ale Uniunii, să contribuie la creșterea durabilă și la crearea de locuri de muncă decente, să asigure respectarea normelor și standardelor europene, să garanteze dreptul la reglementare al statelor și bunăstarea cetățenilor, să promoveze valorile Uniunii, și întrucât respectarea acestor obiective presupune o bună orientare a politicii comerciale a Uniunii și o implementare și monitorizare deplină și eficace a acesteia într-o manieră mai echitabilă și mai transparentă;

B.

întrucât Uniunea s-a angajat să asigure coerența politicilor pentru dezvoltare în Consensul european privind dezvoltarea din 2017, urmărind să genereze o dezvoltare durabilă și să accelereze transformările punând accentul pe elemente transversale ale politicii de dezvoltare precum egalitatea de gen, tineretul, investițiile și comerțul, energia durabilă și acțiunile climatice, buna guvernanță, democrația, statul de drept și drepturile omului, migrația și mobilitatea, pentru a contribui prin toate politicile sale externe, inclusiv prin politica comercială comună, la obiectivele definite în Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite;

C.

întrucât Uniunea și-a asumat angajamentul de a promova locuri de muncă decente pentru toți, astfel cum este prevăzut în rezultatele summit-ului mondial al ONU din 2005 și în Declarația ministerială a Segmentului de nivel înalt al Consiliului Economic și Social al ONU din 2006, inclusiv prin relațiile sale comerciale; întrucât Consiliul European a subliniat în repetate rânduri importanța consolidării dimensiunii sociale a globalizării și a luării acesteia în considerare în diverse politici interne și externe și în cooperarea internațională;

D.

întrucât Uniunea este prima putere comercială mondială și cea mai mare piață unică din lume, precum și cel mai mare exportator mondial de bunuri și servicii, susținând 31 de milioane de locuri de muncă în Europa, ceea ce reprezintă cu 67 % mai mult față de numărul corespunzător înregistrat la mijlocul anilor ’90;

E.

întrucât Organizația Mondială a Comerțului (OMC) este singura organizație internațională din lume care se ocupă de normele comerciale globale pentru diferite zone economice sau state;

F.

întrucât etapa de implementare și de asigurare a punerii în aplicare este esențială și fundamentală pentru a garanta eficacitatea politicii comerciale a Uniunii;

G.

întrucât cetățenii Uniunii cer din ce în ce mai mult ca politica comercială a Uniunii să garanteze că bunurile care intră pe piața UE au fost produse în condiții decente și sustenabile;

H.

întrucât întreprinderile europene utilizează reducerile tarifare disponibile în cadrul acordurilor comerciale pentru aproximativ 70 % dintre exporturile lor care pot beneficia de acestea, în timp ce partenerii noștri le utilizează în circa 90 % dintre cazuri, și întrucât este esențial ca întreprinderile europene să utilizeze integral aceste avantaje, pentru a stimula ocuparea forței de muncă, creșterea și investițiile;

I.

întrucât IMM-urile sunt unul dintre motoarele economiei europene, reprezentând 30 % din exporturile Uniunii și 90 % din locurile de muncă de pe piață, și întrucât este esențial să facă parte integrantă din implementarea politicii comerciale a Uniunii, consolidând astfel rolul acesteia în materie de export, inovare și internaționalizare;

J.

întrucât Uniunea este cel mai mare exportator mondial de servicii, iar surplusul comercial al Uniunii din acest sector s-a înmulțit cu zece din 2000 și până în prezent, ajungând la peste 120 de miliarde de euro în 2016;

K.

întrucât trebuie oferite răspunsuri clare și precise la întrebările ridicate în cadrul dezbaterii publice pe tema politicii comerciale comune și a implementării acesteia;

L.

întrucât politica comercială comună, după cum sugerează strategia „Comerț pentru toți”, este o politică bazată pe valori, ce își propune să promoveze, printre altele, buna guvernanță, transparența, dezvoltarea durabilă și practicile comerciale loiale;

M.

întrucât politica comercială trebuie să fie coerentă cu politicile externă și internă ale Uniunii și în conformitate cu principiul coerenței politicii de dezvoltare pentru a asigura transparență și stabilitate în materie de reglementare, precum și condiții de concurență mai echitabile, ținând cont, printre altele, de obiectivele strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii,

Contextul actual al politicii comerciale

1.

reamintește că, de la publicarea strategiei „Comerț pentru toți”, contextul internațional a trecut prin schimbări profunde și trebuie înfruntate provocări noi în domeniul comerțului și sarcini concrete; este preocupat de prezența tot mai accentuată în întreaga lume a unor practici comerciale protecționiste care nu sunt compatibile cu normele OMC și își reafirmă sprijinul pentru un sistem comercial deschis, corect, echilibrat, sustenabil și bazat pe reguli;

2.

ia act de importanța economică în creștere a continentului asiatic, precum și de retragerea treptată a Statelor Unite din schimburile comerciale și de incertitudinea pentru comerțul internațional care decurge din acest fapt, și ia act inclusiv de criticile interne adresate politicii de comerț internațional și de apelul la comerț echitabil; invită Comisia să își ajusteze politica comercială pentru a putea aborda aceste evoluții și a da dovadă de mai multă reactivitate și responsabilitate, stabilind totodată o strategie pe termen mai lung, având în vedere aceste schimbări ale contextului internațional; subliniază că, în acest context global în schimbare, rolul UE în promovarea unei agende comerciale bazate pe valori este din ce în ce mai important pentru cetățenii europeni;

3.

subliniază importanța în creștere a serviciilor, în special a celor digitale, inclusiv servitizarea comerțului cu mărfuri (Modul 5), precum și a fluxului de date și a comerțului electronic în cadrul comerțului internațional; insistă asupra necesității de a consolida normele internaționale din domeniu în scopul de a garanta avantaje concrete pentru consumatorii europeni, un mai bun acces pe piețele străine pentru întreprinderile europene și respectarea drepturilor fundamentale peste tot în lume, inclusiv protecția datelor și confidențialitatea; subliniază că protecția datelor cu caracter personal nu are caracter negociabil în cadrul acordurilor comerciale, consideră că drepturile digitale ale cetățenilor ar trebui să fie promovate prin încheierea de acorduri comerciale și reamintește poziția sa privind protecția datelor și comerțul digital, astfel cum a fost exprimată în rezoluția sa intitulată „Către o strategie în domeniul comerțului digital”; subliniază că politica comercială a UE poate juca un rol important în eliminarea decalajului digital; încurajează Comisia să promoveze agenda comercială digitală în actualele și viitoarele negocieri de ALS și în cadrul OMC; solicită ca toate acordurile comerciale viitoare, inclusiv cele în curs de negociere în prezent, să includă capitole privind comerțul digital; solicită Comisiei să urmărească o strategie privind comerțul digital care să ia în considerare oportunitățile oferite întreprinderilor mici și mijlocii prin facilitarea accesului pe piețele globale;

4.

subliniază că ieșirea Regatului Unit din Uniune va avea consecințe asupra schimburilor comerciale interne și externe; invită Comisia să anticipeze impactul Brexitului asupra politicii comerciale a Uniunii și să garanteze continuitatea implementării politicii comerciale a UE și a relațiilor cu țările terțe, precum și modalități de găsire a unor soluții la angajamentele comune asumate în cadrul OMC;

5.

ia act de avizul 2/15 al CJUE din 16 mai 2017 privind ALS UE-Singapore, care stabilește că, în afara chestiunii legate de investițiile de portofoliu și a soluționării litigiilor dintre investitori și stat, acordul UE-Singapore ține de competența exclusivă a Uniunii; solicită Comisiei și Consiliului să clarifice cât mai curând posibil decizia lor privind structura viitoarelor ALS și să respecte pe deplin repartizarea competențelor între UE și statele sale membre în adoptarea directivelor supuse negocierii, în negocieri, în ceea ce privește temeiul juridic al propunerilor de semnat și încheiat și mai ales în ceea ce privește semnarea și încheierea de către Consiliu a acordurilor comerciale internaționale, pentru a nu amâna și mai mult acordurile deja încheiate cu partenerii comerciali, dar încă neratificate; reamintește că Parlamentul trebuie să fie implicat și pe deplin informat în timp util încă de la începutul tuturor negocierilor comerciale, înainte de adoptarea orientărilor pentru negociere cu privire la toate etapele acordării mandatului, negocierii și punerii în aplicare a acordurilor comerciale; solicită ca aranjamentele necesare să fie convenite prin intermediul unui acord interinstituțional în contextul acordului privind o mai bună legiferare;

6.

ia act de faptul că, în pofida retragerii Statelor Unite din negocieri, celelalte 11 state au reușit să ajungă la o înțelegere privind Acordul de parteneriat transpacific la 23 ianuarie 2018, la Tokio;

Stadiul programului de negocieri comerciale al Uniunii

7.

regretă faptul că nu s-a ajuns la niciun acord în cursul reuniunii ministeriale a OMC de la Buenos Aires; subliniază importanța economică și politică principală a sistemului multilateral și își reiterează sprijinul pentru sistem; solicită Uniunii să promoveze în mod activ propuneri de norme multilaterale actualizate, ținând seama de noile provocări derivate din lanțurile valorice globale, precum și să promoveze rolul central al OMC în sistemul comerțului mondial; salută intrarea în vigoare a Acordului privind facilitarea comerțului; salută extinderea derogării de la normele OMC pentru produsele farmaceutice pentru țările cele mai puțin dezvoltate până în 2033; regretă faptul că unele acorduri multilaterale nu sunt respectate și invită Comisia să depună mai multe eforturi în cadrul OMC pentru transpunerea efectivă în practică a normelor și acordurilor multilaterale; reamintește solicitările adresate anterior Comisiei, de a se implica în configurarea agendei OMC, în special în ceea ce privește responsabilitatea socială a întreprinderilor și comerțul și dezvoltarea durabilă; își reiterează preocuparea cu privire la noi blocaje ale SUA în ceea ce privește numirile în cadrul organului de apel al OMC și subliniază importanța unei bune funcționări a sistemului de soluționare a litigiilor în cadrul OMC; solicită Comisiei consolidarea cooperării cu partenerii noștri principali în abordarea concurenței neloiale și a practicilor protecționiste ale țărilor terțe;

8.

ia act de blocarea negocierilor multilaterale pe tema acordului privind comerțul cu servicii (TiSA) și a Acordului privind bunurile de mediu; solicită Uniunii să dea dovadă de spirit de inițiativă pentru a permite reluarea ambelor procese de negocieri, pe baza poziției Parlamentului European în ceea ce privește TiSA;

9.

subliniază că mai multe ALS, de exemplu cele cu Canada și Ecuador, dispozițiile din acordul de asociere UE-Ucraina privind acordul de liber schimb aprofundat și cuprinzător și mai multe acorduri de parteneriat economic (APE) cu țări africane au intrat în vigoare pe deplin sau în mod provizoriu și că au fost încheiate acorduri comerciale cu Singapore, Vietnam și Japonia de la lansarea strategiei „Comerț pentru toți”; subliniază că trebuie acordat un sprijin politic și administrativ suficient pentru a asigura convenirea acordurilor comerciale în termene corespunzătoare; susține actualul proces de actualizare a acordurilor cu Chile și Mexic; reamintește solicitarea sa de a începe negocierile cu Australia și Noua Zeelandă, ținându-se seama de pozițiile sale;

10.

evidențiază faptul că ar trebui promovate și intensificate în continuare relațiile comerciale și de investiții cu parteneri strategici ai UE, reciproc benefice; solicită reînnoirea eforturilor de stimulare a negocierilor cu privire la acordul cuprinzător în materie de investiții cu China, în special în ceea ce privește reciprocitatea în legătură cu tratamentul la accesul pe piață și progresele în materie de dezvoltare durabilă;

11.

subliniază că acordurile încheiate și negocierile bilaterale în curs și viitoare purtate de Uniune reprezintă posibilități de creștere prin accesul pe piețe și de eliminare a barierelor în calea comerțului; solicită Comisiei să colaboreze în mod continuu cu părțile interesate, pentru a-și evalua prioritățile în cadrul negocierilor în curs; reamintește că conținutul trebuie să prevaleze asupra ritmului negocierilor, că acestea trebuie să se desfășoare într-un spirit de reciprocitate și avantaje reciproce, că normele și standardele europene trebuie asigurate, evitându-se amenințările la adresa modelului social european și a mediului, și că serviciile publice, inclusiv serviciile de interes general și serviciile de interes economic general, precum și serviciile audiovizuale trebuie excluse, în conformitate cu articolele 14 și 106 TFUE și Protocolul nr. 26; subliniază faptul că, în toate negocierile comerciale, Comisia trebuie să se asigure că UE și autoritățile naționale și locale își păstrează pe deplin dreptul de a introduce, de a adopta, de a menține sau de a abroga orice măsură în ceea ce privește comandarea, organizarea, finanțarea și prestarea serviciilor publice, astfel cum a fost cazul și cu acordurile comerciale anterioare;

12.

invită Comisia și statele membre să revizuiască și, dacă este necesar, să actualizeze mandatele de negociere pentru negocierile comerciale în curs, o dată la cinci ani, pentru a le adapta la contextul în schimbare și la provocările care au evoluat, și să prevadă clauze de revizuire în acordurile comerciale, pentru a asigura punerea în aplicare cel mai eficace posibilă, precum și să le adapteze la contextul actual, cu condiția garantării unui control și a unei transparențe parlamentare complete;

13.

reamintește că Comisia a anunțat în mai multe rânduri lansarea negocierilor în materie de investiții cu Hong Kong și Taiwan și solicită Comisiei să încheie activitățile preparatorii pentru a putea lansa în mod formal negocierile privind acordurile de investiții cât mai curând posibil;

14.

reamintește importanța investițiilor interne și externe pentru economia europeană, precum și necesitatea garantării unei protecții a investitorilor europeni în străinătate; solicită Comisiei să își continue activitatea privind noul sistem jurisdicțional în materie de investiții, care trebuie, printre altele, să se axeze pe garantarea dreptului la reglementare al statelor și pe transparență și să prevadă un mecanism de recurs, norme stricte privind conflictul de interese, un cod de conduită; consideră că acest nou sistem trebuie să vizeze obligațiile investitorilor, să prevină exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, să păstreze dreptul de a reglementa în interes public și să evite relaxarea normativă, să garanteze egalitatea judiciară între investitori (cu o atenție deosebită acordată microîntreprinderilor și IMM-urilor), independența, transparența și responsabilitatea; să analizeze posibilitatea includerii unor dispoziții procedurale privind, printre altele, cererile reconvenționale în cazul în care investițiile care fac obiectul unei cereri au fost efectuate cu încălcarea legislației aplicabile, cu evitarea depunerii de cereri paralele în justiție, clarificând astfel relația cu instanțele naționale;

15.

solicită statelor membre să deblocheze în sfârșit procedura privind Convenția din Mauritius a Națiunilor Unite privind transparența în arbitrajul litigiilor între state și investitori realizat în baza tratatelor, acum, după ce CJUE a clarificat chestiuni legate de competență, iar Comisiei îi solicită să își dubleze eforturile în această privință; solicită, de asemenea, ca revizuirea clauzei de anterioritate pentru tratatele bilaterale de investiții gestionate de statele membre să aibă loc mai devreme de 2020;

16.

speră ca UE și statele sale membre să își consolideze angajamentul, în cadrul deliberărilor la nivelul ONU, privind un tratat cu caracter obligatoriu privind întreprinderile și drepturile omului;

17.

constată cu îngrijorare că încă nu a fost pusă în aplicare reforma privind regulile de origine, anunțată în strategia „Comerț pentru toți”; subliniază complexitatea normelor de origine și își reiterează cererea de a le actualiza, a le face mai ușor de aplicat și mai clare; subliniază angajamentul asumat la cea de-a 10-a Conferință ministerială Euromed în vederea finalizării revizuirii Convenției Pan-Euromed privind regulile de origine până la sfârșitul anului 2018; își reînnoiește solicitarea adresată Comisiei de a pregăti un raport în care să prezinte situația actuală a regulilor de origine, ținând cont de efectul cumulativ al acestora prin tratatele bilaterale;

18.

reamintește că trebuie să se acorde o atenție specială produselor agricole, precum și intereselor producătorilor și consumatorilor europeni la punerea în aplicare a politicii comerciale a Uniunii, în special având în vedere impactul cumulativ al tuturor acordurilor de liber schimb asupra sectorului; subliniază că acordurile comerciale pot să ofere perspective economice pentru sectorul agroalimentar, în special în cadrul acordului încheiat cu Japonia; constată că UE este cel mai mare exportator de produse agroalimentare din lume; reamintește că este important să se ajungă la un echilibru echitabil între protecția produselor agricole sensibile și promovarea intereselor ofensive ale Uniunii din perspectiva exporturilor agroalimentare, preconizând, printre altele, perioade de tranziție și cote adecvate, precum și, în unele cazuri, posibila excludere a produselor celor mai sensibile; reamintește că este esențial să se garanteze un nivel ridicat de norme sanitare și fitosanitare pe baza principiului precauției al UE, combătându-se, în același timp, orice tratament discriminatoriu în acest domeniu;

Principiul reciprocității ca pilon al politicii comerciale a Uniunii și garanție a unor condiții de concurență echitabile și loiale

19.

este convins că unul dintre principalele scopuri ale politicii comerciale a Uniunii ar trebui să fie promovarea concurenței loiale și asigurarea unor condiții de concurență echitabile; salută prezența principiului reciprocității în raportul privind punerea în aplicare a strategiei comerciale a Uniunii; reamintește că reciprocitatea trebuie să fie un pilon al politicii comerciale a Uniunii, cu luarea în calcul a asimetriilor aplicabile țărilor în curs de dezvoltare, atunci când se impun, și a tratamentului preferențial pentru națiunile cel mai puțin dezvoltate; ia act de publicarea de către Comisie a propunerii sale modificate de regulament privind accesul bunurilor și al serviciilor din țări terțe pe piața internă a achizițiilor publice în UE, care ar putea reprezenta un instrument important pentru garantarea unor condiții de concurență echitabile pentru accesul țărilor terțe pe piață; consideră că inițiativa privind controlul investițiilor străine directe în Uniunea Europeană urmărește să protejeze securitatea și ordinea publică ale Uniunii și ale statelor membre și ar putea presupune o mai mare reciprocitate în ceea ce privește accesul la piețe, asigurând totodată în continuare deschidere către investițiile străine directe;

20.

reamintește că punerea în aplicare a politicii comerciale trebuie să contribuie la garantarea unor condiții de concurență juste, echitabile și loiale pentru întreprinderi; salută adoptarea noii metode antidumping în cazul denaturării concurenței într-o țară terță; ia act de acordul interinstituțional încheiat privind modernizarea instrumentelor de apărare comercială; subliniază noua posibilitate pe care o oferă acestea, în special în ceea ce privește impunerea de obligații suplimentar față de marja de prejudiciu; reamintește că este important să se asigure aplicarea corectă a acestor instrumente, cu intervenție imediată pentru remedierea oricăror disfuncții sau abuzuri, în mod proporțional și în deplină conformitate cu dreptul OMC și cu celelalte obligații legale ale Uniunii; salută poziția proactivă a Comisiei în utilizarea instrumentelor de apărare comercială în 2016 și solicită să se acționeze cu o hotărâre și o promptitudine similare și atunci când aceste instrumente sunt folosite în mod necorespunzător împotriva exporturilor din UE de către unii dintre partenerii noștri comerciali;

21.

regretă că raportul Comisiei privind punerea în aplicare a strategiei de politică comercială nu menționează decât în treacăt munca de coordonare care trebuie realizată cu vămile; subliniază că politica comercială trebuie să contribuie la combaterea comerțului ilegal, pentru a asigura competitivitatea întreprinderilor noastre și a garanta asigura un nivel ridicat de securitate a consumatorilor; evidențiază, de asemenea, rolul important al politicii în domeniul concurenței în această privință și necesitatea unor negocieri bilaterale și multilaterale în acest sens;

Utilizarea unor instrumente transversale eficace pentru a pune în aplicare o politică comercială avantajoasă pentru toți

22.

solicită ca punerea în aplicare a politicii comerciale să devină o parte integrantă a strategiei comerciale a Uniunii;

23.

insistă pe lângă Comisie să utilizeze imediat instrumentele aflate la dispoziția sa în caz de disfuncționalitate, de barieră sau de nerespectare a unui angajament de către un partener, în special recurgând la procedura de soluționare a litigiilor, precum și la procesele ad-hoc existente prevăzute pentru dispozițiile privind comerțul și dezvoltarea durabilă din acordurile de liber schimb ale Uniunii;

24.

invită Comisia să ia în calcul resursele umane și financiare disponibile, pentru a optimiza pregătirea acordurilor comerciale pentru adoptarea de către colegiuitori și aplicarea politicii comerciale și solicită înființarea unui serviciu specific în cadrul Comisiei însărcinat cu monitorizarea și evaluarea continuă a punerii în aplicare a politicii comerciale, care să informeze inclusiv Parlamentul;

25.

îndeamnă Comisia și statele membre să depună mai multe eforturi, în special prin intermediul instrumentelor digitale, pentru a elimina orice obstacol și sarcină administrativă suplimentară, pentru a realiza o simplificare tehnică, precum și pentru a asista întreprinderile în demersurile pe care le fac pentru a beneficia de acordurile și de instrumentele comerciale;

26.

subliniază activitatea esențială a delegațiilor Uniunii, alături de ambasadele statelor membre și diverși parteneri sociali, care permite o acțiune rapidă și directă pentru punerea corectă în aplicare a dispozițiilor comerciale și pentru identificarea rapidă și abordarea eficace a problemelor și a obstacolelor; consideră că delegațiile Uniunii ar beneficia de pe urma unui sistem uniform, bazat pe un set unic de norme și orientări în vederea asigurării unei mai mari coerențe; încurajează Comisia să implice mai mult delegațiile Uniunii în statele terțe în punerea în aplicare a noilor acorduri de liber schimb și a celor deja existente, în special în ceea ce privește consolidarea scenei locale a întreprinderilor nou înființate; încurajează Comisia și SEAE să își continue acțiunile în domeniul diplomației economice, bazându-se, printre altele, pe camerele de comerț europene;

27.

solicită Comisiei să realizeze un studiu privind efectele cumulative ale acordurilor comerciale, pentru fiecare sector și pentru fiecare țară, pentru a contribui la evaluarea politicii noastre comerciale și pentru a-i anticipa și ajusta efectele;

28.

subliniază că anumite sectoare pot întâmpina dificultăți economice legate de schimburile comerciale; invită Comisia și statele membre să elaboreze politici de însoțire care să aibă și o perspectivă socială, pentru a maximiza beneficiile și a reduce la minimum efectele negative care pot să decurgă din liberalizarea comerțului; invită Comisia, în acest context, să consolideze eficacitatea Fondului european de ajustare la globalizare, asigurându-i un caracter mai proactiv;

29.

încurajează Comisia să continue și să își aprofundeze cooperarea cu organizațiile și forumurile internaționale cum sunt G20, OCDE și OIM, Banca Mondială, Organizația Mondială a Vămilor, Organizația Internațională de Standardizare, în materie de elaborare a standardelor internaționale, de punere în aplicare și de monitorizare a schimburilor comerciale, inclusiv din punctul de vedere al impactului său social și de mediu;

Analiza primului raport al Comisiei privind punerea în aplicare a ALS

30.

salută publicarea de către Comisie a primului raport privind punerea în aplicare a ALS; solicită Comisiei să continue această publicație anuală; insistă totodată asupra faptului că Comisia ar trebui să realizeze studii cuprinzătoare mai detaliate privind punerea în aplicare a acordurilor de liber schimb ale Uniunii, să abordeze acest subiect în amănunt și să se asigure că studiile includ analize și interpretări calitative și econometrice relevante și adecvate ale datelor, recomandări concrete, plasarea în context a cifrelor publicate și furnizarea de informații calitative suplimentare, cum ar fi - pentru punerea în aplicare a normelor - părți din ALS, precum comerțul și dezvoltarea durabilă și achizițiile publice; subliniază că acest lucru va face posibilă o evaluare mai bună și mai cuprinzătoare a impactului real al acordurilor pe teren astfel încât raportul să permită orientarea instituțiilor UE cu privire la definirea și desfășurarea strategiei comerciale a Uniunii; în acest sens, consideră că pentru aceste studii ar trebui identificată și utilizată o metodologie comună;

31.

solicită Comisiei să raporteze cu privire la modul în care clauza națiunii celei mai favorizate este inclusă în ALS-urile bilaterale existente ale UE și cu privire la efectul practic al acesteia în garantarea unui acces suplimentar al UE pe piață în țările terțe, prin ALS-uri negociate de partenerii de ALS ai UE;

32.

subliniază că din raport lipsesc mai multe informații și date; solicită Comisiei să colaboreze în mai mare măsură cu statele membre și cu țările partenere pentru a obține mai multe date și informații despre punerea în aplicare a acordului; solicită Comisiei să furnizeze informații cu privire, printre altele, la impactul asupra creșterii economice și a creării de locuri de muncă al tuturor acordurilor de liber schimb (ALS), la contribuția acestora la evoluția fluxurilor comerciale și impactul acordurilor comerciale și de investiții asupra fluxurilor de investiții și comerțului cu servicii;

33.

este preocupat de utilizarea redusă a preferințelor comerciale în ALS-urile UE, în special de faptul că exportatorii europeni le folosesc într-o măsură mai mică decât exportatorii din țările partenere; solicită Comisiei să stabilească cât mai repede cauzele acestui dezechilibru și să ia măsuri; solicită Comisiei să analizeze relația dintre regulile complexe de origine și adoptarea de acorduri comerciale preferențiale de către operatorii economici; invită Comisia și statele membre să acționeze rapid pentru a informa mai bine actorii economici cu privire la preferințele comerciale prevăzute de acorduri; consideră că sunt necesare informații detaliate, inclusiv la nivel micro, pentru a evalua în mod corespunzător punerea în aplicare a acordurilor de liber schimb încheiate de UE;

34.

consideră că atenția pe care o acordă Comisia Europeană punerii în aplicare a dispozițiilor ALS trebuie să fie la fel de importantă ca cea pe care o acordă etapei de negociere; solicită Comisiei să abordeze dificultățile privind punerea în aplicare cu partenerii comerciali ai Uniunii în cauză, în vederea identificării unor soluții și a sistematizării schimburilor cu operatorii europeni pe această temă;

35.

invită Comisia să își diversifice abordarea în sectoarele pe care le analizează și să prezinte consecințele punerii în aplicare a acordurilor comerciale pentru sectoarele considerate sensibile;

36.

salută anunțul privind crearea unei foi de parcurs pentru punerea în aplicare a fiecărui acord comercial și solicită Comisiei să asocieze toate părțile interesate la elaborarea lor; invită Comisia să definească obiectivele de îndeplinit, precum și criteriile concrete care să permită o evaluare clară, cum ar fi stadiul eliminării barierelor netarifare, rata de utilizare a preferințelor și a contingentelor sau situația în materie de cooperare normativă, precum și progresele în ceea ce privește comerțul și dezvoltarea durabilă; se așteaptă ca foile de parcurs privind punerea în aplicare să fie transmise Parlamentului în paralel cu sesizările oficiale și solicită integrarea stadiului în care se află foile de parcurs în raportul anual privind punerea în aplicare a ALS;

37.

reamintește că acordurile comerciale nu pot intra în vigoare înainte de a fi ratificate de către Parlamentul European, situație valabilă și în cazul capitolelor comerciale din acordurile de asociere; consideră că este esențial să fie respectată la nivel orizontal practica de a aștepta acordul Parlamentului înainte de aplicarea provizorie a unor acorduri cu importanță politică, după cum s-a angajat și comisarul Malmström în cursul audierii sale din 29 septembrie 2014;

Dispozițiile specifice ale politicii comerciale comune care se adresează IMM-urilor

38.

invită Comisia să evalueze toate instrumentele destinate IMM-urilor, pentru a dezvolta o abordare globală mai integrată, precum și o veritabilă strategie de internaționalizare și de asistare a IMM-urilor în tranziția lor către statutul de exportatori; încurajează Comisia să promoveze această abordare în cadrul forumurilor internaționale; sprijină implicarea în campanii de informare eficiente pentru IMM-uri, într-un efort de îmbunătățire a ratelor de utilizare a preferințelor în ALS-urile UE; evidențiază importanța multilingvismului în abordarea IMM-urilor din toate statele membre ale UE; solicită ca IMM-urile ce intenționează să exporte pe piețe externe să beneficieze de mai mult sprijin juridic și administrativ, nu numai prin actualizarea site-urilor web, ci și prin luarea în considerare a unor noi instrumente, precum discuțiile tehnice online, care ar putea oferi asistență de bază și mai ușor accesibilă; solicită ca delegațiile Uniunii să participe la strângerea de informații cu privire la exportul către respectivele piețe externe, în vederea sprijinirii IMM-urilor;

39.

regretă că în raportul Comisiei privind punerea în aplicare a ALS se regăsesc puține informații despre IMM-uri; solicită Comisiei să consacre o parte specifică a raportului său consecințelor pe care le va avea punerea în aplicare a acordurilor comerciale asupra IMM-urilor și utilizării dispozițiilor specifice pentru IMM-uri;

40.

salută introducerea unor capitole specifice dedicate IMM-urilor în cadrul acordurilor de liber schimb în curs de negociere și solicită Comisiei să își continue eforturile de negociere și includere a unor capitole și dispoziții specifice pentru IMM-uri în cadrul acordurilor comerciale pe care le negociază și în propunerile sale legislative pentru a îmbunătăți capacitatea întreprinderilor mici și mijlocii de a se implica în comerț și investiții; reamintește că înțelegerea complexității regulilor de origine, actualizarea acestora și asigurarea clarității și aplicabilității lor este deosebit de importantă pentru IMM-uri, precum și că trebuie negociate dispoziții specifice IMM-urilor privind accesul acestora pe piețele de achiziții publice din străinătate; solicită Comisiei să se străduie să pună la dispoziție o metodă de calcul privind regulile de origine, adaptată IMM-urilor, care să le permită acestora în mod explicit să folosească preferințele disponibile în cadrul acordurilor existente, în vederea creșterii ratei de utilizare a preferințelor;

Importanța accesului la piețele de achiziții publice și a protejării indicațiilor geografice

41.

reamintește că protecția indicațiilor geografice este un punct ofensiv al Uniunii în cadrul negocierii acordurilor; subliniază că raportul privind punerea în aplicare a ALS afirmă că dispoziții privind protecția indicațiilor geografice nu sunt respectate de unii parteneri și invită Comisia să acționeze cât mai repede pentru a impune respectarea acestor angajamente;

42.

reamintește că Uniunea deține cea mai ridicată rată de deschidere a accesului la piețele de achiziții publice; este preocupat de nerespectarea de către anumiți parteneri a dispozițiilor din ALS cu UE privind accesul pe piață la achizițiile publice, în detrimentul companiilor din UE și de accesul foarte limitat la piețele de achiziții publice din anumite țări terțe; solicită Comisiei să depună eforturi pentru a obține un acces mai bun pe piețele de achiziții publice din țările terțe și să aibă în vedere măsuri, în conformitate cu Acordul OMC privind achizițiile publice, ce vizează țările terțe care acordă prioritate întreprinderilor proprii la accesul pe piața achizițiilor publice; solicită Comisiei să colecteze și să publice date la nivel de întreprindere cu privire la utilizarea dispozițiilor privind achizițiile publice în ALS-uri, pentru a înțelege mai bine dificultățile cu care se confruntă întreprinderile din UE;

43.

solicită Comisiei să furnizeze mai multe informații privind accesul la piețele de achiziții publice din perspectiva evoluției pe mai mulți ani și a statisticilor, precum și să ofere informații concrete despre beneficiile care au fost generate de protecția indicațiilor geografice;

Punerea efectivă în aplicare a politicii comerciale contribuie la promovarea și la apărarea valorilor Uniunii

44.

reamintește că politica comercială comună trebuie să contribuie la promovarea valorilor apărate de Uniunea Europeană, definite la articolul 2 din TUE, precum și la urmărirea obiectivelor stabilite la articolul 21, cum sunt democrația, statul de drept, respectarea drepturilor omului, a drepturilor și libertăților fundamentale, egalitatea, respectarea demnității umane și protecția mediului și a drepturilor sociale; consideră că îndeplinirea acestor obiective necesită acțiuni hotărâte și susținute din partea Comisiei; subliniază că Agenda 2030 a ONU și Acordul de la Paris privind schimbările climatice furnizează repere principale pe baza cărora se va măsura contribuția politicii comerciale a UE la obiectivele globale convenite ale dezvoltării durabile;

45.

solicită Comisiei să realizeze o monitorizare regulată a sistemului de preferințe generalizate (SPG), în special a sistemului SPG+, și să continue publicarea rapoartelor bianuale; invită Comisia să își intensifice eforturile împreună cu țările beneficiare, SEAE, delegațiile Uniunii, misiunile diplomatice ale statelor membre, organizațiile internaționale, întreprinderi, partenerii sociali și societatea civilă, pentru a asigura o mai bună colectare a informațiilor și pentru a aprofunda analiza monitorizării în scopul de a realiza o evaluare clară a punerii în aplicare a tuturor aspectelor sistemului; subliniază că eficacitatea sistemului de preferințe tarifare generalizate depinde de capacitatea Comisiei de a monitoriza și de a pune în aplicare dispozițiile normative în cazurile de neaplicare a convențiilor internaționale în materie de muncă sau de mediu;

46.

reamintește că acordurile de nouă generație conțin clauze privind drepturile omului și capitole privind dezvoltarea durabilă (DD) a căror punere în aplicare deplină și integrală vizează garantarea și respectarea drepturilor omului, a valorilor Uniunii și a normelor sociale și de mediu la un nivel ridicat; ia act de evaluarea capitolelor privind DD din raportul Comisiei privind punerea în aplicare a acordurilor de liber schimb și solicită aplicarea oportună a dispozițiilor în vigoare privind comerțul și dezvoltarea durabilă; solicită Comisiei să elaboreze o metodologie precisă și specifică de monitorizare și evaluare a punerii în aplicare a acestor capitole, dat fiind faptul că evaluarea lor nu se poate face pe baza unor date exclusiv cantitative; reamintește faptul că există dificultăți în punerea în aplicare a dispozițiilor în materie de comerț și dezvoltare durabilă în anumite cazuri, de exemplu în ceea ce privește ALS UE-Coreea și, prin urmare, își reiterează apelul pentru consolidarea aplicării și monitorizării acestor capitole, printr-o mai mare implicare a organizațiilor societății civile, inclusiv a partenerilor sociali, în toate acordurile comerciale; regretă faptul că Comisia a încheiat prematur dezbaterea referitoare la modalitatea de a consolida punerea în aplicare a capitolului privind dezvoltarea durabilă în acordurile comerciale, inclusiv o abordare bazată pe sancțiuni, printre alte opțiuni;

47.

reamintește, în acest context, rolul important al grupurilor consultative interne (GCI); evidențiază valoarea adăugată potențială a unei relații mai structurate și mai transparente cu GCI de la nivelul partenerilor comerciali, recunoscând rolul fundamental al acestora pentru o mai bună înțelegere a necesităților și a ambițiilor locale; consideră că contribuția GCI la procesele necesare pentru o mai bună monitorizare și punere în aplicare a capitolelor privind comerțul și DD este esențială;

48.

salută revizuirea strategiei de ajutor pentru comerț („Aid for Trade”) și sprijină obiectivul vizând consolidarea capacităților țărilor în curs de dezvoltare, pentru ca acestea să poată beneficia în mai mare măsură de posibilitățile oferite de acordurile comerciale ale Uniunii; subliniază, de asemenea, că strategia trebuie să contribuie la promovarea comerțului echitabil și etic și ar trebui să devină un instrument esențial pentru a combate inegalitățile globale în creștere și pentru a sprijini dezvoltarea economică în țările partenere ale UE; încurajează Comisia să ajute țările în curs de dezvoltare să adopte măsurile necesare, printre altele, la menținerea accesului la piața europeană pentru exporturile lor, precum și la combaterea schimbărilor climatice;

49.

își reafirmă sprijinul față de includerea în toate acordurile comerciale viitoare a unor dispoziții ambițioase privind combaterea corupției, care să țină de competența exclusivă a Uniunii; salută prezența unor dispoziții de combatere a corupției în negocierilor în curs privind modernizarea acordului de liber schimb UE-Mexic și a celui de asociere UE-Chile; reamintește că ALS oferă o bună oportunitate de a intensifica cooperarea în lupta împotriva spălării banilor, a fraudei fiscale și a evaziunii fiscale;

50.

salută includerea chestiunii egalității de șanse între femei și bărbați în raportul Comisiei privind punerea în aplicare a strategiei sale comerciale; reamintește obiectivul care vizează să asigure că atât femeile, cât și bărbații beneficiază de avantajele schimburilor comerciale, inclusiv prin intermediul strategiei Ajutor pentru comerț; subliniază că acest lucru necesită o abordare proactivă de către Comisie, promovând integrarea dimensiunii de gen în politica comercială a UE, și solicită Comisiei să includă acest aspect în viitoarele sale rapoarte anuale de punere în aplicare;

51.

salută angajamentul Comisiei de a garanta că negocierile comerciale pentru modernizarea actualului acord de asociere dintre Chile și UE vor include, pentru prima dată în UE, un capitol specific privind genul și comerțul; își reiterează apelul adresat Comisiei și Consiliului de a promova și sprijini includerea unui capitol consacrat egalității de gen specifice în acordurile comerciale și de investiții ale UE;

52.

salută adoptarea regulamentului antitortură și reamintește că este important să se asigure punerea sa în aplicare corespunzătoarea și respectarea sa de către partenerii noștri comerciali; susține crearea unei alianțe de combatere a torturii la nivel internațional;

53.

salută adoptarea Regulamentului privind minereurile din zone de conflict ((UE) 2017/821), care are drept obiectiv să contribuie la o gestionare mai responsabilă a lanțului valoric global; invită Comisia, statele membre și actorii vizați să își continue activitatea de pregătire a intrării în vigoare a regulamentului; solicită Comisiei să asigure elaborarea eficientă a măsurilor de însoțire, furnizându-se expertiza și asistența necesară statelor membre și părților interesate implicate de la nivel național, punând accentul în special pe sprijinirea IMM-urilor în creșterea capacității acestora de a-și îndeplini cerințele privind obligația de diligență, conform regulamentului;

54.

recunoaște proliferarea lanțurilor de aprovizionare globale integrate în cadrul modelelor comerciale internaționale; își reiterează apelul de a căuta modalități de dezvoltare a lanțului valoric global în materie de transparență și responsabilitate, strategiile și normele și subliniază faptul că politica comercială comună trebuie să fie pusă în aplicare în așa fel încât să se asigure că lanțul valoric global este gestionat în mod responsabil; solicită Comisiei să promoveze și să consolideze responsabilitatea socială a întreprinderilor în cadrul politicii sale comerciale, inclusiv acțiunile ulterioare în direcția elaborării unor norme și practici specifice, ținând seama de Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale, pentru a asigura punerea în aplicare eficace a RSI; își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a include RSI în toate acordurile comerciale și de a monitoriza în mod eficace aceste dispoziții, în cadrul monitorizării independente a capitolului privind comerțul și dezvoltarea durabilă solicitate de către Parlament, care implică societatea civilă; își reafirmă sprijinul față de inițiative internaționale cum sunt Pactul de sustenabilitate pentru Bangladesh și solicită Comisiei să se concentreze pe punerea sa în aplicare;

55.

solicită Comisiei și tuturor actorilor internaționali să respecte noile orientări ale OCDE privind obligația de diligență pentru lanțurile de aprovizionare responsabile din sectoarele de îmbrăcăminte și încălțăminte;

56.

reamintește că politica comercială și de dezvoltare a UE trebuie să contribuie în mod global la dezvoltarea durabilă, integrarea regională și includerea țărilor în curs de dezvoltare în lanțurile valorice regionale și, în ultimă instanță, mondiale, prin diversificarea economică, ceea ce necesită norme comerciale echitabile și favorabile dezvoltării la nivel mondial; solicită Comisiei să sprijine, în continuare, dezvoltarea unei zonei continentale de liber schimb în Africa, prin acordarea de sprijin politic și asistență tehnică;

57.

reamintește că UE și-a asumat angajamentul de a eradica formele cele mai grave de muncă a copiilor la nivel global, după cum reiese din valorile noastre, astfel cum se prevede la articolul 21 din TUE; invită din nou Comisia să prezinte o propunere de interzicere a importurilor de bunuri produse prin munca copiilor sau prin orice altă formă de muncă forțată sau de sclavie modernă; subliniază, în acest context, importanța ratificării pendite a convențiilor OIM nr. 182 privind formele cele mai grave de muncă infantilă și nr. 138 privind vârsta minimă de încadrare în muncă;

58.

ia act de progresele înregistrate cu privire la încheierea și punerea în aplicare a APE; consideră că este necesară o analiză aprofundată a impactului lor asupra economiilor africane și a subsectoarelor acestora, asupra piețelor naționale ale muncii, precum și asupra promovării comerțului intraregional în Africa; invită Comisia să promoveze dialogul într-un spirit de parteneriat veritabil, pentru a aborda chestiunile nesoluționate; reamintește că APE sunt acorduri asimetrice, care ar trebui să acorde aceeași importanță aspectelor legate de dezvoltare și comerț; solicită, în acest sens, punerea în aplicare, în timp util, a măsurilor de însoțire, inclusiv plata resurselor FED;

59.

salută, de asemenea, punerea în aplicare a APE cu CARIFORUM; observă că este nevoie de mai multe măsuri de sensibilizare pentru a se asigura că țările CARICOM sunt în măsură să profite de posibilitățile oferite de prezentul acord; salută înființarea unui Comitet consultativ mixt, dar îndeamnă Comisia să se asigure că viitoarele instituții ale societății civile sunt convocate în timp util;

60.

invită din nou UE să acționeze pentru a ajunge la soluții eficiente și adecvate pentru introducerea unui sistem de etichetare transparent și funcțional, al „trasabilității sociale și de mediu” de-a lungul întregului lanț de producție, în conformitate cu Acordul privind BTC al OMC, promovând în paralel și acțiuni similare la nivel internațional;

Transparența și accesul la informații trebuie să însoțească punerea în aplicare a politicii comerciale a Uniunii

61.

ia act de activitatea desfășurată de Comisie în materie de transparență și solicită Comisiei să desfășoare negocieri într-o manieră cât mai transparentă și cu respectarea deplină a bunelor practici, astfel cum au fost stabilite în alte negocieri; consideră că asigurarea transparenței trebuie să facă parte din obiectivele cheie ale Comisiei; invită Comisia și statele membre să publice documentele relative la negocieri și la acordurile de punere în aplicare, fără ca aceasta să submineze poziția de negociere a Uniunii;

62.

solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze o strategie veritabilă de comunicare pentru politica comercială comună, precum și în jurul fiecărui acord comercial, pentru a maximiza transmiterea informațiilor, și să o adapteze în funcție de fiecare persoană interesată, pentru a le permite tuturor să beneficieze de pe urma acordurilor; invită Comisia și statele să elaboreze acțiuni de sensibilizare a actorilor economici în privința acordurilor încheiate, menținând un dialog regulat cu federațiile profesionale, cu întreprinderile și cu societatea civilă;

63.

salută publicarea de către Consiliu a mandatelor de negociere pentru Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP), CETA, TiSA, acordurile cu Japonia, cu Tunisia și cu Chile și Convenția IMI, precum și publicarea de către Comisie a propunerilor de mandate de negociere pentru acordurile cu Australia și Noua Zeelandă, precum și pentru înființarea IMI în conformitate cu solicitarea recurentă a Parlamentului pentru transparență; invită Consiliul și statele membre să publice toate mandatele de negociere și invită Comisia să publice toate propunerile de mandat pentru deschiderea negocierilor viitoare; solicită Consiliului și Comisiei să integreze recomandările adresate de Parlament atunci când întocmesc și adoptă mandatele de negociere;

64.

își reiterează solicitarea de a include în mai mare măsură statele membre, Parlamentul European, parlamentele naționale, actorii economici și reprezentanții societății civile, precum și partenerii sociali în procesul de monitorizare a politicii comerciale, inclusiv în ceea ce privește dispozițiile privind comerțul și DD, dar fără a se limita la acestea; invită Comisia să publice un plan de acțiune și o descriere a „parteneriatului consolidat” pentru punerea în aplicare a acordurilor comerciale;

65.

solicită Comisiei să amelioreze calitatea studiilor de impact realizate pentru fiecare acord comercial și să includă în acestea o analiză sectorială și geografică; subliniază că este esențială o mai bună comunicare a informațiilor conținute de studiile de impact ex ante și ex post ale acordurilor comerciale, precum și ca această comunicare să fie făcută la timp;

66.

salută anunțul privind înființarea unui grup consultativ pentru monitorizarea politicii comerciale; subliniază că este important ca acest nou organ să fie instituit rapid, într-un mod transparent, public și incluziv; solicită Comisiei să publice regulat documentele elaborate în urma reuniunilor de lucru ale acestui grup consultativ; invită Comisia să definească inclusiv procese pentru a se asigura că un răspuns adecvat la problemele ridicate de grupul consultativ;

o

o o

67.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, parlamentelor naționale, precum și Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor.

(1)  JO C 101, 16.3.2018, p. 30.

(2)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0439.

(3)  JO C 101, 16.3.2018, p. 19.

(4)  JO C 35, 31.1.2018, p. 21.

(5)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0330.

(6)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0437.

(7)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0488.

(8)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0090.

(9)  Texte adoptate, P8_TA(2016)0369.

(10)  JO C 99 E, 3.4.2012, p. 31.

(11)  JO C 99 E, 3.4.2012, p. 94.

(12)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0225.


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/139


P8_TA(2018)0231

Situația deținuților din Iran cu dublă cetățenie UE-iraniană

Rezoluția Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la situația deținuților din Iran cu dublă cetățenie UE-iraniană (2018/2717(RSP))

(2020/C 76/15)

Parlamentul European,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Iran, în special Rezoluția din 25 octombrie 2016 referitoare la strategia UE față de Iran în urma încheierii acordului nuclear (1), Rezoluția din 3 aprilie 2014 referitoare la strategia UE privind Iranul (2), Rezoluția din 17 noiembrie 2011 referitoare la Iran - cazuri recente de încălcare a drepturilor omului (3) și Rezoluția din 10 martie 2011 referitoare la abordarea UE privind Iranul (4),

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la rapoartele anuale ale UE privind drepturile omului,

având în vedere orientările UE privind pedeapsa cu moartea, tortura, libertatea de exprimare și apărătorii drepturilor omului,

având în vedere noul Cadru strategic al UE și Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația, care urmăresc să pună protecția și monitorizarea drepturilor omului în centrul tuturor politicilor UE,

având în vedere Decizia (PESC) 2018/568 a Consiliului din 12 aprilie 2018 (5), care prelungește măsurile restrictive referitoare la încălcări grave ale drepturilor omului în Iran, pentru o perioadă de un an, până la 13 aprilie 2019,

având în vedere declarația comună făcută la 16 aprilie 2016 la Teheran de către Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), Federica Mogherini, și de ministrul afacerilor externe al Republicii Islamice Iran, Javad Zarif, în care cele două părți au convenit să se angajeze într-un dialog privind drepturile omului și să organizeze vizite având drept obiectiv schimbul de experiență între UE și Iran privind chestiunile legate de drepturile omului,

având în vedere raportul anual al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și rapoartele Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului și ale Secretarului General al ONU privind situația drepturilor omului în Republica Islamică Iran, din 23 martie 2018,

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, la care Iranul este parte,

având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât există mai multe persoane cu dublă cetățenie UE-iraniană care sunt deținute în închisorile iraniene, printre care se numără dl Ahmadreza Djalali, un cercetător cu dublă cetățenie iraniană și suedeză, care a fost acuzat de spionaj și condamnat la moarte în urma unui proces inechitabil, fără acces la un avocat sau la îngrijirile medicale necesare, deși starea sa de sănătate este precară, și care se află sub amenințarea iminentă a execuției;

B.

întrucât dl Kamran Ghaderi, un cetățean cu dublă cetățenie austriacă și iraniană, a fost arestat în timp ce se afla într-o călătorie de afaceri în Iran și condamnat la 10 ani de închisoare pe baza unei mărturisiri forțate în fața autorităților de urmărire penală; întrucât și dna Nazanin Zaghari-Ratcliffe, angajată a unei organizații caritabile, cu dublă cetățenie britanică și iraniană, se află în prezent în detenție în Iran, fiind diagnosticată cu o formă gravă de depresie; întrucât dl Abbas Edalat, un cadru universitar cu dublă cetățenie britanică și iraniană, a fost arestat în aprilie 2018, iar acuzațiile care i se aduc nu au fost încă comunicate;

C.

întrucât practica neîntreruptă a arestării persoanelor cu dublă cetățenie UE-iraniană este urmată de utilizarea sistematică a unui regim caracterizat de detenția prelungită în regim de izolare și de interogatorii, de nerespectarea garanțiilor procedurale, de refuzul de a acorda acces la serviciile consulare sau de a aproba vizitele organismelor ONU sau ale organizațiilor umanitare, de procese netransparente, în care accesul deținutului la serviciile de consiliere ale unui avocat sunt limitate, de condamnări la perioade lungi de detenție în temeiul unor acuzații vagi sau nespecificate vizând „securitatea națională” și „spionajul”, de campanii de defăimare sponsorizate de stat împotriva persoanelor încarcerate;

D.

întrucât Iranul, ca stat parte la Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP), ar trebui să respecte libertatea de gândire, de conștiință și de religie, precum și libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică, în conformitate cu obligațiile care îi revin;

E.

întrucât Iranul continuă să rețină în închisoare activiști ai societății civile, apărători ai drepturilor omului și ai drepturilor legate de mediu și activiști politici și a intensificat recent măsurile adoptate în vederea arestării acestor persoane; întrucât apărătorii drepturilor omului, jurnaliștii și activiștii politici sunt urmăriți în mod activ în justiție pentru acțiunile lor pașnice;

F.

întrucât drepturile la un avocat și la un proces echitabil ale persoanelor cu dublă cetățenie arestate în Iran nu au fost întotdeauna respectate; întrucât, în practică, Iranul tratează persoanele cu dublă cetățenie ca fiind exclusiv cetățeni iranieni, fapt care limitează accesul ambasadelor străine la cetățenii statelor respective deținuți în Iran, precum și accesul deținuților la protecție consulară;

G.

întrucât mai mulți prizonieri politici și cetățeni acuzați de comiterea unor infracțiuni care aduc atingere securității naționale au avut de suferit de pe urma lipsei unui acces adecvat la asistență medicală în timpul detenției, cu consecințe grave,

1.

condamnă continuarea practicii de detenție a persoanelor cu dublă cetățenie UE-iraniană de către autoritățile iraniene, în urma unor procese inechitabile; solicită eliberarea imediată și necondiționată a acestor persoane sau rejudecarea cazurilor lor în conformitate cu standardele internaționale, precum și tragerea la răspundere a funcționarilor care s-au făcut vinovați de încălcarea drepturilor lor;

2.

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la arestarea, fără elemente de probă prima facie care să demonstreze comiterea unei infracțiuni, a unor persoane cu dublă cetățenie UE-iraniană la intrarea lor în Iran; subliniază faptul că aceste arestări împiedică stabilirea de contacte interpersonale;

3.

regretă faptul că persoanele cu dublă cetățenie UE-iraniană sunt deținute în închisorile iraniene în condiții precare și că acestea sunt adesea forțate să facă mărturisiri după ce au fost torturate sau supuse unui tratament inuman;

4.

solicită autorităților iraniene să garanteze accesul deplin al dlui Djalali la avocatul său, precum și la orice tratament medical, la cererea acestuia; îndeamnă autoritățile iraniene să anuleze condamnarea sa la moarte și să îl elibereze imediat, conform solicitărilor comunității internaționale;

5.

solicită autorităților iraniene să asigure rejudecarea cazului lui Kamran Ghaderi, cu scopul de a garanta că dreptul său la un proces echitabil este respectat, să o elibereze imediat pe Nazanin Zaghari-Ratcliffe, care este deja eligibilă pentru eliberarea anticipată și să facă de urgență cunoscute acuzațiile care i se aduc lui Abbas Edalat;

6.

invită autoritățile iraniene să respecte dreptul fundamental al inculpaților de a avea acces la un avocat ales de ei înșiși, precum și dreptul la un proces echitabil, având în vedere obligațiile internaționale ale Iranului, astfel cum sunt prevăzute în Declarația universală a drepturilor omului;

7.

condamnă, în urma unor relatări credibile, actele de tortură și alte tratamente crude aplicate deținuților, în special în timpul interogatoriilor, și le solicită autorităților iraniene să respecte demnitatea umană a prizonierilor; regretă regimul de detenție crud și inuman și îi solicită Iranului să asigure faptul că toți deținuții au acces la asistență medicală adecvată;

8.

invită autoritățile judiciare să respecte principiile unui proces echitabil și garanțiile procedurale și să acorde suspecților accesul la un avocat, la serviciile consulare și dreptul de a primi vizite din partea organismelor ONU și a organizațiilor umanitare, precum și accesul deplin la tratamente medicale și la servicii de asistență medicală, în conformitate cu obligațiile internaționale ale Iranului; invită Iranul să ia măsurile necesare în vederea revizuirii legii, cu scopul de a garanta dreptul la un proces echitabil și accesul la un avocat pe durata etapelor de investigație și să pună capăt mărturisirilor forțate obținute prin tortură;

9.

invită Serviciul European de Acțiune Externă și Comisia să instituie un grup operativ intern cu scopul de a acorda sprijin cetățenilor UE care se confruntă cu condamnări la moarte sau sunt judecați în cadrul unor procese vădit inechitabile în țările terțe, pentru a consolida sprijinul acordat de către serviciile consulare sau diplomatice naționale;

10.

solicită autorităților iraniene să coopereze cu ambasadele statelor membre ale UE din Teheran pentru a stabili o listă a persoanelor cu dublă cetățenie UE-iraniană care se află în prezent în detenție în închisorile iraniene și să monitorizeze cu atenție fiecare caz individual, deoarece securitatea cetățenilor și protecția drepturilor lor fundamentale sunt de importanță primordială pentru UE;

11.

solicită ca toți apărătorii drepturilor omului aflați în închisoare în Iran să fie eliberați și ca toate actele de intimidare împotriva acestora să înceteze;

12.

salută demersurile ce echivalează cu o ridicare substanțială a ștachetei în cazul condamnărilor pentru infracțiunile legate de droguri, pasibile de pedeapsa cu moartea, ca fiind un prim pas în direcția implementării unui moratoriu privind pedeapsa cu moartea în Iran;

13.

invită Iranul să își consolideze angajamentul față de mecanismele internaționale din domeniul drepturilor omului, cooperând cu raportorii speciali și în cadrul mecanismelor speciale, inclusiv prin aprobarea cererilor de acces pe teritoriul țării al titularilor de mandate; îndeamnă autoritățile iraniene să garanteze în special faptul că i se permite viitorului Raportor special al ONU privind situația drepturilor omului în Iran să intre în țară;

14.

sprijină discuțiile privind drepturile omului care au loc în contextul dialogului la nivel înalt dintre UE și Iran lansat după încheierea Planului de acțiune cuprinzător comun; subliniază faptul că UE ar trebui să continue să aducă în atenția Iranului, în mod perseverent, preocupările sale legate de drepturile omului, atât la nivel bilateral, cât și în cadrul forumurilor multilaterale;

15.

reiterează faptul că Iranul s-a angajat în cadrul unui dialog privind drepturile omului și salută deschiderea de către care dau dovadă autoritățile iraniene privind continuarea acestui dialog;

16.

invită VP/ÎR să sesizeze autoritățile iraniene în legătură cu preocupările legate de condițiile de detenție și de încălcările drepturilor omului, în special cu privire la cazurile persoanelor cu dublă cetățenie UE-iraniană aflate în detenție în Iran, pentru a pune capăt tratamentelor crude și inumane aplicate în închisorile iraniene; invită VP/ÎR și statele membre să aducă în atenția autorităților iraniene, în mod sistematic, preocupările legate de situația prizonierilor politici și a apărătorilor drepturilor omului, precum și de libertatea de exprimare și de asociere;

17.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, precum și guvernului și parlamentului Iranului.

(1)  Texte adoptate, P8_TA(2016)0402.

(2)  JO C 408, 30.11.2017, p. 39.

(3)  JO C 153E, 31.5.2013, p. 157.

(4)  JO C 199E, 7.7.2012, p. 163.

(5)  JO L 95, 13.4.2018, p. 14.


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/142


P8_TA(2018)0232

Apărătorii drepturilor femeilor în Arabia Saudită

Rezoluția Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la situația apărătorilor drepturilor femeilor din Arabia Saudită (2018/2712(RSP))

(2020/C 76/16)

Parlamentul European,

având în vedere rezoluțiile sale precedente referitoare la Arabia Saudită, în special cele din 11 martie 2014 referitoare la Arabia Saudită, la relațiile sale cu UE și la rolul său în Orientul Mijlociu și Africa de Nord (1), din 12 februarie 2015 referitoare la cazul lui Raif Badawi (2) și cea din 8 octombrie 2015 referitoare la cazul lui Ali Mohammed al-Nimr (3),

având în vedere decernarea în 2015 a Premiului Saharov pentru libertatea de gândire și de exprimare a bloggerului saudit Raif Badawi,

având în vedere declarația din 29 mai 2018 a purtătorului de cuvânt al Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului privind recentele arestări din Arabia Saudită, inclusiv detenția arbitrară și disparițiile, în lipsa unui proces echitabil, ale lui Nawaf Talal Rasheed, un prinț aparținând dinastiei Al-Rashid și fiul poetului Nawaf Talal ben Abdul Aziz Al-Rashid,

având în vedere declarația din 18 mai 2018 a Președinției pentru securitatea statului din Arabia Saudită cu privire la arestarea a șapte suspecți,

având în vedere noile proiecte de acte legislative care interzic hărțuirea aprobate de Consiliul Saudit Shura la 28 mai 2018,

având în vedere impactul asupra drepturilor omului, la nivel intern și regional, al sancțiunilor instituite de Arabia Saudită și de alte țări împotriva Qatarului și raportul privind impactul crizei din Golf asupra drepturilor omului publicat de Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) în decembrie 2017,

având în vedere apartenența Arabiei Saudite la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului și la Comisia ONU pentru statutul femeii (CSW), precum și viitorul său statut de membru al Consiliului executiv al CSW începând din ianuarie 2019,

având în vedere discursul comisarului european Christos Stylianides, în numele Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR), din cadrul dezbaterii organizate în Parlamentul European la 4 iulie 2017 privind alegerea Arabiei Saudite ca membru al CSW,

având în vedere observațiile finale din 9 martie 2018 ale Comitetului pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei referitoare la cel de al treilea și al patrulea raport periodic combinat privind Arabia Saudită (4),

având în vedere documentul comun referitor la Arabia Saudită prezentat de ALQST, de Centrul pentru drepturile omului din Golf (GCHR) și de Federația Internațională a Ligilor pentru Drepturile Omului (FIDO) în urma celei de a 69-a sesiuni a Comitetului ONU pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei din 7 martie 2018,

având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW);

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale din 1966,

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

având în vedere Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

având în vedere articolul 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, din 15 mai 2018 și până în prezent, autoritățile saudite au arestat șapte femei – Loujain al-Hathloul, Aisha al- Mana, Madeha al-Ajroush, Eman al-Nafjan, Aziza al-Youssef, Hessah al-Sheikh, Walaa al-Shubbar – și patru bărbați – Ibrahim Fahad Al-Nafjan, Ibrahim al-Modeimigh, Mohammad al-Rabiah și Abdulaziz al-Meshaal – pentru activismul lor în favoarea drepturilor femeilor; întrucât apărătorii arestați ai drepturilor omului au fost acuzați între timp de sprijinire a activităților desfășurate de cercuri externe, de recrutarea unor persoane aflate în funcții guvernamentale sensibile și de furnizarea de fonduri pentru cercurile străine în scopul de a destabiliza Regatul; întrucât acești activiști sunt cunoscuți pentru campania lor împotriva interdicției de a conduce autovehicule impuse femeilor și în favoarea eliminării sistemului de tutelă asigurată de bărbați; întrucât au fost arestați înaintea ridicării preconizate a interdicției de a conduce autovehicule, impusă femeilor și urmând a fi eliminată la 24 iunie 2018;

B.

întrucât se pare că Madiha al-Ajroush, Walaa Al Shubbar, Aisha al-Mana și Hessah al-Sheikh au fost eliberate la 24 mai 2018;

C.

întrucât cazul lui Loujain al-Hathloul este deosebit de îngrijorător, deoarece a fost transferată în martie 2018 din Abu Dhabi în Arabia Saudită împotriva voinței ei, după ce a participat la o reuniune de examinare a situației din Arabia Saudită în cadrul CEDAW; întrucât i-a fost interzis să călătorească până la arestarea sa recentă și este deținută în prezent, se pare, împreună cu alți activiști, fără să i se permită nicio formă de comunicare;

D.

întrucât Arabia Saudită are unele dintre cele mai severe restricții impuse femeilor, în ciuda reformelor guvernamentale recente care vizează promovarea drepturilor femeilor în sectorul ocupării forței de muncă; întrucât sistemul politic și social al Arabiei Saudite rămâne discriminatoriu și nedemocratic, face din femei cetățeni de categoria a doua, nu permite libertatea de religie și de convingere, discriminează în mod grav numeroasa forță de muncă străină din țară și reprimă cu severitate orice opinie contrară;

E.

întrucât ancheta și lucrările privind acest caz sunt încă în desfășurare și informațiile privind arestările se găsesc greu, din cauza informațiilor limitate date publicității de autoritățile saudite;

F.

întrucât, la 25 mai 2018, autoritățile saudite l-au arestat pe reputatul apărător al drepturilor omului Mohammed al-Bajadi, membru fondator al Asociației interzise pentru drepturile civile și politice din Arabia Saudită, care a acuzat forțele de securitate de abuzuri;

G.

întrucât, la câteva zile după arestarea apărătorilor drepturilor omului, organele de presă fidele guvernului și platformele de comunicare socială au lansat o campanie virulentă de denigrare a acestora, denunțându-i ca „trădători” și afirmând că reprezintă o amenințare pentru securitatea statului; întrucât experții sunt de părere că campania de denigrare desfășurată în prezent împotriva apărătorilor drepturilor omului denotă intenția stabilirii unor pedepse foarte aspre;

H.

întrucât societatea saudită se schimbă treptat, dar constant, iar autoritățile saudite au adoptat o serie de măsuri pentru a îmbunătăți recunoașterea cuvenită a femeilor ca cetățeni cu drepturi egale, cum ar fi dreptul de a vota în cadrul alegerilor locale, accesul la Consiliul Shura consultativ și la Consiliul național pentru drepturile omului, ridicarea interdicției de a conduce autovehicule și acordarea accesului la evenimentele sportive publice;

I.

întrucât agenda de reformă Vision 2030, care aduce transformarea economică și socială a țării pe baza emancipării femeilor, ar trebui să constituie o oportunitate veritabilă pentru femeile saudite de a-și asigura emanciparea juridică, absolut esențială pentru exercitarea deplină a drepturilor lor în cadrul CEDAW; întrucât recentul val de arestări ale activiștilor pentru drepturile femeilor pare însă să fie contrar acestei direcții și poate distrage de la agenda de reformă;

J.

întrucât prințul moștenitor al Arabiei Saudite, Mohammad bin Salman, a oferit sprijin retoric pentru reformele în domeniul drepturilor femeilor, în special în cursul vizitelor sale în Europa și în Statele Unite, dar aceste reforme au fost până în prezent limitate, iar sistemul de tutelă exercitată de bărbați, cel mai grav impediment în calea drepturilor femeilor, rămâne în mare parte intact; întrucât, mai mult, acesta a supravegheat o reprimare pe scară largă a unor activiști de marcă, avocați și apărători ai drepturilor omului, care s-a intensificat de când a început să își consolideze controlul asupra instituțiilor de securitate ale țării;

K.

întrucât Arabia Saudită are o serie de legi discriminatorii, în special dispozițiile legale privind statutul personal, situația lucrătoarelor migrante, Codul de stare civilă, Codul muncii, Legea privind naționalitatea și sistemul de tutelă exercitată de bărbați, care condiționează exercitarea de către femei a majorității drepturilor lor în temeiul CEDAW de autorizarea de către un tutore bărbat;

L.

întrucât în Arabia Saudită există o comunitate vie de activiști online și cel mai ridicat număr de utilizatori ai aplicației Twitter din Orientul Mijlociu; întrucât Arabia Saudită este pe lista „Inamicilor internetului” a organizației Reporteri fără frontiere din cauza cenzurării mass-mediei și a internetului și din cauza pedepsirii celor care critică guvernul sau religia; întrucât libertatea de expresie și libertatea presei și a mass-mediei, atât online, cât și offline, sunt condiții prealabile esențiale și catalizatori pentru democratizare și reformă și reprezintă controale esențiale asupra puterii; întrucât laureatul Premiului Saharov din 2015, Raif Badawi, se află în continuare în închisoare, pentru simplul fapt că și-a exprimat pașnic opiniile;

M.

întrucât, în cadrul indicelui dezvoltării umane întocmit de ONU, valoarea pentru Arabia Saudită pentru anul 2015 este de 0,847, aceasta situându-se pe locul 38 din 188 de țări și teritorii; întrucât în cadrul indicelui ONU al inegalității de gen, valoarea pentru Arabia Saudită este de 0,257, aceasta situându-se pe locul 50 din 159 de țări în anul 2015; întrucât Arabia Saudită s-a situat pe locul 138 din 144 de țări conform Raportului privind disparitatea de gen la nivel mondial pe 2017, publicat de Forumul Economic Mondial;

N.

întrucât rezerva generală a Arabiei Saudite cu privire la CEDAW este, potrivit Comitetului pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor, incompatibilă cu obiectul și scopul convenției și inadmisibilă în temeiul articolului 28; întrucât Arabia Saudită s-a angajat să „respecte cele mai înalte standarde de promovare și apărare a drepturilor omului” atunci când a solicitat și obținut calitatea de membru a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU în 2013,

1.

invită autoritățile saudite să pună capăt tuturor formelor de hărțuire, inclusiv la nivel judiciar, împotriva dnei Eman al-Nafjan, dnei Aziza al-Youssef, dnei Loujain al-Hathloul, dnei Aisha al-Mana, dnei Madeha al-Ajroush, dnei Hessah al-Sheikh, dnei Walaa al-Shubbar, dlui Mohammed al-Rabiah și dlui Ibrahim al-Modeimigh și a tuturor celorlalți apărători ai drepturilor omului din țară, astfel încât aceștia să își poată desfășura activitatea fără obstacole nejustificate și teamă de represalii;

2.

condamnă represaliile la adresa apărătorilor drepturilor omului, inclusiv a apărătorilor drepturilor femeilor, care au loc în Arabia Saudită și care subminează credibilitatea procesului de reformă din țară; invită guvernul din Arabia Saudită să elibereze imediat și necondiționat toți apărătorii drepturilor omului și pe ceilalți prizonieri de conștiință deținuți și condamnați doar pentru că și-au exercitat dreptul la libertatea de exprimare și au desfășurat activități pașnice în domeniul drepturilor omului; denunță discriminarea continuă și sistemică a femeilor și fetelor din Arabia Saudită;

3.

aduce un omagiu femeilor saudite și apărătorilor drepturilor femeilor care încearcă să combată orice tratamente nedrepte și discriminatorii și celor care au apărat drepturile omului în ciuda dificultăților întâmpinate;

4.

salută promisiunea de a ridica interdicția privind condusul pentru femei în Regatul Arabiei Saudite, din cadrul agendei „Vision 2030”;

5.

subliniază că tratamentul aplicat tuturor deținuților, inclusiv apărătorilor drepturilor omului aflați în detenție, trebuie să respecte condițiile stabilite în Ansamblul de principii pentru protejarea tuturor persoanelor supuse unei forme oarecare de detenție sau încarcerare, adoptat prin Rezoluția 43/173 a Adunării Generale a ONU din 9 decembrie 1988;

6.

constată că companiile internaționale producătoare de autovehicule, în special cele cu sediul în UE, au lansat deja campanii publicitare vizând femeile, înainte de eliminarea interdicției ca acestea să conducă;

7.

este profund îngrijorat cu privire la prevalența violenței bazate pe gen în Arabia Saudită, care este în continuare în mare măsură subraportată și nedocumentată și este justificată prin motive precum nevoia de a disciplina femeile aflate sub tutela bărbaților; îndeamnă autoritățile saudite să adopte o legislație cuprinzătoare care să definească și să incrimineze în mod specific toate formele de violență bazată pe gen împotriva femeilor, în special violul, inclusiv violul în cadrul cuplului, agresiunea sexuală și hărțuirea sexuală, și să înlăture toate obstacolele din calea accesului femeilor la justiție;

8.

este consternat de existența sistemului de tutelă exercitată de bărbați, prin care este încă necesară o autorizație din partea unui tutore bărbat în mai multe domenii, inclusiv călătoriile internaționale, accesul la servicii medicale, alegerea reședinței, căsătoria, depunerea plângerilor în cadrul sistemului de justiție, părăsirea adăposturilor administrate de stat pentru femei care au suferit abuzuri și părăsirea centrelor de detenție; subliniază că acest sistem este o reflecție a sistemul patriarhal adânc înrădăcinat care conduce țara;

9.

invită autoritățile saudite să revizuiască Legea privind asociațiile și fundațiile din decembrie 2015 pentru a le permite activistelor să se organizeze și să acționeze liber și independent, fără interferențe nejustificate din partea autorităților; solicită, de asemenea, revizuirea Legii pentru combaterea terorismului, a Legii pentru combaterea criminalității informatice și a Legii privind presa și publicațiile, care sunt utilizate în mod repetat pentru a urmări penal apărătorii drepturilor omului, precum și revizuirea tuturor dispozițiilor discriminatorii din sistemul juridic;

10.

invită autoritățile saudite să ratifice Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, să ridice rezervele față de CEDAW și să ratifice Protocolul opțional la CEDAW, astfel încât femeile saudite să-și poată exercita pe deplin drepturile consacrate de Convenție, precum și să pună capăt practicilor căsătoriilor copiilor și căsătoriilor forțate și codului vestimentar obligatoriu pentru femei; îndeamnă Arabia Saudită să emită o invitație permanentă pentru toate structurile din cadrul procedurilor speciale ale Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, pentru ca acestea să viziteze țara;

11.

invită autoritățile din Arabia Saudită să permită o presă și o mass-media independente și să asigure libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică pentru toți locuitorii Arabiei Saudite; condamnă reprimarea apărătorilor drepturilor omului și a protestatarilor atunci când participă la demonstrații pașnice; subliniază că a milita pașnic pentru drepturile juridice de bază sau a formula remarci critice prin folosirea platformelor de comunicare socială reprezintă mijloace de exprimare a unui drept indispensabil; îndeamnă autoritățile saudite să elimine restricțiile introduse asupra apărătorilor drepturilor omului, care le interzic acestora să se exprime liber pe platformele de comunicare socială și în mass-media internațională;

12.

reamintește că Arabia Saudită a fost aleasă membră a Comisiei ONU pentru statutul femeii cu sprijinul unor state membre ale UE;

13.

invită VP/ÎR, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și statele membre să asigure punerea pe deplin în aplicare a Orientărilor UE cu privire la apărătorii drepturilor omului, precum și să își extindă protecția și sprijinul pentru apărătorii drepturilor omului, în special pentru apărătorii drepturilor femeilor;

14.

solicită UE să depună o rezoluție referitoare la situația apărătorilor drepturilor omului din Arabia Saudită, în cadrul următoarei sesiuni a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU; solicită UE ca, în cadrul următoarei reuniuni a Consiliului pentru Drepturile Omului și a Comisiei pentru statutul femeii, să ridice problema statutului de membru al unor state cu antecedente discutabile în domeniul drepturilor omului, inclusiv în ceea ce privește respectarea drepturilor femeilor și a egalității de gen; solicită UE să propună în cadrul Consiliului ONU pentru Drepturile Omului numirea unui raportor special privind situația drepturilor omului în Arabia Saudită;

15.

solicită UE să includă o dezbatere privind drepturile omului, în special situația apărătorilor drepturilor femeilor, ca un punct permanent pe ordinea de zi a summitului anual dintre UE și Consiliul de Cooperare al Golfului, precum și a altor foruri bilaterale și multilaterale; invită Consiliul să aibă în vedere introducerea de măsuri specifice împotriva persoanelor responsabile de încălcări grave ale drepturilor omului; ia act de faptul că normele de acordare a Premiului Chaillot pentru promovarea drepturilor omului în regiunea Consiliului de Cooperare al Golfului limitează cererile la persoanele înregistrate în mod legal și care își desfășoară activitatea printr-un „angajament constructiv alături de autorități”;

16.

invită SEAE și Comisia să sprijine în mod activ grupurile societății civile și persoanele care apără drepturile omului în Arabia Saudită, inclusiv prin organizarea unor vizite la închisori, prin monitorizarea proceselor și prin declarații publice;

17.

îndeamnă VP/ÎR, SEAE și statele membre să continue dialogul cu Arabia Saudită privind drepturile omului, libertățile fundamentale și rolul îngrijorător al țării în regiune; își exprimă disponibilitatea de a purta un dialog deschis și constructiv cu autoritățile saudite, inclusiv cu membri ai parlamentului, cu privire la punerea în aplicare a angajamentelor lor internaționale în domeniul drepturilor omului; solicită realizarea unui schimb de experiență în domeniul juridic și al justiției, pentru a consolida protecția drepturilor individuale în Arabia Saudită;

18.

invită autoritățile saudite să înceteze să-l mai biciuiască pe Raif Badawi și să îl elibereze neîntârziat și necondiționat, întrucât acesta este considerat un prizonier de conștiință, deținut și condamnat doar pentru că și-a exercitat dreptul la libertatea de exprimare; solicită UE să continue să aducă în discuție cazul său în cadrul tuturor contactelor la nivel înalt;

19.

invită autoritățile saudite să introducă imediat un moratoriu privind utilizarea pedepsei cu moartea, ca un pas către abolirea acesteia; solicită o revizuire a tuturor sentințelor de condamnare la moarte pentru a asigura faptul că aceste procese au respectat standardele internaționale;

20.

invită autoritățile saudite să pună capăt incitării la ură și discriminării împotriva minorităților religioase, precum și împotriva oricăror alte persoane sau grupuri care se confruntă cu încălcări ale drepturilor omului de către Arabia Saudită, inclusiv împotriva cetățenilor străini din țări din alte regiuni;

21.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Serviciului European de Acțiune Externă, Secretarului General al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului, Comisiei pentru statutul femeii, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, Majestății Sale, Regele Salman bin Abdulaziz Al Saud și Prințului moștenitor Mohammad bin Salman Al Saud, guvernului Regatului Arabiei Saudite și secretarului general al Centrului pentru dialog național al Regatului Arabiei Saudite.

(1)  JO C 378, 9.11.2017, p. 64.

(2)  JO C 310, 25.8.2016, p. 29.

(3)  JO C 349, 17.10.2017, p. 34.

(4)  CEDAW/C/SAU/CO/3-4.


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/147


P8_TA(2018)0233

Sudan, în special situația Nourei Hussein Hammad

Rezoluția Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la Sudan, în special la situația lui Nourei Hussein Hammad (2018/2713(RSP))

(2020/C 76/17)

Parlamentul European,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Sudan,

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966, la care Republica Sudan este parte din 1986,

având în vedere Convenția ONU privind drepturile copilului, la care Republica Sudan este parte din 1990,

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 19 decembrie 2016 privind căsătoriile între copii, precoce și forțate,

având în vedere Convenția ONU din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) adoptată de Adunarea Generală a ONU în 1979 și Declarația privind eliminarea violenței împotriva femeilor (DEVAW) adoptat de Adunarea Generală a ONU în 1993,

având în vedere Rezoluția 62/149 a Adunării Generale a ONU din 18 decembrie 2007, prezentată de UE și reafirmată în 2008, 2010, 2012, 2014 și 2016, prin care se solicită un moratoriu asupra pedepsei cu moartea,

având în vedere Primul Protocol privind drepturile femeilor din Africa la Carta africană a drepturilor omului și popoarelor, adoptată în 1981,

având în vedere articolele 16 și 21 din Carta africană privind drepturile și bunăstarea copilului, care a intrat în vigoare la 29 noiembrie 1999,

vând în vedere scrisoarea prin care se face un apel urgent în legătură cu cazul Noura Hussein Hammad transmisă la 17 mai 2018 de Comitetul african de experți privind drepturile și binele copilului (ACERWC) Republicii Sudan,

având în vedere Constituția Sudanului din 2005,

având în vedere articolul 96 (clauza privind drepturile omului) din Acordul de la Cotonou semnat de guvernul sudanez în 2005,

având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă,

având în vedere articolele 135 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Noura Hussein Hammad a fost forțată de familia sa să se căsătorească cu Abdulrahman Hammad pe când era o adolescentă de 16 ani; întrucât Noura a declarat că a fost violată de soțul său, cu ajutorul unor membri ai familiei lui; întrucât, potrivit mărturiilor sale, la 2 mai 2017, trei bărbați au ținut-o pe Noura Hussein în timp ce Abdulrahman a violat-o; întrucât Noura l-a înjunghiat mortal pe soțul său în legitimă apărare atunci când acesta a încercat din nou să o violeze în ziua următoare; întrucât din examinarea medico-legală a reieșit că a fost și ea rănită în timp ce se lupta cu soțul ei;

B.

întrucât Hussein Noura Hammad a fost ținută în închisoarea Omdurman până la 29 aprilie 2018, când a fost găsită vinovată de omor cu premeditare; întrucât Hussein Noura Hammad, acum în vârstă de 19 de ani, a fost condamnată la moarte de către Tribunalul Penal Central din Omdurman pentru omorârea bărbatului cu care tatăl său a obligat-o să se căsătorească; întrucât, la stabilirea pedepsei, familia bărbatului a ales pedeapsa cu moartea ca „pedeapsă” potrivită pentru Hussein; întrucât s-a făcut recurs împotriva sentinței sale;

C.

întrucât Oficiul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului a strâns informații din care reiese că Tribunalul nu a ținut cont de căsătoria forțată, de viol și de alte forme de violență de gen la care a fost supusă Hussein ca probe pentru îmblânzirea sentinței; întrucât expertul ONU privind execuțiile sumare a susținut că impunerea pedepsei cu moartea atunci când există dovezi clare de legitimă apărare reprezintă o uciderea arbitrară;

D.

întrucât Sudanul se află pe locul 165 din 188 de țări, atât în ce privește indicele dezvoltării umane (IDU), cât și Indexul ONU al disparității de gen; întrucât Comitetul ONU pentru drepturile copilului (CRC) și Comitetul ONU pentru Drepturile Omului și-au exprimat grava îngrijorare cu privire la situația drepturilor femeilor în Sudan; întrucât sistemul juridic din Sudan se bazează pe legea islamică Șaria; întrucât s-a dovedit că acolo unde femeile nu sunt egale cu bărbații din punct de vedere politic, cultural și economic, ele vor fi supuse violenței de gen, indiferent de credință, rasă sau naționalitate;

E.

întrucât Constituția sudaneză prevede că „statul protejează femeile de nedreptate și promovează egalitatea de gen”; întrucât Pramila Patten, Reprezentantul special al ONU privind violența sexuală în cadrul conflictelor, a constatat, în urma vizitei sale în Sudan în perioada 18-25 februarie 2018, că există o cultură adânc înrădăcinată de nerecunoaștere a violenței sexuale în Sudan; întrucât căsătoriile forțate, violul marital și violența bazată pe gen sunt considerate normale în Sudan, toate aceste forme de violență fiind justificate prin invocarea unor considerente de tradiție, cultură și religie; întrucât până în prezent Biroul Procurorului Special nu a investigat nici măcar un singur caz de violență sexuală comisă în timpul conflictelor;

F.

întrucât mandatul Tribunalului Penal Internațional (ICC) de a cerceta impunitatea în caz de crime de război, crime împotriva umanității și genocid cuprinde și atrocitățile suferite în general de femei, inclusiv o gamă largă de infracțiuni sexuale și de gen; întrucât ICC a emis, la 4 martie 2009, un mandat de arest pe numele Președintelui Republicii Sudan, Omar al Bașîr, cuprinzând cinci capete de acuzare pentru crime împotriva umanității: omor, exterminare, strămutare forțată, acte de tortură și violuri;

G.

întrucât a fost lansată o campanie mondială, „Dreptate pentru Hussein Noura Hammad”, care se străduiește să-i comute pedeapsa cu moartea; întrucât, începând din mai 2018, aproape un milion de oameni au semnat o petiție intitulată „Dreptate pentru Hussein Noura Hammad”; întrucât intimidarea avocaților apărării reprezintă un atac la adresa unui proces echitabil, deoarece Noura Hussein Hammad a fost violată și are nevoie de sprijin psihologic;

H.

întrucât cazul Hussein Noura Hammad a atras atenția comunității internaționale asupra drepturilor femeilor și a adus în centrul atenției problema căsătoriilor forțate și violului conjugal în Sudan, unde vârsta legală de căsătorie este de numai 10 ani; întrucât violul conjugal a fost recunoscut de legislația sudaneză abia în 2015; întrucât, cu toate acestea, autoritățile judiciare refuză să-l recunoască drept infracțiune;

I.

întrucât militanții pentru drepturilor femeilor și ale copiilor au lansat campanii tot mai intense împotriva căsătoriei forțate a fetelor și a căsătoriei minorelor, un fenomen larg răspândit în Sudan; întrucât prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva fetelor și femeilor, inclusiv căsătoriile precoce și forțate este unul dintre obiectivele Planului de acțiune al UE pentru egalitatea de gen 2016-2020;

J.

întrucât atât Human Rights Watch (HRW), cât și expertul independent al ONU privind Sudanul, au declarat în Raportul mondial 2017 că forțele de securitate sudaneze au recurs la violență sexuală, intimidare și alte forme de abuzuri pentru a le reduce la tăcere pe apărătoarele drepturilor omului din întreaga țară; întrucât Forțele de securitate ale serviciilor naționale de informații (NISS) i-au interzis avocatului Nourei Hussein Hammad să țină o conferință de presă pe fondul unei campanii intense de intimidare; întrucât Nahid Gabralla, director al Seema, o organizație neguvernamentală care lucrează cu victimele și supraviețuitorii violenței bazate pe gen în Khartoum, capitala Sudanului, a fost încarcerat de mai multe ori în timpul campaniei de susținere a Nourei Hussein Hammad, într-un moment în care Sudanul pune restricții în calea libertății de exprimare;

K.

întrucât Sudanul este una dintre cele șapte țări care nu sunt parte la Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW);

L.

În 2016, UE finanțează în momentul de față proiecte în Sudan în valoare de 275 milioane EUR, majoritate prin Fondul European de Dezvoltare (EDF), Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) și Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace (IcSP); întrucât Sudanul nu a ratificat versiunea revizuită a Acordului de la Cotonou;

M.

întrucât femeile din Sudan suferă din cauza discriminării, a arestărilor arbitrare și a pedepselor umilitoare; întrucât, potrivit expertului independent al ONU privind Sudanul, așa-numitele crime împotriva moralității publice, precum cele utilizate împotriva femeilor considerate a fi îmbrăcate „indecent”, împreună cu umilința pedepsei corporale, încalcă standardele internaționale în domeniul drepturilor omului; întrucât articolele 151, 152, 154 și 156 din Codul Penal sudanez înăspresc restricțiile privind femeile și modul în care se îmbracă și se comportă acestea în public; întrucât încălcările acestor legi se pedepsesc cu amenzi și chiar, în anumite cazuri, cu biciuirea;

N.

întrucât UE pe lângă sprijinul oferit Sudanului printr-o combinație de asistență pentru dezvoltare și umanitară oferă, de asemenea, sprijin pentru operațiunile foarte controversate din această țară de control la frontieră și combatere a traficului și contrabandei, printre altele prin intermediul așa-numitului proiect ROCK;

1.

regretă și condamnă condamnarea la moarte a Nourei Hammad Hussein; solicită autorităților sudaneze să comute pedeapsa cu moartea și să țină seama pe deplin de faptul că dna Hussein a acționat în legitimă apărare împotriva tentativei unui bărbat și a complicilor săi de a o viola;

2.

le solicită autorităților sudaneze să respecte legislația națională și standardele internaționale în domeniul drepturilor omului, inclusiv Protocolul la Carta africană a drepturilor omului și popoarelor referitor la drepturile femeilor în Africa, precum și Protocolul Curții de Justiție a Uniunii Africane, adoptat la 11 iulie 2003; reamintește că, în conformitate cu standardele internaționale, aplicarea pedepsei cu moartea în ciuda unor dovezi clare de legitimă apărare reprezintă o execuție arbitrară, în special în cazurile în care femeile au fost acuzate de omor săvârșit pentru a se apăra;

3.

le reamintește autorităților sudaneze obligația care le revine de a garanta drepturile fundamentale, inclusiv dreptul la un proces echitabil; insistă că trebuie să se ia toate măsurile necesare pentru a garanta că procesul Nourei Hussein Hammad respectă cu adevărat cele mai înalte standarde de echitate și de proces echitabil;

4.

reamintește că este imperativ ca unele legi esențiale din Sudan, inclusiv Legea privind securitatea națională din 2010 și legile de reglementare a mass-mediei și a societății civile, să fie revizuite și reformate, pentru a le aduce în conformitate cu standardele internaționale care garantează libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere; își exprimă îngrijorarea față de paleta largă de prerogative de arestare și detenție conferite NISS, care arestează și întemnițează arbitrar oameni care, în multe cazuri, sunt torturați și supuși altor rele tratamente, ofițerii NISS bucurându-se de imunitate în fața urmăririi penale;

5.

remarcă că, chiar dacă cauza este dezbătută într-un proces judiciar, autoritățile sudaneze tot au obligația de a demonstra că nu tolerează violul sau violența de gen, și, prin urmare, de a salva viața unei tinere a cărei existență a fost deja distrusă din motive independente de voința ei; solicită autorităților sudaneze să se asigure că toate cazurile de violență sexuală și bazată pe gen, inclusiv violul marital și violența domestică, sunt urmărite în justiție și că făptașii sunt trași la răspundere; îndeamnă autoritățile sudaneze să combată căsătoriile între copii și căsătoriile forțate și violul conjugal;

6.

îndeamnă autoritățile sudaneze să efectueze imediat o anchetă independentă și imparțială privind acuzațiile aduse forțelor de securitate sudaneze de utilizare a violenței, intimidării și a altor forme de abuz împotriva femeilor;

7.

regretă interzicerea de către NISS a conferinței de presă organizate de echipa de apărători ai Nourei Hussein Hammad după ce a fost condamnată; condamnă cu fermitate hărțuirea activiștilor pentru drepturile omului și a avocaților în legătură cu cazul Nourei Hammad Hussein;

8.

îndeamnă autoritățile sudaneze să garanteze protecția deplină a integrității fizice și psihologice a Nourei Hussein Hammad, în timpul perioadei sale de detenție, precum și a avocaților săi și a familiei sale;

9.

reafirmă că se opune cu fermitate pedepsei cu moartea în orice caz și în orice circumstanțe; consideră că pedeapsa cu moartea constituie o încălcare a demnității umane și reprezintă o formă de tratament crud, inuman și degradant; face apel la autoritățile sudaneze să respecte moratoriul ONU privind pedeapsa cu moartea; invită Sudanul să ratifice Convenția împotriva torturii (CAT) și Convenția CEDAW;

10.

le reamintește autorităților sudaneze că o mai bună protecție a drepturilor femeilor și incriminarea violului conjugal ar putea salva multe vieți și împiedica situații precum cazul Nourei Hussein Hammad;

11.

condamnă cu tărie căsătoriile precoce și forțate și violența împotriva femeilor și fetelor în Sudan și în alte țări; subliniază că actualul recurs împotriva sentinței lui Hussein, care se limitează la aspectele formale și juridice ale condamnării, fără a ține seama de elementele de fapt, nu este suficient în temeiul Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de Sudan; îndeamnă autoritățile să pună în aplicare recomandarea Comitetului pentru drepturile copilului și să modifice legea privind statutul personal, mărind vârsta la care căsătoria este permisă din punct de vedere juridic;

12.

solicită insistent ca UE și statele sale membre să se asigure că implementarea proiectelor cu autoritățile sudaneze respectă principiul de „a nu aduce prejudicii”, ceea ce ar exclude cooperarea cu actori vinovați de încălcări ale drepturilor omului;

13.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisei, Președintelui Sudanului, Uniunii Africane, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și Copreședinților Adunării Parlamentare Mixte ACP-UE și ai Parlamentului Panafrican.

9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/151


P8_TA(2018)0235

Manipularea odometrului în autovehicule: revizuirea cadrului juridic al UE

Rezoluția Parlamentului European din 31 mai 2018 conținând recomandări adresate Comisiei privind manipularea odometrului în autovehicule: revizuirea cadrului juridic al UE (2017/2064(INL))

(2020/C 76/18)

Parlamentul European,

având în vedere articolul 225 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere articolul 91 alineatul (1) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Directiva 2014/45/UE a Parlamentului European și a Consiliului (1),

având în vedere Directiva 2014/47/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2),

având în vedere Regulamentul (UE) 2017/1151 al Comisiei (3), Regulamentul (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului (4), Regulamentul (CE) nr. 692/2008 al Comisiei (5) și Regulamentul nr. 39 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (6),

având în vedere Rezoluția sa din 10 decembrie 2013 referitoare la CARS 2020: către o industrie a autovehiculelor puternică, competitivă și durabilă în Europa (7),

având în vedere studiul Serviciului de Cercetare al Parlamentului European din noiembrie 2017 intitulat „Odometer tampering: measures to prevent it” (8) (Manipularea odometrului: măsuri de prevenire) și evaluarea valorii adăugate europene care îl însoțește, intitulată „Odometer manipulation in motor vehicles in the EU” (9) (Manipularea odometrului la autovehiculele din UE),

având în vedere raportul final al Asociației Autorităților Europene de Înregistrare a Vehiculelor și a Conducătorilor Auto intitulat „Vehicle Mileage Registration” (10) (Înregistrarea kilometrajului vehiculelor),

având în vedere documentul Comisiei intitulat „Consumer Market Study on the Functioning of the Market for Second-Hand Cars from a Consumer’s perspective” (Studiul pieței de consum privind funcționarea pieței autoturismelor de ocazie din perspectiva consumatorului),

având în vedere Declarația scrisă nr. 0030/2016 din 11 aprilie 2016 referitoare la combaterea fraudării odometrului pe piața autoturismelor de ocazie,

având în vedere articolele 46 și 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A8-0155/2018),

Situația actuală

A.

întrucât manipularea odometrului, adică practica frauduloasă de modificare voită și neautorizată a kilometrajului real al unui vehicul indicat pe odometrul acestuia, este o problemă gravă și larg răspândită în întreaga Uniune, în special în contextul comerțului transfrontalier, și aduce prejudicii țărilor terțe care importă autoturisme de ocazie din Uniune;

B.

întrucât profitul economic rezultat din manipularea odometrului poate fi considerabil, date fiind prețurile scăzute ale echipamentelor necesare și creșterea artificială a valorii autoturismelor de ocazie; întrucât studiile estimează că vehiculele manipulate reprezintă între 5 și 12 % din volumul vânzărilor naționale de autoturisme de ocazie și între 30 și 50 % din volumul vânzărilor transfrontaliere, prejudiciile financiare ridicându-se la o sumă totală situată între 5,6 și 9,6 miliarde EUR la nivelul întregii Uniuni;

C.

întrucât kilometrajul reprezintă unul dintre cei mai importanți parametri pe baza căruia un cumpărător poate evalua starea tehnică a unui vehicul și întrucât kilometrajul afișat influențează în mod considerabil valoarea de piață a vehiculului;

D.

întrucât valorile odometrului sunt stocate și indicate digital, iar accesul extern în vederea reconfigurării este facil, deoarece nivelul de protecție al odometrelor este mai scăzut decât în cazul altor componente ale vehiculului;

E.

întrucât fraudarea datelor odometrelor aduce prejudicii consumatorilor, comercianților cu autovehicule de ocazie, societăților de asigurări și celor de leasing și aduce beneficii financiare celor care comit această fraudă, fiind astfel necesare soluții tehnice pentru a îngreuna manipularea odometrelor de către nespecialiști;

F.

întrucât uzura accentuată a autoturismelor cu odometre care au fost modificate afectează negativ siguranța rutieră; întrucât cumpărătorii de astfel de autoturisme se pot confrunta cu costuri ridicate de întreținere și de reparație întrucât inspecția autoturismelor nu se face în funcție de kilometrajul real al acestora;

G.

întrucât autoturismele cu odometre care au fost modificate pot indica un consum mai ridicat și emisii mai mari de substanțe poluante decât era de așteptat, încălcând astfel cerințele de durabilitate ale legislației de omologare de tip;

H.

întrucât pe piața autoturismelor de ocazie din Uniune, care este de două până la trei ori mai mare decât piața autoturismelor noi, se înregistrează cel mai scăzut nivel de încredere al consumatorilor dintre toate piețele de bunuri potrivit tabloului de bord al piețelor de consum al Comisiei – 2014 (11), iar manipularea odometrelor contribuie semnificativ la pierderea încrederii consumatorilor în comercianții de autoturisme de ocazie, denaturând astfel funcționarea pieței interne și concurența loială;

I.

întrucât consumatorii nu sunt suficient de informați cu privire la modalitățile posibile de a împiedica manipularea indicațiilor odometrului la autoturismele de ocazie și cu privire la tehnicile existente de monitorizare a kilometrajului și de prevenire a fraudei în acest domeniu, precum și cu privire la modalitățile de acces la tehnicile respective;

J.

întrucât multe state membre încă nu le transmit consumatorilor instrumentele necesare care le-ar permite să verifice istoricul unui autovehicul rulat;

K.

întrucât fraudele legate de kilometraj afectează în mod disproporționat grupurile sociale și zonele geografice cu venituri mai scăzute, expunând clienții din statele membre care au aderat la Uniune înainte sau după 2004 și din țările aflate în imediata vecinătate a Uniunii (în special țările din Balcanii de Vest în care autoturismele de ocazie sunt importate din Uniune fără taxe vamale sau fac obiectul unor taxele vamale nesemnificative) la un risc mai ridicat de a cumpăra un autoturism al cărui odometru a fost manipulat, astfel încât aceștia sunt mai des afectați de această practică frauduloasă;

L.

întrucât, în absența unui sistem comun și integrat de schimb de informații între statele membre, există un risc sporit de legalizare a unui kilometraj care a fost deja manipulat înainte de verificarea inițială în țara în care autovehiculul va fi, în final, înregistrat și în care există deja măsuri de înregistrare și de verificare a kilometrajului vehiculelor;

M.

întrucât stabilirea unor norme uniforme de prevenire a manipulării odometrului va spori în mod fundamental securitatea și siguranța tranzacțiilor transfrontaliere cu vehicule și va reduce astfel amploarea practicilor neloiale, generând totodată benefici considerabile pentru milioane de consumatori din Uniune;

Măsuri existente care vizează fraudele legate de odometre

N.

întrucât unele state membre au introdus deja instrumente pentru a reduce la minimum manipularea odometrelor, precum „Car-Pass” în Belgia și „Nationale AutoPas” în Țările de Jos; întrucât ambele statele membre utilizează o bază de date în care se colectează kilometrajul afișat de odometru la fiecare lucrare de întreținere, service, reparație sau inspecție periodică a vehiculului, fără a colecta date cu caracter personal, ambele reușind într-un interval scurt să elimine aproape complet de pe teritoriile lor frauda legată de odometre;

O.

întrucât sistemul din Belgia este gestionat în baza unui temei juridic de o organizație non-profit, iar sistemul din Țările de Jos este gestionat de o agenție guvernamentală, ambele funcționând la un cost rezonabil, și succesul ambelor sisteme este completat și promovat prin campanii de sensibilizare și de informare, dar și de un cadru juridic solid, care stabilește norme clare și sancțiuni disuasive;

P.

întrucât numărul considerabil mai mare de autoturisme manipulate în țările care nu au acces la aceste baze de date indică faptul că schimbul de date transfrontalier și cooperarea între statele membre sunt esențiale pentru succesul lor;

Q.

întrucât sistemul european de informare cu privire la vehicule și la permisele de conducere (Eucaris) oferă deja infrastructura și organizarea necesare pentru schimbul de date armonizate în materie de transport între autoritățile statelor membre și este folosit de toate statele membre pentru a îndeplini obligațiile care decurg din Directiva 2011/82/UE a Parlamentului European și a Consiliului (12), iar funcționalitățile sale includ deja înregistrarea kilometrajului;

R.

întrucât există și soluții tehnice, atât pentru echipamente, cât și pentru programele informatice aferente, care ar putea fi integrate în vehicule de către producători și ar preveni astfel manipularea odometrului încă de la început; întrucât se folosesc deja module de securitate pentru echipamente („Hardware Security Modules”, HSM) și extensii securizate ale echipamentelor („Secure Hardware Extensions”, SHE) pentru a proteja unitățile electronice de control ale vehiculelor împotriva accesului neautorizat, a manipulării sau a furtului autoturismelor, iar costul pe vehicul al acestor sisteme este estimat la un euro;

S.

întrucât Regulamentul (UE) 2017/1151 obligă producătorii, în vederea obținerii omologării de tip a unui vehicul, să implementeze sistematic strategii de protecție împotriva manipulărilor și funcții de protecție la scriere pentru a descuraja reprogramarea odometrelor, ținând seama totodată de funcțiile de schimb de date la distanță; întrucât acest regulament prevede informații și explicații numai din partea producătorului și nu prevede nicio verificare prin care să se stabilească dacă odometrul poate fi manipulat, deși există procese atestate și recunoscute pe plan internațional, cum ar fi criteriile comune pentru evaluarea securității tehnologiei informației; întrucât procedurile recunoscute la nivel internațional, cum ar fi criteriile comune (ISO/IEC 15408), ar putea contribui la protecția împotriva manipulării;

Legislație și lacune

T.

întrucât manipularea odometrului este interzisă în 26 de state membre, însă numai zece state membre au introdus măsuri suplimentare pentru a verifica kilometrajul disponibil consumatorilor și numai șase clasifică manipularea odometrului ca infracțiune (13); întrucât echipamentele și programele informatice folosite pentru manipularea odometrelor sunt ușor de găsit în Uniune și nu sunt considerate infracțiuni și întrucât mai multe state membre se află pe cale de a defini ca infracțiuni activitățile legate de manipularea ilegală a kilometrajului;

U.

întrucât fraudarea odometrului reprezintă o amenințare pentru siguranța în trafic a vehiculelor, astfel cum se constată și în Directiva 2014/45/UE, care solicită statelor membre să impună sancțiuni eficace, proporționale și disuasive în caz de astfel de manipulări; întrucât Comisia ar trebui să analizeze fezabilitatea conectării platformelor naționale pentru a permite schimbul de informații transfrontalier privind inspecțiile tehnice, care să includă indicațiile odometrului;

V.

întrucât Directiva 2014/45/UE conține obligația de înregistrare a kilometrajului în timpul inspecției tehnice periodice și punerea la dispoziție a acestor informații cu ocazia următoarelor inspecții tehnice, însă face referire la înregistrarea kilometrajului în timpul inspecțiilor tehnice începând abia cu prima inspecție tehnică; întrucât prima inspecție tehnică periodică este posibil să aibă loc abia după patru ani de la prima înmatriculare a vehiculului, ceea ce lasă suficient timp pentru manipularea odometrului înainte de prima inspecție tehnică, dar și între inspecții, și poate chiar duce la înregistrarea oficială a unui kilometraj incorect;

W.

întrucât nici Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (14) și Regulamentul (CE) nr. 692/2008 al Comisiei privind omologarea de tip, nici Regulamentul nr. 39 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (Regulamentul CEE-ONU) nu fac trimitere la fraudarea kilometrajului sau nu prevăd odometre rezistente la manipulare; întrucât Regulamentul (CE) nr. 661/2009 face trimitere la Regulamentul nr. 39 al CEE-ONU privind cerințele de omologare pentru vitezometru, însă nu prevede cerințe pentru odometru sau pentru caracteristicile sale esențiale;

Viitoare evoluții în sectorul autovehiculelor

X.

întrucât sectorul autovehiculelor a realizat progrese enorme în dezvoltarea și producția vehiculelor care sunt conectate, folosesc STI și comunică cu mediul lor, astfel încât majoritatea autoturismelor introduse pe piață sunt deja capabile să folosească funcții de conectivitate, creând astfel treptat pe șoselele din Uniune o flotă de autoturisme conectate;

Y.

întrucât, potrivit diferitelor studii, media de vârstă a autoturismelor pe șoselele din Uniune este de 7-11 ani și este în continuă creștere, în timp ce în statele membre care au aderat la Uniune înainte sau după 2004 autoturismele depășesc cu mult media de vârstă, flota europeană fiind astfel compusă din autoturisme mai noi, extrem de conectate, și autoturisme mai vechi, fără funcții de conectivitate;

Z.

întrucât vehiculele moderne transmit deja, în mod regulat, serii de date producătorilor, inclusiv kilometrajul real și timpul total de funcționare, furnizând date esențiale pentru verificarea plauzibilității kilometrajului afișat;

AA.

întrucât tehnologia blockchain ar putea fi o soluție pentru stocarea datelor odometrului în viitor;

AB.

întrucât CarTrustChain este un proiect de succes care studiază modalități de utilizare a tehnologiei blockchain pentru a elimina frauda legată de odometre și care a fost cofinanțat din Fondul european de dezvoltare regională,

1.

solicită Comisiei să prezinte, în temeiul articolului 91 alineatul (1) și al articolului 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), un cadru legislativ prin care statele membre să fie obligate să instituie bariere juridice, tehnice și operaționale care să facă imposibilă manipularea odometrelor, dând curs recomandărilor din prezenta rezoluție și din anexa la acesta în termen de 12 luni de la adoptarea de către Parlament a prezentei rezoluții; invită Comisia să revizuiască cerințele legale din Regulamentul (UE) 2017/1151;

2.

solicită Comisiei ca aceleași bariere juridice și tehnice să fie aplicate și importurilor din țările terțe;

3.

salută soluțiile tehnice precum HSM și SHE, care sunt deja folosite la scară largă pentru a proteja datele sensibile din autoturisme și subliniază că indicațiile odometrelor ar trebui să beneficieze de același nivel de protecție pentru a împiedica manipularea lor;

4.

invită Comisia să consolideze omologarea de tip pentru securitatea în interiorul vehiculului, în special pentru măsurile tehnice împotriva fraudării odometrului, dar și în lumina răspândirii autoturismelor conectate;

5.

salută faptul că Comisia a inclus în Regulamentul (UE) 2017/1151 cerințe legate de securitatea tehnologică a odometrelor; subliniază totuși că nu există dispoziții cu privire la modalitățile de monitorizare a acestor cerințe și, prin urmare, invită Comisia să stabilească criterii clare pentru un control eficace al siguranței odometrelor, să adapteze respectivele cerințe, dacă este necesar, în termen cât mai scurt și să prezinte Parlamentului un raport privind eficacitatea respectivului regulament;

6.

ia act de faptul că soluțiile naționale care recurg la baze de date cu înregistrarea frecventă a indicațiilor odometrelor în urma inspecțiilor tehnice periodice, a vizitelor la atelierele de reparație și a altor inspecții ale vehiculelor au avut un succes considerabil în combaterea manipulării odometrelor în statele membre în cauză și recomandă, așadar, ca statele membre care încă nu au luat măsuri în acest sens să găsească soluții corespunzătoare cât mai curând posibil;

7.

subliniază, în acest sens, că toate statele membre ar trebui să dispună de registre naționale și să întreprindă un schimb de date transfrontalier pe baza acestor registre, deoarece doar în acest fel se poate combate în mod eficient frauda legată de kilometraj în Uniune; prin urmare, invită Comisia să propună un cadru legislativ pentru ca statele membre să stabilească mecanisme naționale de colectare a datelor comparabile și compatibile reciproc, bazate pe cele mai bune practici existente, care vor asigura colectarea frecventă și fiabilă a datelor privind kilometrajul, începând de la prima înmatriculare a vehiculului, și care să prevadă schimburi la nivel internațional;

8.

subliniază că ar trebui să fie posibil accesul transfrontalier la indicațiile odometrelor și că accesul lesne al cumpărătorilor de autoturisme de ocazie la respectivele informații ar contribuie în mod considerabil la protecția consumatorilor; subliniază faptul că cumpărătorii de vehicule de ocazie ar trebui să aibă posibilitatea de a verifica exactitatea indicațiilor odometrului, indiferent de statul membru în care acestea au fost înregistrate anterior; invită Comisia și statele membre să informeze în mod activ consumatorii și părțile interesate cu privire la măsurile în vigoare de combatere a fraudelor legate de odometru și cu privire la modalitățile de depistare și prevenire a cazurilor de manipulare a odometrelor;

9.

subliniază că Eucaris oferă o infrastructură existentă pentru a realiza schimburi eficiente din punctul de vedere al costurilor de indicații ale odometrelor din întreaga Uniune, recurgând la o soluție care folosește baze de date; regretă faptul că, în 2017, numai Belgia, Țările de Jos și Slovacia au utilizat platforma Eucaris pentru schimbul de informații cu privire la indicațiile odometrelor și, prin urmare, încurajează statele membre să valorifice posibilitățile oferite de acest sistem;

10.

invită Comisia să impună obligativitatea participării la Eucaris și să o implementeze ca o platformă ce conține informații referitoare la vehicule, facilitând astfel verificarea kilometrajului pe teritoriul Uniunii în vederea diminuării posibilităților de manipulare a odometrelor;

11.

regretă faptul că registrul electronic menționat în Directiva 2014/45/UE nu a fost încă creat și că sancțiunile statelor membre nu sunt suficient de disuasive, ceea ce a dus la neatingerea obiectivelor privind schimbul de date;

12.

invită Comisia să prevadă un cadru juridic care să le permită statelor membre să dispună înregistrarea obligatorie a indicațiilor odometrelor cu ocazia inspecțiilor tehnice periodice, precum și a oricărei inspecții, lucrări de întreținere, de reparație și a altor vizite la service, începând cu prima înmatriculare;

13.

subliniază că o soluție bazată pe tehnologia blockchain ar putea să fie mai rentabilă și invită Comisia să efectueze, în termen de 12 luni de la adoptarea de către Parlament a prezentei rezoluții, o analiză costuri/beneficii privind această soluție, inclusiv în ceea ce privește securitatea, transparența și protecția datelor; subliniază că, până la eventuala introducere a acestei tehnologii, ar trebui aplicate fără întârziere soluții eficace, ușor de utilizat și rapid de pus în practică, în special baze de date;

14.

subliniază faptul că aplicarea la scară mai largă a tehnologiilor criptografice avansate, cum ar fi HSM sau SHE, ar putea oferi o protecție suplimentară împotriva manipulării odometrelor, protejându-le împotriva accesului neautorizat prin intermediul unor circuite integrate securizate;

15.

subliniază că vehiculele au devenit tot mai capabile să folosească funcții de conectivitate și că această evoluție va continua, permițând astfel transmiterea automată a datelor odometrelor către o bază de date sau rețea blockchain; salută eforturile depuse de industria autovehiculelor de a dezvolta o serie de mecanisme tehnice de securitate împotriva manipulării odometrelor, inclusiv criptarea, protecția și securitatea datelor, dar invită totodată producătorii să îmbunătățească în continuare eficacitatea soluțiilor tehnice pe care le aplică;

16.

subliniază că toate măsurile care implică transmiterea și stocarea de date ar trebui să fie conforme cu acquis-ul european privind protecția datelor și să fie aplicate numai pentru prevenirea manipulării odometrelor și cu cel mai înalt nivel de protecție informatică;

17.

invită statele membre să adopte acte normative sau să-și adapteze legislația privind manipularea odometrelor pentru a considera acest fapt o infracțiune (inclusiv punerea la dispoziție de echipamente, programe informatice și de servicii conexe necesare pentru manipularea neautorizată), având în vedere că manipularea conduce la aprecierea eronată a siguranței în trafic a unui vehicul, fapt care afectează negativ siguranța rutieră; invită statele membre să prevadă resurse umane și financiare suficiente pentru aplicarea eficace, nediscriminatorie și proporțională a unei astfel de legislații;

18.

consideră că schimbarea odometrului unui vehicul cu un altul cu un kilometraj mai mic ar trebui să fie considerată un act de fraudă legat de kilometrajul vehiculului, în cazul în care scopul este de a ascunde kilometrajul real și de a realiza astfel un profit;

19.

solicită Comisiei să prezinte, pe baza articolului 91 alineatul (1) și al articolului 114 din TFUE, o propunere de act privind măsurile de combatere a manipulării odometrelor, dând curs recomandărilor formulate în anexa la prezentul raport;

o

o o

20.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei prezenta rezoluție, precum și recomandările din anexă.

(1)  Directiva 2014/45/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind inspecția tehnică periodică a autovehiculelor și a remorcilor acestora și evaluarea de impact care o însoțește și de abrogare a Directivei 2009/40/CE (JO L 127, 29.4.2014, p. 51).

(2)  Directiva 2014/47/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind controlul tehnic în trafic al vehiculelor comerciale care circulă în Uniune și de abrogare a Directivei 2000/30/CE (JO L 127, 29.4.2014, p. 134).

(3)  Regulamentul (UE) 2017/1151 al Comisiei din 1 iunie 2017 de completare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor, de modificare a Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 692/2008 al Comisiei și a Regulamentului (UE) nr. 1230/2012 al Comisiei și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 692/2008 al Comisiei (JO L 175, 7.7.2017, p. 1).

(4)  Regulamentul (CE) nr. 661/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind cerințele de omologare de tip pentru siguranța generală a autovehiculelor, a remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate care le sunt destinate (JO L 200, 31.7.2009, p. 1).

(5)  Regulamentul (CE) nr. 692/2008 al Comisiei din 18 iulie 2008 de punere în aplicare și modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO L 199, 28.7.2008, p. 1).

(6)  Regulamentul nr. 39 al Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) – Dispoziții uniforme privind omologarea vehiculelor cu privire la vitezometru, inclusiv instalarea acestuia (JO L 120, 13.5.2010, p. 40).

(7)  JO C 468, 15.12.2016, p. 57.

(8)  http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2017/602012/IPOL_STU%282017%29602012_EN.pdf

(9)  http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2018/615637/EPRS_STU%282018%29615637_EN.pdf

(10)  https://www.ereg-association.eu/media/1122/final-report-ereg-topic-group-xiii-vehicle-mileage-registration.pdf

(11)  https://ec.europa.eu/info/files/consumer-markets-scoreboard-2014-edition_en.

(12)  Directiva 2011/82/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 de facilitare a schimbului transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră (JO L 288, 5.11.2011, p. 1).

(13)  A se vedea Rețeaua Centrelor Europene ale Consumatorilor (ECC-Net, 2015), Cross-border car purchases: what to look out when you’re bargain hunting, p. 236.

(14)  Directiva 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă-cadru), JO L 263, 9.10.2007, p. 1.


ANEXĂ LA REZOLUȚIE

RECOMANDĂRI PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

Promovarea soluțiilor tehnice și omologarea de tip

Pentru a îngreuna manipularea odometrelor, ar trebui să se stabilească un nivel mai ridicat al soluțiilor integrate de securitate a datelor odometrelor. Acest lucru se va realiza prin includerea următoarele mijloace în propunere:

monitorizarea punerii în aplicare a articolului 5 alineatul (3) litera (f) din Regulamentul (UE) 2017/1151 și prezentarea unui raport cu rezultatele către Parlament cât mai curând posibil;

stabilirea unor cerințe clare pentru a asigura faptul că indicațiile odometrului nu pot fi manipulate, incluzând – în cazul unei evaluări pozitive – protecția criptografică împotriva manipulării, sisteme de recunoaștere a manipulării, detectarea și înregistrarea separate ale kilometrajului și securitatea echipamentelor;

introducerea unei metode de testare sau aplicarea criteriilor comune pentru evaluarea securității tehnologiei informației pentru soluțiile preventive menționate în Regulamentul (UE) 2017/1151 în ceea ce privește frauda legată de odometre.

Sisteme de baze de date

Bazele de date în care se înregistrează indicațiile odometrelor reduc semnificativ numărul de vehicule manipulate. Este important să se găsească o soluție la nivelul Uniunii, deoarece inițiativele naționale izolate nu pot preveni frauda legată de odometre în comerțul transfrontalier cu vehicule de ocazie. Prin urmare, propunerea ar trebui să prevadă următoarele măsuri:

înregistrările obligatorii ale indicațiilor odometrelor, prevăzute de Directiva 2014/45/UE, ar trebui să fie puse la dispoziție în vederea schimburilor transfrontaliere și, la cerere, pentru clienți;

crearea unui cadru juridic pentru instituirea în statele membre a unor baze de date comparabile ce conțin înregistrările kilometrajului afișat de odometre, care să asigure schimbul internațional și accesul la informații, pe baza celor mai bune practici existente care asigură înregistrarea frecventă și fiabilă a datelor privind kilometrajul;

bazele de date existente în care se înscriu indicațiile odometrelor la nivelul statelor membre ar trebui să fie interconectate, compatibile și interoperabile la nivelul UE și ar trebui să permită schimbul de date la nivel internațional, iar infrastructura existentă, precum Eucaris, ar trebui folosită pentru o punere în aplicare eficientă din punctul de vedere al costurilor și în timp util;

ar trebui să se respecte normele privind protecția datelor și, dacă este necesar, ele ar trebui adaptate astfel încât să permită stocarea și schimbul de date relevante și protecția vieții private, prevenind totodată în mod eficace utilizarea frauduloasă a datelor colectate;

cumpărătorii de vehicule de ocazie ar trebui să dispună de mijloace de verificare, înainte de achiziție, a exactității indicațiilor odometrului autoturismului, pe baza datelor colectate privind kilometrajul vehiculului în cauză, indiferent de statul membru în care acesta a fost înmatriculat anterior.

Tehnologia blockchain și conectivitatea ca soluții potențiale și complementare pe termen lung

Vehiculele devin tot mai conectate, iar proporția de vehicule conectate în Uniune crește constant. Acestea transmit deja date precum kilometrajul real către serverele producătorilor. Datele respective ar putea fi utilizate deja pentru a descoperi fraudele legate de kilometraj.

Tehnologia blockchain poate oferi în timp un instrument fiabil pentru securizarea datelor în cadrul unei rețele și pentru prevenirea manipulării datelor înregistrate. Combinarea acestor evoluții cu soluțiile tehnologice ar putea fi avută în vedere ca o soluție pe termen lung pentru combaterea fraudării odometrelor.

Prin urmare, ar trebui propuse următoarele măsuri:

eventualelr costuri și beneficii pentru crearea unei rețele blockchain la nivel european pentru indicațiile odometrelor ar trebui evaluate;

în cazul unei evaluări pozitive: cadrul juridic și de reglementare pentru transmiterea automată a indicațiilor odometrelor autoturismelor prevăzute cu funcții de conectivitate și, indiferent de rezultatele evaluării soluțiilor blockchain, pentru accesul la datele odometrelor stocate și colectate de către producători, care vor completa înregistrarea manuală a kilometrajului cu ocazia inspecției tehnice periodice și a datelor din alte surse ar trebui creat;

transmiterea indicațiilor odometrelor cu ocazia inspecției tehnice periodice, a vizitelor la service și a inspecțiilor, ar trebui să fie obligatorie, integrând și extinzând astfel sistemul de baze de date.

Legislația și asigurarea aplicării

Frauda legată de odometre nu este o infracțiune în toate statele membre, cu toate că Directiva 2014/45/UE prevede în mod explicit acest lucru. Executarea unor măsuri juridice eficace, incluzând sancțiuni, este esențială pentru eradicarea fraudei legate de odometre. Prin urmare, ar trebui propuse următoarele măsuri:

frauda legată de odometre ar trebui considerată o infracțiune comisă atât de persoana care comandă modificarea kilometrajului (deținătorul autoturismului), cât și de persoana care realizează această modificare, și care se pedepsește cu sancțiuni eficace, proporționale, disuasive și nediscriminatorii bazate pe un standard cu un grad ridicat de comparabilitate în întreaga Uniune.


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/159


P8_TA(2018)0237

Mecanismul pentru interconectarea Europei după 2020

Rezoluția Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la pilonul transporturi al Mecanismului pentru interconectarea Europei după 2020 (2018/2718(RSP))

(2020/C 76/19)

Parlamentul European,

având în vedere articolele 311, 312 și 323 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (1), modificat prin Regulamentul (UE, Euratom) 2017/1123 al Consiliului din 20 iunie 2017 (2),

având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (3),

având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la pregătirea revizuirii postelectorale a CFM 2014-2020: recomandările Parlamentului înainte de propunerea Comisiei (4),

având în vedere Documentul de reflecție al Comisiei din 28 iunie 2017 privind viitorul finanțelor UE (COM(2017)0358),

având în vedere Rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la documentul de reflecție privind viitorul finanțelor UE (5),

având în vedere propunerea Comisiei din 14 septembrie 2016 de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (COM(2016)0604), comunicarea Comisiei (COM(2016)0603) și documentul care o însoțește (SWD(2016)0299),

având în vedere propunerea Comisiei din 14 septembrie 2016 de modificare a Acordului interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (COM(2016)0606),

având în vedere ratificarea Acordului de la Paris de către Parlamentul European la 4 octombrie 2016 și de către Consiliu la 5 octombrie 2016,

având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2016 referitoare la revizuirea la jumătatea perioadei a CFM 2014-2020 (6),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 15 iunie 2016, intitulat „Revizuirea la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual (CFM)” (7),

având în vedere comunicarea Comisiei din 2 mai 2018 intitulată „Un buget modern pentru o Uniune care protejează, capacitează și apără Cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027” (COM(2018)0321),

având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 28 martie 2018 privind Planul de acțiune vizând mobilitatea militară (JOIN(2018)0005),

având în vedere raportul Comisiei din 14 februarie 2018 referitor la evaluarea la jumătatea perioadei a Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE) (COM(2018)0066),

având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât dezvoltarea și reabilitarea infrastructurii de transport din UE este încă destul de fragmentată și reprezintă o provocare majoră în ceea ce privește capacitatea și finanțarea, dar este esențială pentru a asigura o creștere sustenabilă, locuri de muncă, competitivitate și coeziune socială și teritorială în cadrul Uniunii, reducând astfel dezechilibrele dintre regiuni;

B.

întrucât Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE) este un program de finanțare comun, gestionat la nivel central, menit să promoveze dezvoltarea unei rețele transeuropene de mare performanță, sustenabilă și interconectată (TEN) în domeniile transporturilor, energiei și infrastructurii serviciilor digitale;

C.

întrucât finalizarea rapidă a rețelei transeuropene de transport (TEN-T) va contribui în mod semnificativ la atingerea de către UE a obiectivelor sale de reducere a emisiilor, în temeiul Acordului de la Paris privind schimbările climatice, la decarbonizarea economiei europene și la atingerea obiectivelor „20-20-20” ale UE aferente politicii în domeniul energiei și climei; întrucât rețeaua centrală ar trebui să fie finalizată până în 2030, iar rețeaua globală până în 2050;

D.

întrucât unul din zece europeni lucrează în sectorul extins al transporturilor și întrucât investițiile în infrastructura de transport vor duce la crearea de noi locuri de muncă, deoarece se estimează că fiecare miliard de euro investiți în rețeaua centrală TEN-T va crea până la 20 000 de noi locuri de muncă;

E.

întrucât MIE se axează pe facilitarea conexiunilor transfrontaliere, creând noduri multimodale și urbane, atenuând eșecurile pieței și eliminând blocajele; întrucât MIE a permis realizarea proiectelor care altfel nu ar fi fost implementate, furnizând astfel o valoare adăugată evidentă a UE în ceea ce privește facilitarea cooperării și coordonării transnaționale;

F.

întrucât sectorul transporturilor a reprezentat cea mai mare parte a bugetului MIE în perioada 2014-2020; întrucât partea transportului a fost împărțită într-un pachet general pentru toate statele membre și un pachet de coeziune disponibil pentru statele membre beneficiare ale politicii de coeziune și transferat direct din Fondul de coeziune;

G.

întrucât MIE este unul dintre cele mai de succes programe ale UE, având în vedere că a primit mult mai multe cereri decât a fost în măsură să onoreze; întrucât, până la sfârșitul lui 2017, MIE Transport alocase deja 21,3 miliarde EUR sub formă de subvenții pentru proiecte TEN-T, ceea ce a generat investiții totale în valoare de 41,6 miliarde EUR; întrucât, în cursul anului 2018, vor fi semnate acorduri de subvenționare suplimentare pentru o cerere de propuneri de finanțare mixtă care îmbină subvențiile MIE cu finanțarea privată, inclusiv din Fondul european pentru investiții strategice (FEIS); întrucât bugetul inițial de un miliard de euro pentru această cerere a fost majorat în noiembrie 2017 cu 350 de milioane EUR pentru a sprijini prioritatea „Inovarea și noile tehnologii”, în concordanță cu obiectivele planului de acțiune privind combustibilii alternativi;

H.

întrucât introducerea principiului „folosește sau pierzi” a contribuit în mod semnificativ la succesul MIE; întrucât, cu toate acestea, ar trebui accelerată recuperarea bugetului proiectelor care nu au fost implementate;

I.

întrucât MIE vizează să accelereze investițiile în infrastructura de transport și inovarea în domeniul transportului și să mobilizeze finanțare provenind atât din sectorul public, cât și din cel privat, sporind în același timp securitatea juridică și respectând principiul neutralității tehnologice;

J.

întrucât, în iunie 2018, Comisia urmează să își publice propunerile legislative privind investițiile strategice europene, inclusiv o versiune actualizată a Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE),

1.

subliniază că a investi în infrastructura de transport înseamnă a investi în creșterea sustenabilă pe termen lung, în coeziune, în competitivitate și în locuri de muncă; subliniază așadar importanța strategică a programului MIE în ceea ce privește integrarea pieței interne, mobilitatea inteligentă și ocazia pentru UE de a furniza valoare adăugată concretă pentru cetățeni prin intermediul acestui program;

2.

subliniază că MIE a fost, este și trebuie să rămână un instrument eficace și orientat pentru realizarea de investiții în infrastructurile transeuropene (TEN) de transport, energie și din sectorul digital și pentru a contribui la prioritățile UE privind locurile de muncă, creșterea economică și investițiile, piața internă, uniunea energetică, clima și piața unică digitală;

3.

subliniază succesul pe care programul MIE 2014-2020 l-a avut în furnizarea unui nivel ridicat de valoare adăugată europeană, prin sprijinirea unor proiecte de conectivitate cu o dimensiune transfrontalieră, interfuncțională și multimodală, a unor proiecte de amplificare a conectivității în toate modurile de transport, inclusiv transportul pe mare, în porturile interioare și pe căile navigabile interioare, acordând prioritate proiectelor care creează legături ce lipsesc și elimină blocajele, în vederea realizării unui spațiu european unic al transporturilor, accesibil tuturor și a unui sector inovator al transporturilor; invită Comisia să sporească valoarea adăugată la nivel transfrontalier a nodurilor de transport, cum ar fi porturi maritime, și să sprijine proiecte care să sporească conectivitatea cu țările terțe partenere;

4.

recunoaște că avantajele și potențialul deplin al investițiilor UE în rețeaua TEN-T pot fi atinse numai după finalizarea rețelelor centrale și globale; invită Comisia să țină seama de faptul că finalizarea acestor rețele va necesita investiții semnificative, din care o parte va depinde de sprijinul continuu din partea UE, altfel riscând să intre în impas; insistă asupra faptului că trebuie menținută presiunea pe tot parcursul procesului pentru a realiza încheierea acestora cel târziu în 2030 și, respectiv, în 2050, în concordanță cu standardele secolului 21;

5.

invită Comisia să garanteze că programul MIE potrivit propunerii de CFM 2021-2027 vine în continuarea programului actual, cu o ambiție și mai înaltă în ceea ce privește obiectivele de politică și resursele financiare; subliniază că investițiile în proiectele de transport digitale, inovatoare și sustenabile trebuie să fie accelerate în vederea trecerii la un sistem de transport mai ecologic, cu adevărat integrat, modern, accesibil tuturor, mai sigur și mai eficient;

6.

ia act de faptul că intervenția MIE a fost decisivă pentru lansarea majorității proiectelor, în special pentru proiectele din domeniul conectivității la nivel transfrontalier, național, regional și local; subliniază că MIE s-a dovedit a fi un catalizator important pentru investițiile publice și private; consideră, cu toate acestea, că trebuie întreprinse măsuri suplimentare pentru valorificarea întregului său potențial;

7.

invită Comisia să examineze noi modalități de a promova MIE ca un instrument bazat pe politici, cu obiective sectoriale specifice, care se ocupă de proiecte complexe și are o dimensiune de interoperabilitate transfrontalieră sau la nivelul UE;

8.

consideră că, în următorul CFM, pornind de la o analiză aprofundată a perioadei 2014-2020 și a consecințelor relației complexe dintre MIE și alte programe și instrumente financiare, cum ar fi Orizont 2020, fondurile ESI și FEIS și, în special, efectul de substituire observat între MIE și FEIS, Comisia ar trebui să continue să consolideze și să asigure complementaritatea dintre MIE și alte programe, cum ar fi Orizont Europa și Fondul InvestEU, pentru a menține și a promova obiectivele clare ale programului, pentru a evita suprapunerile și pentru a optimiza resursele bugetare;

9.

subliniază faptul că orice reducere a următorului MIE în favoarea altor programe, așa cum s-a întâmplat în cadrul MIE 2014-2020 cu FEIS și cu Programul european de dezvoltare industrială în domeniul apărării (EDIDP), ar fi inacceptabilă; îndeamnă Comisia să mențină integritatea capacității financiare a MIE, deoarece o mare parte a finanțării MIE ține de proiecte cu efecte benefice mai generale la nivel regional și la nivelul UE, însă pentru care nu există suficiente fonduri la nivel național sau mobilizate pe piață;

10.

ia act de succesul încurajator al primelor rezultate ale cererii de propuneri de finanțare mixtă lansat în cadrul actualului program MIE; prin urmare, încurajează insistent Comisia să repete astfel de cereri în viitor și să utilizeze în continuare un MIE mai solid sub formă de subvenții, care să fie combinate, atunci când este posibil, cu instrumente financiare din UE și din afara UE; invită, de asemenea, Comisia să găsească modalități mai eficace de a încuraja participarea coinvestitorilor privați și invită statele membre să elimine obstacolele de natură legislativă și administrativă din calea acestui proces;

11.

invită Comisia să încurajeze în continuare realizarea de sinergii la nivel de proiecte între cele trei sectoare, care sunt limitate în prezent din cauza rigidității cadrului bugetar în ceea ce privește eligibilitatea proiectelor și a costurilor; îndeamnă Comisia să adapteze infrastructura la viitoarele necesități legate de existența unei mobilități ecologice și inteligente; se așteaptă ca viitoarele orientări privind politica din acest sector și instrumentul MIE să fie mai flexibile, pentru a facilita sinergiile și a reacționa mai prompt la noile evoluții și priorități tehnologice, cum ar fi digitalizarea, accelerând totodată crearea unei economii cu emisii reduse de carbon și abordând provocări societale comune precum securitatea cibernetică;

12.

subliniază importanța gestionării directe, pentru a se asigura proceduri comune în cele trei sectoare, alocarea rapidă a fondurilor și o foarte bună execuție bugetară; atrage atenția asupra faptului că gestionarea directă a subvențiilor MIE s-a dovedit a fi foarte eficientă, cu o rezervă de proiecte de calitate și un proces de selecție competitiv, o axare pe obiectivele de politică ale UE, o executare coordonată și cu implicarea deplină a statelor membre; ia act de rolul esențial ce i-a revenit Agenției Executive pentru Inovare și Rețele (INEA) în succesul MIE, aceasta asigurând optimizarea bugetului, succes datorat în principal flexibilității sale în redirecționarea rapidă a fondurilor neutilizate de unele acțiuni către acțiuni noi; insistă ca INEA să fie întărită, pentru a asigura utilizarea corespunzătoare a fondurilor UE;

13.

sprijină aplicarea principiului „folosește sau pierzi” în gestionarea directă a MIE; insistă, totodată, asupra menținerii posibilității de reciclare a angajamentelor în cazurile în care proiectele nu dau rezultatele scontate, pentru a spori eficiența MIE;

14.

recunoaște complexitatea procesului de depunere a unui proiect, în special în cazul marilor infrastructuri de transport, precum și pertinența asistenței tehnice acordate, de exemplu prin acțiunea de sprijin a programului MIE, în special pentru statele membre vizate de politica de coeziune, cu scopul de a promova eligibilitatea proiectelor mature și de înaltă calitate; invită Comisia să continue să ofere acest tip de asistență și să revadă criteriile de evaluare astfel încât acestea să favorizeze identificarea mai clară a valorii adăugate a proiectelor; solicită Comisiei, în plus, să adopte măsuri suplimentare pentru a simplifica în mod semnificativ cerințele administrative nu numai pentru subvențiile de valoare redusă și să adapteze asistența tehnică acordată solicitanților care vin cu proiecte mai mici;

15.

salută faptul că, în perioada de programare 2014-2020, au fost transferate 11,3 miliarde EUR din Fondul de coeziune în pachetul financiar destinat aspectelor de coeziune al pilonului Transport al MIE și evidențiază succesul extraordinar al cererilor de propuneri ce au vizat coeziunea;

16.

ia act de propunerea Comisiei de a se aloca pentru MIE suma de 42 265 de milioane EUR pentru perioada 2021-2027, inclusiv 7 675 de milioane EUR pentru proiecte energetice și 2 662 de milioane EUR pentru proiecte de telecomunicații/digitale (ambele la prețuri constante); regretă, cu toate acestea, că, la prețuri constante, fondurile prevăzute pentru MIE-Transport se ridică la 11 384 de milioane EUR, iar contribuția din Fondul de coeziune se ridică la 10 000 de milioane EUR, ceea ce reprezintă reduceri de 12% și, respectiv, de 13%; constată că fondurile alocate pilonului Transport sunt singurele care au fost reduse, ceea ce este inacceptabil; subliniază că dificultățile cu care se confruntă sectorul transporturilor în cadrul pieței interne și succesul MIE vin în contradicție cu reducerea valorii pachetului financiar și solicită Comisiei să revadă suma propusă;

17.

consideră că, pentru a menține credibilitatea și atractivitatea ridicate ale programului MIE pentru investitori, ar trebui mărită capacitatea sa financiară în următorul CFM; subliniază faptul că un buget insuficient pentru transport ar periclita finalizarea rețelei TEN-T și că acest lucru ar duce la deprecierea investițiilor realizate deja din fonduri publice;

18.

subliniază, în plus, că pachetul financiar dedicat coeziunii conține o dimensiune regională pronunțată care corespunde cererii locale și este esențial pentru finalizarea elementelor rețelei de bază din statele membre beneficiare ale politicii de coeziune și, prin urmare, pentru coeziunea teritorială a UE; subliniază că investițiile în infrastructura de transport a UE, atunci când sunt realizate cu contribuția din Fondul de coeziune, ar trebui să constituie un sistem bine echilibrat între sursele gestionate la nivel central și cele gestionate în mod partajat; subliniază că suma alocată din Fondul de coeziune în următorul CFM (2021-2027) și prevăzută pentru gestiune directă în cadrul MIE trebuie să rămână cel puțin la același nivel ca în CFM anterior (2014-2020) și că această sumă trebuie să fie suficientă pentru a finaliza în cursul următorului CFM (2021-2027) proiectele finanțate din Fondul de coeziune în cadrul CFM actual;

19.

reamintește că pentru finalizarea rețelei de bază de transport din UE și pentru realizarea priorităților de politică vor fi necesare în continuare participarea cetățenilor și a părților interesate vizate la procesul decizional, transparența în evaluarea și monitorizarea implementării aspectelor de mediu și financiare ale proiectelor, îmbunătățirea integrării modale și promovarea operațiunilor co-modale;

20.

invită Comisia și statele membre să își mențină angajamentul față de principalele obiective de politică ale MIE din sectorul transporturilor: finalizarea – până în 2030 – a rețelei centrale TEN-T, inclusiv implementarea Programului de cercetare privind managementul traficului aerian în cerul unic european (SESAR), a autostrăzilor maritime (MoS) și a Sistemului european de management al traficului feroviar (ERTMS), precum și tranziția către o mobilitate ecologică, competitivă, inovatoare și conectată, inclusiv o rețea paneuropeană de infrastructuri de încărcare pentru combustibilii alternativi până în 2025; realizarea de progrese în direcția finalizării rețelei globale TEN-T până în 2050;

21.

subliniază nevoia de a acorda mai multă atenție proiectelor orizontale inteligente; solicită, prin urmare, Comisiei să ia în considerare instituirea unor inițiative specifice, consacrate și transnaționale pentru a accelera și a asigura punerea corectă în aplicare a priorităților orizontale, cum ar fi ERTMS, prin mobilizarea de investiții private, parțial prin combinarea subvențiilor și a instrumentelor financiare;

22.

reamintește, în ceea ce privește sectorul transporturilor, importanța axării pe conexiunile multimodale și transfrontaliere, pe soluțiile digitale, pe transferul modal și pe transporturile mai sustenabile; consideră că acest MIE actualizat ar trebui, de asemenea, să acorde prioritate legăturilor mai directe între rețelele centrale și cele globale; consideră că aceste obiective ar trebui să se reflecte în listele de proiecte identificate în prealabil incluse în următorul Regulament privind MIE;

23.

recunoaște că sectorul transporturilor ar trebui să profite pe deplin de oportunitățile oferite de tehnologiile digitale și inovatoare și recunoaște faptul că o infrastructură de transport nouă și inovatoare este întotdeauna mai atractivă pentru investiții, în special pentru cele din sectorul privat; subliniază, cu toate acestea, că infrastructura existentă rămâne în continuare coloana vertebrală a rețelei UE și atrage atenția asupra nevoii urgente de investiții mai substanțiale pentru întreținerea infrastructurii existente; invită, prin urmare, Comisia să asigure atractivitatea recondiționării sau a modernizării infrastructurii existente prin obiective ambițioase în materie de inovare;

24.

invită Comisia să acorde o atenție deosebită regiunilor ultraperiferice, consacrate la articolul 349 din TFUE, lărgind rețeaua centrală de porturi în vederea îmbunătățirii conexiunilor în bazinele geografice respective, între aceste regiuni, cu Europa continentală și cu țările terțe; consideră că regiunile ultraperiferice ar trebui să beneficieze de cofinanțare în proporție de până la 85% în toate modurile de transport, pentru a le îmbunătăți accesul la cereri de propuneri și pentru a institui legături maritime permanente între aceste regiuni și zonele continentale; invită Comisia să aibă în vedere crearea unei cereri de propuneri specifice pentru regiunile ultraperiferice și, de asemenea, să aibă în vedere alocarea de fonduri pentru tehnologii inovatoare destinate aeroporturilor regionale din aceste regiuni, pentru a garanta siguranța și întreținerea infrastructurii aeroportuare;

25.

salută obiectivele incluse în comunicarea comună privind Planul de acțiune vizând mobilitatea militară atât în ceea ce privește îmbunătățirea infrastructurii, cât și favorizarea sinergiilor; invită Comisia să utilizeze MIE pentru a sprijini dezvoltarea infrastructurii cu dublă utilizare civilă-de apărare de-a lungul rețelei TEN-T;

26.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei și statelor membre.

(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 884.

(2)  JO L 163, 24.6.2017, p. 1.

(3)  JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

(4)  JO C 101, 16.3.2018, p. 64.

(5)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0401.

(6)  Texte adoptate, P8_TA(2016)0412.

(7)  JO C 17, 18.1.2017, p. 20.


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/164


P8_TA(2018)0238

Situația din Nicaragua

Rezoluția Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la situația din Nicaragua (2018/2711(RSP))

(2020/C 76/20)

Parlamentul European,

având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Nicaragua, în special cea din 18 decembrie 2008 (1), cea din 26 noiembrie 2009 (2) și cea din 16 februarie 2017 (3),

având în vedere Acordul de asociere dintre UE și America Centrală din 2012,

având în vedere documentul de strategie de țară al UE și programul indicativ multianual 2014-2020 privind Nicaragua,

având în vedere Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice din 1966,

având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

având în vedere Orientările UE referitoare la apărătorii drepturilor omului din iunie 2004,

având în vedere Constituția Nicaraguei,

având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Vicepreședintei Comisiei/Înaltă Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) din 19 noiembrie 2016 privind rezultatele finale ale alegerilor din Nicaragua,

având în vedere declarațiile purtătorului de cuvânt al VP/ÎR din 22 aprilie 2018 și 15 mai 2018 privind Nicaragua,

având în vedere comunicatul de presă al Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru drepturile omului (OHCHR) din 27 aprilie 2018 privind situația drepturilor omului în Nicaragua,

având în vedere vizita Comisiei interamericane pentru drepturile omului (IACHR), în perioada 17-21 mai 2018, pentru a investiga situația din Nicaragua, și declarația preliminară a acesteia din 21 mai 2018,

având în vedere declarația purtătorului de cuvânt al Oficiului ONU pentru Drepturile Omului, Liz Throssell, din 20 aprilie 2018, referitoare la violențele legate de protestele din Nicaragua,

având în vedere comunicatul de presă al Organizației Statelor Americane (OSA) din 14 mai 2018 privind vizita efectuată pentru a analiza situația din Nicaragua,

având în vedere raportul Secretariatului General al OSA din 20 ianuarie 2017 referitor la Nicaragua și declarația sa din 22 aprilie 2018, în care condamnă violențele din Nicaragua,

având în vedere comunicatele Conferinței Episcopale din Nicaragua, în special cea mai recentă, din 23 mai 2018,

având în vedere articolul 123 alineatele (2) și (4) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, potrivit relatărilor, cel puțin 84 de persoane au fost ucise, peste 860 au fost rănite, iar 400 au fost arestate, în urma unor proteste pașnice inițiate de studenți, care au început la 18 aprilie 2018, împotriva reformelor sistemului de asigurări sociale anunțate de președintele Daniel Ortega; întrucât majoritatea victimelor prezentau răni cauzate de gloanțe la cap, gât, piept sau abdomen, ceea ce constituie un indiciu solid al unor execuții extrajudiciare; întrucât autoritățile din Nicaragua i-au stigmatizat pe față pe protestatari, numindu-i „vandali”și acuzându-i de „manipulare politică”;

B.

întrucât, deși la 23 aprilie 2018 președintele Ortega a anunțat anularea reformei sistemului de securitate socială, demonstrațiile s-au transformat în proteste mai ample, cerând un guvern interimar și reinstaurarea ordinii democratice; întrucât o altă sursă de nemulțumire și conflict deschis este creșterea semnificativă a activităților extractive orientate către export;

C.

întrucât, la 20 aprilie 2018, 600 de studenți au fost atacați în catedrala metropolitană din Managua de forțe antirevoltă și de un grup de membri ai Frontului Sandinist de Eliberare Națională, care au acționat în totală impunitate și cu complicitatea și acordul poliției; întrucât CIADO a semnalat atacuri asupra a patru situri universitare (UCA, UPOLI, UNA și UNAN);

D.

întrucât numărul mare de victime demonstrează că a avut loc o represiune brutală din partea autorităților statului, încălcând principiile necesității și proporționalității impuse de dreptul și standardele internaționale care limitează folosirea forței; întrucât șeful Poliției Naționale din Nicaragua, Aminta Granera, și-a dat demisia ca urmare a violenței excesive;

E.

întrucât entitățile media care au relatat protestele au fost închise în mod arbitrar de către guvern, iar jurnaliștii care au exprimat o formă sau alta de opoziție au fost intimidați și arestați; întrucât reprimarea de către autoritățile din Nicaragua a libertății de exprimare și hărțuirea liderilor opoziției a fost condamnată ca atac la adresa libertăților civile; întrucât jurnalistul Angel Gahona a fost împușcat mortal în timp ce transmitea în direct;

F.

întrucât organizațiile pentru drepturile omului au înregistrat numeroase plângeri pentru absența asistenței și a tratamentului în spitalele publice pentru demonstranții răniți;

G.

întrucât, la 27 aprilie 2018, președintele Adunării Naționale, Gustavo Porras, a anunțat crearea unei Comisii pentru adevăr, care să investigheze evenimentele petrecute în timpul protestelor; întrucât, la 6 mai 2018, un consiliu format din șapte legislatori - dintre care cinci aparțineau partidului președintelui Ortega - i-a selecționat cei cinci membri ai comisiei, iar Adunarea Națională a ratificat numirea lor;

H.

întrucât CIADO a vizitat Nicaragua în perioada 17 - 21 mai 2018; întrucât CIADO a colectat dovezi cu privire la arestări ilegale și arbitrare, la practica torturii și a tratamentelor crude, inumane sau degradante, la cenzură și atacuri asupra presei, precum și cu privire la alte forme de intimidare, cum ar fi amenințările, hărțuirile sau persecuțiile, care vizau dizolvarea protestelor și împiedicarea participării cetățenilor;

I.

întrucât la dialogul național dintre dl Ortega, opoziția nicaraguană și grupurile civice, lansat la 16 mai 2018 și mediat de Biserica catolică, nu s-a reușit găsirea unei soluții la criză și a fost suspendat, deoarece negociatorii guvernului au refuzat să discute pe marginea unei agende cu 40 puncte prezentate de mediatori, care includea o foaie de parcurs pentru alegeri democratice, inclusiv reforma legislației electorale, devansând data alegerilor și interzicând realegerea președintelui; întrucât a fost propusă crearea unui comitet mixt compus din șase persoane, trei din partea guvernului și trei reprezentanți ai platformei „Alianza Cívica por la Justicia y la Democracia”;

J.

întrucât, începând din 2007, dl Ortega a fost ales pentru funcția de președinte de trei ori consecutiv, în pofida faptului că Constituția Nicaraguei interzice realegerea consecutivă, ceea ce arată corupția și autoritarismul în care a decăzut statul; întrucât alegerile din 2011 și 2016 au fost vehement criticate de instituțiile UE și de OSA pentru neregulile survenite, aceste alegeri având loc fără prezența unor observatori din fiecare organizație sau a unor observatori internaționali credibili;

K.

întrucât corupția din sectorul public, inclusiv cazurile în care sunt implicate rudele dlui Ortega, rămâne una dintre cele mai mari probleme; întrucât mituirea funcționarilor publici, confiscările ilegale și inspecțiile arbitrare desfășurate de autoritățile vamale și fiscale sunt la ordinea zilei; întrucât s-au exprimat preocupări legitime în legătură cu nepotismul din cadrul guvernului nicaraguan; întrucât grupurile de apărare a drepturilor omului au condamnat concentrarea tot mai mare a puterii generată de regimul monopartinic și slăbirea instituțiilor;

L.

întrucât, în ultimii zece ani, în Nicaragua s-a produs o degradare a democrației și a statului de drept; întrucât dezvoltarea și consolidarea democrației și a statului de drept, precum și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale trebuie să facă parte integrantă din politica externă a UE, inclusiv din Acordul de asociere încheiat în 2012 între Uniunea Europeană și țările din America Centrală,

1.

condamnă represiunea brutală și intimidarea protestatarilor pașnici din Nicaragua care se opun reformei sistemului de securitate socială, conducând la numeroase ucideri, dispariții și arestări arbitrare ca urmare a acțiunilor autorităților nicaraguane, forțelor armate, poliției și grupurilor violente care susțineau guvernul; reamintește tuturor forțelor de securitate din Nicaragua datoria lor supremă de a apăra cetățenii;

2.

își exprimă condoleanțele și compasiunea față de familiile tuturor victimelor ucise sau rănite în cursul demonstrațiilor;

3.

invită autoritățile nicaraguane să pună capăt tuturor actelor de violență împotriva persoanelor care își exercită dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la întrunire; invită, de asemenea, demonstranții și organizațiile societății civile care conduc protestele evite violența atunci când își exercită drepturile; solicită insistent autorităților nicaraguane să elibereze toate persoanele deținute arbitrar, să acorde despăgubiri tuturor membrilor familiilor afectate și să ofere garanții că nu se vor lua măsuri penale împotriva lor; invită insistent autoritățile statului să se abțină de la declarații publice care îi stigmatizează pe demonstranți, pe apărătorii drepturilor omului și pe jurnaliști, precum și de la utilizarea mass-mediei de stat pentru a desfășura campanii publice care pot încuraja violența;

4.

invită autoritățile din Nicaragua să permită imediat o anchetă internațională, independentă și transparentă, pentru a-i urmări în justiție pe cei răspunzători pentru represiunea și decesele din timpul protestelor; salută, în acest sens, vizita CIADO în Nicaragua și își exprimă îngrijorarea cu privire la concluziile raportului preliminar; solicită insistent comunității internaționale să joace un rol activ în tragerea la răspundere a celor vinovați;

5.

solicită guvernului din Nicaragua să recunoască și să consolideze autoritatea comisiei de monitorizare a aplicării recomandărilor CIADO, precum și să stabilească un calendar pentru viitoarele sale vizite; solicită crearea unui registru public de prezență în spitale, astfel cum a solicitat CIADO;

6.

solicită autorităților din Nicaragua să ofere tuturor actorilor din societate - forțelor de opoziție, jurnaliștilor și apărătorilor drepturilor omului, inclusiv activiștilor și societății civile - suficient spațiu pentru a putea activa liber, în conformitate cu dreptul internațional, pentru a crea condițiile necesare pentru ca toate părțile aflate în conflict să discute situația din Nicaragua și să asigure protecția drepturilor omului; reamintește că participarea deplină a opoziției, depolarizarea sistemului judiciar, încetarea impunității și pluralitatea media reprezintă factori esențiali pentru reinstaurarea ordinii democratice în țară;

7.

regretă încălcarea libertății media în Nicaragua, atât înainte, cât și în timpul protestelor; consideră inacceptabilă blocarea media de către autorități în timpul protestelor; invită guvernul să restabilească în totalitate libertatea presei și libertatea de exprimare în țară și să pună capăt hărțuirii jurnaliștilor;

8.

ia act de lansarea recentă a unui dialog național și de crearea unei Comisii pentru adevăr, care trebuie să includă activ actori naționali independenți din toate sectoarele, precum și actori internaționali; regretă eșecul primei runde de dialog național, ca urmare a restricțiilor impuse de guvernul nicaraguan, și își exprimă speranța că recenta reluarea dialogului va constitui o ocazie de a soluționa criza și a pune capăt violențelor; subliniază faptul că dialogul ar trebui să aibă loc fără violență și represiune, cu respectarea legii, a Constituției și a principiului că orice modificare legislativă trebuie făcută în conformitate cu procedurile de drept;

9.

denunță măsurile ilegale luate, nerespectând sistemul judiciar, care condus la modificarea Constituției pentru a elimina limitele mandatului prezidențial, făcând posibilă președinția continuă a dlui Ortega, și încălcând astfel evident dreptul la alegeri democratice; subliniază că soliditatea instituțiilor democratice, libertatea de întrunire și pluralismul politic sunt o necesitate; solicită, în acest sens, reforme electorale care să conducă la alegeri corecte, transparente și credibile, respectând standardele internaționale, ca modalitate de a soluționa criza politică;

10.

invită autoritățile să combată corupția larg răspândită în interiorul cercurilor politice din Nicaragua, care afectează funcționarea tuturor instituțiilor de stat și limitează investițiile străine; solicită aplicarea legislației nicaraguane privind combaterea corupției, inclusiv cea privind mita, abuzul în funcție și plățile de facilitare; își exprimă îngrijorarea cu privire la legăturile dintre președintele Ortega și alte conflicte din regiune; solicită autorităților nicaraguane să semneze și să ratifice Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale;

11.

subliniază că, în contextul negocierilor pentru Acordul de asociere între Uniunea Europeană și țările din America Centrală, trebuie să se reamintească Nicaraguei necesitatea de a respecta principiile statului de drept, democrației și drepturilor omului, conform clauzei privind drepturile omului din acord; solicită insistent UE să monitorizeze situația și, dacă este necesar, să vadă ce măsuri pot fi luate; avertizează cu privire la posibilele consecințe politice, economice și de investiții grave ale încălcărilor drepturilor omului;

12.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Statelor Americane, Adunării parlamentare euro-latino-americane, Parlamentului Central American, Grupului de la Lima, precum și guvernului și Parlamentului Republicii Nicaragua.

(1)  JO C 45 E, 23.2.2010, p. 89.

(2)  JO C 285 E, 21.10.2010, p. 74.

(3)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0043.


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/168


P8_TA(2018)0239

Egalitatea de gen și capacitarea femeilor: transformarea vieții fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE 2016-2020

Rezoluția Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la implementarea Documentului de lucru comun (SWD(2015)0182) intitulat „Egalitatea de gen și capacitarea femeilor: transformarea vieții fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE 2016-2020” (2017/2012(INI))

(2020/C 76/21)

Parlamentul European,

având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 18 decembrie 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW),

având în vedere Convenția privind lupta împotriva traficului de ființe umane (CETS nr. 197) și Convenția pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale (CETS nr. 201),

având în vedere Convenția Consiliului Europei din 11 mai 2011 privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

având în vedere Raportul Fondului ONU pentru Populație (UNFPA) din 2012 intitulat „Căsătoriți prea devreme – eradicarea practicii de căsătorie a copiilor”,

având în vedere Declarația de la Beijing din 1995 și Platforma de acțiune de la cea de-a 4-a Conferință mondială și rezultatele conferințelor de examinare,

având în vedere Programul de acțiune al Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare și rezultatele conferințelor de examinare,

având în vedere rezoluțiile Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind femeile, pacea și securitatea nr. 1325 (2000), 1820 (2009), 1888 (2009), 1889 (2010), 1960 (2011), 2106 (2013), 2122 (2013) și 2242 (2015),

având în vedere Programul de acțiune din iulie 2015, de la Addis Abeba, privind finanțarea dezvoltării,

având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată în septembrie 2015 și care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2016, și, în special, obiectivele sale de dezvoltare durabilă 1, 5, 8 și 10,

având în vedere Inițiativa Spotlight UE-ONU,

având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

având în vedere articolele 8 și 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

având în vedere Planul de acțiune al UE pentru egalitatea de gen 2010-2015 (PAEG I),

având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020) adoptat de Consiliu la 7 martie 2011,

având în vedere comunicarea Comisiei din 21 septembrie 2010 intitulat „Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015” (COM(2010)0491),

având în vedere Comunicarea comună din 28 aprilie 2015 a Comisiei Europene și a Înaltei Reprezentante a Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrație (2015-2019) - Menținerea drepturilor omului în centrul agendei UE” (JOIN(2015)0016),

având în vedere Concluziile Consiliului din 26 mai 2015 privind dimensiunea de gen în contextul dezvoltării,

având în vedere Planul de acțiune al UE pentru egalitatea de gen 2016-2020 (PAEG II), adoptat de Consiliu la 26 octombrie 2015 și raportul anual din 2016 privind implementarea acestuia, publicat la 29 august 2017 de Comisie și Înaltul Reprezentant,

având în vedere Angajamentul strategic al Comisiei pentru egalitatea de gen 2016-2019 din 3 decembrie 2015,

având în vedere Strategia globală a UE pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene, publicată în iunie 2016,

având în vedere articolul 208 din TFUE care stabilește principiul coerenței politicii pentru dezvoltare și care prevede luarea în considerare a obiectivelor cooperării pentru dezvoltare în punerea în aplicare a politicilor susceptibile să afecteze țările în curs de dezvoltare,

având în vedere noul Consens european privind dezvoltarea,

având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2015 referitoare la reînnoirea Planului de acțiune al UE privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor în contextul dezvoltării (1),

având în vedere rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la revizuirea Consensului european privind dezvoltarea (2),

având în vedere Evaluarea europeană a implementării Planului de acțiune al UE privind egalitatea de gen 2016-2020, publicată în octombrie 2017 de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European,

având în vedere raportul organizației COC Țările de Jos privind aplicarea Orientărilor UE privind persoanele LGBTI (3),

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru dezvoltare și ale Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, în temeiul articolului 55 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0167/2018),

A.

întrucât principiul egalității între femei și bărbați este o valoare fundamentală a UE și este consacrat în tratatele UE și în Carta drepturilor fundamentale, iar dimensiunea de gen ar trebui integrată prin urmare în toate activitățile și politicile UE, astfel încât egalitatea să devină o realitate și să se realizeze dezvoltarea durabilă; întrucât egalitatea și capacitarea femeilor constituie o condiție necesară pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă post-2015, dar și o chestiune de sine stătătoare legată de drepturile omului, care ar trebui urmărită indiferent de beneficiile în materie de dezvoltare și de creștere;

B.

întrucât cel de-al cincilea obiectiv de dezvoltare durabilă (ODD5) este de a realiza egalitatea de gen și de a capacita toate femeile și fetele din întreaga lume și întrucât ODD5 trebuie integrat în întreaga Agendă 2030 pentru a avansa în atingerea tuturor obiectivelor și scopurilor de dezvoltare durabilă;

C.

întrucât nicio strategie de dezvoltare nu poate fi eficace decât dacă femeile și fetele joacă un rol central;

D.

întrucât Planul inițial de acțiune pentru egalitatea de gen (PAEG I 2010-2015) a adus anumite îmbunătățiri, însă prezintă și o serie de deficiențe: sfera de aplicare restrânsă, absența bugetării de gen, o înțelegere insuficientă a cadrului egalității de gen de către delegațiile UE, lipsa angajamentului politic în rândul liderilor UE și absența unei arhitecturi instituționale și a unor stimulente pentru motivarea și susținerea corespunzătoare a personalului;

E.

întrucât Parlamentul a solicitat, în rezoluția sa din 8 octombrie 2015, remedierea acestor deficiențe și adoptarea altor modificări, printre care extinderea domeniului de aplicare al PAEG și o mai amare responsabilizare la nivelul managementului în privința egalității de gen;

F.

întrucât 2018 marchează cea de a 70-a aniversare a adoptării Declarației universale a drepturilor omului, iar principiul egalității constituie esența viziunii asupra drepturilor omului prezentate în Carta ONU din 1945, care prevede că drepturile omului și libertățile fundamentale trebuie să se aplice tuturor persoanelor „fără discriminare pe motive legate de rasă, sex, limbă sau religie”;

G.

întrucât noul Plan de acțiune pentru egalitatea de gen 2016-2020 (PAEG II) a fost creat în urma recomandărilor Parlamentului, punând accentul pe schimbarea culturii instituționale a UE la nivel central și la nivelul delegaților, pentru a crea o schimbare sistemică a modului în care UE tratează problematica de gen, precum și pe transformarea vieții femeilor și a fetelor în patru domenii esențiale;

H.

întrucât aceste patru domenii esențiale stabilite în PAEG II sunt: asigurarea integrității fizice și psihologice a fetelor și a femeilor; promovarea drepturilor economice și sociale și a capacitării fetelor și femeilor; consolidarea participării și a posibilităților de exprimare ale fetelor și femeilor; un pilon orizontal constând în schimbarea culturii instituționale a serviciilor Comisiei și SEAE, în vederea îndeplinirii în mai mare măsură a angajamentelor UE;

I.

întrucât, în Rezoluția sa din 3 octombrie 2017 referitoare la restrângerea spațiului societății civile în țările în curs de dezvoltare (4), Parlamentul subliniază importanța deosebită a promovării egalității de gen și a capacitării femeilor în cadrul relațiilor externe ale UE;

J.

întrucât este dificil să se stabilească bugetul alocat acțiunilor care urmăresc realizarea egalității de gen, deoarece integrarea perspectivei de gen nu este încă internalizată în toate alocările bugetare și deciziile privind cheltuielile, ca parte a unei metodologii de bugetare de gen; întrucât, potrivit Comisiei, angajamentele financiare ale UE pentru egalitatea de gen au crescut, însă nu a crescut și capacitatea resurselor umane ale Comisiei și SEAE de a gestiona volumul tot mai mare de muncă;

K.

întrucât participarea femeilor la activitățile economice este esențială pentru dezvoltarea durabilă și creșterea economică;

L.

întrucât egalitatea de gen lipsește aproape în totalitate din sistemele de monitorizare a programelor și a proiectelor și din procesele de evaluare; întrucât analiza de gen este utilizată foarte puțin în configurarea obiectivelor, programelor, proiectelor și dialogurilor din strategiile naționale;

M.

întrucât, la doar un an de la adoptarea PAEG II, este prea devreme pentru o evaluare completă de impact; întrucât, înainte de evaluarea unei măsuri a UE, se recomandă un interval de cel puțin trei ani de intervenție la nivel de politici sau de aplicare a acestora; întrucât obiectivul prezentei rezoluții nu este, prin urmare, să dezbată obiectivele PAEG II, ci să analizeze modul în care obiectivele declarate au fost realizate în primul său an de existență, și să recomande măsuri de ameliorare pentru anii următori;

N.

întrucât Convenția privind drepturile copilului a fost semnată de 195 de țări, are caracter juridic obligatoriu și reprezintă un instrument esențial pentru a face față vulnerabilității și nevoii de protecție și îngrijiri speciale a fetelor;

O.

întrucât reinstituirea și extinderea politicii Mexico sau așa-numita „regulă a călușului mondial”, de reducere a asistenței pentru sănătate acordate de SUA la nivel mondial organizațiilor care oferă fetelor și femeilor servicii de planificare familială și de sănătate sexuală și reproductivă, reprezintă un motiv serios de îngrijorare; întrucât vor fi afectate programele pentru persoanele cu HIV/SIDA, cele pentru sănătatea mamei și a copilului, acțiunile de intervenție cu privire la Zika și alte domenii privind sănătatea sau bolile, precum și organizațiile care oferă intervenții de avort, consiliere și îndrumare în acest sens sau care pledează pentru aceasta, chiar dacă fac acest lucru cu fonduri proprii, care nu provin din SUA, și chiar dacă avortul este legal în țările lor;

P.

întrucât delegațiile și misiunile UE sunt în prima linie în privința implementării PAEG II în țările partenere, iar spiritul de lider și cunoștințele șefilor și personalului delegațiilor și misiunilor sunt importante pentru reușita transpunerii în practică a PAEG II; întrucât există în continuare bariere de gen în ceea ce privește accesul femeilor la posturi de conducere în delegațiile UE;

Q.

întrucât numai o treime din toate delegațiile UE acționează pentru drepturile omului în cazul persoanelor LGBTI; întrucât Orientările UE privind persoanele LGBTI nu se aplică uniform; întrucât aplicarea acestora depinde în mare măsură de cunoștințele și de interesul fiecărui ambasador, neexistând o abordare structurală;

R.

întrucât bărbații și femeile sunt afectați în mod diferit în situații de conflict, post-conflict și în situații de fragilitate; întrucât femeile nu sunt doar victime, ci și agenți de schimbare pozitivă, care ar putea contribui la prevenirea și soluționarea conflictelor, la consolidarea păcii, la negocierile pentru pace și la reconstrucția post-conflict; întrucât femeile și fetele pot să experimenteze diferite forme de discriminare și pot să fie mai expuse sărăciei; întrucât, la nivel mondial, una din trei femei riscă să se confrunte la un moment dat în viață cu violență fizică și sexuală; întrucât, în fiecare an, 14 milioane de fete sunt forțate să se căsătorească;

1.

ia act de publicarea, în august 2017, a primului raport anual privind implementarea în 2016, ceea ce relevă o dinamică clară spre realizarea PAEG II;

2.

subliniază că, la un an de la adoptarea sa, PAEG II este încă la început, dar evoluția generală este salutară și s-au remarcat o serie de tendințe pozitive; remarcă însă și o serie de provocări în ceea ce privește raportarea și realizarea priorităților majore și a ODD legate de gen, monitorizarea progreselor înregistrate în cazul tuturor obiectivelor, precum și în ceea ce privește integrarea perspectivei de gen în dialogul privind politicile sectoriale;

3.

observă că PAEG II a fost elaborat ca un document de lucru comun al serviciilor Comisiei; solicită Comisiei să își manifeste angajamentul ferm actualizându-l și prezentându-l în forma unei comunicări privind egalitatea de gen;

4.

observă că utilizarea unei cercetări de vârf în domeniile de politică și a unor probe solide este esențială pentru a obține informații despre egalitatea de gen și capacitarea femeilor, în vederea elaborării unor politici și strategii care să crească capacitatea Uniunii de a transforma egalitatea de gen în realitate; prin urmare, solicită SEAE și Comisiei să acorde o atenție specială obiectivului lor de a asigura efectuarea unei evaluări independente a implementării măsurilor stabilite în Anexa 1 la PAEG II;

5.

observă că PAEG II oferă o agendă cuprinzătoare, care interpătrunde întreaga agendă a politicii externe a UE și salută, în acest sens, alegerea a trei piloni tematici, și anume garantarea integrității fizice și psihologice a fetelor și femeilor, promovarea drepturilor economice și sociale și a capacitării fetelor și femeilor, și consolidarea participării și a posibilităților de exprimare ale acestora; subliniază că acești trei piloni urmăresc să atace principalele cauze și factori determinanți ai discriminării și marginalizării; ia act, de asemenea, de pilonul orizontal constând în schimbarea culturii instituționale a serviciilor Comisiei și SEAE, în vederea îndeplinirii în mai mare măsură a angajamentelor UE în materie de egalitate de gen și capacitare a femeilor prin intermediul relațiilor sale externe;

6.

subliniază că printre principalii factori și cauze ale discriminării și marginalizării se numără: violența sexuală și violența de gen împotriva femeilor și fetelor, inclusiv tradițiile nocive precum căsătoria copiilor și mutilarea genitală a femeilor; accesul inadecvat la sectoarele și serviciile sociale de bază, cum ar fi sănătatea, educația, apa, salubritatea sau alimentația; dificultățile de acces la sănătatea sexuală și reproductivă; participarea inegală în instituțiile publice și private, precum și în procesul decizional politic și în procesele de pace;

7.

reamintește că inegalitatea de gen intersectează și exacerbează alte forme de inegalitate și că înțelegerea acestui punct trebuie să ghideze selectarea priorităților și angajamentele de acțiune;

8.

solicită, la implementarea PAEG, să se acorde mai multă atenție fetelor și femeilor care se confruntă cu o discriminare suplimentară pe criterii de etnie, sexualitate, dizabilități, castă sau vârstă, precum și defalcării corespunzătoare a datelor;

9.

subliniază că o integrare mai mare a femeilor pe piața muncii, o mai bună susținere a antreprenoriatului în rândul femeilor, asigurarea egalității de șanse și a egalității de remunerare între bărbați și femei și promovarea echilibrului între viața profesională și viața privată sunt factori esențiali pentru o creștere economică incluzivă pe termen lung, pentru combaterea inegalităților și pentru încurajarea independenței financiare a femeilor;

10.

salută cadrul solid de monitorizare și de responsabilizare creat pentru măsurarea și urmărirea progreselor PAEG II și recunoaște faptul că ambiția sa crescută oferă UE o reală oportunitate pentru a promova egalitatea între femei și bărbați și capacitarea fetelor și a femeilor în cadrul relațiilor externe; recunoaște, cu toate acestea, necesitatea unei înțelegeri și a unei armonizări mai profunde a acestui cadru pentru a evalua în mod corespunzător impactul acțiunilor UE;

11.

recunoaște importanța consolidării politicilor și a măsurilor de promovare a educației pentru fete și a implicațiilor sale în ceea ce privește sănătatea și capacitarea economică a acestora; subliniază faptul că fetele și femeile tinere sunt deosebit de vulnerabile și că este necesar să se acorde o atenție specială garantării accesului lor la toate nivelurile de educație; solicită, în acest sens, să fie luate în considerare oportunitățile din domeniul științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM);

12.

subliniază faptul că o mai mare implicare a sectorului public și a celui privat este esențială pentru promovarea drepturilor femeilor și a capacitării lor economice în diferite sectoare economice; subliniază necesitatea de a include și de a reprezenta femeile în domenii economice noi, care sunt importante pentru dezvoltarea durabilă, inclusiv în domeniul TIC; subliniază faptul că activitatea economică joacă un rol important în consolidarea drepturilor femeilor; solicită, în acest context, să se acorde mai mult sprijin IMM-urilor locale, în special antreprenoarelor, pentru a le permite să beneficieze de pe urma creșterii generate de sectorul privat;

13.

subliniază necesitatea de a capacita femeile din mediul rural prin îmbunătățirea accesului acestora la terenuri, apă, educație, formare, piețe și servicii financiare;

14.

invită UE să promoveze o mai mare participare a femeilor în procesele de menținere și consolidare a păcii, precum și în misiunile civile și militare ale UE de management al crizelor;

Realizările PAEG II

15.

salută extinderea planului de acțiune pentru egalitatea de gen la toate serviciile externe ale UE și la statele membre și ia act de progresele realizate în schimbarea culturii instituționale a UE la nivel central și în delegații, care este esențială pentru creșterea eficacități inițiativelor UE și a impactului acestora asupra egalității de gen; salută, de asemenea, cerința obligatorie introdusă în PAEG II pentru toți actorii UE, de a raporta anual progresele realizate în cel puțin un domeniu tematic; reiterează, cu toate acestea, necesitatea de a consolida poziția de lider și de a continua îmbunătățirea coerenței și a coordonării între instituțiile UE și statele membre, utilizând totodată structurile și bugetul existent;

16.

salută faptul că serviciile Comisiei și SEAE, alături de 81 % dintre delegațiile UE și 22 de state membre, au prezentat rapoarte privind egalitatea de gen pentru 2016; deși este conștient că pot exista situații excepționale care explică lipsa raportărilor din partea delegațiilor, se așteaptă ca delegațiile și statele membre să-și intensifice eforturile și dorește ca progresele să continue de la an la an, pentru a se ajunge în final la prezentarea tuturor rapoartelor; constată că există încă disparități considerabile între state; reamintește că respectarea deplină a obligației de raportare privind PAEG și aplicare a acestuia va fi esențială pentru atingerea obiectivului PAEG II de integrare, până în 2020, a acțiunilor de gen în 85 % din toate inițiativele noi;

17.

salută măsurile concrete în vederea schimbării culturii și introducerea unei analize obligatorii de gen pentru toate noile acțiuni externe întreprinse, plasând astfel responsabilitatea generală pentru raportarea cu privire la PAEG asupra șefilor delegațiilor UE, precum și creșterea numărului de funcționari de nivel superiori implicați în aplicarea PAEG II și desemnarea din ce în ce mai multor susținători de rang înalt ai egalității de gen și punctele de contact pentru aspectele de gen în cadrul delegațiilor UE, deși, în momentul actual, aceste puncte există doar în jumătate din delegații; solicită să se aloce mai mult timp la nivel de management pentru chestiunile de gen, precum și ca delegațiile care nu au făcut încă acest lucru să își desemneze puncte de contact pentru problematica de gen; subliniază că tuturor punctele de contact pentru chestiuni legate de gen ar trebui să li se acorde suficient timp și capacități pentru a-și îndeplini atribuțiile;

18.

regretă faptul că, potrivit unui raport al SEAE din noiembrie 2016, doar câteva misiuni PSAC ale UE oferă formare în materie de hărțuire sexuală sau de gen și constată că, în 2015, misiunile PSAC nu au raportat niciun caz de hărțuire sexuală sau pe criterii de gen, abuzuri sau violențe; subliniază importanța aplicării unei politici de toleranță zero în cazurile de hărțuire sexuală sau pe criterii de gen, precum și a sprijinirii unor structuri instituționale axate pe prevenirea violenței sexuale sau pe criterii de gen; invită SEAE și statele sale membre să sprijine toate eforturile de combatere a violenței sexuale sau de gen în cadrul operațiunilor internaționale de menținere a păcii și să asigure faptul că avertizorii și victimele sunt protejați în mod efectiv;

19.

salută creșterea numărului de acțiuni axate pe egalitatea de gen (indicatorii G1 & G2), precum și cerința ca delegațiile să justifice proiectele lipsite de o astfel de abordare; subliniază că multiplicarea generală a acestor proiecte nu ar trebui să fie în detrimentul proiectelor care vizează explicit problematica de gen (G2) și recomandă, prin urmare, un obiectiv specific pentru proiectele G2; observă că nu este clar modul în care acțiunile specifice (G2) și acțiunile integrate (G1) ar trebui să se completeze reciproc; solicită mai multe eforturi pentru a clarifica integrarea dimensiunii de gen și a multiplica acțiunile specifice;

20.

observă că doar câteva componente recurente ale egalității de gen sunt aplicate în programare și în selectarea proiectelor; solicită actorilor implicați în implementare să utilizeze toate domeniile egalității de gen;

21.

condamnă toate formele de violență împotriva femeilor și fetelor și toate formele de violență pe bază de gen, inclusiv traficul de ființe umane, exploatarea sexuală, căsătoria forțată, crimele de onoare, mutilarea genitală a femeilor și utilizarea violenței sexuale ca armă de război; solicită UE și tuturor statelor membre să ratifice Convenția de la Istanbul, primul instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic care vizează prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor;

22.

regretă că femeile care s-au confruntat sau care se confruntă cu violență sunt sprijinite în mod inegal împotriva violenței masculine, în ceea ce privește informarea cu privire la adăposturi, servicii de sprijin și drepturi, linii de asistență, centre care gestionează cazurile de criză în urma violului etc., accesul la acestea și punerea lor la dispoziție; subliniază că Convenția de la Istanbul ar trebui să se axeze în principal pe violența bărbaților împotriva femeilor, abordând însă toate formele de violență de gen și tratând violența motivată de o combinație de motive, printre care orientarea sexuală, identitatea de gen și expresia de gen; subliniază importanța măsurilor strategice pentru a combate în mod proactiv stereotipurile de gen și pentru a contracara modelele de patriarhat, rasism, sexism, homofobie și transfobie, precum și normativitatea de gen și heteronormativitatea;

23.

regretă profund că actuala programare pare a pune în umbră dimensiunea de gen în situații de criză sau conflicte dificile, ceea ce, printre altele, are drept consecință faptul că fetele și femeile care sunt victime ale violurilor pe timp de război nu au un acces nediscriminatoriu la îngrijiri, și în special la îngrijiri medicale globale; solicită Comisiei să implementeze PAEG II sistematic în context umanitar, unde trebuie să ofere un acces nediscriminatoriu la servicii medicale, să își informeze în mod activ partenerii din domeniul umanitar că politica sa prevede că, în cazurile în care sarcina amenință viața unei femei sau a unei fete ori cauzează suferințe insuportabile, dreptul internațional umanitar poate justifica o intervenție de avort în condiții de siguranță; solicită insistent ca acordarea ajutorului umanitar al UE și al statelor sale membre să nu facă obiectul unor restricții impuse de alți donatori parteneri în ceea ce privește tratamentul medical necesar, inclusiv accesul la avort în condiții de siguranță pentru femeile și fetele victime ale violurilor în conflictele armate; salută faptul că multe delegații ale UE s-au concentrat pe combaterea violenței împotriva femeilor; insistă, în acest context, că trebuie asigurate protecția dreptului la viață și demnitatea tuturor femeilor și fetelor, prin combaterea activă a practicilor nocive, cum ar fi genicidul; subliniază că trebuie eliminată folosirea violului ca armă de război și opresiune și că UE trebuie să exercite presiuni asupra guvernelor statelor terțe și asupra tuturor părților interesate implicate în regiunile în care are loc o astfel de violență de gen, pentru a eradica această practică, a aduce făptașii în fața justiției și pentru a coopera cu supraviețuitorii, femeile și comunitățile afectate pentru însănătoșirea și refacerea victimelor;

24.

subliniază că respectarea sănătății și drepturilor sexuale și reproductive și accesul universal la acestea contribuie la realizarea tuturor ODD legate de sănătate, cum ar fi asistența medicală prenatală și măsuri pentru a evita nașterile cu risc ridicat și a reduce mortalitatea infantilă și a copiilor; subliniază că accesul la planificarea familială, la servicii de sănătate maternă și la servicii sigure și legale de avort reprezintă elemente importante pentru salvarea vieții femeilor; regretă, cu toate acestea, că prioritățile legate de planificarea familială sau sănătatea reproductivă sunt neglijate, atât din punctul de vedere al finanțării, cât și al programelor; este îngrijorat de faptul că nicio delegație a UE în Orientul Mijlociu și Africa de Nord și în regiunile din Europa și Asia Centrală nu a ales indicatori privind sănătatea și drepturile sexuale și reproductive, în pofida nevoilor stringente din aceste regiuni; solicită delegațiilor UE din aceste regiuni să evalueze din nou aceste cifre îngrijorătoare pentru a stabili dacă este posibil ca acestea să aibă legătură cu raportări eronate sau dacă este necesară completarea programelor actuale cu acțiuni specifice privind SSRDA, utilizând evaluarea la jumătatea perioadei a programării; subliniază că capitolul dedicat sănătății sexuale și reproductive și drepturilor aferente (SSRDA) trebuie păstrat în raportul anual, pentru a evalua în mod adecvat impactul transformator al PAEG II și pentru a se asigura că progresele înregistrate în domeniul SSRDA sunt abordate corespunzător prin metodologia raportului;

25.

remarcă faptul că raportul evidențiază necesitatea unei acțiuni mai puternice pentru SSRDA, ca o condiție necesară pentru egalitatea de gen, precum și necesitatea unor instrumente adecvate pentru măsurarea progreselor realizate în ceea ce privește asigurarea accesului universal la SSRDA, în conformitate cu Programul de acțiune al Conferinței privind populația și dezvoltarea (CIPD) și cu Platforma de acțiune de la Beijing și cu documentele finale ale conferințelor de examinare, conform ODD 5.6; reamintește, de asemenea, în această privință, ODD 3.7 și 5.3;

26.

regretă faptul că, în contextul diminuării spațiului societății civile, obiectivului 18, care se concentrează pe organizațiile pentru drepturile femeilor și pe apărătorii drepturilor femeilor, i se acordă prea puțină atenție; este preocupat de faptul că, la implementarea PAEG II, s-a acordat prea puțină importanță priorității tematice legate de drepturile politice și civile, și în special participării femeilor și fetelor la drepturile politice și civile;

Principalele recomandări pentru Comisie/SEAE

27.

invită Comisia și SEAE să adopte măsuri suplimentare pentru a facilita schimbul de bune practici în îmbunătățirea egalității de gen integrarea dimensiunii de gen între delegații și unități, cum ar fi crearea și promovarea unei rețele de puncte de contact pentru aspecte de gen și comunicarea reciprocă a mai multor exemple pozitive de practici reușite, inclusiv în privința formulării programelor, implementării și analizei sistemice de gen, dar nu numai, pentru ca analizele de gen să aibă efecte reale asupra programelor aplicate de delegațiile Uniunii;

28.

subliniază faptul că s-au înregistrat progrese semnificative în diferite domenii prioritare, în unele dintre ele înregistrându-se, însă, progrese mai lente decât era de așteptat; invită Comisia să examineze, într-un studiu, motivele pentru care anumite obiective tematice și domenii prioritare sunt luate mai des în considerare de către delegațiile UE realizându-se progrese mai mari;

29.

solicită consolidarea capacităților de resurse umane dedicate integrării perspectivei de gen în cadrul serviciilor Comisiei, printr-o formare adaptată, prin reconfigurarea structurilor existente și prin alocarea de personal suplimentar; sugerează că intensificarea formării personalului, care vizează îndeosebi înalții funcționari în rolurile de conducere, și inclusiv formarea specifică privind problemele de gen în grupurile mai vulnerabile, precum și crearea unui punct pentru egalitatea de gen în fiecare unitate și a unui grup de coordonare pentru unitățile din cadrul DG DEVCO, DG NEAR și SEAE, ar facilita o mai bună integrare a problematicii de gen în politica externă; consideră că ar trebui, de asemenea, ca partenerii locali din cadrul guvernului și actorii non-statali, inclusiv ONG-urile, să beneficieze o instruire mai bună și mai specializată în privința egalității de gen;

30.

subliniază necesitatea de a asigura coerența și complementaritatea între toate instrumentele și politicile externe existente ale UE în ceea ce privește integrarea perspectivei de gen, inclusiv noul Consens privind dezvoltarea, pachetul de resurse al UE privind integrarea perspectivei de gen în cadrul cooperării pentru dezvoltare și Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația;

31.

salută nota de orientare din 8 martie 2016, unde sunt prezentate resursele și instrumentele pentru realizarea PAEG II, care se aplică DG DEVCO și SEAE; solicită elaborarea unei note de orientare pentru toate serviciile europene implicate în implementarea PAEG II;

32.

salută, în acest sens, lansarea inițiativei globale de gen comune UE-ONU - Inițiativa Spotlight - în conformitate cu obiectivul PAEG II de a aborda violența sexuală și cea de gen și practicile nocive cum ar fi mutilarea genitală a femeilor, căsătoriile forțate timpurii sau traficul de ființe umane; remarcă, cu toate acestea, că Inițiativa Spotlight se adresează în principal elementelor din agendă care reprezintă deja o preocupare comună la nivel global, după cum se arată în raportul de implementare, și subliniază, prin urmare, necesitatea de a promova egalitatea de gen într-un mod mai cuprinzător, printr-o combinație adecvată de programe și modalități; solicită ca Inițiativa Spotlight să fie dotată cu fonduri suplimentare, care nu sunt deja alocate pentru egalitatea de gen; invită Comisia să utilizeze evaluarea intermediară a programelor sale de cooperare internațională pentru a crește finanțarea pachetului de resurse pentru aspectele de gen, în vederea realizării obiectivelor ambițioase ale PAEG II, printre care integrarea dimensiunii de gen în cooperarea bilaterală și programele tematice;

33.

subliniază că principiul egalității între femei și bărbați trebuie să fie promovat și integrat de UE în relațiile sale externe; constată că legătura dintre comerț și gen nu este suficient abordată în PAEG II și că, în general, integrarea perspectivei de gen rămâne o provocare multidimensională; reamintește, în această privință, că negocierea acordurilor comerciale, în special a capitolelor privind comerțul și dezvoltarea durabilă care se referă la drepturile lucrătorilor, reprezintă un instrument important pentru promovarea egalității între femei și bărbați și capacitarea femeilor în țările terțe; solicită, prin urmare, ca DG TRADE să ia măsuri pentru aplicarea PAEG II în activitatea sa și ca toate acordurile comerciale ale UE să includă trimiteri la drepturile fetelor și ale femeilor și la egalitatea de gen, ca factori ai creșterii economice, și să respecte principalele convenții ale OIM privind genul și drepturile lucrătorilor, inclusiv privind munca forțată și munca copiilor; reamintește necesitatea de a monitoriza impactul politicilor comerciale ale UE asupra capacitării femeilor și a egalității de gen pe durata punerii lor în aplicare;

34.

observă că capacitarea fetelor și a femeilor este unul dintre obiectivele declarate ale acțiunii externe a UE prin intermediul Strategiei globale pentru politica externă și de securitate comună; constată că rolul femeilor în cadrul medierii și al negocierilor de pace prezentat în PAEG II nu este suficient; subliniază rolul important al femeilor în promovarea dialogului și în consolidarea încrederii, în crearea de coaliții pentru pace și în prezentarea unor perspective diferite privind definiția păcii și a securității, în special în cadrul prevenirii și soluționării conflictelor și al reconstrucției post-conflict; observă că promovarea drepturilor femeilor în țările aflate în criză sau afectate de conflicte încurajează comunitățile să fie mai puternice și mai reziliente; salută numirea în cadrul SEAE a unui consilier principal pentru aspectele legate de gen și punerea în aplicare a Rezoluției nr. 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea; încurajează consolidarea acțiunilor internaționale și ale statelor membre ale UE prin intermediul ONU, pentru a aborda într-un mod mai eficace impactul situațiilor de conflict și postconflict asupra femeilor și fetelor; invită Comisia să sprijine noua rețea globală a punctelor focale pentru femei, pace și securitate; remarcă importanța Rezoluției nr. 2250 a Consiliului de Securitate al ONU privind tineretul, pacea și securitatea, precum și importanța găsirii modalităților optime pentru ca UE să pună în aplicare această rezoluție;

35.

reamintește solicitarea sa, în ceea ce privește negocierile comerciale cu Chile, de a include un capitol specific privind comerțul, egalitatea de gen și capacitarea femeilor; subliniază faptul că propunerea de a include un astfel de capitol specific într-un acord comercial este pe cale să devină realitate pentru prima dată; subliniază necesitatea informării cu privire la conținutul acestui capitol și a evaluării acestuia în vederea adoptării ulterioare a unor decizii la un nivel mai general; invită insistent UE să introducă măsuri transversale în acordurile comerciale pentru a promova egalitatea de gen, pentru a face schimb de bune practici și pentru a permite femeilor să beneficieze mai mult de acordurile comerciale;

36.

solicită colectarea de date defalcate pe sexe în sectoarele majore care sunt cel mai afectate de acordurile comerciale, oferind un instrument util pentru a prevedea cât mai exact modul în care viețile femeilor ar putea fi afectate și a contracara efectele negative; solicită, de asemenea, înființarea unui mecanism special pentru monitorizarea și consolidarea politicii de gen în cadrul acordurilor comerciale;

37.

salută prioritatea tematică privind capacitarea economică și socială și analiza obstacolelor din calea accesului la resurse productive, inclusiv la terenuri și la activitățile corespunzătoare; reiterează că, deși UE s-a angajat să investească în egalitatea de gen în agricultură, agricultoarele nu sunt vizate prioritar de asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) acordată în domeniul agriculturii și invită UE și statele sale membre să aloce mai multe resurse pentru agricultoare, în conformitate cu obiectivul 5 al PAEG II;

38.

încurajează puternic instituțiile să crească substanțial proporția femeilor care fac parte, și mai ales care ocupă funcția de șef în delegațiile UE - în prezent 28 de femei ocupă această funcție, dintr-un total de 138 de posturi - precum și proporția șefelor de misiune (în prezent, 5 din 17); invită, prin urmare, Comisia și SEAE să pună în aplicare în mod eficient politici specifice pentru a facilita accesul femeilor la posturi de conducere; atrage atenția asupra slabei prezențe a femeilor în procesul decizional, ceea ce indică existența unor bariere invizibile care le împiedică să ocupe poziții de responsabilitate mai mare;

39.

subliniază că succesul PAEG II va depinde, în ultimă instanță, de un angajament consecvent pe termen lung al conducerii politice și administrative la nivel înalt a tuturor actorilor UE, precum și de disponibilitatea unor resurse umane și financiare suficiente pentru implementare și de adaptarea acțiunilor UE la realitățile locale din țările beneficiare; salută, în această privință, angajamentul pozitiv al Comisarului responsabil de cooperare internațională și dezvoltare și încurajează o mai mare implicare din partea celorlalți comisari; ia act de faptul că este nevoie de mai multă inițiativă politică din partea Înaltei Reprezentante și a factorilor de conducere pentru a multiplica resursele, a crește responsabilizarea și a coordona și consolida acest angajament în anii care vin; solicită tuturor actorilor din UE să utilizeze pachetul de resurse pentru dimensiunea de gen, pentru a se asigura că dimensiunea de gen este integrată constant, în vederea atingerii obiectivelor ambițioase ale PAEG II;

40.

condamnă categoric reinstituirea și extinderea politicii Mexico (așa-numita „regulă a călușului mondial”) de către SUA în ianuarie 2017 și impactul general al acesteia asupra îngrijirii medicale și a drepturilor femeilor și fetelor; își reia apelul adresat UE și statelor sale membre de a sprijini activ drepturile femeilor din întreaga lume și de a mări semnificativ, atât la nivel național, cât și la nivelul UE, finanțarea pentru dezvoltare în ceea ce privește sănătatea și drepturile sexuale și reproductive, în special accesul la planificare familială și la avort legal și în condiții de siguranță, fără discriminare, pentru a reduce deficitul de finanțare produs de SUA în acest domeniu;

41.

solicită SEAE să îmbunătățească aplicarea Orientărilor UE privind persoanele LGBTI și să se asigure că delegațiile Uniunii se consultă regulat cu organizațiile pentru persoanele LGBTI și le informează cu privire la eforturile curente în ceea ce privește drepturile persoanelor LGBTI, pentru a se asigura că nivelul de implicare și măsurile întreprinse sunt în funcție de nevoile comunității LGBTI la nivel național, și nu de angajamentul individual al personalului delegațiilor, precum și să-și coordoneze strategia și acțiunile nu numai cu ambasadele naționale ale statelor membre ale UE, ci și cu ambasadele țărilor terțe și cu organizațiile internaționale, cum ar fi ONU;

42.

ia act de faptul că va fi necesară o finanțare adecvată pentru egalitatea de gen în relațiile externe, pentru a sprijini angajamentul politic față de acest obiectiv; subliniază faptul că finanțarea actuală a acțiunilor pentru egalitatea de gen și capacitarea femeilor rămâne necorespunzătoare și insistă asupra remedierii acestei situații în următorul CFM;

Principalele recomandări pentru delegațiile UE

43.

salută flexibilitatea pe care PAEG II o oferă delegațiilor pentru a-și alege prioritățile în funcție de contextul național, deoarece aceasta permite o analiză și o evaluare de la caz la caz a nevoilor specifice fiecărei țări sau regiuni, abordând astfel deosebita provocare a consolidării drepturilor femeilor și a capacitării lor economice; recomandă, cu toate acestea, ca delegațiile să fie încurajate să realizeze progrese cu privire la cel puțin o prioritate pentru fiecare pilon tematic până la sfârșitul PAEG II, pentru a asigura o mai bună acoperire ale diverselor domenii de politică, cum ar fi consolidarea politicilor și a măsurilor de promovare a educației pentru fete și implicațiile acestora în materie de sănătate și capacitare economică; solicită insistent să se pună accentul pe situația femeilor și a fetelor din zonele afectate de conflicte, precum și pe violența de gen și, în special, pe utilizarea violului ca armă de război; reamintește, în continuare, că acțiunile și proiectele finanțate de UE ar trebui să vizeze în mod sistematic combaterea inegalităților de gen și a discriminării;

44.

reamintește obligația, prevăzută în tratate, a integrării sistematice a perspectivei de gen în toate activitățile UE, inclusiv în dialogurile politice și în cele privind politicile sectoriale, precum și în domenii precum energia, agricultura, transporturile, educația și administrația publică, cărora, până în prezent, li s-a acordat mai puțină atenție; insistă ca problematica de gen să fie integrată în planurile și cadrele de politică naționale, pentru a garanta aproprierea și asumarea responsabilităților din partea țărilor partenere, evidențiind astfel importanța susținerii proiectelor de dezvoltare promovate de femeile din țările respective; subliniază, de asemenea, importanța colaborării cu țările partenere în privința unei bugetări naționale sensibile la problematica de gen;

45.

solicită crearea unei linii bugetare specifice pentru egalitatea de gen, în scopul de a aborda într-un mod mai vizibil nivelul participării politice și al reprezentării femeilor în țările vecine ale UE și în cadrul UE; subliniază că aceste programe ar trebui să fie pe deplin integrate în raport cu obiectivele și programele ONU Femei și ar trebui să stabilească obiective cuantificabile pentru a monitoriza periodic progresele înregistrate în ceea ce privește egalitatea de gen în țările din vecinătatea estică și sudică și pentru a coopera mai mult cu guvernele statelor partenere, pentru a obține mai rapid rezultate mai bune în contextul acordurilor bilaterale de parteneriat și asociere;

46.

observă că numai în unele delegații au loc formări privind integrarea perspectivei de gen și că o mare parte din personalul instruit are statut contractual pentru misiuni temporare; invită delegațiile UE pentru să soluționeze această situație;

47.

subliniază importanța, în cursul dialogului politic, de a crește participarea femeilor la educație, activități economice, ocuparea forței de muncă și întreprinderi, ca mijloc prioritar de îmbunătățire a poziției femeilor în societate;

48.

subliniază importanța efectuării unor analize de gen sistematice și temeinice, utilizând, atunci când este posibil, datele defalcate pe sex și vârstă, cu consultarea și participarea organizațiilor locale ale societății civile și a grupurilor pentru femei, a organizațiilor pentru drepturile omului și a autorităților locale și regionale, pentru a selecta și a evalua alegerea obiectivelor, modalitățile de aplicare și sursele de monitorizare, precum și eficacitatea și viabilitatea rezultatelor; salută faptul că au fost finalizate 42 de analize de gen pe țară și încurajează finalizarea rapidă a acestor analize pentru toate celelalte țări și o utilizare mult mai frecventă a criteriilor de egalitate de gen în sistemele de monitorizare a programelor și proiectelor și în procesele de evaluare; solicită ca analiza de gen să fie luată în considerare la definirea obiectivelor, programelor, proiectelor și dialogurilor din cadrul strategiilor de țară; încurajează UE să exploreze posibilitățile de a comunica, a trata și a actualiza analizele de gen într-un mod mai sistematic, pentru a îmbunătăți coordonarea și a nu le limita la domenii politice evidente, cum ar fi educația și sănătatea maternă, ci să ia în considerare și domenii de politică, care sunt actualmente eronat percepute ca fiind neutre din punctul de vedere al genului, în special agricultura, clima sau energia;

49.

observă că, în Documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei privind cadrul 2016-2020, aceasta a recunoscut că investițiile financiare ale UE în egalitatea de gen nu au fost măsurate în mod sistematic; invită Comisia să adopte o abordare clară bazată pe rezultate, care să stabilească standarde înalte pentru mecanismele de raportare, evaluare și responsabilizare și să promoveze luarea deciziilor pe bază de dovezi, pentru a utiliza resursele financiare disponibile într-un mod mai eficient și mai eficace; solicită elaborarea unui raport care să stabilească cu exactitate cuantumul finanțării alocate special integrării perspectivei de gen și să identifice cele mai notabile obiective îndeplinite;

50.

subliniază necesitatea de a îmbunătăți colectarea de date la nivel național și de a stabili indicatori specifici care să stea la baza obiectivelor, precum și importanța monitorizării acestora în funcție de cadrul ODD;

51.

reamintește că drepturile femeilor sunt drepturi ale omului și încurajează intensificarea activităților pentru demontarea normelor sociale și culturale și a stereotipurilor de gen din societate, printr-o mai bună cooperare cu societatea civilă și organizațiile locale care promovează drepturile și capacitarea femeilor, în special în contextul fragilității statale și al situațiilor de conflict și de urgență; consideră că crearea unor rețele noi sau dezvoltarea celor existente și implicarea tuturor actorilor majori, inclusiv a sectorului privat, sunt esențiale, la fel ca și dezvoltarea parteneriatelor public-privat, dacă este posibil; subliniază necesitatea unui rol din ce în ce mai important al femeilor din comunitățile locale și din ONG-uri în monitorizarea și responsabilizarea autorităților locale; subliniază necesitatea de a evita catalogarea femeilor și fetelor drept „vulnerabile“, punând, mai degrabă, accentul pe rolul acestora ca agenți ai schimbării și dezvoltării și ca agenți ai păcii în soluționarea conflictelor; subliniază faptul că includerea și implicarea activă a băieților și a bărbaților sunt necesare pentru o egalitate reală între femei și bărbați; încurajează astfel o educație la scară largă în vederea schimbării comportamentelor în privința violenței de gen, cu implicarea tuturor bărbaților și a băieților și a comunităților; subliniază că normele sociale privind rolurile femeilor și ale bărbaților plasează femeile într-o situație de vulnerabilitate crescută, în special în ceea ce privește sănătatea lor sexuală și reproductivă, și conduce la practici nocive, cum ar fi mutilarea genitală a femeilor sau căsătoriile infantile, timpurii sau forțate;

52.

invită UE să promoveze cadre juridice și strategii care încurajează o participare sporită și mai eficace a femeilor în procesele de menținere și consolidare a păcii și de mediere, precum și în misiunile civile și militare ale UE de gestionare a crizelor, în conformitate cu Rezoluția 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea, acordând o atenție deosebită violenței sexuale în situații de conflict; în acest sens, consideră că o analiză a conflictului care ține seama de dimensiunea de gen, în consultare cu actorii din cadrul comunității și cu organizațiile de femei, poate permite o mai bună înțelegere a rolului femeilor în situații de conflict;

53.

subliniază necesitatea unei alocări bugetare pentru programele de prevenire a căsătoriilor între copii, care au scopul de a crea un mediu în care fetele să își poată atinge întregul potențial, inclusiv prin educație, programe sociale și economice pentru fetele neșcolarizate, sisteme de protecție a copiilor, adăposturi pentru femei și fete, consiliere juridică și asistență psihologică;

54.

subliniază importanța unei mai mari implicări a organizațiilor societății civile și a altor actori, cum ar fi cei din domeniul drepturilor omului, sănătății sau mediului, printr-un dialog și o coordonare periodică cu delegațiile UE, deoarece această cooperare va contribui la îmbunătățirea vizibilității și a implementării PAEG II, crescând astfel responsabilizarea publică față de avansarea în direcția egalității de gen;

55.

este preocupat de faptul că nu se acordă o atenție suficientă protecției apărătorilor drepturilor femeilor și organizațiilor pentru drepturile femeilor, având în vedere că acestea sunt în prezent supuse unor presiuni enorme din cauza restrângerii spațiului civic în multe regiuni; este preocupat de faptul că, la implementarea PAEG II, s-a acordat prea puțină importanță priorității tematice a drepturilor politice și civile, și în special participării femeilor și fetelor la drepturile politice și civile;

56.

invită delegațiile UE să colecteze periodic, în mod corespunzător, date privind violența împotriva femeilor și a fetelor, să elaboreze recomandări specifice pentru fiecare țară și să promoveze crearea unor mecanisme de protecție și a unor structuri de sprijin adecvate pentru victime;

Principalele recomandări pentru Parlamentul European

57.

încurajează delegațiile Parlamentului European ca, în activitățile lor cu țările partenere, să se informeze sistematic cu privire la programarea de gen, la rezultatele analizelor de gen și la acțiunile pentru promovarea egalității de gen și a capacitării femeilor, precum și să inclusă în programele lor de misiune întâlniri cu organizațiile pentru femei; solicită Parlamentului să asigure un mai bun echilibru de gen în componența delegațiilor sale;

58.

solicită Comisiei să prezinte rapoarte de analiză de gen pe țări și să le includă în note de informare generală către toate delegațiile Parlamentului din țărilor terțe;

59.

recomandă ca Parlamentul să examineze viitoarele rapoarte privind realizarea PAEG II, în măsura posibilului o dată la doi ani;

Principalele recomandări pentru viitoarele rapoarte

60.

subliniază necesitatea unei metode simplificate de raportare, care să reducă la minimum birocrația; solicită ca viitoarele rapoarte de punere în aplicare să fie finalizate și publicate într-un interval de timp mai scurt; solicită crearea unui sistem de raportare online, a unor modele clare și a unui ghid care să faciliteze activitatea delegațiilor;

61.

subliniază necesitatea includerii și a reprezentării femeilor în domenii economice importante pentru dezvoltarea durabilă; subliniază faptul că întreprinderile joacă un rol important în consolidarea drepturilor femeilor; solicită, în acest context, să se acorde mai mult sprijin IMM-urilor locale, în special antreprenoarelor, prin microcredite, pentru a le permite să beneficieze de pe urma creșterii economice generate de sectorul privat;

62.

subliniază necesitatea de a sprijini consolidarea capacităților și a mecanismelor statistice naționale în țările partenere, coordonând în mod eficace asistența financiară și tehnică pentru a permite o mai bună măsurare, monitorizare și gestionare a rezultatelor obținute în domeniul integrării perspectivei de gen;

63.

invită Comisia să colecteze date defalcate în funcție de gen pentru realizarea programelor finanțate de UE privind capacitarea femeilor;

64.

subliniază necesitatea nu doar a unor politici solide de integrare a perspectivei de gen, ci și a unor rapoarte privind acțiuni practice specifice – în special în domenii sensibile, cum ar fi sănătatea sexuală și reproductivă – care permit evaluarea impactului real asupra vieții femeilor și a fetelor, precum și a bărbaților și a băieților;

65.

reamintește, cu toate acestea, că colectarea unor date cu privire la problematica de gen înseamnă mai mult decât defalcarea pe genuri și solicită îmbunătățirea colectării datelor pentru a putea efectua o analiză calitativă a situației femeilor, de exemplu în ceea ce privește condițiile de muncă;

66.

subliniază necesitatea de a îmbunătăți fiabilitatea analizei de gen prin armonizarea datelor colectate de delegațiile UE, astfel încât acestea să fie comparabile;

67.

subliniază că este necesară nu numai consultarea partenerilor internaționali și naționali, a mediului academic, a grupurilor de reflecție și a organizațiilor pentru femei, ci și integrarea contribuției și expertizei lor în monitorizarea activităților și a programelor pentru egalitatea de gen finanțate de UE;

68.

reamintește că UE și statelor membre le revine obligația de a respecta drepturile fetelor și ale femeilor migrante, refugiate și solicitante de azil atunci când pun în aplicare și dezvoltă politica UE în domeniul migrației; în acest context, solicită reevaluarea angajamentului EU NAVFOR MED operația SOPHIA cu Garda de Coastă din Libia, ținând seama de rapoartele privind violența sexuală sistematică împotriva femeilor din centrele de detenție de pe teritoriul libian.

69.

remarcă faptul că adesea conceptul integrării perspectivei de gen este încă prea puțin înțeles și că este nevoie de o mai bună raportare calitativă, care să permită evaluarea implementării PAEG în politicile și proiectele actuale; subliniază nevoia unor obiective tangibile și a unor activități legate de puncte de referință clare și specifice și de un calendar strict, precum și de o evaluare calitativă a datelor care să arate impactul real pe care măsurile adoptate îl au asupra țărilor beneficiare, obiectivul fiind acela de a se asigura că PAEG II servește ca un mecanism real de stabilire a priorităților și de implementare a politicilor, și nu ca simplu instrument intern de raportare;

o

o o

70.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)  JO C 349, 17.10.2017, p. 50.

(2)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0026.

(3)  https://www.ilga-europe.org/sites/default/files/Attachments/report_on_the_implementation_of_the_eu_lgbti_guidelines_2016.pdf

(4)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0365.


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/180


P8_TA(2018)0240

Punerea în aplicare a strategiei UE pentru tineret

Rezoluția Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la punerea în aplicare a strategiei UE pentru tineret (2017/2259(INI))

(2020/C 76/22)

Parlamentul European,

având în vedere articolele 9, 165 și 166 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 14, 15, 21, 24 și 32,

având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, ratificată de UE în 2010,

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a acțiunii „Erasmus +”: Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport și de abrogare a Deciziilor nr. 1719/2006/CE, nr. 1720/2006/CE și nr. 1298/2008/CE (1),

având în vedere rezoluția Consiliului privind un plan de lucru european pentru sport pentru perioada 2016-2018 (2),

având în vedere Recomandarea Consiliului din 22 aprilie 2013 privind înființarea unei garanții pentru tineret (3),

având în vedere concluziile Consiliului European din 7 și 8 februarie 2013 în ceea ce privește crearea unei inițiative privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (4),

având în vedere Rezoluția Consiliului din 27 noiembrie 2009 privind un cadru reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018) (5),

având în vedere evaluarea Strategiei UE pentru tineret efectuată de Comisie (6),

având în vedere Concluziile Consiliului din 12 mai 2009 privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”) (7),

având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2017 privind viitorul programului Erasmus+ (8),

având în vedere Rezoluția sa din 2 februarie 2017 referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a acțiunii „Erasmus+”: Programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport și de abrogare a Deciziilor nr. 1719/2006/CE, nr. 1720/2006/CE și nr. 1298/2008/CE (9),

având în vedere Declarația de la Paris privind promovarea prin educație a cetățeniei și a valorilor comune ale libertății, toleranței și nediscriminării, adoptată în cadrul reuniunii informale a miniștrilor educației din UE, la Paris, la 17 martie 2015,

având în vedere Raportul comun pentru 2015 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului reînnoit pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018), adoptat de Consiliu la 23 noiembrie 2015 (10),

având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale (11),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 august 2015 intitulată „Proiect de raport comun pentru 2015 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET2020) - Noi priorități pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale” (COM(2015)0408),

având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 ianuarie 2018 intitulată „Planul de acțiune pentru educația digitală” (COM(2018)0022),

având în vedere Rezoluția sa din 27 octombrie 2016 referitoare la evaluarea Strategiei UE pentru tineret 2013-2015 (12),

având în vedere Recomandarea Consiliului din 10 martie 2014 privind un cadru de calitate pentru stagii (13),

având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului,

având în vedere Rezoluția Consiliului Europei din 25 noiembrie 2008 privind politica pentru tineret a Consiliului Europei (CM/Res(2008)23),

având în vedere recomandarea Consiliului Europei din 31 mai 2017 privind activitățile pentru tineret (CM/Rec(2017)4),

având în vedere Rezoluția sa din 12 aprilie 2016 referitoare la cunoașterea UE în școală (14),

având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la promovarea antreprenoriatului în rândul tinerilor prin educație și formare (15),

având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor - Cooperarea europeană în domeniul tineretului (2010-2018) (16),

având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la rolul dialogului intercultural, al diversității culturale și al educației în promovarea valorilor fundamentale ale UE (17),

având în vedere Raportul alternativ privind politica pentru tineret, publicat de Forumul European al Tineretului,

având în vedere rezoluția Forumului European al Tineretului privind Strategia UE pentru tineret (18),

având în vedere documentul de poziție intitulat „Implică-te. Informează. Capacitează” al Agenției Europene de Informare și Consiliere pentru Tineret (ERYICA),

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0162/2018),

A.

întrucât impactul negativ al recesiunii asupra perspectivelor tinerilor de a-și dezvolta întregul potențial continuă să se facă simțit în întreaga Uniune Europeană;

B.

întrucât numeroase state membre, în special cele din sudul Europei, nu au ajuns încă la nivelul de dinainte de criză în ceea ce privește o serie de indicatori, cum ar fi ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, serviciile sociale și protecția socială;

C.

întrucât reducerea disparităților este evidentă la nivel regional în întreaga UE; întrucât în multe regiuni rata de ocupare a forței de muncă se situează încă sub nivelurile din perioada anterioară crizei;

D.

întrucât rata șomajului în rândul tinerilor a scăzut treptat în ultimii ani, deși potrivit informațiilor furnizate de Eurostat, aceasta a fost de 16,1 % în ianuarie 2018, depășind chiar 34 % în unele state membre; întrucât, în comparație cu cifrele din 2008 (15,6 %), se constată că această rată a crescut; întrucât aceste cifre previn o soluție universală, dacă dorim să valorificăm pe deplin potențialul tinerilor; întrucât există rate îngrijorător de înalte ale șomajului în rândul tinerilor în regiunile ultraperiferice, unele dintre aceste regiuni înregistrând rate de peste 50 %, cum este cazul Mayotte;

E.

întrucât grupurile dezavantajate, cum ar fi minoritățile etnice, persoanele cu nevoi speciale, femeile, persoanele LGBTIQ, migranții și refugiații – care se confruntă cu obstacole pentru a intra pe piața muncii, precum și pentru a avea acces la cultură, servicii sociale și educație – sunt cele mai afectate de criza socioeconomică;

F.

întrucât educația contribuie la reducerea la minimum a impactului inegalităților socioeconomice, oferind aptitudinile și competențele necesare pentru a reduce transmiterea dezavantajelor de la o generație la alta;

G.

întrucât lipsa investițiilor globale în tineri și în drepturile tinerilor vor împiedica tinerii să își revendice, exercite și apere drepturile și va contribui la agravarea unor fenomene precum scăderea demografică, abandonul școlar timpuriu, lipsa calificărilor profesionale, intrarea tardivă pe piața forței de muncă, lipsa independenței financiare, posibila împiedicare a bunei funcționări a sistemelor de securitate socială și generalizarea nesiguranței locului de muncă și a excluziunii sociale;

H.

întrucât problemele cu care se confruntă tinerii în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, educația și formarea profesională, precum și implicarea socială și politică nu sunt identice, anumite grupuri fiind afectate în mod mai disproporționat decât altele; întrucât trebuie depuse mai multe eforturi pentru a-i sprijini pe tinerii cei mai îndepărtați sau complet izolați de piața forței de muncă;

I.

întrucât protejarea școlilor și a instituțiilor de învățământ locale în toate regiunile europene este esențială dacă se urmărește îmbunătățirea educației tinerilor și dacă UE dorește să ofere regiunilor sprijinul său deplin în găsirea de soluții pentru această provocare;

J.

întrucât educația și dialogul intercultural, comunicarea strategică și cooperarea mai strânsă între statele membre, în special, au un rol esențial în prevenirea marginalizării și radicalizării tinerilor și în creșterea rezilienței acestora;

K.

întrucât tinerii ar trebui să participe activ la planificarea, elaborarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea tuturor politicilor care au impact asupra tinerilor; întrucât 57 % din organizațiile de tineret din UE consideră că expertiza lor nu este luată în considerare în procesul de formulare a politicilor pentru tineret (19);

L.

întrucât este important ca organizațiile de tineret să garanteze un nivel adecvat de reprezentativitate și de incluziune a tinerilor, pentru a fi legitime pe deplin;

M.

întrucât, deși strategia UE pentru tineret constituie o strategie în curs de derulare, care este perfecționată în permanență, obiectivele acesteia sunt încă foarte generale și ambițioase; întrucât există o lipsă de parametri de referință stabiliți în mod corespunzător;

N.

întrucât Strategia UE pentru tineret (SET) 2010-2018 evidențiază necesitatea unui dialog structurat între tineri și factorii de decizie;

O.

întrucât obiectivul final al SET este de a spori numărul oportunităților și de a asigura egalitatea de șanse pentru toți tinerii europeni;

P.

întrucât tinerii ar trebui ajutați și ar trebui să li se ofere mai multe posibilități pentru a face față problemelor grave cu care se confruntă în prezent și pentru a înfrunta provocările viitorului, prin politici de tineret mai bine coordonate, mai eficace și mai relevante, printr-o educație îmbunătățită și accesibilă și printr-o utilizare mai bine direcționată a politicilor economice, de ocupare a forței de muncă și a politicilor sociale la nivel local, regional, național și la nivelul UE;

Q.

întrucât, în ultimii ani, UE a lansat o serie de inițiative, precum Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și Garanția pentru tineret în cadrul strategiei sale pentru tineret, având obiectivul de a crea un număr mai mare de oportunități egale pentru toți tinerii în educație și pe piața forței de muncă și de a promova incluziunea, emanciparea tinerilor și participarea lor activă în societate;

R.

întrucât este necesară integrarea acțiunilor UE în domeniul tineretului, prin includerea acestei dimensiuni în politicile și programele de finanțare actuale și în cele viitoare, în special în principalele domenii politice, de exemplu economie, ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, coeziune, sănătate, femei, codeterminare, migrație, cultură, media, educație;

S.

întrucât este necesară coordonarea punerii în aplicare a viitoarei SET în diferitele sectoare de politică și instituții;

T.

întrucât perspectiva de gen trebuie inclusă în procesul decizional privind politicile pentru tineret, luând în considerare provocările specifice cu care se confruntă tinerii și situația femeilor și fetelor care provin din medii culturale și religioase diferite, în special; întrucât în politica pentru tineret ar trebui incluse măsuri specifice care iau în considerare dimensiunea de gen, cum ar fi prevenirea violenței împotriva femeilor și fetelor, educația privind egalitatea de gen și educația sexuală; întrucât femeile sunt în medie de 1,4 ori mai expuse riscului de a deveni NEET decât bărbații (20) și sunt necesare eforturi permanente pentru a crește nivelul de participare a femeilor tinere pe piața muncii, în special după concediul de maternitate și în cazul mamelor celibatare, dar și a persoanelor care au abandonat școala, a tinerilor slab calificați, a tinerilor cu dizabilități și a tuturor tinerilor care riscă să fie discriminați;

U.

întrucât sunt necesare eforturi susținute pentru a crește participarea tinerilor în societate, în special a persoanelor cu dizabilități, a migranților, a refugiaților, a persoanelor neintegrate în muncă sau în vreun program de educație ori formare (NEET) și a celor expuși riscului de excluziune socială;

V.

întrucât educația este un factor-cheie în combaterea excluziunii sociale și investițiile în competențe și abilități sunt, astfel, esențiale pentru combaterea ratei ridicate a șomajului, în special în rândul persoanelor din categoria NEET;

W.

întrucât articolul 9 din TFUE prevede că în definirea și punerea în aplicare a politicilor și a acțiunilor sale, Uniunea ține seama de cerințele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și de cerințele privind un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane;

X.

întrucât SET a stabilit o bază solidă pentru o cooperare substanțială și fructuoasă în domeniul tineretului;

Y.

întrucât îndeplinirea obiectivelor ultimului ciclu de trei ani al SET (2010-2018) nu poate fi evaluată în mod corect și precis și compararea situațiilor din diferitele state membre este foarte dificil de realizat, din cauza lipsei unor repere și indicatori, precum și a suprapunerii instrumentelor operaționale;

Z.

întrucât orientarea profesională și accesul la informații cu privire la oportunitățile de ocupare a forței de muncă și la parcursul educațional sunt esențiale pentru dezvoltarea educațională viitoare și pentru tranziția către piața forței de muncă;

AA.

întrucât, la stabilirea obiectivelor strategiei și la implementarea și evaluarea acesteia, UE trebuie să își desfășoare activitatea în strânsă cooperare cu autoritățile naționale, regionale și locale,

Provocările cu care se confruntă tineretul și învățămintele desprinse din actualul proces de elaborare a politicilor de tineret la nivelul UE

1.

ia act cu regret de faptul că măsurile de austeritate pe termen lung, în special reducerea fondurilor pentru educație, cultură și politici pentru tineret, au un impact negativ asupra tinerilor și a condițiilor lor de viață; atrage atenția asupra faptului că tinerii, în special grupurile cele mai dezavantajate, cum ar fi tinerii cu dizabilități, tinerele, minoritățile, persoanele cu nevoi speciale, sunt afectate în mare măsură de creșterea inegalităților, de riscul excluziunii, de insecuritate și de discriminare;

2.

salută realizările cooperării europene în domeniul tineretului, care și-a demonstrat capacitatea de a aborda problemele cu care se confruntă majoritatea europenilor și de a susține decidenții politici naționali, punându-le la dispoziție cunoștințe de specialitate, făcându-le recomandări, oferindu-le legitimitate și mobilizând cu succes fondurile UE;

3.

consideră că metoda deschisă de coordonare reprezintă un mijloc adecvat, dar insuficient de a stabili un cadru pentru politicile din domeniul tineretului, care trebuie completat prin alte măsuri; își reiterează apelul pentru o cooperare mai strânsă și schimburi de bune practici cu privire la aspectele legate de tineret la nivel local, regional, național și la nivelul UE; invită insistent statele membre să convină asupra unor criterii de referință și a unor indicatori clari, care să facă posibilă monitorizarea progreselor realizate;

4.

recunoaște realizările pozitive ale SET prin dezvoltarea unor activități transsectoriale și realizarea dialogului structurat, în vederea asigurării participării tinerilor și consideră că nivelul general de cunoaștere a obiectivelor și a instrumentelor SET din partea actorilor și a părților interesate relevante trebuie îmbunătățit; constată, în special, că abordarea ascendentă utilizată pentru dialogul structurat reprezintă o valoare adăugată care trebuie păstrată; invită, astfel, Comisia și statele membre să ia în considerare rezultatele celui de-al VI-lea ciclu al dialogului structurat care se concentrează pe viitoarea SET, atunci când elaborează noua strategie;

5.

sugerează implicarea autorităților locale și regionale în domeniul politicii pentru tineret, în special în acele state membre în care acestea dețin competențe în acest domeniu;

6.

salută inițiativele de politică care susțin tineretul Uniunii, în special „Investiția în tineretul Europei”, Corpul european de solidaritate și Inițiativa pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; consideră, cu toate acestea, că aceste instrumente ar trebui să fie mai bine conectate la SET și să urmeze o abordare vertical ascendentă; invită, prin urmare, Comisia să coreleze sistematic toate propunerile de politică legate de tineri cu strategia globală și să-i implice pe toți actorii relevanți, cum ar fi partenerii sociali și societatea civilă, adoptând o abordare holistică pe termen lung, cu obiective clare pe plan orizontal;

7.

îndeamnă Comisia să instituie un grup de lucru transsectorial pentru coordonarea punerii în aplicare a viitoarei SET, cu participarea instituțiilor UE, inclusiv a Parlamentului, a statelor membre și a societății civile, în special a organizațiilor sindicale și a celor de tineret;

8.

invită Comisia să instituie instrumente eficiente de coordonare inter-servicii și să încredințeze responsabilitatea pentru integrarea tinerilor sub formă de cluster unui vicepreședinte al Comisiei;

9.

încurajează statele membre să utilizeze pilonul european al drepturilor sociale ca bază pentru elaborarea legislației legate de tineri;

10.

subliniază că, pentru a preveni bolile, este important să se promoveze un stil de viață sănătos și consideră că este necesar să se ofere tinerilor informații corecte și asistență cu privire la o serie de probleme grave de sănătate mintală, cum ar fi consumul și dependența de tutun, alcool și droguri;

11.

subliniază importanța evaluării de către Comisie a punerii în aplicare a SET în statele membre, cu scopul de a permite controalele și monitorizarea sporită la fața locului; îndeamnă Comisia să instituie obiective pentru SET care pot fi evaluate calitativ și cantitativ, ținând cont de specificul fiecărui stat membru și al fiecărei regiuni; invită Comisia să majoreze finanțarea pentru programele și acțiunile care îi pregătesc pe tineri pentru piața muncii;

Implicarea tinerilor în Strategia europeană pentru tineret

12.

recomandă ca viitoarea SET să fie participativă și să-i aibă în centru pe tineri, să crească bunăstarea, să reflecte nevoile, ambițiile și diversitatea tuturor tinerilor din Europa, lărgind accesul lor la instrumente creative care implică noi tehnologii;

13.

consideră că UE ar trebui să-și exprime solidaritatea cu tinerii și să continue să-i capaciteze pentru a participa în societate prin elaborarea de măsuri specifice, precum integrarea activităților de voluntariat, sprijinirea activităților pentru tineret, dezvoltarea unor noi instrumente, în special a celor care implică noi tehnologii și promovarea schimburilor bazate pe solidaritate, implicarea în comunitate, spațiul liber și dialogul democratic; recunoaște, prin urmare, importanța asociațiilor de tineret ca spațiu de dezvoltare a unei persoane, precum și de dezvoltare a sentimentului de cetățenie activă; invită statele membre să faciliteze implicarea activă a tinerilor în organizațiile de voluntariat; subliniază că participarea socială sporită a tinerilor poate, în afară de a fi o realizare importantă în sine, să acționeze ca o piatră de temelie către o participare politică sporită;

14.

subliniază în acest sens rolul semnificativ al învățării non-formale și informale, precum și al participării la activități sportive și de voluntariat, pentru stimularea dezvoltării competențelor și abilităților civice, sociale și interculturale în rândul tinerilor europeni;

15.

invită statele membre să asigure cadre juridice naționale și resurse financiare adecvate pentru activitățile de voluntariat;

16.

solicită insistent Comisiei și statelor membre să încurajeze tinerii, în special pe cei cu șanse mai reduse și cei din afara structurilor organizaționale formale, să joace un rol activ și critic în viața publică și să adopte o atitudine participativă față de elaborarea politicilor, în scopul de a oferi tinerilor posibilitatea de a influența deciziile care le afectează viața, oferindu-le instrumentele online și offline ale democrației, ținând seama în același timp de limitele și riscurile la care sunt supuse instrumentele de comunicare socială și implicând actorii importanți, cum ar fi partenerii sociali, societatea civilă și organizațiile de tineret, în dezvoltarea, aplicarea, monitorizarea și evaluarea politicilor pentru tineret;

17.

invită statele membre să încurajeze tinerii să participe pe deplin la procesul electoral;

18.

își exprimă necesitatea de a continua dialogul structurat între tineri și factorii de decizie în următorul cadru pentru cooperarea europeană în domeniul tineretului; consideră că procesul de dialog structurat ar trebui să vizeze în mod sistematic grupuri mai multe și mai diverse de tineri și subliniază că ar trebui să se acorde un sprijin financiar suficient pentru grupurile de lucru naționale și europene, pentru a asigura acest lucru; invită statele membre să încurajeze participarea factorilor de decizie de la nivel național, regional și local în dialogul structurat cu tinerii;

19.

îndeamnă statele membre să susțină transparența în transmiterea conturilor lor și să utilizeze fondurile alocate pentru stimularea oportunităților de angajare sustenabilă pentru tineri; reiterează, în consecință, importanța ca statele membre să transmită informații detaliate cu privire la situația tinerilor lor, atunci când li se solicită acest lucru;

20.

subliniază lipsa de actualizări sistematice și de date fiabile cu privire la punerea în aplicare a SET; îndeamnă, prin urmare, statele membre și Comisia să promoveze o cooperare mai strânsă între serviciile de statistică naționale și regionale în ceea ce privește transmiterea de statistici relevante și actualizate privind tineretul, care sunt importante pentru a evalua nivelul de reușită a strategiei în curs de implementare; consideră că rapoartele trienale transmise trebuie însoțite de aceste statistici;

21.

reamintește că există o tendință de scădere a participării tinerilor la alegerile naționale și locale și că tinerii au nevoie de angajament politic și să poată vedea rezultatul contribuției lor; reamintește că oportunitățile de a avea experiența participării politice în mediul propriu și în cadrul comunităților locale de la o vârstă fragedă este un pas esențial în direcția unui sentiment sporit al cetățeniei europene și pentru ca tinerii să devină cetățeni activi; invită, astfel, Comisia și statele membre să încurajeze autoritățile locale și regionale să se asigure că tinerii și organizațiile de tineret au posibilitatea de a participa pe deplin și în mod eficient și de a se implica în procesele decizionale și în procesele electorale;

22.

invită statele membre să includă consiliile naționale pentru tineret în cadrul comitetelor de monitorizare și punere în aplicare a SET;

23.

subliniază potențialul tehnologiei în ceea ce privește comunicarea cu tinerii și invită UE să-și consolideze capacitatea de a participa la societate prin intermediul platformelor electronice;

24.

constată cu regret că, în pofida eforturilor permanente ale Comisiei de a comunica oportunitățile pentru tineri care sunt sprijinite de diferitele programe ale Uniunii, numeroși tineri încă consideră că au acces limitat la acestea; îndeamnă Comisia să își îmbunătățească instrumentele de comunicare;

Șanse egale, pentru asigurarea unei incluziuni viabile pe piața forței de muncă

25.

este extrem de îngrijorat de ratele ridicate ale șomajului în rândul tinerilor care persistă în întreaga UE, în special în sudul Europei; reamintește că ar trebui garantată crearea unor locuri de muncă de calitate și ocuparea forței de muncă, acesta fiind un angajament esențial pentru tineri și solicită, în acest sens, măsuri de facilitare a tranziției tinerilor de la educație la un loc de muncă prin garantarea unor stagii și a unor ucenicii de calitate; invită Comisia și statele membre să promoveze reformele structurale ale pieței muncii, condițiile de muncă și remunerarea adecvată, pentru a se asigura că tinerii nu sunt discriminați în ceea ce privește accesul pe piața forței de muncă; subliniază importanța definirii unor drepturi sociale pentru noile forme de ocupare a forței de muncă, pentru stagii de practică echitabile, precum și a dialogului social;

26.

subliniază importanța autorităților naționale, regionale și locale de a adopta măsuri adaptate și de a oferi sprijin individualizat pentru a ajunge la toate persoanele neintegrate în muncă sau în vreun program de educație ori formare; reamintește necesitatea implicării părților interesate locale, cum ar fi partenerii sociali, sindicatele, societatea civilă și organizațiile de tineret;

27.

susține că ar trebui luate măsuri speciale pentru a aborda situația precară a tinerelor pe piața muncii, acordând o atenție deosebită diferenței de remunerare între femei și bărbați și suprareprezentării acestora în forme atipice de ocupare a forței de muncă, care nu beneficiază de protecție socială;

28.

subliniază necesitatea de a promova condiții de muncă echitabile și o protecție socială adecvată pentru lucrătorii din așa-numitele noi forme de ocupare a forței de muncă, în care tinerii sunt suprareprezentați;

29.

consideră că ar trebui, de asemenea, luate măsuri de integrare a tinerilor migranți pe piața muncii, cu respectarea deplină a principiului egalității de tratament;

30.

subliniază că o politică incluzivă pentru tineret ar trebui să apere și să promoveze programele sociale, înlesnind participarea la viața politică și culturală; consideră, în continuare, că munca decentă și reglementată, bazată pe contracte colective, fără relații de muncă precare, cu salarii și remunerații corespunzătoare, și serviciile publice universale și de calitate sunt importante pentru bunăstarea socială a tinerilor; invită Comisia și statele membre să promoveze condiții de muncă echitabile și o protecție socială adecvată, inclusiv în ceea ce privește noile forme de ocupare a forței de muncă;

31.

reamintește că ocuparea forței de muncă și antreprenoriatul reprezintă una din cele opt priorități identificate în SET (2010-2018); subliniază că activitățile pentru tineret și învățarea non-formală, în special în cadrul organizațiilor pentru tineret, joacă un rol vital în dezvoltarea potențialului tinerilor, inclusiv a abilităților lor antreprenoriale, și le permite să își dezvolte un set amplu de competențe care le pot crește oportunitățile pe piața muncii;

32.

solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze oportunitățile transfrontaliere de muncă și formare, să extindă și să sporească investițiile în sectorul educației și formării profesionale și să îl prezinte ca fiind o alegere educațională atrăgătoare;

33.

invită Comisia și statele membre să sprijine autoritățile locale și regionale și să investească în noi oportunități de viață pentru tineri, pentru a le dezvolta creativitatea și potențialul deplin, să sprijine antreprenoriatul în rândul tinerilor și să favorizeze incluziunea socială a tinerilor, în beneficiul comunităților din care fac parte;

34.

solicită insistent Comisiei și statelor membre să adopte o abordare bazată pe drepturi față de tineret și de ocuparea forței de muncă; invită statele membre să se asigure că tinerii au acces la stagii și locuri de muncă de calitate, unde le sunt respectate drepturile, inclusiv dreptul la un loc de muncă stabil, care să ofere un salariu decent și protecție socială și să le asigure o viață demnă și autonomă;

35.

îndeamnă Comisia și statele membre să supravegheze instituțiile care oferă în repetate rânduri stagii consecutive fără a oferi un loc de muncă după finalizarea acestora, pentru a asigura că locurile de muncă nu sunt înlocuite cu așa-numite stagii;

36.

salută faptul că măsurile din cadrul Inițiativei pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor au oferit sprijin a peste 1,6 milioane de tineri (21); subliniază faptul că sunt necesare mai multe eforturi și angajamente financiare; subliniază necesitatea de a îmbunătăți diseminarea informațiilor către tinerii neîncadrați profesional și care nu urmează niciun program educațional sau de formare, care se confruntă cu bariere multiple, și calitatea ofertelor din cadrul Garanției pentru tineret prin definirea unor criterii și standarde clare privind calitatea, printre care accesul la protecția socială, venitul minim și drepturile legate de contractul de muncă; solicită statelor membre să îmbunătățească efectiv sistemul de monitorizare, raportare și executare și să se asigure că fondurile din cadrul Inițiativei pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor sunt utilizate ca supliment la finanțarea națională, și nu ca înlocuitor;

37.

subliniază, de asemenea, necesitatea de a aborda calitatea în materie de mentorat și îndrumare, calitatea și adecvarea efective ale formării individuale, stagiilor sau locurilor de muncă, precum și calitatea rezultatelor în funcție de obiectivele stabilite; subliniază, în acest sens, necesitatea de a asigura punerea în aplicare a cadrelor existente în materie de calitate, precum Cadrul european de calitate prevăzut de Inițiativa pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; este de părere că tinerii ar trebui să fie, de asemenea, implicați în monitorizarea calității ofertelor;

38.

reamintește că măsurile de stimulare a integrării pe piața muncii a tinerilor care nu lucrează și nici nu participă la vreun program de educație ori formare, printre care stagiile și uceniciile plătite de calitate, trebuie sprijinite financiar prin Inițiativa pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor sau prin viitoare instrumente europene, evitându-se orice formă de substituire a angajării sau abuz al lucrătorilor tineri;

39.

constată că promovarea spiritului antreprenorial în rândul tinerilor este o prioritate și că sistemele de educație formală și non-formală sunt cele mai eficiente intervenții care promovează antreprenoriatul în rândul tinerilor; subliniază că antreprenoriatul reprezintă un instrument de combatere a șomajului și a excluziunii sociale în rândul tinerilor și de stimulare a inovării; consideră, prin urmare, că SET ar trebui să sprijine crearea unui mediu adecvat pentru antreprenoriatul în rândul tinerilor;

40.

reamintește că principalul obiectiv al inițiativei este de a se adresa tuturor NEET și, prin urmare, solicită statelor membre să depună mai multe eforturi pentru identificarea și abordarea persoanelor NEET, în special a tinerilor celor mai vulnerabili, cum ar fi cei cu dizabilități, ținând seama de nevoile specifice ale acestora;

41.

invită statele membre și Comisia să ofere burse de studii inovatoare și flexibile pentru cultivarea competențelor artistice și sportive în domeniul educației și formării; sprijină statele membre care doresc să introducă sisteme de burse pentru studenții cu abilități educaționale, sportive și artistice dovedite;

42.

subliniază că 38 % din tineri au dificultăți în accesarea informațiilor; subliniază importanța asigurării unei abordări colective de orientare, susținere și informare a tinerilor cu privire la drepturile și oportunitățile acestora;

43.

subliniază în continuare necesitatea ca Inițiativa pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor să se concentreze nu numai pe tinerii din categoria NEET cu o calificare înaltă, ci și pe cei cu nivel scăzut de calificare, inactivi și neînregistrați în serviciile publice de ocupare a forței de muncă;

44.

subliniază că, în ciuda ratelor ridicate ale șomajului, mobilitatea forței de muncă în interiorul UE rămâne limitată; reamintește, prin urmare, importanța mobilității lucrătorilor pentru o piață a muncii competitivă; solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze, în acest sens, oportunitățile transfrontaliere de muncă și formare profesională;

45.

reiterează importanța adulților cu vârsta de peste 55 ani în formarea tinerilor la locul de muncă; susține, alături de Comisie, crearea de programe care să permită ieșirea treptată a acestor persoane de pe piața muncii până la vârsta de pensionare, mai precis trecerea într-o primă fază la munca cu fracțiune de normă, pe parcursul căreia aceste persoane vor forma tineri și îi vor ajuta să se integreze treptat la locul de muncă;

46.

subliniază rolul important al întreprinderilor în aspectele legate de dobândirea de competențe și în crearea de locuri de muncă pentru tineri; ia act de faptul că educația și formarea în domeniile legate de promovarea spiritului antreprenorial pot contribui la realizarea dezvoltării pe termen lung, la promovarea competitivității europene și la combaterea șomajului;

47.

îndeamnă statele membre să indice impactul scontat al măsurilor care urmează să fie adoptate în planurile de acțiune ale acestora; subliniază, prin urmare, faptul că este important ca statele membre să ofere garanții că măsurile puse în aplicare au stimulat în mod eficace ocuparea forței de muncă; reiterează necesitatea de a măsura sustenabilitatea politicilor care urmează să fie puse în aplicare;

Dezvoltare sustenabilă: viitorul tinerilor

48.

își exprimă convingerea fermă că o educație și o formare profesională de calitate formală, non-formală și informală reprezintă un drept fundamental; consideră, prin urmare, că trebuie garantat accesul la toate nivelurile de educație de calitate pentru toți cetățenii europeni, indiferent de statutul lor socioeconomic, de etnie, gen, dizabilități fizice sau cognitive; subliniază rolul important al educației formale, non-formale și informale în a oferi tinerilor cunoștințele, abilitățile și competențele necesare pentru a deveni cetățeni angajați, care să ia parte la proiectul european; solicită, astfel, statelor membre să elaboreze politici specifice și încurajează, în acest sens, ca educația artistică și creativă să aibă aceeași valoare ca disciplinele științifice și tehnologice (STIM) în programele de învățământ;

49.

subliniază importanța modernizării educației; invită Comisia și statele membre să stimuleze includerea de noi abilități și competențe în educație, cum ar fi cetățenia, gândirea critică și spiritul antreprenorial, și să promoveze dezvoltarea de noi instrumente educaționale care sporesc participarea și accesul la educație;

50.

este profund îngrijorat de problema deosebit de acută a sărăciei în rândul copiilor, care afectează aproape 25 milioane de copii din UE (peste 26,4 % din totalul europenilor sub 18 ani), care provin din familii care suferă în fiecare zi din cauza precarității veniturilor și a insuficienței serviciilor de bază; consideră că politicile pentru tineret ar putea contribui la domenii precum politica privind copiii și familia;

51.

este profund îngrijorat de fenomenul abandonului școlar timpuriu și, prin urmare, solicită soluții adecvate de abordare a acestuia, în vederea realizării obiectivelor Strategiei Europa 2020;

52.

încurajează Comisia să sprijine inițiativele care urmăresc promovarea cetățeniei active și critice, a respectului, a toleranței, a valorilor și a învățării interculturale și subliniază, în acest sens, rolul fundamental al programelor UE, cum ar fi Erasmus +, Europa creativă și Europa pentru cetățeni; invită Comisia și statele membre să promoveze spații de dialog cu tinerii pe o serie de teme, cum ar fi sexul, genul, politica, solidaritatea și mediul, dreptul, istoria și cultura;

53.

are convingerea fermă că alfabetizarea, inclusiv educația în domeniile digital și media, competențele numerice, precum și abilitățile de bază, ca o modalitate esențială de a le asigura tinerilor autonomia și un viitor promițător, trebuie să reprezinte o prioritate la nivel european, național și local; invită astfel insistent Comisia și statele membre să-și accelereze eforturile pentru a asigura tuturor însușirea unor abilități și competențe de bază;

54.

invită Comisia să încurajeze inițiativele care includ educația formală și învățarea informală pentru a sprijini inovarea, creativitatea și antreprenoriatul în rândul tinerilor și pentru a promova coeziunea și înțelegerea între tinerii din diferite grupuri;

55.

constată, în acest sens, cu mare îngrijorare, numărul încă ridicat de cetățeni europeni cu un nivel scăzut de alfabetizare sau cu dificultăți de alfabetizare, inclusiv analfabetismul funcțional, digital și media, ceea ce ridică preocupări majore în ceea ce privește participarea adecvată la viața publică și la piața forței de muncă;

56.

reamintește că primul principiu al Pilonului european al drepturilor sociale proclamă că orice persoană are dreptul la educație, formare profesională și învățare pe tot parcursul vieții favorabilă incluziunii și de înaltă calitate pentru a dobândi și a menține competențe care le permit tuturor să participe pe deplin în societate și să gestioneze cu succes tranzițiile pe piața forței de muncă; subliniază, prin urmare, că este important să se acorde prioritate și să se asigure investiții sociale în educație și formare în noua perioadă de programare a CFM pentru perioada 2021-2027;

57.

își exprimă ferma convingere că tabloul de bord al indicatorilor sociali, care a fost introdus în cadrul pilonului european al drepturilor sociale, ar trebui să fie utilizat pentru a monitoriza SET; invită Comisia să adopte un set specific de indicatori pentru a monitoriza SET, cum ar fi educația, competențele și învățarea pe tot parcursul vieții, egalitatea de gen pe piața muncii, serviciile medicale, accesul la mediul digital, condițiile de viață și sărăcia;

58.

subliniază rolul esențial al familiei și cadrelor didactice în sprijinirea tinerilor care se confruntă cu hărțuire la școală sau pe internet; invită insistent Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a elimina aceste tipuri de comportament, care afectează negativ starea psihică a tinerilor, în special prin dezvoltarea competențelor digitale adecvate, începând de la învățământul primar, astfel cum se prevede în Planul de acțiune pentru educația digitală;

59.

susține că, pentru a crește eficacitatea acțiunilor în domeniile educației, tineretului și sportului, trebuie elaborate obiective și instrumente comune pentru a măsura impactul politicilor, pe baza studiilor internaționale;

60.

subliniază impactul negativ al stresului asupra calității vieții tinerilor, la școală, în cadrul educației și formării, pe piața muncii și în viața privată; invită Comisia și statele membre să investească în programe de sănătate mintală și să încurajeze actorii relevanți să-i ajute pe tineri în această privință;

61.

subliniază importanța asigurării bunăstării mentale și fizice a tinerilor europeni; invită Comisia și statele membre să promoveze activitățile sportive extrașcolare prin intermediul unor campanii privind alimentația;

62.

subliniază importanța promovării dialogului intercultural în domeniul sportului, inclusiv prin crearea unor platforme care implică tinerii, refugiații și migranții;

63.

consideră că, având în vedere complexitatea politicilor pentru tineret și a impactului acestora, colaborarea în domeniul cercetării trebuie să fie stimulată pentru a elabora răspunsuri justificate empiric și soluții de intervenție și prevenire care vor contribui la sporirea bunăstării și a rezilienței tinerilor;

64.

subliniază importanța culturii nu numai în combaterea violenței, a rasismului, a radicalizării și a intoleranței, dar și în dezvoltarea unei identități europene; invită Comisia și statele membre să promoveze și să investească în cultură și să asigure un acces egal la aceasta;

65.

subliniază faptul că organizațiile de tineret joacă un rol esențial în ceea ce privește participarea și includerea tinerilor în societate; invită, prin urmare, statele membre să sprijine organizațiile de tineret și să le recunoască rolul în dezvoltarea competențelor și în incluziunea socială și să sprijine crearea consiliilor de tineret la toate nivelurile, care să colaboreze cu tinerii;

66.

insistă asupra importanței validării învățării non-formale și informale pentru a-i capacita pe cursanți, deoarece acestea sunt esențiale pentru dezvoltarea unei societăți bazate pe justiție socială și pe egalitatea de șanse și contribuie la dezvoltarea competențelor cetățenești și la împlinirea individuală; regretă că angajatorii și furnizorii de educație formală nu apreciază în suficientă măsură valoarea și relevanța competențelor, abilităților și cunoștințelor dobândite prin învățarea non-formală și informală; subliniază faptul că gradul insuficient de comparabilitate și coerență între abordările de validare din țările UE reprezintă un obstacol suplimentar; invită statele membre să continue eforturile de punere în aplicare și finanțare adecvată a unui sistem național de recunoaștere și de validare a competențelor dobândite prin intermediul educației non-formale, reamintind Recomandarea Consiliului din 20 decembrie 2012 privind validarea învățării non-formale și informale;

Îmbunătățirea alinierii și sprijinului din partea instrumentelor de finanțare în cazul SET

67.

consideră că SET ar trebui să urmeze CFM și să se conformeze obiectivelor de dezvoltare durabilă și tuturor inițiativelor emblematice, programelor și strategiilor politice relevante, stabilind un dialog sistematic între organismele respective, definind obiective și ținte clare și stabilind un mecanism de coordonare în acest scop;

68.

reamintește că, în domeniul tineretului, UE poate să desfășoare numai acțiuni de sprijinire, coordonare și completare a acțiunilor statelor membre în conformitate cu principiul subsidiarității; constată importanța coerenței finanțării naționale și din partea UE și solicită, prin urmare, Comisiei să faciliteze sinergiile cu inițiativele naționale, regionale și locale pentru a evita duplicarea, suprapunerea și repetarea activităților;

69.

îndeamnă statele membre și Comisia să sporească investițiile publice în chestiunile privind educația și tineretul;

70.

își exprimă convingerea fermă că fondurile disponibile pentru a sprijini diverse inițiative și politici în domeniul tineretului, cum ar fi programul Erasmus +, Inițiativa pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și programul „Europa pentru cetățeni”, trebuie majorate substanțial în următorul CFM, pentru a oferi mai multe oportunități tinerilor și pentru a evita excluziunea;

71.

salută Corpul european de solidaritate – un program de promovare a solidarității în rândul tinerilor europeni, a voluntariatului și a dezvoltării unei cetățenii favorabile incluziunii; reamintește poziția Parlamentului că finanțarea corespunzătoare a noii inițiative ar trebui asigurată prin resurse noi și că programul nu ar trebui folosit ca opțiune pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor;

72.

este ferm convins că programul „Europa pentru cetățeni” ar trebui să continue să stimuleze cetățenia activă, educația civică și dialogul și să încurajeze un sentiment al identității europene; ia act de rata scăzută de succes a programului, datorită finanțării insuficiente; solicită o creștere substanțială a alocării fondurilor;

73.

îndeamnă Comisia să mențină programul Erasmus pentru tineri întreprinzători; încurajează statele membre și Comisia să investească în promovarea acestui program, alături de camerele de comerț, întreprinderile și tinerii, fără a neglija principalul lor domeniu de activitate;

74.

își reiterează sprijinul pentru consolidarea programului Europa Creativă, care oferă programe specifice de mobilitate tinerilor artiști și membrilor profesiilor din sectoarele culturale și creative;

75.

subliniază importanța programului Erasmus+, care este un instrument esențial pentru a avea tineri cetățeni activi și angajați; își exprimă convingerea fermă că programul Erasmus + ar trebui să se adreseze tuturor tinerilor, inclusiv celor cu șanse reduse, și că ambiția acestuia pentru următoarea perioadă de programare trebuie susținută prin fonduri suplimentare semnificative, pentru a debloca întregul potențial al programului și pentru a asigura simplificarea procedurilor prin instituirea unor sisteme electronice pentru accesul la servicii transfrontaliere și la datele studenților, precum proiectul „cardul electronic”;

76.

solicită o mai bună aliniere între SET și programul Erasmus+, alinierea termenelor de punere în aplicare, modificarea Regulamentului privind Erasmus + pentru a sprijini în mod clar obiectivele strategiei prin obiective comune în domeniul tineretului și definirea Acțiunii-cheie 3 drept principalul instrument de punere în aplicare a strategiei;

77.

subliniază că bugetul Inițiativei pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor nu este suficient pentru atingerea obiectivelor sale; solicită, prin urmare, o creștere semnificativă a alocării pentru Inițiativa pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor în cadrul următorului CFM și invită statele membre să prevadă, în cadrul bugetelor lor naționale, mijloacele necesare pentru programele de angajare a tinerilor; subliniază, de asemenea, necesitatea de a extinde limita de vârstă eligibilă de la 25 la 29 de ani pentru a reflecta mai bine realitatea faptului că mulți proaspăt absolvenți și persoane care intră pe piața forței de muncă se apropie de vârsta de 30 de ani;

78.

susține armonizarea, fără a aduce atingere principiului subsidiarității, a conceptului de „tânăr”, stabilind o limită de vârstă aplicabilă în întreaga UE; încurajează toate statele membre să contribuie la această armonizare, eliminând obstacolele din calea măsurării progresului și stabilind măsuri de aplicat;

79.

încurajează promovarea viitorului Program-cadru pentru cercetare și inovare al UE în vederea dezvoltării unor răspunsuri integrate, bazate pe date concrete și a unor soluții de intervenție și de prevenire care să promoveze bunăstarea și reziliența tinerilor;

80.

ia act de constatările și riscurile care sugerează că acțiunile gestionate de Comisie (inclusiv programele de schimburi de studenți) sunt considerate ca îndeplinind cerințele strategiei pentru tineret de către autoritățile naționale și că unele state membre își retrag resursele din domeniile de politică care sunt finanțate din bugetul UE (22);

o

o o

81.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 50.

(2)  JO C 417, 15.12.2015, p. 1.

(3)  JO C 120, 26.4.2013, p. 1.

(4)  EUCO 37/13.

(5)  JO C 311, 19.12.2009, p. 1.

(6)  http://ec.europa.eu/assets/eac/dgs/education_culture/more_info/evaluations/docs/youth/youth-strategy-2016_en.pdf

(7)  JO C 119, 28.5.2009, p. 2.

(8)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0359.

(9)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0018.

(10)  JO C 417, 15.12.2015, p. 17.

(11)  JO C 398, 22.12.2012, p. 1.

(12)  Texte adoptate, P8_TA(2016)0426.

(13)  JO C 88, 27.3.2014, p. 1.

(14)  JO C 58, 15.2.2018, p. 57.

(15)  JO C 316, 22.9.2017, p. 76.

(16)  JO C 120, 5.4.2016, p. 22.

(17)  JO C 11, 12.1.2018, p. 16.

(18)  https://www.youthforum.org/sites/default/files/publication-pdfs/Resolution_EU_Youth_Strategy_FINAL%281%29.pdf

(19)  Raportul alternativ privind politica pentru tineret, publicat de Forumul European al Tineretului.

(20)  Panorama societății 2016 – indicatorii sociali ai OCDE.

(21)  Rezoluția Parlamentului European din 18 ianuarie 2018 referitoare la punerea în aplicare în statele membre a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor (P8_TA(2018)0018).

(22)  http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2018/615645/EPRS_STU(2018)615645_EN.pdf


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/192


P8_TA(2018)0241

Punerea în aplicare a Directivei privind proiectarea ecologică

Rezoluția Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2009/125/CE privind proiectarea ecologică (2017/2087(INI))

(2020/C 76/23)

Parlamentul European,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114;

având în vedere Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (1) (denumită în continuare „Directiva privind proiectarea ecologică”), regulamentele de punere în aplicare și acordurile voluntare adoptate în temeiul acestei directive;

având în vedere Planul de lucru al Comisiei pentru proiectarea ecologică pentru perioada 2016-2019 (COM(2016)0773) adoptat în temeiul Directivei 2009/125/CE;

având în vedere Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2017 de stabilire a unui cadru pentru etichetarea energetică și de abrogare a Directivei 2010/30/UE (2) (denumită în continuare „Directiva privind etichetarea energetică”);

având în vedere obiectivele Uniunii privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și eficiența energetică;

având în vedere Acordul de la Paris privind schimbările climatice și cea de a 21-a Conferință a părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (COP 21),

având în vedere ratificarea Acordului de la Paris de către UE și statele membre,

având în vedere obiectivul pe termen lung stabilit în acordul respectiv, de a menține creșterea temperaturii globale cu mult sub 2°C peste nivelurile preindustriale și de a continua eforturile de a o limita la 1,5°C,

având în vedere Programul general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 (Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 (3));

având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 decembrie 2015 intitulată „Un plan de acțiune al UE pentru economia circulară” (COM(2015)0614);

având in vedere Comunicarea Comisiei din 16 ianuarie 2018, intitulată „O strategie la nivel european pentru materialele plastice într-o economie circulară” (COM(2018)0028),

având în vedere Comunicarea Comisiei și documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 16 ianuarie 2018 privind punerea în aplicare a pachetului privind economia circulară: opțiuni pentru abordarea interfeței dintre legile privind substanțele chimice, produsele și deșeurile (COM(2018)0032) – SWD(2018)0020);

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 septembrie 2017 privind lista din 2017 a materiilor prime critice pentru UE (COM(2017)0490),

având în vedere concluziile Consiliului referitoare la inovarea ecologică: stimularea tranziției către o economie circulară, adoptate la 18 decembrie 2017 (4),

având în vedere Raportul pe 2017 privind discrepanțele în materie de emisii, publicat de Programul ONU pentru Mediu în noiembrie 2017,

având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la utilizarea eficientă a resurselor: spre o economie circulară (5);

având în vedere legislația UE privind deșeurile,

având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2017 referitoare la un ciclu de viață mai lung al produselor: beneficii pentru consumatori și întreprinderi (6);

având în vedere evaluarea punerii în aplicare la nivel european, elaborată de Direcția Generală Servicii de Cercetare Parlamentară din cadrul Parlamentului, cu scopul de a însoți controlul punerii în aplicare a Directivei privind proiectarea ecologică;

având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta;

având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0165/2018),

A.

întrucât obiectivul Directivei privind proiectarea ecologică este creșterea eficienței energetice și a nivelului de protecție a mediului, prin cerințe armonizate care să asigure funcționarea pieței interne și să stimuleze reducerea continuă a efectelor globale ale produselor cu impact energetic asupra mediului; întrucât aceste măsuri au, de asemenea, un impact pozitiv asupra securității energetice, prin reducerea consumului de energie;

B.

întrucât Directiva privind proiectarea ecologică prevede măsurile care trebuie luate pentru a reduce efectele asupra mediului de-a lungul ciclului de viață al produselor cu impact energetic; întrucât, până în prezent, deciziile în temeiul directivei s-au concentrat, în mare măsură, asupra reducerii consumului de energie în timpul etapei de utilizare;

C.

întrucât punerea în aplicare a directivei ar putea însemna o contribuție mai mare la eforturile UE de a îmbunătăți eficiența energetică și ar putea contribui la atingerea țintelor în domeniul climei;

D.

întrucât reducerea impactului asupra mediului al produselor cu impact energetic în etapa de proiectare ecologică, prin stabilirea de criterii minime privind durata lor de viață și potențialul de actualizare, reparabilitatea și potențialul de reciclare și reutilizare, poate oferi oportunități semnificative de creare a unor locuri de muncă;

E.

întrucât, la începutul anului 2018, erau în vigoare 29 de regulamente specifice privind proiectarea ecologică, care acopereau diferite grupe de produse și, în plus, au fost adoptate trei acorduri voluntare recunoscute în temeiul directivei;

F.

întrucât Directiva privind proiectarea ecologică recunoaște acordurile voluntare sau alte măsuri de autoreglementare, ca alternative la măsurile de punere în aplicare atunci când sunt îndeplinite anumite criterii; întrucât nu toate acordurile voluntare existente s-au dovedit a fi mai eficiente decât măsurile de reglementare;

G.

întrucât proiectarea ecologică prezintă avantaje economice pentru industrie și consumatori și contribuie semnificativ la politicile Uniunii privind clima, energia și economia circulară;

H.

întrucât legislația privind proiectarea ecologică este strâns legată de legislația UE privind etichetarea energetică și se preconizează că măsurile luate în conformitate cu aceste două directive până în 2020 vor genera venituri anuale suplimentare în valoare de 55 de miliarde de euro pentru sectoarele industriale, ale comerțului cu ridicata și cu amănuntul și vor aduce economii anuale de energie primară de 175 Mtep până în 2020, contribuind astfel la aproape jumătate din obiectivul de economie energetică al Uniunii pentru 2020 și reducând dependența de importuri de energie; întrucât legislația contribuie, de asemenea, în mod semnificativ, la atingerea obiectivelor UE în materie de climă, prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 320 milioane de tone de CO2 echivalent anual; întrucât potențialul de economisire a energiei este chiar mai mare pe termen lung;

I.

întrucât, potrivit Raportului de contabilizare a impactului proiectării ecologice (Comisia Europeană, 2016), se estimează că, până în 2020, consumatorii din UE vor economisi un total de până la 112 miliarde de euro, sau aproximativ 490 de euro pe an pe gospodărie;

J.

întrucât mai mult de 80 % din impactul asupra mediului al produselor cu impact energetic este identificat în etapa de proiectare;

K.

întrucât se pot identifica trei obstacole majore în calea punerii integrale în aplicare a legislației pentru majoritatea părților interesate: lipsa unui sprijin și a unei direcții politice clare, ritmul lent al proceselor de reglementare și supravegherea insuficientă a pieței în statele membre;

L.

întrucât se estimează că 10-25 % dintre produsele de pe piață nu sunt conforme cu Directiva privind proiectarea ecologică și cu Directiva privind etichetarea energetică, ceea ce conduce la o pierdere de aproximativ 10 % din economiile de energie avute în vedere și la concurență neloială;

M.

întrucât scutirea existentă pentru iluminatul de scenă prevăzută de Regulamentele (CE) nr. 244/2009 (7) și (UE) nr. 1194/2012 (8) ale Comisiei a fost o modalitate adecvată și eficientă de a respecta nevoile și circumstanțele speciale pentru teatre și pentru întreaga industrie de divertisment și ar trebui continuată;

N.

întrucât, deși domeniul de aplicare al Directivei privind proiectarea ecologică a fost extins în 2009 pentru a acoperi toate produsele cu impact energetic (cu excepția mijloacelor de transport), niciun produs neconsumator de energie nu a fost încă acoperit de cerințele de proiectare ecologică;

O.

întrucât în UE, toate produsele ar trebui proiectate, fabricate și comercializate limitând la minimum utilizarea de substanțe periculoase, asigurând totodată siguranța produsului, pentru a facilita reciclarea și reutilizarea sa și menținând un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului;

P.

întrucât Directiva privind proiectarea ecologică prevede că complementaritatea sa cu Regulamentul REACH privind substanțele chimice ar trebui să contribuie la creșterea impacturilor lor respective și la formularea unor cerințe coerente care să fie aplicate de producători; întrucât cerințele legate de utilizarea substanțelor chimice periculoase și reciclarea lor au fost limitate până în prezent;

Q.

întrucât este în curs de elaborare o nouă bază de date în temeiul noului regulament privind etichetarea energetică și întrucât datele din Sistemul de informare și de comunicare pentru supravegherea pieței (ICSMS) sunt utilizate în unele, dar nu în toate statele membre;

R.

întrucât unul dintre obiectivele prioritare ale Programului general de acțiune pentru mediu până în 2020 (al 7-lea PAM) este acela de a transforma Uniunea într-o economie eficientă din punct de vedere al resurselor, verde și competitivă, cu emisii scăzute de dioxid de carbon; întrucât PAM prevede că cadrul de politici al Uniunii ar trebui să garanteze că produsele prioritare introduse pe piața Uniunii sunt proiectate ecologic, pentru a optimiza eficiența utilizării resurselor și materialelor;

S.

întrucât planul de acțiune al UE pentru economia circulară include angajamentul de a pune accentul pe aspectele economiei circulare în cerințele viitoare referitoare la proiectarea produselor, conform Directivei privind proiectarea ecologică, prin analizarea sistematică a unor aspecte cum ar fi reparabilitatea, durabilitatea, potențialul de actualizare, reciclabilitatea sau identificarea anumitor materii sau substanțe;

T.

întrucât Acordul de la Paris stabilește o țintă pe termen lung, care corespunde obiectivului de menținere a creșterii temperaturii globale cu mult sub 2°C peste nivelurile preindustriale și de continuare a eforturilor de limitare a acestei creșteri la 1,5°C peste nivelurile preindustriale; întrucât UE și-a asumat angajamentul de a contribui în mod echitabil pentru atingerea obiective, prin reducerea emisiilor în toate sectoarele;

U.

întrucât măsurile de proiectare ecologică ar trebui să acopere întregul ciclu de viață al produselor, în scopul de a îmbunătăți eficiența utilizării resurselor în Uniune, ținând seama de faptul că peste 80 % din impactul de mediu al unui produs se decide în etapa de proiectare, care, prin urmare, joacă un rol foarte important în promovarea aspectelor economiei circulare, precum durabilitatea, potențialul de actualizare, de reparare, reutilizarea și reciclarea unui produs;

V.

întrucât, pe lângă fabricarea unor produse mai durabile și mai eficiente din perspectiva utilizării resurselor, trebuie consolidate principiile economiei colaborative și ale economiei serviciilor, în timp ce statele membre ar trebui să acorde o atenție specială gospodăriilor cu venituri scăzute, inclusiv celor expuse riscului de sărăcie energetică, când prezintă programe pentru a încuraja utilizarea produselor și serviciilor celor mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor;

W.

întrucât Uniunea este o parte la Convenția de la Stockholm privind poluanții organici persistenți (POP) și, prin urmare, trebuie să ia măsuri pentru eliminarea treptată a acestor substanțe periculoase, inclusiv prin limitarea utilizării lor din etapa de proiectare a produsului;

Un instrument eficient pentru realizarea unor economii de energie rentabile

1.

consideră că Directiva privind proiectarea ecologică a reprezentat un instrument de succes pentru îmbunătățirea eficienței energetice, a condus la o reducere semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră și la beneficii economice pentru consumatori;

2.

recomandă Comisiei să includă, în continuare, mai multe grupe de produse selectate pe baza potențialului lor în materie de proiectare ecologică, atât potențialul de eficiență energetică, cât și de eficiență a materiilor, precum și alte aspecte legate de mediu, cu ajutorul metodologiei prevăzute la articolul 15 din directivă, și să mențină standardele existente până în prezent, pentru a profita pe deplin de potențialul domeniului de aplicare al directivei și de obiectivele stabilite;

3.

subliniază că Directiva privind proiectarea ecologică îmbunătățește funcționarea pieței interne a UE, prin definirea unor standarde comune pentru produse; subliniază că adoptarea în continuare a unor cerințe armonizate la nivelul UE sprijină inovarea, cercetarea și competitivitatea producătorilor din UE și asigură o concurență loială, fără a impune o sarcină administrativă inutilă;

4.

reamintește că directiva îi cere Comisiei să prezinte măsuri de aplicare în cazul în care un produs îndeplinește criteriile, și anume volume semnificative de produse vândute, impact semnificativ asupra mediului și potențial de îmbunătățire; subliniază responsabilitatea Comisiei de a respecta acest mandat și de a asigura obținerea efectivă a unor beneficii pentru consumatori, economia circulară și mediu, recunoscând că aceste standarde privind produsele pot fi aplicate numai la nivelul UE și că, prin urmare, statele membre se bazează pe Comisie să ia măsurile necesare;

5.

consideră că o coordonare cu inițiativele legate de economia circulară ar spori și mai mult eficiența directivei; prin urmare, solicită stabilirea unui plan ambițios cu privire la proiectarea ecologică și la economia circulară, care să ofere atât beneficii pentru mediu, cât și oportunități de creștere durabilă și crearea de locuri de muncă, inclusiv în sectorul IMM-urilor, precum și avantaje pentru consumatori; ia act de faptul că o eficiență crescută a resurselor și utilizarea materiilor prime secundare în procesul de fabricație oferă un potențial considerabil pentru reducerea volumului de deșeuri și economisirea de resurse;

6.

subliniază că Directiva privind proiectarea ecologică face parte dintr-un set mai mare de instrumente și că eficiența sa depinde de sinergiile cu alte instrumente, în special de etichetarea energetică; consideră că regulamentele care se suprapun ar trebui evitate;

Consolidarea procesului decizional

7.

subliniază rolul esențial al Forumului consultativ în reunirea părților interesate din industrie, societatea civilă și din alte domenii în procesul decizional și consideră că această entitate funcționează bine;

8.

este preocupat de întârzierile uneori semnificative în elaborarea și adoptarea măsurilor de punere în aplicare, care creează incertitudini pentru operatorii economici, au condus la pierderea unor oportunități considerabile de economisire a energiei pentru consumatori și de reduceri conexe ale emisiilor de gaze cu efect de seră și pot împiedica măsurile adoptate să țină pasul cu evoluțiile tehnologice;

9.

ia act de faptul că întârzierile în aplicare sunt cauzate, în parte, de resursele limitate ale Comisiei; solicită Comisiei să aloce suficiente resurse procesului de proiectare ecologică, având în vedere valoarea adăugată importantă a legislației la nivelul UE;

10.

îndeamnă Comisia să evite întârzierile în adoptarea și publicarea măsurilor de aplicare și recomandă definirea unor termene-limită și puncte de reper clare pentru finalizarea acestora, precum și pentru revizuirea reglementărilor în vigoare; consideră că măsurile de proiectare ecologică ar trebui adoptate individual și publicate imediat după finalizarea lor;

11.

subliniază că este necesar să se respecte calendarul prevăzut în planul de lucru privind proiectarea ecologică pentru perioada 2016-2019;

12.

subliniază necesitatea de a baza cerințele în materie de proiectare ecologică pe o analiză tehnică și evaluări de impact temeinice, luând drept referință cele mai performante produse sau tehnologii de pe piață și dezvoltarea tehnologică din fiecare sector; invită Comisia să acorde prioritate punerii în aplicare și revizuirii măsurilor referitoare la produsele care au cel mai mare potențial în ceea ce privește economiile de energie primară și economia circulară;

13.

recunoaște că Directiva privind proiectarea ecologică permite utilizarea acordurilor voluntare; subliniază că acordurile voluntare pot fi utilizate în locul măsurilor de punere în aplicare atunci când acoperă o mare majoritate a pieței și sunt considerate capabile să garanteze cel puțin un nivel echivalent de performanță de mediu, și că acestea ar trebui să garanteze un proces decizional mai rapid; consideră că ar trebui consolidată eficacitatea supravegherii acordurilor voluntare și ar trebui asigurată implicarea adecvată a societății civile; salută, în această privință, Recomandarea (UE) 2016/2125 a Comisiei privind orientările referitoare la măsurile de autoreglementare întocmite de industrie și solicită Comisiei să monitorizeze strict toate acordurile voluntare recunoscute în temeiul Directivei privind proiectarea ecologică;

14.

încurajează integrarea curbelor de învățare tehnologice în metodologia pentru proiectarea ecologică a produselor cu impact energetic (MEERP), astfel încât să se anticipeze îmbunătățirile tehnologice întreprinse, înainte ca regulamentele să intre în vigoare și pentru a le asigura actualitatea;

15.

invită Comisia să includă evaluările privind deversarea microparticulelor de plastic în mediul acvatic în măsurile privind proiectarea ecologică, după caz; invită Comisia să introducă cerințe obligatorii privind filtrele de microparticule de plastic în revizuirea măsurilor de proiectare ecologică pentru mașinile de spălat și uscătoarele de uz casnic;

De la economii de energie la utilizarea eficientă a resurselor

16.

își reiterează solicitarea privind un impuls nou privind aspectele ce țin de economia circulară în ceea ce privește produsele și consideră că Directiva privind proiectarea ecologică oferă un potențial semnificativ de îmbunătățire a eficienței resurselor care rămâne subexploatat;

17.

prin urmare, consideră că punerea în aplicare a Directivei privind proiectarea ecologică - pe lângă eforturile continue de îmbunătățire a eficienței energetice - trebuie să abordeze acum sistematic întregul ciclu de viață al tuturor grupelor de produse din cadrul domeniului său de aplicare, prin stabilirea unor criterii minime privind eficiența resurselor care să acopere, printre altele, durabilitatea, robustețea, reparabilitatea și potențialul de actualizare, dar și potențialul de schimb, reutilizarea, scalabilitatea, reciclabilitatea, posibilitatea de refabricare, conținutul de materii reciclate sau materii prime secundare, precum și utilizarea materiilor prime critice;

18.

consideră că alegerea criteriilor privind economia circulară pentru fiecare grupă de produse trebuie să fie bine precizată și definită în mod clar și obiectiv, fiind în același timp ușor măsurabilă și realizabilă, la un cost proporțional, pentru a se asigura că directiva este în continuare aplicabilă;

19.

solicită analize sistematice aprofundate ale potențialului economiei circulare în timpul studiilor pregătitoare pentru măsurile specifice de proiectare ecologică asociate fiecărei categorii de produse;

20.

subliniază că este important ca producătorii să furnizeze instrucțiuni clare și obiective, permițând utilizatorilor și reparatorilor independenți să repare produsele mai ușor, fără echipamente speciale; de asemenea, subliniază importanța furnizării unor informații privind disponibilitatea pieselor de schimb și durata de viață a produselor, acolo unde este posibil;

21.

subliniază beneficiile potențiale ale concentrării pe alte aspecte de mediu, nu numai pe utilizarea energiei, cum ar fi substanțele chimice periculoase, dispersarea microparticulelor de plastic, generarea de deșeuri și consumul de materii, și solicită utilizarea instrumentelor prevăzute de directivă pentru mărirea transparenței pentru consumatori;

22.

consideră că, întrucât peste 80 % din impactul de mediu al unui produs se decide în etapa de proiectare, în acest stadiu se pot evita, înlocui sau limita, într-o mare măsură, substanțele care prezintă motive de îngrijorare; subliniază faptul că utilizarea de materii și substanțe de importanță crucială, ca de exemplu pământurile rare sau substanțele de natură toxică sau care prezintă motive de îngrijorare, cum ar fi, de exemplu, POP și substanțele perturbatoare ale sistemului endocrin, trebuie analizată, în mod specific, în funcție de criteriile extinse privind proiectarea ecologică, pentru a le limita utilizarea sau a le înlocui, după caz, sau cel puțin a asigura posibilitatea de a le extrage/separa la sfârșitul ciclului de viață, fără a aduce prejudicii altor cerințe juridice armonizate referitoare la substanțele respective prevăzute la nivelul Uniunii;

23.

solicită ca cerințele în materie de proiectare ecologică, în cazul produselor cu impact energetic, să nu creeze obiective greu de atins pentru producătorii UE, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, a căror capacitate în ceea ce privește tehnologiile brevetate este cu mult mai mică decât cea a întreprinderilor lidere de piață;

24.

salută, în acest sens, programul de lucru pentru proiectarea ecologică pentru perioada 2016-2019, care include angajamente privind elaborarea de cerințe și standarde pentru eficiența materialelor, sprijinind utilizarea materiilor prime secundare, și îndeamnă Comisia să finalizeze această activitate cu prioritate; consideră că aceste criterii ar trebui să fie specifice produsului, să se bazeze pe analize solide, să se concentreze pe zonele cu potențial de îmbunătățire clară și să poată fi puse în aplicare și verificate de către autoritățile de supraveghere a pieței; consideră că, atunci când se definesc cele mai bune practici, ar trebui promovate utilizarea rezultatelor activităților de cercetare anterioare și în curs de desfășurare, inovațiile de vârf în reciclarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice;

25.

consideră că dezvoltarea unei „abordări sistemice” care ține seama nu numai de produs, ci și de întregul sistem necesar pentru funcționarea sa în procesul de proiectare ecologică devine un factor de succes din ce în ce mai important în utilizarea eficientă a resurselor și îndeamnă Comisia să includă mai multe dintre aceste oportunități la nivel de sistem în următorul program de lucru privind proiectarea ecologică;

26.

consideră că trebuie să se acorde o atenție deosebită produselor consumatoare de apă, în cazul cărora s-ar putea realiza importante beneficii pentru mediu și economii semnificative pentru consumatori;

27.

invită Comisia să încurajeze recuperarea materiilor prime critice și din deșeurile miniere;

28.

constată că Comisia a amânat măsurile privind tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC), cum ar fi telefoanele mobile și telefoanele inteligente, în așteptarea unor evaluări suplimentare și ținând cont de schimbările tehnologice rapide din această grupă de produse; consideră totuși că aceste produse, comercializate în număr mare și înlocuite frecvent, au un potențial clar de îmbunătățire, în special în ceea ce privește utilizarea eficientă a resurselor și, prin urmare, că ar trebui să li se aplice criteriile de proiectare ecologică și că ar trebui depuse eforturi pentru a optimiza progresul în materie de reglementare; subliniază necesitatea de a evalua cu atenție modalitățile de îmbunătățire a proiectării ecologice a grupelor de produse pentru care posibilitatea de reparare și înlocuire a pieselor de schimb sunt parametri esențiali de proiectare ecologică;

29.

subliniază că este necesar ca reparabilitatea să fie facilitată prin punerea la dispoziție a pieselor de schimb, pe parcursul întregului ciclu de viață al produsului, la un preț decent în raport cu costul total al produsului;

30.

reamintește solicitările sale pentru o revizuire de amploare a cadrului de politici al Uniunii privind produsele pentru a aborda eficiența utilizării resurselor; în acest context, solicită Comisiei să evalueze dacă actuala metodologie de proiectare ecologică ar putea fi utilizată pentru alte categorii de produse, în plus față de produsele cu impact energetic și să prezinte noi propuneri legislative, după caz;

31.

subliniază că, pentru a garanta utilizarea materiilor prime reciclate/secundare, disponibilitatea materiilor prime secundare de înaltă calitate este imperativă și că, în acest scop, ar trebui creată o piață bine organizată pentru materiile secundare;

32.

subliniază importanța de a face producătorii responsabili și de a extinde perioadele și condițiile de garanție, de a obliga producătorii să își asume responsabilitatea pentru gestiunea stadiului de deșeu din ciclul de viață al unui produs, în conformitate cu legislația relevantă a Uniunii, stimulând reparabilitatea, potențialul de actualizare, modularitatea și reciclabilitatea și asigurând că gestionarea materiilor prime și a deșeurilor rămân pe teritoriul Uniunii Europene;

33.

solicită extinderea garanțiilor minime pentru bunurile de folosință îndelungată;

Îmbunătățirea supravegherii pieței

34.

insistă asupra necesității de a consolida supravegherea produselor introduse pe piața internă, printr-o mai bună cooperare și coordonare între statele membre și între Comisie și autoritățile naționale, precum și prin furnizarea unor resurse financiare adecvate autorităților de supraveghere a pieței;

35.

solicită Comisiei să analizeze potențialul creării unei fișe informative despre produs, în format digital („pașaportul produsului”), așa cum se propune în concluziile Consiliului din 18 decembrie 2017 referitoare la ecoinovare, ca instrument pentru a dezvălui materiile și substanțele utilizate în produse, ceea ce ar facilita, de asemenea, supravegherea pieței;

36.

solicită un sistem de supraveghere a pieței mai coerent și mai eficient din punctul de vedere al costurilor, în întreaga Uniune, pentru a asigura conformitatea cu Directiva privind proiectarea ecologică și face următoarele recomandări:

autoritățile naționale să fie solicitate să utilizeze baza de date ICSMS, pentru a împărtăși toate rezultatele verificărilor privind conformitatea produsului și testările efectuate pentru toate produsele care fac obiectul reglementărilor privind proiectarea ecologică; această bază de date ar trebui să conțină toate informațiile relevante privind produsele conforme și neconforme, pentru a evita testările inutile în alt stat membru și ar trebui să fie simplă de utilizat și ușor accesibilă;

baza de date generală de înregistrare a produsului pentru produsele cu etichetă energetică să fie extinsă la toate produsele care intră sub incidența reglementărilor privind proiectarea ecologică;

autoritățile naționale să fie solicitate să elaboreze planuri specifice pentru activitățile lor de supraveghere a pieței în domeniul proiectării ecologice, care să fie notificate altor state membre și Comisiei, astfel cum prevede Regulamentul (CE) nr. 765/2008 (9); statele membre ar trebui să includă inspecții aleatorii în aceste planuri;

să se aplice metode de screening rapid pentru a detecta produsele care nu respectă reglementările, metode care să fie elaborate în colaborare cu experți din domeniu și în comun cu organismele publice;

Comisia să aibă în vedere definirea unui procent minim de produse de pe piață care urmează să fie testate, precum și elaborarea unui mandat pentru a proceda la propria supraveghere independentă a pieței și să facă propuneri, după caz;

să se adopte măsuri de descurajare, incluzând: sancțiuni pentru producătorii care nu respectă normele, proporționale cu impactul nerespectării asupra întregii piețe europene, și compensații pentru consumatorii care au achiziționat produse neconforme, chiar și după expirarea perioadei de garanție legală, prin acțiuni colective în despăgubire;

acordarea unei atenții deosebite importurilor din afara UE și produselor vândute online;

trebuie asigurată coerența cu propunerea Comisiei referitoare la un regulament de stabilire a normelor și a procedurilor pentru respectarea și punerea în aplicare a legislației de armonizare a Uniunii privind produsele (COM(2017)0795), care include în domeniul său de aplicare produsele reglementate în temeiul Directivei privind proiectarea ecologică; în acest context, sprijină facilitarea testărilor comune la nivelul UE;

37.

accentuează importanța unor standarde de testare armonizate adecvate și clar definite și subliniază faptul că ar trebui elaborate protocoale de testare cât mai apropiate posibil de condițiile reale; subliniază că metodele de testare ar trebui să fie solide și proiectate și executate în așa fel încât să se excludă manipularea rezultatelor și ameliorarea lor intenționată sau neintenționată; consideră că testele nu ar trebui să genereze o sarcină excesivă pentru întreprinderi, în special ținând seama de IMM-uri, care nu dispun de aceeași capacitate precum concurenții lor mai mari; salută Regulamentul (UE) 2016/2282 al Comisiei cu privire la utilizarea toleranțelor în procedurile de verificare;

38.

îndeamnă Comisia să sprijine statele membre în activitatea lor de asigurare a respectării normelor și solicită cooperarea consolidată atunci când un produs este neconform; subliniază că este nevoie de orientări pentru producători și importatori cu privire la cerințele detaliate din documentele necesare pentru autoritățile de supraveghere a pieței;

Alte recomandări

39.

subliniază necesitatea de a asigura coerența și convergența între regulamentele privind proiectarea ecologică și regulamentele orizontale, cum ar fi legislația Uniunii privind substanțele chimice și deșeurile, inclusiv REACH și directivele DEEE și RoHS, și accentuează necesitatea de a consolida sinergiile cu achizițiile publice verzi și cu eticheta ecologică a UE;

40.

subliniază legătura dintre Directiva privind proiectarea ecologică și Directiva privind performanța energetică a clădirilor; invită statele membre să stimuleze pătrunderea pe piață a unor produse și servicii eficiente și să își intensifice activitățile de inspecție și consiliere; consideră că o proiectare ecologică mai bună a produselor cu impact energetic poate avea, la rândul său, un impact pozitiv asupra performanței energetice a clădirilor;

41.

subliniază necesitatea de a oferi publicului larg și, în special, mass-mediei informații clare cu privire la avantajele proiectării ecologice, înainte de lansarea unei măsuri, și încurajează Comisia și statele membre să comunice proactiv cu privire la avantajele măsurilor de proiectare ecologică, ca parte integrantă a procesului de adoptare a acestor măsuri, și să se implice mai activ, împreună cu părțile interesate, pentru a-i ajuta pe cetățeni să înțeleagă mai bine legislația;

42.

subliniază că tranziția la o economie circulară și durabilă va aduce cu sine multe oportunități, dar și provocări sociale; consideră, având în vedere faptul că nimeni nu ar trebui lăsat în urmă, că, atunci când elaborează programe pentru a încuraja utilizarea produselor celor mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, Comisia Europeană și statele membre ar trebui să acorde o atenție specială gospodăriilor cu venituri scăzute, expuse riscului de sărăcie energetică; consideră că astfel de programe ar trebui să nu împiedice inovarea, ci ar trebui să permită, în continuare, producătorilor să ofere consumatorilor o gamă largă de produse de înaltă calitate și că ar trebui să favorizeze, de asemenea, pătrunderea pe piață a produselor cu impact energetic și care utilizează apa, capabile să asigure o utilizare mai eficientă a resurselor și economii pentru consumatori;

43.

solicită instituțiilor UE și statelor membre să dea un bun exemplu, prin elaborarea și utilizarea la maximum a economiei circulare și a unor strategii privind achizițiile publice verzi, pentru a acorda prioritate produselor cu sustenabilitate dovedită, cum ar fi produsele cu eticheta ecologică, și celor mai înalte standarde de eficiență a resurselor în toate investițiile și să promoveze utilizarea pe scară largă a achizițiilor verzi, inclusiv în sectorul privat.

o

o o

44.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)  JO L 285, 31.10.2009, p. 10.

(2)  JO L 198, 28.7.2017, p. 1.

(3)  JO L 354, 28.12.2013, p. 171.

(4)  http://www.consilium.europa.eu/media/32274/eco-innovation-conclusions.pdf

(5)  JO C 265, 11.8.2017, p. 65.

(6)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0287.

(7)  Regulamentul (CE) nr. 244/2009 al Comisiei din 18 martie 2009 de implementare a Directivei 2005/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele de proiectare ecologică pentru lămpi de uz casnic nondirecționale (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 76, 24.3.2009, p. 3).

(8)  Regulamentul (UE) nr. 1194/2012 al Comisiei din 12 decembrie 2012 de punere în aplicare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele de proiectare ecologică pentru lămpile direcționale, lămpile cu diode electroluminiscente și echipamentele aferente Text cu relevanță pentru SEE (JO L 342, 14.12.2012, p. 1).

(9)  Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor (JO L 218, 13.8.2008, p. 30).


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/200


P8_TA(2018)0242

Răspunsuri la petițiile privind contracararea precarității și utilizarea abuzivă a contractelor pe durată determinată

Rezoluția Parlamentului European din 31 mai 2018 referitoare la răspunsurile la petițiile privind contracararea precarității și utilizarea abuzivă a contractelor pe durată determinată (2018/2600(RSP))

(2020/C 76/24)

Parlamentul European,

având în vedere articolul 153 alineatul (1) literele (a) și (b), articolul 155 alineatul (1) și articolul 352 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere articolele 4 și 30 din Carta socială europeană și articolele 31 și 32 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

având în vedere măsurile de combatere a discriminării și a abuzului prevăzute în Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă, încheiat de UCIPE, CEIP și CES ‒ Anexă: Acordul-cadru cu privire la munca pe fracțiune de normă (1) (Directiva privind munca pe fracțiune de normă),

având în vedere Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (2) (Directiva privind munca pe durată determinată),

având în vedere Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (3) (Directiva privind timpul de lucru),

având în vedere Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară (4),

având în vedere Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (5) (Directiva privind comitetul european de întreprindere),

având în vedere Convenția nr. 98 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind aplicarea principiilor dreptului de organizare și de negociere colectivă, precum și Convenția nr. 175 privind munca pe fracțiune de normă,

având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2017 referitoare la condițiile de muncă și locurile de muncă cu contracte precare (6),

având în vedere studiul intitulat „Contractele temporare, locurile de muncă precare, drepturile fundamentale ale angajaților și dreptul muncii în UE” , publicat în noiembrie 2017 de Direcția sa Generală Politici Interne ale Uniunii (7),

având în vedere numeroasele petiții referitoare la încălcarea Directivei privind munca pe durată determinată în sectorul public (8), condițiile de muncă precare ale lucrătorilor angajați pe contracte de muncă de zero ore în sectorul privat (9), reprezentarea în cadrul sindicatelor și diferențele dintre sistemele de securitate socială (10), precum și petițiile care contestă recurgerea tot mai frecventă la contractele temporare (11),

având în vedere noile propuneri ale Comisiei de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind înființarea unei autorități europene a muncii (COM(2018)0131) și privind o recomandare a Consiliului referitoare la accesul la protecție socială pentru lucrători și pentru persoanele care desfășoară o activitate independentă (COM(2018)0132),

având în vedere rezultatele audierii organizate de Comisia pentru petiții la 22 noiembrie 2017, cu titlul „Protecția drepturilor lucrătorilor cu locuri de muncă temporare sau precare, pe baza petițiilor primite” ,

având în vedere Directiva 91/533/CEE a Consiliului din 14 octombrie 1991 privind obligația angajatorului de a informa lucrătorii asupra condițiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă (12),

având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană și de abrogare a Directivei 91/533/CEE a Consiliului (COM(2017)0797),

având în vedere întrebarea adresată Comisiei intitulată „Răspunsuri la petițiile privind contracararea precarității și utilizarea abuzivă a contractelor pe durată determinată” (O-000054/2018 – B8-0022/2018),

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru petiții,

având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, în ultimii 15 ani, a crescut numărul lucrătorilor din UE care au un contract de muncă pe durată determinată sau cu fracțiune de normă, ca urmare a implementării politicilor de austeritate și a reducerii drepturilor lucrătorilor, care au dus la o mai mare precaritate și instabilitate a locurilor de muncă; întrucât sunt necesare politici eficiente care să cuprindă diversele forme de ocupare a forței de muncă și care să protejeze în mod adecvat lucrătorii;

B.

întrucât condițiile precare de muncă apar din cauza unor lacune importante în protecția efectivă a drepturilor lucrătorilor la diferite niveluri ale structurii normative, inclusiv în legislația primară și secundară a UE și în legislația statelor membre; întrucât petițiile privind diferite tipuri de ocupare a forței de muncă trebuie examinate în raport cu legislația națională din statul membru din care provin, precum și cu legislația aplicabilă la nivelul UE; întrucât politica socială și a muncii de la nivelul UE se bazează pe principiul subsidiarității;

C.

întrucât măsurile de politică trebuie adaptate astfel încât să țină seama de faptul că precaritatea este un aspect dinamic ce afectează toate relațiile personale la locul de muncă; întrucât precaritatea locurilor de muncă trebuie combătută cu ajutorul unui pachet de politici integrat și organizat pe mai multe niveluri, care să promoveze standarde ale muncii favorabile incluziunii și eficace, pe lângă măsuri efective de asigurare a respectării principiului egalității;

D.

întrucât obiectivul combaterii practicilor neloiale în materie de ocupare a forței de muncă, care duc la situații de precaritate, ar trebui îndeplinit și pe baza Agendei OIM privind munca decentă, care tratează aspecte precum crearea locurilor de muncă, drepturile la locul de muncă, protecția socială și dialogul social, incluzând egalitatea între femei și bărbați ca obiectiv transversal;

E.

întrucât datele generate de Eurostat și de Eurofound privind ocuparea temporară voluntară, diferențele în materie de gen și vârstă în ocuparea temporară, precum și subocuparea unei proporții considerabile a lucrătorilor cu fracțiune de normă demonstrează apariția tot mai frecventă a unor forme de ocupare non-standard și atipice; întrucât datele privind șomajul defalcate pe gen și vârstă demonstrează cele mai scăzute rate din 2009;

F.

întrucât, în unele state membre, s-a constatat de-a lungul anilor o creștere semnificativă a contractelor privind locurile de muncă atipice și temporare atât în sectorul public, cât și în cel privat, într-un cadru juridic în care nu se poate nici evita, nici sancționa în mod corespunzător utilizarea abuzivă a contractelor pe o durată determinată, din cauza lipsei de soluții efective și proporționale; întrucât acest lucru a subminat integritatea legislației europene în materie de ocupare a forței de muncă și a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene;

G.

întrucât există un cadru legislativ cuprinzător la nivelul UE care ar trebui să elimine riscul de precaritate în anumite tipuri de raporturi de muncă, cum ar fi Directiva privind contractele pe o durată determinată, Directiva privind munca pe fracțiune de normă, Directiva privind munca temporară, Directiva privind timpul de muncă, Directiva privind egalitate de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, Directiva privind egalitatea de tratament a persoanelor și Directiva privind egalitatea oportunităților și egalitatea de tratament;

H.

întrucât Comisia înregistrează întârzieri considerabile în desfășurarea procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de către unele state membre în raport cu legislația UE din domeniul muncii, permițând astfel continuarea timp de ani de zile a utilizării abuzive a contractelor pe durată determinată și a încălcării drepturilor lucrătorilor;

I.

întrucât informațiile recente legate de petițiile privind utilizarea abuzivă a contractelor pe durată determinată în sectorul public au scos în evidență situația unor lucrători temporari care au fost disponibilizați de la instituția publică la care lucrau în urma unor hotărâri prin care se constata că aceștia au suferit de utilizarea abuzivă a contractelor pe durată determinată, fiind astfel încălcată Directiva 1999/70/CE privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP;

J.

întrucât condițiile de muncă diferă de la un stat membru la altul, deoarece în fiecare stat membru există o legislație specifică privind contractele de muncă;

K.

întrucât Comisia pentru petiții a acumulat dovezi solide cu privire la intensificarea muncii precare;

L.

întrucât, conform legislației UE, lucrătorii cu contracte cu zero ore trebuie să fie considerați drept lucrători, deoarece lucrează în subordinea unei alte persoane și sunt remunerați pentru munca prestată, situație căreia trebuie să i se aplice legislația socială a UE;

M.

întrucât locurile de muncă precare, inclusiv contractele cu zero ore, au ca rezultat un acces neadecvat la măsurile de protecție socială și subminează dreptul la negocieri colective, mai ales în ceea ce privește prestațiile și protecția împotriva disponibilizării abuzive, afectând de asemenea parcursul profesional și formarea; întrucât locurile de muncă precare au ca rezultat precaritatea generală a condițiilor de viață;

N.

întrucât femeile reprezintă o proporție mai mare a lucrătorilor cu contracte pe fracțiune de normă, pe durată determinată sau cu salarii scăzute, supunându-se astfel unui risc mai mare de precaritate generat de discriminarea pe piața forței de muncă, fapt ce încetinește evoluția în sensul combaterii și eliminării diferențelor dintre salariile și pensiile bărbaților și femeilor,

1.

înțelege că locurile de muncă precare înseamnă locurile de muncă ce se bazează, printre altele, pe utilizarea abuzivă a contractelor de angajare pe o perioadă determinată, fiind încălcate standardele internaționale privind condițiile de muncă, drepturile lucrătorilor și legislația UE; subliniază că munca în condiții precare presupune un risc mai mare de vulnerabilitate socioeconomică, resurse insuficiente pentru un trai decent și o protecție socială neadecvată;

2.

subliniază că este important să se facă deosebirea între munca atipică și locurile de muncă precare; subliniază că termenii „atipic” și „precar” nu pot fi utilizați ca sinonime;

3.

ia act de Rezoluția Parlamentului European din 4 iulie 2017 referitoare la condițiile de muncă și locurile de muncă cu contracte precare și de petițiile primite și subliniază faptul că riscul de precaritate depinde de tipul de contract de muncă, dar și de următorii factori:

securitate insuficientă sau inexistentă a locului de muncă din cauza naturii nepermanente a muncii, cum ar fi cazul unor contracte cu fracțiune de normă involuntare și adesea marginale, și, în unele state membre, program de lucru neclar și sarcini de muncă care se schimbă din cauza muncii la cerere;

protecție rudimentară și lipsa unei protecții sociale suficiente în caz de concediere;

remunerație insuficientă pentru asigurarea unui nivel de trai decent;

drepturi de protecție socială inexistente sau limitate;

protecție împotriva discriminării inexistentă sau limitată;

perspective inexistente sau limitate de avansare pe piața forței de muncă sau de dezvoltare a carierei și de formare profesională;

un nivel scăzut al drepturilor colective și drepturi limitate la reprezentarea colectivă;

un mediu de lucru care nu respectă standardele minime de sănătate și siguranță;

4.

invită Comisia și statele membre să combată locurile de muncă precare, cum ar fi contractele cu zero ore, prin dezvoltarea de noi instrumente și prin asigurarea respectării consecvente a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, precum și prin aplicarea concretă la nivel național a legislației europene și a celei naționale, pentru a elimina deficitul de locuri de muncă decente și a pune în practică o abordare bazată pe drepturi; invită Comisia și statele membre să coopereze cu toți partenerii sociali (îndeosebi cu sindicatele) și cu părțile interesate vizate care promovează locuri de muncă de calitate, sigure și bine plătite, pentru a consolida, printre altele, inspectoratele muncii;

5.

îndeamnă Comisia să întreprindă imediat măsuri legislative pentru a trata efectiv practicile de angajare care duc la situații de precaritate;

6.

invită Comisia să-și intensifice eforturile de eliminare a clauzelor abuzive din contractele de muncă, eliminând toate abuzurile și lacunele; ia act de noua propunere de directivă privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă, al cărei scop este instituirea de noi drepturi pentru toți lucrătorii, îndeosebi în vederea îmbunătățirii condițiilor de muncă pentru lucrătorii angajați în noi forme de muncă și la locuri de muncă atipice, limitând totodată sarcina ce le revine angajatorilor și menținând capacitatea de adaptare a pieței forței de muncă;

7.

salută în special dispozițiile privind dreptul la o activitate profesională suplimentară, fiind interzise clauzele de exclusivitate și fiind limitată utilizarea clauzelor de incompatibilitate, precum și dreptul de a fi informat cu suficient timp înainte cu privire la ziua în care trebuie începută munca;

8.

subliniază că Directiva privind timpul de muncă poate și trebuie să fie aplicată lucrătorilor cu contracte cu zero ore și că aceștia intră, prin urmare, sub incidența normelor privind perioadele minime de repaos și timpul de lucru maxim;

9.

invită statele membre să țină seama de indicatorii OIM la determinarea faptului dacă există sau nu un raport de muncă, drept mijloc de soluționare a lipsei de protecție în cazul locurilor de muncă precare;

10.

observă că accesul la protecție socială este esențial pentru siguranța economică și socială a forței de muncă și pentru buna funcționare a piețelor forței de muncă care creează locuri de muncă și creștere durabilă;

11.

subliniază că trebuie efectuate inspecții pentru ca lucrătorii cu contracte pe durată determinată sau flexibile să poată beneficia cel puțin de același nivel de protecție ca toți ceilalți lucrători; observă că este necesar un efort îndreptat către utilizarea instrumentelor existente ale OIM în cadrul unei campanii specifice împotriva muncii precare și că trebuie analizată în mod serios nevoia de noi instrumente obligatorii și măsuri legislative care să limiteze și să reducă munca precară și să scadă interesul angajatorilor față de contractele de muncă precare;

12.

este ferm convins că trebuie efectuată o evaluare globală a împrejurărilor în care sunt prelungite contractele de muncă pe durată determinată, deoarece serviciile prestate de lucrător nu pot să îndeplinească nevoi strict temporare, fapt ce denotă existența unui abuz prin încălcarea clauzei 5 din acordul-cadru din Directiva 1999/70/CE;

13.

invită Comisia și statele membre să asigure respectarea deplină a principiului „o remunerație egală pentru o muncă egală la același loc de muncă” ;

14.

insistă ca statele membre și Comisia să evalueze legislația privind munca precară din punctul de vedere al impactului asupra genurilor; consideră că este necesară o axare pe diverse măsuri în vigoare referitoare la nevoile femeilor care lucrează în condiții precare, deoarece acestea constituie un grup deja suprareprezentat care va fi afectat în continuare într-o măsură disproporționată;

15.

reamintește că Directiva 1999/70/CE privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată se întemeiază pe premisa că forma comună a raporturilor de muncă este contractul de muncă pe durată nedeterminată, iar contractele de muncă pe durată determinată reprezintă numai un aspect al ocupării forței de muncă în anumite sectoare sau al anumitor profesii și activități;

16.

denunță prelungirea contractelor de muncă pe durată determinată cu scopul de a acoperi nevoi care, prin natura lor, nu sunt temporare, ci fixe și permanente, deoarece acest lucru reprezintă o încălcare a Directivei 1999/70/CE;

17.

observă că Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât că transformarea unui contract pe durată determinată într-un contract pe durată nedeterminată constituie o măsură coerentă cu cerințele ce decurg din legislația UE prin faptul că previne utilizarea abuzivă a contractelor pe durată determinată și rezultă în eliminarea definitivă a consecințelor unei utilizări abuzive (13);

18.

subliniază că transformarea unui contract pe durată determinată într-un contract pe durată nedeterminată trebuie considerată o măsură de prevenire și sancționare efectivă a utilizării abuzive a contractelor pe durată determinată atât în sectorul public, cât și în cel privat, și trebuie inclusă în mod clar și consecvent de către toate statele membre în cadrele lor juridice aplicabile privind dreptul muncii;

19.

subliniază că transformarea unui contract pe durată determinată într-un contract pe durată nedeterminată în cazul unui lucrător care a suferit de utilizarea abuzivă a contractelor pe durată determinată, prin încălcarea Directivei 1999/70/CE, nu scutește statul membru în cauză de obligația de a sancționa abuzul comis, fiind prevăzută, de asemenea, posibilitatea ca lucrătorul afectat să primească despăgubiri pentru eventuale prejudicii suferite în trecut;

20.

subliniază că, în cazul în care un stat membru sancționează acte de discriminare sau de abuz comise în raport cu un lucrător temporar prin încălcarea dreptului UE, acordându-i despăgubiri lucrătorului afectat, aceste despăgubiri trebuie să fie în toate cazurile adecvate și eficace și trebuie să compenseze integral toate prejudiciile suferite;

21.

subliniază că, atunci când un stat membru își definește politica socială, considerentele de ordin bugetar nu pot să justifice lipsa de măsuri eficace al căror scop este prevenirea și sancționarea corespunzătoare a utilizării abuzive a contractelor pe durată determinată succesive; subliniază, așadar, că astfel de măsuri eficace, care respectă pe deplin dreptul UE, sunt necesare pentru eliminarea consecințelor încălcării drepturilor lucrătorilor;

22.

condamnă faptul că au fost disponibilizați lucrători pe care autoritățile judiciare competente i-au recunoscut ca victime ale utilizării abuzive a contractelor pe durată determinată succesive, fiind încălcată Directiva 1999/70/CE; este ferm convins că în cazurile în care au fost utilizate abuziv contracte pe durată determinată succesive, poate fi aplicată o măsură care să ofere garanții efective și echivalente pentru protecția lucrătorilor, pentru a sancționa în mod corespunzător abuzul comis și a elimina consecințele încălcării dreptului UE, precum și pentru a proteja locurile de muncă ale lucrătorilor afectați;

23.

invită statele membre să îmbunătățească calitatea raporturilor de muncă în cazul locurilor de muncă neconvenționale, asigurând cel puțin o serie de standarde minime în ceea ce privește protecția socială, nivelurile minime ale salariilor și accesul la formare și dezvoltare;

24.

invită statele membre să adopte măsuri prin care să fie respectate, promovate și concretizate principiile fundamentale și drepturile la locul de muncă în cazul persoanelor care lucrează în economia informală și să instituie mecanisme corespunzătoare sau să le revizuiască pe cele existente pentru a asigura respectarea legislației și a normelor naționale și pentru a recunoaște raporturile de muncă și a le asigura aplicarea astfel încât să fie facilitată tranziția lucrătorilor către economia formală;

25.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

(1)  JO L 14, 20.1.1998, p. 9.

(2)  JO L 175, 10.7.1999, p. 43.

(3)  JO L 299, 18.11.2003, p. 9.

(4)  JO L 327, 5.12.2008, p. 9.

(5)  JO L 122, 16.5.2009, p. 28.

(6)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0290.

(7)  http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/STUD/2017/596823/IPOL_STU(2017)596823_EN.pdf

(8)  0389/2015, 1328/2015, 0044/2016, 0988/2016, 1108/2016, 1202/2016, 1310/2016, 0188/2017, 0268/2017, 0283/2017, 0640/2017, 0701/2017.

(9)  0019/2016, 0020/2016, 0021/2016, 0099/2017, 1162/2017.

(10)  0019/2016, 0442/2017.

(11)  1043/2017.

(12)  JO L 288, 18.10.1991, p. 32.

(13)  Hotărârea Curții de Justiție din 26 noiembrie 2014, Mascolo, C-22/13, ECLI:EU:C:2014:2401, punctul 55.


RECOMANDĂRI

9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/206


P8_TA(2018)0227

Libia

Recomandarea Parlamentului European din 30 mai 2018 adresată Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate privind Libia (2018/2017(INI))

(2020/C 76/25)

Parlamentul European,

având în vedere Rezoluția 2259 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU și rezoluțiile ulterioare,

având în vedere Acordul politic libian,

având în vedere raportul Secretarului General al ONU din 22 august 2017 referitor la Misiunea de sprijin a ONU în Libia,

având în vedere Rezoluția 1973 (2011) a Consiliului de Securitate al ONU și toate rezoluțiile ulterioare ale CSONU referitoare la Libia, inclusiv Rezoluția 2380 (2017),

având în vedere raportul Secretarului General al ONU, în conformitate cu Rezoluția 2312 (2016) a Consiliului de Securitate,

având în vedere declarația Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului din 14 noiembrie 2017 privind suferința migranților din Libia, care reprezintă o ofensă la adresaconștiinței omenirii,

având în vedere raportul Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului din aprilie 2018, intitulat „Abuz în spatele gratiilor: detenție arbitrară și ilegală în Libia”,

având în vedere rezoluțiile sale din 18 septembrie 2014 (1), 15 ianuarie 2015 (2) și 4 februarie 2016 (3) referitoare la situația din Libia,

având în vedere Declarația din 20 decembrie 2017 a copreședinților Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE privind situația migranților din Libia,

având în vedere Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării,

având în vedere abordarea globală a UE în materie de migrație și mobilitate,

având în vedere comunicarea comună din 25 ianuarie 2017 a Comisiei și a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate intitulată „Migrația pe ruta central-mediteraneeană - Gestionarea fluxurilor de migrație, salvarea de vieți omenești” (JOIN(2017)0004),

având în vedere Declarația din Malta din 3 februarie 2017,

având în vedere Strategia comună Africa-UE și planul său de acțiune,

având în vedere Declarația comună privind situația migranților din Libia, convenită în cadrul summitului Uniunea Africană - Uniunea Europeană din 2017, și înființarea Grupului operativ trilateral la nivel înalt UA-UE-ONU,

având în vedere concluziile Consiliului referitoare la Libia din 17 iulie 2017,

având în vedere concluziile Consiliului European din 19 octombrie 2017,

având în vedere articolul 113 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A8-0159/2018),

A.

întrucât situația din Libia este foarte fragilă, iar țara se confruntă cu o serie de încercări complexe și interdependente în ceea ce privește stabilitatea politică, dezvoltarea economică și securitatea;

B.

întrucât criza din Libia are un impact enorm asupra poporului libian și afectează, de asemenea, întreaga regiune învecinată și UE și, prin urmare, este esențial, pentru populația libiană, precum și pentru țările învecinate și regiunile subsahariană și mediteraneeană, să se asigure stabilitatea politică a Libiei, ca o condiție prealabilă fundamentală pentru îmbunătățirea situației economice și sociale a țării;

C.

întrucât stabilitatea din sudul Libiei reprezintă o preocupare deosebită, având în vedere starea fragilă a țărilor învecinate, guvernele slăbite din regiunea Sahel-Sahara fiind amenințate de o potențială insurgență jihadistă;

D.

întrucât UE ar trebui să comunice într-un mod mai activ cu privire la eforturile sale diplomatice și contribuția sa financiară importantă la consolidarea securității și a situației socioeconomice din Libia;

E.

întrucât conflictul din Libia poate fi soluționat numai printr-o abordare coerentă, cuprinzătoare și incluzivă, care implică toți actorii internaționali și părțile interesate, inclusiv reprezentanți ai diverselor comunități locale, liderii triburilor și activiștii din societatea civilă, și asigurând asumarea de către Libia a procesului de pace și caracterul incluziv al acestuia;

F.

întrucât Acordul politic libian și Planul de acțiune al ONU pentru Libia constituie singurul cadru viabil pentru găsirea unei soluții la criză;

G.

întrucât, prin acțiuni diplomatice și sprijin concret, UE sprijină tranziția politică a Libiei către o țară stabilă și funcțională și susține eforturile de mediere conduse de ONU în această privință;

H.

întrucât este extrem de important ca toate statele membre să se exprime la unison, întărind eforturile de mediere ale UE și subliniind rolul central al ONU și al planului său de acțiune; întrucât, în toate cazurile, inițiativele individuale ale statelor membre trebuie salutate doar dacă sunt luate în cadru european și sunt pe deplin în conformitate cu politica externă a UE;

I.

întrucât acțiunile UE își arată rezultatele în domeniul migrației, având în vedere că cifrele au scăzut cu o treime la sfârșitul anului 2017 față de 2016, iar în primele luni ale anului 2018, cifrele au scăzut cu 50 % față de aceeași perioadă a anului trecut;

J.

întrucât Libia este un punct de tranzit și de plecare important pentru migranții care încearcă să ajungă în Europa, în special din Africa Subsahariană; întrucât mii de migranți și de refugiați care au fugit din calea violențelor din Libia și-au pierdut viața încercând să traverseze Marea Mediterană pentru a ajunge în Europa;

K.

întrucât migranții se numără printre persoanele cele mai afectate de problemele de securitate din Libia, fiind deseori victime ale violenței, arestărilor și detenției arbitrare din partea actorilor nestatali, ale extorcării, răpirii în scopul obținerii unei răscumpărări și ale exploatării;

L.

întrucât numeroși migranți, în special cei din Africa Subsahariană, au fost reținuți în mod arbitrar de diferite grupări armate din țară;

M.

întrucât returnarea forțată de către Niger în Libia a cel puțin 132 de sudanezi care au primit asistență din partea UNHCR reprezintă o sursă de profundă îngrijorare;

N.

întrucât persistă problema persoanelor strămutate în interiorul țării; întrucât aceste persoane se confruntă cu amenințări critice, cum ar fi traversarea unor zone de conflict, prezența minelor terestre și a dispozitivelor neexplodate și actele de violență ale diferitelor miliții;

O.

întrucât Libia a devenit o țară de tranzit pentru traficul de ființe umane; întrucât Libia continuă să găzduiască sute de mii de migranți și solicitanți de azil de diferite naționalități, mulți dintre aceștia trăind în condiții tragice și fiind, prin urmare, ținta persoanelor care introduc ilegal migranți; întrucât au existat acuzații de sclavie în Libia;

P.

întrucât viața de zi cu zi a cetățenilor de rând din Libia se caracterizează prin condiții de viață tot mai dificile, complicate și mai mult de o criză de numerar, de întreruperea furnizării apei și de întreruperi frecvente ale alimentării cu energie, precum și de starea în general catastrofală a sistemului de sănătate al țării;

Q.

întrucât climatul politic din Libia se caracterizează printr-o profundă neîncredere între principalii actori politici și militari din diferitele regiuni;

R.

întrucât guvernul de uniune națională recunoscut pe plan internațional se bazează tot mai mult pe un număr de miliții pentru propria sa securitate; întrucât aceste miliții au căpătat o influență fără precedent asupra instituțiilor de stat din Tripoli, amenințând astfel încercările în curs ale ONU de a crea un cadru politic mai viabil în țară;

S.

întrucât țări precum Turcia, Qatar, Egipt și EAU au o influență semnificativă asupra diferitelor grupuri ale facțiunilor beligerante;

T.

întrucât identitățile regionale ale diferitelor comunități libiene, triburi sau grupuri etnice au constituit dintotdeauna structura profundă socioculturală a Libiei și joacă un rol important în dinamica socială, politică și de securitate a țării; întrucât societatea libiană are tradiții puternice în ceea ce privește procesele de soluționare informală a disputelor dintre orașe, triburi și comunități etnice;

U.

întrucât, în prezent, această țară nu dispune de un cadru legislativ clar și larg acceptat în ceea ce privește sistemul electoral; întrucât nu a fost adoptată o constituție, lăsând țara fără cadrul juridic necesar în vederea organizării unor noi alegeri; întrucât prevalența climatului actual de impunitate, ilegalitățile larg răspândite, corupția și rolul jucat de grupările armate și tensiunile tribale și regionale din Libia contribuie la scăderea în continuare a încrederii în instituțiile publice și guvernamentale deja slăbite;

V.

întrucât Libia a înregistrat o creștere continuă a execuțiilor extrajudiciare, a torturii, a detenției arbitrare și a atacurilor fără discriminare asupra zonelor rezidențiale și infrastructurii, precum și din ce în ce mai multe discursuri de incitare la ură și violență;

W.

întrucât gruparea extremistă salafistă madkhalistă este din ce în ce mai puternică și mai relevantă atât în estul, cât și în vestul Libiei; întrucât madkhaliștii se opun alegerilor, doresc să mențină statu-quo-ul, resping în totalitate orice model de democrație și sunt puternic înarmați, și, prin urmare, reprezintă un risc concret de amplificare a extremismului și a violenței în țară;

X.

întrucât prăbușirea sistemului de justiție penală sporește impunitatea în țară, limitând posibilitățile victimelor de a căuta protecție și măsuri reparatorii; întrucât, în mai multe regiuni, chiar și în cazurile în care au fost întocmite rapoarte ale poliției după o infracțiune, s-au întreprins puține acțiuni pentru a se iniția anchete prompte, aprofundate, eficiente, imparțiale și independente și pentru a îi aduce pe făptași în fața justiției; întrucât niciun autor al unei infracțiuni aparținând unui grup armat nu a fost condamnat în Libia din 2011;

Y.

întrucât ciclul de violență din Libia a fost alimentat în mod continuu de o impunitate generală pentru încălcări grave ale drepturilor omului; întrucât, dacă nu este abordată în mod corespunzător, inexistența în continuare a statului de drept va goli de semnificație pentru populație ideea coexistenței pașnice și a luptei împotriva extremismului violent;

Z.

întrucât zeci de activiști politici și pentru drepturile omului, profesioniști din domeniul mass-mediei și alte personalități publice au fost răpiți sau amenințați; întrucât ONU a primit informații privind implicarea ambelor părți în cazuri de detenții arbitrare, tortură și maltratare;

AA.

întrucât escaladarea atacurilor asupra membrilor sistemului judiciar, a organizațiilor societății civile locale, a apărătorilor drepturilor omului și a angajaților din domeniul mass-mediei, precum și a refugiaților și migranților, au accelerat deteriorarea situației drepturilor omului pentru toți civilii de pe teritoriul libian; întrucât absența statului de drept și impunitatea pentru încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv tortură, detenție arbitrară, execuții extrajudiciare și atacuri fără discriminare asupra civililor și a infrastructurii, continuă să alimenteze ciclul de violență din țară;

AB.

întrucât porozitatea frontierelor libiene încurajează traficul transfrontalier ilicit; întrucât proliferarea grupărilor armate în zonele de frontieră a agravat lupta dintre traficanții rivali pentru controlul resurselor transfrontaliere și accesul la acestea; întrucât așa-numiții luptători străini care sosesc în țară și diferitele rețele criminale profită în continuare de proliferarea necontrolată a armelor;

AC.

întrucât nesiguranța și instabilitatea politică au făcut din Libia un teritoriu adecvat pentru activitățile grupărilor extremiste; întrucât regiunea Fezzan este instabilă din punct de vedere structural și reprezintă un punct de tranzit cunoscut spre Europa pentru refugiați și migranți, pentru contrabanda cu petrol, aur, arme și droguri și pentru traficul de ființe umane; întrucât această regiune este afectată de tensiuni etnice și tribale care au crescut după căderea lui Gaddafi, precum și de lupta pentru controlul resurselor țării; întrucât stabilizarea regiunii Fezzan este esențială pentru stabilizarea întregii țări;

AD.

întrucât autoritățile locale libiene joacă un rol important în prevenirea conflictelor și în furnizarea serviciilor publice esențiale către populație;

AE.

întrucât orașul Derna a suferit atacuri terestre, aeriene și de artilerie din ce în ce mai intense începând din 7 mai 2018; întrucât numeroși civili au fost uciși, iar accesul ajutoarelor și al medicilor a fost drastic limitat și situația umanitară este dramatică;

AF.

întrucât o delegație oficială a Parlamentului a efectuat o misiune în Libia în perioada 20-23 mai 2018,

1.

recomandă Consiliului, Comisiei și Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate următoarele:

(a)

să asigure sprijinul cel mai ferm pentru Planul de acțiune al ONU pentru Libia, prezentat în septembrie 2017 de către Reprezentantul Special al ONU, Ghassan Salamé, pentru stabilizarea Libiei și pentru un proces politic incluziv de reconciliere națională, care să le permită tuturor actorilor libieni, inclusiv tuturor entităților tribale, să ajungă la un acord politic stabil și durabil, acordând totodată atenția cuvenită implicării femeilor și minorităților; să țină seama de rezultatele proceselor incluzive de consultare prezentate CSONU la 21 mai 2018; să condamne ferm orice încercare de subminare a procesului de pace desfășurat sub egida ONU; să continue să coopereze îndeaproape cu Misiunea de sprijin a ONU în Libia (UNSMIL);

(b)

să își intensifice eforturile diplomatice pentru a sprijini planul ONU și a contribui la consolidarea guvernului libian în eforturile sale de a asigura un consens politic, de a garanta securitatea și de a-și extinde autoritatea pe întreg teritoriul Libiei, dincolo de controlul teritorial redus al guvernului de uniune națională recunoscut la nivel internațional, aceasta fiind condiția prealabilă necesară pentru ajungerea la o soluție politică incluzivă care să promoveze stabilizarea, reconstrucția și reconcilierea în țară, pentru consolidarea statului și pentru orice operațiuni de menținere a păcii bazate pe democrație, statul de drept și drepturile omului; să asigure asumarea de către Libia a procesului de stabilizare și a deciziei cu privire la forma viitoare a statului; să sprijine consolidarea mecanismelor și capacităților locale din țară în ceea ce privește medierea, soluționarea litigiilor și acordurile de încetare a focului și să asigure legătura lor cu planul de acțiune al Națiunilor Unite, în cadrul unei abordări coerente și integrate care să conducă la rezultate concrete și de durată;

(c)

pentru a sprijini dezbaterile publice așa-numite „întâlniri la primărie” organizate în mai multe municipalități sub egida ONU ca o inițiativă de reconciliere efectivă de jos în sus, ce urmărește să încurajeze dialogul între diferite comunități, contribuind astfel în mod concret la dezvoltarea unei soluții durabile și viabile la criza din Libia și contribuind la crearea unei culturi civice la nivel național;

(d)

să încerce să găsească mijloace pentru a stimula consolidarea instituțiilor, a construi o societate civilă adevărată și a crește rapid economia și să renunțe la suprasolicitarea serviciului public pentru a promova dezvoltarea sustenabilă a sectorului privat, condiții necesare pentru a asigura stabilitatea și prosperitatea țării pe termen lung;

(e)

să sprijine eforturile Libiei către o nouă ordine constituțională, care ar trebui să includă o formulă pentru distribuirea justă a bogăției generate de resursele petroliere, precum și o împărțire clară a sarcinilor și obligațiilor între regiunile istorice, pe de o parte, și guvernul național, pe de altă parte; să reamintească faptul că o astfel de nouă constituție, care ar putea s-ar putea inspira din elemente ale constituției modificate din 1963, ar contribui la eforturile de a organiza alegeri la nivel național odată ce noua constituție este adoptată iar condițiile necesare sunt întrunite cu adevărat, pentru a asigura o prezență ridicată, precum și legitimitatea și acceptarea de către public;

(f)

să acorde prioritate în continuare acțiunilor din cadrul instituțiilor UE privind modul în care pot fi abordate mai bine toate aspectele crizei din Libia și instrumentele și sectoarele care ar trebui implicate, inclusiv prin acordarea unei atenții mai mari dinamicii locale, pentru a aplica o abordare cuprinzătoare și eficientă în ceea ce privește această țară și a da dovadă de unitate în ceea ce privește obiectivele și inițiativele în rândul tuturor instituțiilor și statelor membre în vederea asigurării coerenței măsurilor luate de toți actorii implicați, ca parte a unei strategii regionale mai largi;

(g)

să își mărească prezența, vizibilitatea și înțelegerea complexității situației din țară prin reinstituirea delegației UE în Tripoli și prin retrimiterea personalului permanent al UE din această delegație;

(h)

să continue să sublinieze că nu poate exista o soluție militară pentru criza din Libia, să reafirme necesitatea ca toate părțile și grupările armate din Libia să se angajeze să respecte articolul 42 din Acordul politic libian, să respecte principiile dreptului internațional umanitar și ale dreptului internațional al drepturilor omului și să se abțină de la retorica violentă și de la utilizarea violenței, să se demobilizeze și să se angajeze la o soluționare pașnică a conflictului, evitând astfel daune suplimentare și pierderi de vieți omenești; consideră că negocierile ar trebui să urmărească să unifice forțele libiene de securitate din toate regiunile, pentru a construi o arhitectură a securității naționale sub control civil, sub autoritatea guvernului libian incluziv recunoscut la nivel internațional, cu garanții de transparență și răspundere și respectând obligațiile internaționale ale Libiei în domeniul drepturilor omului, și ar trebui, de asemenea, să ducă la semnarea unui protocol care să angajeze toate grupările armate să renunțe la utilizarea forței și a violenței, în cadrul unui proces coerent și cuprinzător de dezarmare, demobilizare și reintegrare (DDR) care să urmărească reintegrarea membrilor grupărilor armate în societate și a unui proces de reformă a sistemului de securitate (RSS), bazat pe principiile Skhirat de nediscriminare și transparență; consideră că semnarea unui astfel de protocol ar trebui să permită punerea în aplicare a acordului de pace care să deschidă calea pentru desfășurarea alegerilor libere și corecte și ar trebui să ducă la acordarea de stimulente economice și financiare și ar putea determina părțile semnatare să acționeze în direcția construirii noilor instituții ale statului;

(i)

să țină seama de necesitatea de a elabora programe personalizate pentru a reintegra în aparatul de securitate regulat persoane provenite din cadrul milițiilor, nu grupuri, limitând astfel loialitățile divizate;

(j)

să sprijine eforturile ONU de a organiza alegeri în Libia până la sfârșitul anului 2018 și numai odată ce este adoptată o nouă constituție; să sprijine, în special eforturile de înregistrare a alegătorilor, dat fiind că, până în prezent, doar aproximativ 50 % dintre alegătorii admisibili au fost înregistrați; să se asigure că, înainte de alegeri, se adoptă un acord privind dispoziții tranzitorii pentru a restabili încrederea și, astfel, a consolida legitimitatea noului guvern pe plan internațional și național; să sprijine, inclusiv prin mijloace tehnice, procesul de instituire a unui cadru constituțional solid și procesul electoral în ansamblu, legând contribuțiile financiare europene de adoptarea unei legi electorale care să respecte, în cea mai mare măsură posibilă, principiile internaționale stabilite de Comisia de la Veneția;

(k)

să exercite presiuni asupra celor care obstrucționează negocierile politice de pace și să pună în aplicare în mod efectiv embargoul ONU asupra armelor impus Libiei; să ia în considerare introducerea de noi sancțiuni pentru cei care sprijină tranzacțiile ilegale cu petrol;

(l)

să își intensifice cooperarea cu toate organizațiile internaționale și cu alți actori de pe teren, pentru a întări coerența și convergența acțiunii internaționale; să intensifice eforturile diplomatice în ceea ce privește toți actorii regionali și țările vecine, pentru a asigura faptul că aceștia contribuie la găsirea unei soluții pozitive la criza din Libia în concordanță cu Planul de acțiune al ONU, care este în prezent singurul cadru posibil pentru o soluție la criză; să susțină procesul aflat în curs de desfășurare al conferinței naționale în Libia cu scopul de a se ajunge la un acord între diferitele părți din Libia cu privire la următorii pași pentru finalizarea tranziției; să descurajeze actorii regionali să ia în calcul orice intervenție militară unilaterală sau multilaterală lipsită de orice temei juridic sau de consimțământul politic al guvernului libian;

(m)

să acorde sprijin instalării de legiuitori, judecători și procurori specializați în Libia, care pot contribui la revizuirea legilor de combatere a terorismului din Libia, și să se asigure că aceștia dispun de mijloacele adecvate pentru a prezida și a duce la bun sfârșit cazuri de combatere a terorismului, respectând statul de drept;

(n)

să reflecteze asupra crizei din Libia într-un context mai larg, regional și panafrican, ținând seama de faptul că Libia este esențială pentru stabilitatea Africii de Nord, a Sahelului și a regiunii mediteraneene; să promoveze și să faciliteze cooperarea Libiei cu vecinii săi din Sahel; să ia în considerare, ca parte a acestui proces de reflecție, impactul situației din Libia asupra dinamicii și încercărilor cu care se confruntă UE; să dezvolte o politică cuprinzătoare față de Libia, care țină seama de perspectivele regionale și panafricane acoperind politici mai ample de dezvoltare, securitate și migrație, precum și protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, combaterea terorismului și a sclaviei și exploatării; să se asigure că această politică este susținută prin finanțare adecvată și suficientă pentru punerea sa în aplicare, inclusiv în următorul cadru financiar multianual, pentru a produce rezultate concrete; să continue și să intensifice, acolo unde este posibil, cooperarea dintre operațiunea Sea Guardian a NATO și Operațiunea Sophia a EUNAVFOR Med;

(o)

să asigure o implicare permanentă și activă în eforturile de combatere a terorismului și a traficului, nu numai prin integrarea serviciilor de informații, cooperare financiară și sprijin tactic, ci și prin programe sociale și educaționale pentru sănătate și o educație care să sprijine formarea și desfășurarea actorilor sociali și a principalilor formatori de opinie pentru a contracara extremismul violent și a promova un mesaj de coexistență și cooperare pașnică;

(p)

să aibă în vedere faptul că, deși Daesh/Statul Islamic ar putea fi slăbit în mod semnificativ în Libia, au apărut noi forme de extremism, în creștere, în țară, precum cea reprezentată de madkhaliști; să reamintească faptul că răspunsul cel mai eficient la prezența militantă radicală în țară constă, în cele din urmă, în instituirea unor instituții interne care favorizează includerea, care să susțină statul de drept, să furnizeze servicii publice și securitate pe plan local și să combată în mod eficient grupările care amenință stabilitatea țării și a regiunii în ansamblu;

(q)

să asigure, în conformitate cu Declarația de la Paris din 25 iulie 2017, faptul că fondurile UE sunt utilizate în mod eficient pentru a garanta coordonarea interguvernamentală în vederea refacerii infrastructurii publice prin intermediul mecanismelor de stabilizare ale UE; să acorde prioritate finanțării proiectelor și inițiativelor care sprijină actorii care promovează răspunderea și schimbarea democratică și dialogul integrat în contextul local, reconcilierea și mecanismele de soluționare a conflictelor, implicând femeile și colaborând cu tinerii pentru a îi împiedica să se implice în activități infracționale, cum ar fi să se alăture milițiilor implicate în introducerea ilegală de persoane și în trafic; să continue consolidarea societății civile, în special a apărătorilor drepturilor omului, și să sprijine procesul politic și activitățile de securitate și de mediere, în special prin intermediul Instrumentului european de vecinătate (IEV) și al Instrumentului care contribuie la stabilitate și pace (IcSP); să promoveze punerea în aplicare a unei guvernanțe reprezentative la nivel local și național pentru a răspunde mai bine provocărilor legate de reconciliere, de stabilizare și de restabilirea securității; să se asigure că finanțarea din Fondul fiduciar de urgență al UE este acordată numai atunci când își menține obiectivele inițiale și este însoțită de o analiză solidă a autorităților locale și a beneficiarilor și de o evaluare ulterioară;

(r)

să sprijine municipalitățile în furnizarea de servicii esențiale și în construirea guvernanței locale; să asigure standarde de viață de bază pentru populație, având în vedere faptul că o înțelegere mai bună a sistemului politic și economic local este esențială pentru a aduce procesul de reconciliere aproape de oameni și pentru a contracara traficul ilegal; să se asigure că fondurile din partea UE sunt utilizate în mod eficient în proiecte care ajută populația și societatea civilă din Libia; să promoveze comunicarea între organizațiile societății civile și autoritățile publice locale;

(s)

să sprijine inițiative precum cea promovată de Comitetul de reconciliere Misrata-Tawergha, în care cele două orașe, Misrata și Tawergha, au ajuns la un acord pe baza unei doctrine de conviețuire pașnică care deschide calea pentru întoarcerea în oraș a persoanelor strămutate din Tawergha;

(t)

să încurajeze în continuare instituțiile libiene să depună eforturi într-un mod mai eficient și transparent pentru îmbunătățirea condițiilor de viață ale tuturor libienilor, printre altele, reinstaurând serviciile publice prioritare și reconstruind infrastructura publică, să îmbunătățească guvernanța economică a țării, să soluționeze criza de lichidități și să pună în aplicare reformele economice și financiare necesare solicitate de instituțiile financiare internaționale pentru a contribui la stabilizarea și redresarea economică; să sprijine această țară în crearea unei economii de piață capabile să răspundă tuturor libienilor; să îndemne autoritățile libiene să se asigure că veniturile provenite din resursele naturale și beneficiile derivate sunt folosite în beneficiul întregii populații, inclusiv la nivel local; să invite autoritățile libiene să se angajeze să respecte standarde înalte de transparență în sectorul extractiv intern și, în special, să adere cât mai rapid posibil la cerințele Inițiativei privind transparența în industriile extractive (EITI); să ajute autoritățile libiene să combată orice activitate ilegală care împiedică dezvoltarea economiei naționale, astfel cum s-a raportat recent în Raportul intermediar al grupului de experți instituit în temeiul Rezoluției 1973 (2011) referitoare la Libia;

(u)

să continue să condamne cu fermitate încălcările drepturilor omului și încălcările dreptului internațional umanitar și să-și intensifice eforturile de a oferi asistență umanitară populației care are nevoie de ajutor și tuturor regiunilor din țară, în special în ceea ce privește asistența medicală și instalațiile energetice; să mărească eficacitatea asistenței financiare și umanitare și să crească sprijinul acordat organizațiilor umanitare de pe teren și cooperarea cu acestea; să condamne încercările numeroase și tot mai frecvente de restrângere a spațiului de manevră al societății civile, în special prin intermediul unui cadru juridic represiv, al atacurilor asupra apărătorilor drepturilor omului și a sistemului judiciar; să invite UA, ONU și UE să continue să colaboreze și să ia măsuri ferme pentru încetarea imediată a acestor încălcări ale drepturilor omului; să consolideze societatea civilă și să sprijine dezvoltarea și independența mass-mediei locale;

(v)

să accelereze eforturile privind mecanismul de evacuare de urgență al UNHCR, finanțat de UE, care a permis evacuarea din Libia a aproximativ 1 000 dintre refugiații cei mai vulnerabili care au nevoie de protecție; să încurajeze omologii libieni să extindă numărul actual de naționalități cu care Libia autorizează în prezent UNHCR să colaboreze;

(w)

să abordeze chestiunea migrației neregulamentare prin și dinspre Libia, ținând seama de nevoia de soluții eficace și viabile pe termen lung, care ar trebui să trateze cauzele profunde ale migrației din Africa în țările de origine și de tranzit și să definească temeiul juridic pentru procesele internaționale privind migrația, care se bazează în prezent pe relocări prin intermediul Mecanismul de tranzit de urgență sau relocări directe; să concentreze eforturile UE pe protejarea migranților din Libia; să sprijine autoritățile libiene să asigure întoarcerea persoanelor strămutate intern la casele lor și să sprijine comunitățile locale să facă față provocărilor, asigurând, în același timp, faptul că întoarcerea persoanelor strămutate intern nu se rezumă la un simplu schimb între compensații bănești care să favorizeze diversele miliții și dreptul de a se întoarce; să alerteze comunitatea internațională cu privire la nevoia de măsuri pentru a soluționa provocările în materie de dezvoltare, drepturile omului și securitate din Libia și din regiunea sahelo-sahariană, inclusiv cu privire la nevoia de mijloace de combatere a traficului de ființe umane și a introducerii ilegale de migranți; să se asigure că măsurile de combatere a introducerii ilegale de migranți și a traficului de ființe umane nu împiedică libertatea de circulație în vederea dezvoltării economice a regiunii;

(x)

să intensifice eforturile comune depuse de UE, Uniunea Africană și ONU pentru a îmbunătăți protecția migranților și a refugiaților în Libia, acordând o atenție deosebită persoanelor vulnerabile; să investigheze imediat și în mod aprofundat acuzațiile referitoare la abuzuri și tratamente inumane la adresa migranților și refugiaților în Libia de către grupuri infracționale, precum și acuzațiile de sclavie; să elaboreze inițiative pentru a preveni astfel de incidente pe viitor; să îmbunătățească condițiile refugiaților și ale migranților aflați în centrele de detenție și să îndemne autoritățile libiene să închidă cât mai curând posibil structurile care se dovedesc a nu fi în conformitate cu standardele internaționale; să continue și să intensifice eforturile de returnare voluntară asistată și de relocare depuse în cooperare cu ONU și cu Uniunea Africană, subliniind în acest context importanța eliminării cerinței libiene privind „vizele de ieșire”; să încurajeze autoritățile libiene să pună capăt detențiilor arbitrare și să evite detenția persoanelor vulnerabile, în special a copiilor; să se asigure că migranții sunt tratați respectându-se pe deplin standardele internaționale în domeniul drepturilor omului și să aloce fondurile necesare din bugetul UE în acest scop; să invite Libia să semneze și să ratifice Convenția de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților și Protocolul din 1967 la aceasta; să se asigure că misiunea UE de asistență la frontieră (EUBAM) în Libia, Operațiunea Sophia a EUNAVFOR Med și operațiunea Themis a Frontex se concentrează în comun asupra modului în care pot fi eliminate activitățile ilicite, inclusiv introducerea ilegală de migranți, traficul de ființe umane și terorismul în zona central-mediteraneeană; să se asigure că EUBAM, în conformitate cu mandatul său, se implică în continuare activ și acordă asistență autorităților libiene în domenii prioritare legate de gestionarea frontierelor, aplicarea legii și sistemul mai amplu de justiție penală;

(y)

să depună în continuare eforturi sporite împotriva tuturor actelor de introducere ilegală de persoane și de trafic de persoane către, prin și dinspre teritoriul libian și în largul coastei Libiei, care subminează procesul de stabilizare a Libiei și pun în pericol viața a mii de oameni; să asigure, în acest sens, continuitatea contribuției UE la combaterea acestor probleme, sprijinind omologii libieni în construirea unei capacități indispensabile pentru a asigura frontierele terestre și maritime ale țării și colaborând cu autoritățile libiene pentru a pune în aplicare o strategie cuprinzătoare de gestionare a frontierelor;

(z)

să susțină o soluție durabilă pentru cele peste 180 000 de persoane strămutate intern în Libia, inclusiv pentru foștii locuitori din Tawargha, al căror număr este estimat la 40 000, prin posibilități de relocare sau facilitarea returnării în condiții de siguranță la casele lor și printr-un sprijin sporit acordat UNHCR și OIM în acest scop;

(aa)

să abordeze fenomenul hibridizării activităților grupurilor infracționale internaționale și ale grupurilor teroriste prin desfășurarea unor investigații aprofundate, în special în ceea ce privește traficul de ființe umane și violențele sexuale comise în perioadele de conflict;

(ab)

să sprijine colaborarea cu paza de coastă libiană, care a permis salvarea a aproximativ 19 000 de migranți în apele teritoriale libiene între ianuarie și sfârșitul lui octombrie 2017; să sprijine autoritățile libiene în notificarea oficială a zonei lor de căutare și salvare, să pună în aplicare un set de proceduri de operare standard clare pentru debarcare și să asigure un sistem de monitorizare funcțional al pazei de coastă libiene, pentru a înființa un registru clar și transparent al tuturor persoanelor debarcate pe țărmurile libiene, asigurând faptul că acestea sunt tratate în mod corespunzător, în conformitate cu standardele umanitare internaționale; să colaboreze în continuare cu autoritățile libiene pentru a intensifica lucrările pregătitoare privind un centru de coordonare a salvării pe mare în Libia, cu scopul de a spori capacitatea lor de căutare și salvare; să asigure continuarea formării specializate oferite de OIM și UNHCR pazei de coastă libiene cu privire la protecția internațională, dreptul internațional al refugiaților și drepturile omului;

(ac)

să intensifice ajutorul umanitar și civil pe care îl acordă pentru a ameliora situația dificilă a populației din Libia și pentru a răspunde celor mai urgente nevoi ale persoanelor grav afectate de conflictul din Libia, în special în zonele cele mai afectate, și să fie pregătiți să facă față oricărei deteriorări a situației; să îndemne Uniunea Europeană să sprijine capacitarea organizațiilor societății civile, în special a grupurilor de femei, care urmăresc să găsească soluții non-violente la numeroasele crize din țară;

(ad)

să deblocheze toate resursele financiare și umane necesare pentru a ajuta refugiații și pentru a acorda ajutor umanitar corespunzător persoanelor care au fost strămutate, pentru a soluționa criza umanitară din Libia, care a forțat mii de persoane să fugă din țară;

(ae)

să intensifice eforturile internaționale de dizolvare a rețelelor de introducere ilegală de migranți și trafic de ființe umane, să intensifice eforturile de combatere a acestor infracțiuni și să îi aducă pe autori în fața justiției; să continue și să intensifice activitatea Operațiunii Sophia a EUNAVFOR Med de a perturba modelul de afaceri al traficanților și al persoanelor care introduc ilegal migranți, de a dezvolta capacitatea pazei de coastă libiene și de a sprijini punerea în aplicare a rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU privind embargoul asupra armelor și traficul ilicit de petrol; să continue să sprijine Libia prin intermediul misiunilor civile desfășurate în cadrul PSAC; să crească capacitățile de căutare și salvare a persoanelor aflate în pericol și capacitățile care trebuie utilizate de către toate statele membre și să recunoască sprijinul oferit de actorii privați și ONG-uri în desfășurarea operațiunilor de salvare pe mare și pe uscat, având în vedere cadrul juridic internațional existent și problemele legate de securitate;

(af)

să își reafirme sprijinul total pentru mandatul Curții Penale Internaționale privind încălcările drepturilor omului din Libia, reamintind că mecanismele internaționale de răspundere, cum ar fi CPI și jurisdicția universală, joacă un rol important în punerea în aplicare a planului de pace într-un cadru care stabilește pașii către răspundere și respectarea drepturilor omului în Libia; să sprijine Curtea Penală Internațională în eforturile sale de a-i aduce în fața justiției pe autorii atrocităților; să-l sprijine pe Reprezentantul Special al ONU pentru Libia în ceea ce privește apelul său din noiembrie 2017 adresat comunității internaționale de a asista Libia în combaterea impunității pentru crime de război și să ia în considerare opțiunile privind tribunale comune; să invite UE și statele membre să sprijine mecanismele internaționale în a furniza sistemului național de justiție toate mijloacele necesare pentru a începe investigarea încălcărilor grave anterioare și în curs și să sprijine viitoarele autorități libiene legitime să îndeplinească singure această misiune; să aibă în vedere faptul că procesele echitabile ar aduce dreptate tuturor victimelor încălcărilor drepturilor omului pe teritoriul libian, ceea ce va deschide calea către o reconciliere și pace durabile;

(ag)

să își exprime preocuparea față de prezența crescândă a Daesh și a altor grupuri teroriste în Libia, care destabilizează țara și amenință țările învecinate, precum și UE;

(ah)

să invite în special autoritățile libiene și milițiile să asigure accesul din exterior la centrele de detenție, mai ales la centrele de detenție a migranților;

(ai)

să clarifice situația privind plata dividendelor sub formă de acțiuni, veniturile din obligațiuni și plata dobânzilor aferente activelor înghețate din UE ale Autorității Libiene pentru Investiții; să furnizeze un raport detaliat privind valoarea totală a dobânzii obținute din activele lui Gaddafi de la înghețarea lor în 2011 și o listă a persoanelor sau entităților care au beneficiat de aceste plăți de dobânzi; să abordeze în mod prioritar îngrijorarea cu privire la posibila lacună a regimului de sancțiuni al UE în legătură cu această problemă;

(aj)

să promoveze proiecte care vizează dezvoltarea economică în regiunea Fezzan și economia legală, cooperând îndeaproape cu diferite municipalități, în special cu cele situate de-a lungul rutelor de migrație, pentru a combate activitățile ilegale ale rețelelor infracționale și extremismul violent al grupărilor teroriste, prin crearea unor surse alternative de venituri, în special pentru tineri;

(ak)

să continue embargoul asupra exportului de arme către Libia, făcând astfel ca acestea să nu mai cadă în mâinile extremiștilor și ale grupărilor armate, ceea ce alimentează și mai mult insecuritatea și instabilitatea de pe întreg teritoriul Libiei;

(al)

să ia măsuri diplomatice urgente pentru a proteja populația civilă și a căuta soluții pentru situația umanitară din Derna;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și, spre informare, guvernului de uniune națională din Libia.

(1)  JO C 234, 28.6.2016, p. 30.

(2)  JO C 300, 18.8.2016, p. 21.

(3)  JO C 35, 31.1.2018, p. 66.


III Acte pregătitoare

PARLAMENTUL EUROPEAN

9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/215


P8_TA(2018)0205

Intervalele mortalității prin pescuit și nivelurile de salvgardare pentru anumite stocuri de hering din Marea Baltică ***I

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1139 în ceea ce privește intervalele mortalității prin pescuit și nivelurile de salvgardare pentru anumite stocuri de hering din Marea Baltică (COM(2017)0774 – C8-0446/2017 – 2017/0348(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2020/C 76/26)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0774),

având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0446/2017),

având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 februarie 2018 (1),

având în vedere angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 8 mai 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0149/2018),

1.

adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1)  Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.


P8_TC1-COD(2017)0348

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 mai 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/… al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1139 în ceea ce privește intervalele mortalității prin pescuit și nivelurile de salvgardare pentru anumite stocuri de hering din Marea Baltică

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/976.)


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/217


P8_TA(2018)0206

Statistica transportului de mărfuri pe căi navigabile interioare (text codificat) ***I

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind statistica transportului de mărfuri pe căi navigabile interioare (text codificat) (COM(2017)0545 – C8-0337/2017 – 2017/0256(COD))

(Procedura legislativă ordinară – codificare)

(2020/C 76/27)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0545),

având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 338 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0337/2017),

având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere Acordul interinstituțional din 20 decembrie 1994 privind metoda de lucru accelerată pentru codificarea oficială a textelor legislative (1),

având în vedere articolele 103 și 59 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0154/2018),

A.

întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză se limitează la o simplă codificare a textelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.

adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1)  JO C 102, 4.4.1996, p. 2.


P8_TC1-COD(2017)0256

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 mai 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/… al Parlamentului European și al Consiliului privind statistica transportului de mărfuri pe căi navigabile interioare

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/974.)


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/219


P8_TA(2018)0207

Acordul UE-Elveția privind cumulul de origine între Uniunea Europeană, Confederația Elvețiană, Norvegia și Turcia în cadrul sistemului generalizat de preferințe al Uniunii Europene ***

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea unui Acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind cumulul de origine între Uniunea Europeană, Confederația Elvețiană, Regatul Norvegiei și Republica Turcia în cadrul sistemului generalizat de preferințe (05882/2/2017 – C8-0241/2017 – 2016/0328(NLE))

(Procedura de aprobare)

(2020/C 76/28)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (05882/2/2017),

având în vedere proiectul de acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Confederația Elvețiană privind cumulul de origine între Uniunea Europeană, Elveția, Norvegia și Turcia în cadrul sistemului generalizat de preferințe al Uniunii Europene (05803/2017),

având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(C8-0241/2017),

având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A8-0151/2018),

1.

aprobă încheierea acordului;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Confederației Elvețiene.

9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/220


P8_TA(2018)0208

Acordul UE-Norvegia privind cumulul de origine între Uniunea Europeană, Elveția, Regatul Norvegiei și Turcia în cadrul sistemului generalizat de preferințe al Uniunii Europene ***

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea unui Acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind cumulul de origine între Uniunea Europeană, Confederația Elvețiană, Regatul Norvegiei și Republica Turcia în cadrul sistemului generalizat de preferințe (05883/2/2017 – C8-0240/2017 – 2016/0329(NLE))

(Procedura de aprobare)

(2020/C 76/29)

Parlamentul European,

având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (05883/2/2017),

având în vedere proiectul de acord sub forma unui schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind cumulul de origine între Uniunea Europeană, Confederația Elvețiană, Regatul Norvegiei și Republica Turcia în cadrul sistemului generalizat de preferințe al Uniunii Europene (05814/2017),

având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 207 alineatul (4) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) punctul (v) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0240/2017),

având în vedere articolul 99 alineatele (1) și (4) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere recomandarea Comisiei pentru comerț internațional (A8-0152/2018),

1.

aprobă încheierea acordului;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Regatului Norvegiei.

9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/221


P8_TA(2018)0209

Acordul UE-Norvegia privind cooperarea administrativă, combaterea fraudelor și recuperarea creanțelor în domeniul taxei pe valoarea adăugată *

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului dintre Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind cooperarea administrativă, combaterea fraudelor și recuperarea creanțelor în domeniul taxei pe valoarea adăugată (COM(2017)0621 – C8-0407/2017 – 2017/0272(NLE))

(Procedura de consultare)

(2020/C 76/30)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2017)0621),

având în vedere Acordul între Uniunea Europeană și Regatul Norvegiei privind cooperarea administrativă, combaterea fraudelor și recuperarea creanțelor în domeniul taxei pe valoarea adăugată (14390/2017),

având în vedere articolul 113 și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (b) și articolul 218 alineatul (8) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C8-0407/2017),

având în vedere articolul 78c și articolul 108 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0147/2018),

1.

aprobă încheierea acordului;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și ale Regatului Norvegiei.

9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/222


P8_TA(2018)0212

Planul multianual pentru stocurile demersale din Marea Nordului și pentru activitățile de pescuit care exploatează stocurile respective ***I

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui plan multianual pentru stocurile demersale din Marea Nordului și pentru activitățile de pescuit care exploatează stocurile respective și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 676/2007 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1342/2008 al Consiliului (COM(2016)0493 – C8-0336/2016 – 2016/0238(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2020/C 76/31)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0493),

având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0336/2016),

având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere notificarea oficială din 29 martie 2017 formulată de guvernul Regatului Unit în temeiul articolului 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană referitoare la intenția sa de a se retrage din Uniunea Europeană,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 decembrie 2016 (1),

având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 7 martie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0263/2017),

1.

adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare (2);

2.

aprobă declarațiile comune făcute de Parlamentul European și Consiliu anexate la prezenta rezoluție, care vor fi publicate în seria L a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, împreună cu versiunea finală a actului legislativ;

3.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1)  JO C 75, 10.3.2017, p. 109.

(2)  Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 14 septembrie 2017 (Texte adoptate, P8_TA(2017)0357).


P8_TC1-COD(2016)0238

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 mai 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/… al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unui plan multianual pentru stocurile demersale din Marea Nordului și pentru activitățile de pescuit care exploatează stocurile respective, de precizare a detaliilor punerii în aplicare a obligației de debarcare în Marea Nordului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 676/2007 și (CE) nr. 1342/2008 ale Consiliului

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/973.)


ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚII COMUNE

Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului privind speciile interzise

Regulamentul care urmează să fie adoptat pe baza propunerii Comisiei privind conservarea resurselor piscicole și protecția ecosistemelor marine prin măsuri tehnice (2016/0074(COD)) ar trebui să conțină, printre altele, dispoziții referitoare la speciile în cazul cărora pescuitul este interzis. Din acest motiv, cele două instituții au fost de acord să nu includă o listă privind Marea Nordului în acest Regulament (2016/0238(COD)).

Declarația comună a Parlamentului European și a Consiliului privind controlul

Parlamentul European și Consiliul vor include următoarele dispoziții privind controlul în cadrul viitoarei revizuiri a Regulamentului privind controlul [Regulamentul (CE) nr. 1224/2009], atunci când ele sunt relevante pentru Marea Nordului: notificările prealabile, cerințele referitoare la jurnalul de bord, porturile desemnate și alte dispoziții legate de control.


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/226


P8_TA(2018)0213

Detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii ***I

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la propunerea de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (COM(2016)0128 – C8-0114/2016 – 2016/0070(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2020/C 76/32)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0128),

având în vedere articolul 294 alineatul (2), articolul 53 alineatul (1) și articolul 62 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0114/2016),

având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere avizele motivate prezentate de către Parlamentul Bulgariei, de Senatul și Camera Deputaților ale Republicii Cehe, de Parlamentul danez, de Parlamentul estonian, de Parlamentul croat, de Parlamentul leton, de Parlamentul lituanian, de Parlamentul maghiar, de Seimul și Senatul Poloniei, de Camera Deputaților și Senatul României și de Parlamentul slovac în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 14 decembrie 2016 (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 7 decembrie 2016 (2),

având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 11 aprilie 2018, de a aproba poziția Parlamentului European în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0319/2017),

1.

adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.

ia act de declarația Comisiei anexată la prezenta rezoluție;

3.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

4.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1)  JO C 75, 10.3.2017, p. 81.

(2)  JO C 185, 9.6.2017, p. 75.


P8_TC1-COD(2016)0070

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 mai 2018 în vederea adoptării Directivei (UE) 2018/… a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Directiva (UE) 2018/957.)


ANEXĂ LA REZOLUȚIA LEGISLATIVĂ

DECLARAȚIA COMISIEI

Articolul 3 alineatul (7) al doilea paragraf din Directiva 96/71/CE, astfel cum a fost modificată prin directiva adoptată astăzi, prevede că „[i]ndemnizațiile specifice detașării sunt considerate parte a remunerației, cu excepția cazului în care sunt vărsate cu titlu de rambursare a cheltuielilor suportate efectiv pentru detașare, cum ar fi cheltuielile de transport, cazare și masă” . Acesta prevede, de asemenea, că „[a]ngajatorul, fără a aduce atingere alineatului (1) primul paragraf litera (h), rambursează lucrătorii pentru cheltuielile respective în conformitate cu legislația și/sau cu practicile lor naționale relevante pentru raportul de muncă al lucrătorului detașat”.

Comisia înțelege că „legislația și/sau […] practicile […] naționale relevante pentru raportul de muncă al lucrătorului detașat” sunt, în principiu, legislația și/sau practicile naționale ale statului membru de origine, cu excepția cazului în care se prevede altfel în conformitate cu normele UE privind dreptul internațional privat. Având în vedere hotărârea Curții în cauza C-396/13 (punctul 59), rambursarea cuprinde, de asemenea, ipoteza în care angajatorul suportă costurile lucrătorilor fără ca aceștia să fi trebuit să plătească ei mai întâi și să solicite ulterior rambursarea.

Comisia ia act de faptul că directiva adoptată astăzi prevede că, având în vedere caracterul foarte mobil al lucrărilor în domeniul transportului rutier internațional, normele revizuite privind detașarea se vor aplica acestui sector numai de la data aplicării unui act legislativ de modificare a Directivei 2006/22/CE în ceea ce privește cerințele referitoare la asigurarea aplicării și de stabilire a normelor specifice cu privire la Directiva 96/71/CE și la Directiva 2014/67/UE pentru detașarea conducătorilor auto din domeniul transportului rutier.

Comisia face apel la Parlamentul European și la Consiliu să adopte rapid acest act, pentru a adapta normele la nevoile specifice ale lucrătorilor detașați din acest sector și a asigura în același timp funcționarea adecvată a pieței interne a transportului rutier.

Până la data aplicării actului legislativ specific sectorului, în domeniul transportului rutier rămân în vigoare Directiva 96/71/CE și Directiva 2014/67/UE. Aceste acte legislative nu se aplică operațiunilor de transport rutier care nu constituie o detașare.

Comisia va monitoriza în continuare cu strictețe aplicarea în mod corespunzător a normelor actuale, în special în sectorul transportului rutier, și va lua măsuri atunci când se impun.


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/230


P8_TA(2018)0214

Măsurile de gestionare, conservare și control aplicabile în zona Convenției Organizației regionale de gestionare a pescuitului în Pacificul de Sud ***I

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 29 mai 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a măsurilor de gestionare, conservare și control aplicabile în zona Convenției Organizației regionale de gestionare a pescuitului în Pacificul de Sud (SPRFMO) (COM(2017)0128 – C8-0121/2017 – 2017/0056(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2020/C 76/33)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2017)0128),

având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 43 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0121/2017),

având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 31 mai 2017 (1),

având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură și angajamentul reprezentantului Consiliului, exprimat în scrisoarea din 21 martie 2018, de a aproba poziția Parlamentului în conformitate cu articolul 294 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A8-0377/2017),

1.

adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare (2);

2.

solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1)  JO C 288, 31.8.2017, p. 129.

(2)  Prezenta poziție înlocuiește amendamentele adoptate la 16 ianuarie 2018 (Texte adoptate, P8_TA(2018)0001).


P8_TC1-COD(2017)0056

Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 29 mai 2018 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2018/… al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a măsurilor de gestionare, conservare și control aplicabile în zona Convenției Organizației regionale de gestionare a pescuitului în Pacificul de Sud (SPRFMO)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament și Consiliu, poziția Parlamentului corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (UE) 2018/975.)


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/232


P8_TA(2018)0217

Mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru a acorda asistență Greciei, Spaniei, Franței și Portugaliei

Rezoluția Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene în vederea furnizării de asistență Greciei, Spaniei, Franței și Portugaliei (COM(2018)0150 – C8-0039/2018 – 2018/2029(BUD))

(2020/C 76/34)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0150 – C8-0039/2018),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002 de instituire a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene (1),

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (2), în special articolul 10,

având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (3), în special punctul 11,

având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0175/2018),

1.

salută decizia, ca semn de solidaritate a Uniunii față de cetățenii săi și regiunile afectate de catastrofe naturale;

2.

regretă numărul de vieți pierdute în catastrofele naturale care au avut loc în Uniune în 2017; îndeamnă statele membre să investească în prevenirea catastrofelor prin mobilizarea mijloacelor necesare și prin utilizarea fondurilor structurale și de investiții europene pentru a evita pe viitor pierderea de vieți omenești;

3.

sprijină statele membre care utilizează fondurile structurale și de investiții europene pentru reconstrucția regiunilor afectate; invită Comisia să sprijine și să aprobe rapid realocarea financiară a acordurilor de parteneriat, solicitată de către statele membre în acest scop;

4.

invită statele membre să utilizeze contribuția financiară din Fondul de solidaritate al Uniunii Europene (FSUE) în mod transparent, garantând o distribuție echitabilă în regiunile afectate;

5.

salută propunerea Comisiei privind un nou mecanism de protecție civilă al UE, ca o modalitate de a preveni și de a acționa în situații de catastrofe naturale; consideră că mecanismul de protecție civilă al UE reprezintă o materializare a solidarității în Uniune, în concordanță cu FSUE; reamintește, în acest context, importanța menținerii condițiilor specifice de acces la FSUE pentru regiunile ultraperiferice, cu scopul de a le permite acestora să facă față nivelului ridicat de expunere la catastrofele naturale; de asemenea, solicită o mai mare flexibilitate a termenelor de depunere a cererilor de mobilizare și de utilizare a fondurilor FSUE, în situațiile în care strângerea de informații este dificilă și în cazurile în care este justificat, față de amploarea catastrofei naturale;

6.

aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

7.

încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

8.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

(1)  JO L 311, 14.11.2002, p. 3.

(2)  JO L 347, 20.12.2013, p. 884.

(3)  JO C 373, 20.12.2013, p. 1.


ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene în vederea furnizării de asistență Greciei, Spaniei, Franței și Portugaliei

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2018/846.)


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/235


P8_TA(2018)0218

Proiectul de buget rectificativ nr. 1/2018 care însoțește propunerea privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru a acorda asistență Greciei, Spaniei, Franței și Portugaliei

Rezoluția Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2018 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2018, care însoțește propunerea privind mobilizarea Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru a acorda asistență Greciei, Spaniei, Franței și Portugaliei (08109/2018 – C8-0181/2018 – 2018/2030(BUD))

(2020/C 76/35)

Parlamentul European,

având în vedere articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (1), în special articolul 41,

având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2018, adoptat definitiv la 30 noiembrie 2017 (2),

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (3) (Regulamentul privind CFM),

având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (4),

având în vedere Decizia 2014/335/UE, Euratom a Consiliului din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene (5),

având în vedere proiectul de buget rectificativ nr. 1/2018 adoptat de Comisie la 22 februarie 2018 (COM(2018)0155),

având în vedere poziția privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2018 adoptată de Consiliu la 14 mai 2018 și transmisă Parlamentului European în aceeași zi (08109/2018 – C8-0181/2018),

având în vedere articolele 88 și 91 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0176/2018),

A.

întrucât proiectul de buget rectificativ nr. 1/2018 se referă la propunerea de mobilizare a Fondului de solidaritate al Uniunii Europene pentru a acorda asistență Greciei pentru cutremurele din Lesbos, Franței pentru uraganele din Saint-Martin și Guadelupa, precum și Portugaliei și Spaniei pentru incendiile forestiere care au avut loc în Centro și în Galicia în cursul anului 2017,

B.

întrucât, ca urmare, Comisia propune modificarea bugetului Uniunii pe 2018 prin majorarea alocării pentru articolul bugetar 13 06 01 „Acordarea de asistență statelor membre în cazul unor catastrofe naturale majore cu repercusiuni grave asupra condițiilor de trai, a mediului natural sau a economiei” cu 97 646 105 EUR atât în credite de angajament, cât și în credite de plată;

C.

întrucât Fondul de solidaritate al Uniunii Europene este un instrument special, astfel cum sunt definite aceste instrumente în Regulamentul privind CFM, iar creditele de angajament și de plată corespunzătoare ar trebui să fie înscrise în buget în afara plafoanelor prevăzute în CFM,

1.

aprobă poziția Consiliului privind proiectul de buget rectificativ nr. 1/2018;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a constata adoptarea definitivă a bugetului rectificativ nr. 1/2018 și de a asigura publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și parlamentelor naționale.

(1)  JO L 298, 26.10.2012, p. 1.

(2)  JO L 57, 28.2.2018.

(3)  JO L 347, 20.12.2013, p. 884.

(4)  JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

(5)  JO L 168, 7.6.2014, p. 105.


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/237


P8_TA(2018)0219

Protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping și unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale UE ***II

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la poziția Consiliului în primă lectură în vederea adoptării unui Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2016/1036 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene și a Regulamentului (UE) 2016/1037 privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene (05700/1/2018 – C8-0168/2018 – 2013/0103(COD))

(Procedura legislativă ordinară: a doua lectură)

(2020/C 76/36)

Parlamentul European,

având în vedere poziția în primă lectură a Consiliului (05700/1/2018 – C8-0168/2018),

având în vedere poziția sa în primă lectură (1) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2013)0192),

având în vedere articolul 294 alineatul (7) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

având în vedere acordul provizoriu aprobat de comisia competentă în temeiul articolului 69f alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

având în vedere articolul 67a din Regulamentul său de procedură,

având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru comerț internațional (A8-0182/2018),

1.

aprobă poziția Consiliului în primă lectură;

2.

constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția Consiliului;

3.

încredințează Președintelui sarcina de a semna actul împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 297 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.

încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

(1)  JO C 443, 22.12.2017, p. 934.


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/238


P8_TA(2018)0220

Mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare - cererea EGF/2018/000 TA 2018 - Asistență tehnică la inițiativa Comisiei

Rezoluția Parlamentului European din 30 mai 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (cererea EGF/2018/000 TA 2018 – Asistență tehnică la inițiativa Comisiei) (COM(2018)0165 – C8-0131/2018 – 2018/2048(BUD))

(2020/C 76/37)

Parlamentul European,

având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0165 – C8-0131/2018),

având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1309/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de ajustare la globalizare (2014-2020) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 (1) (Regulamentul privind FEG),

având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (2), în special articolul 12,

având în vedere Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (3) (AII din 2 decembrie 2013), în special punctul 13,

având în vedere Rezoluția sa din 5 aprilie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (EGF/2017/000 TA 2017 – Asistență tehnică la inițiativa Comisiei) (4),

având în vedere procedura trilogului prevăzută la punctul 13 din AII din 2 decembrie 2013,

având în vedere scrisoarea Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,

având în vedere scrisoarea Comisiei pentru dezvoltare regională,

având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A8-0172/2018),

A.

întrucât Uniunea a instituit instrumente legislative și bugetare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de consecințele schimbărilor structurale majore intervenite în practicile comerciale mondiale sau ale crizei economice și financiare mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.

întrucât asistența financiară oferită de Uniune lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, și cu respectarea AII din 2 decembrie 2013 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a Fondului european de ajustare la globalizare (FEG);

C.

întrucât adoptarea Regulamentului privind FEG reflectă acordul la care au ajuns Parlamentul și Consiliul de a reintroduce criteriul de mobilizare în caz de criză, de a majora contribuția financiară a Uniunii la 60 % din costurile totale estimate ale măsurilor propuse, de a crește eficiența prelucrării cererilor privind FEG la Comisie și în cadrul Parlamentului și al Consiliului prin scurtarea timpului de evaluare și aprobare, de a extinde gama de acțiuni și de beneficiari eligibili prin includerea persoanelor care desfășoară activități independente și a tinerilor și de a finanța stimulente pentru înființarea unor afaceri proprii;

D.

întrucât bugetul anual maxim disponibil pentru FEG este de 150 de milioane EUR (la prețurile din 2011) și întrucât articolul 11 alineatul (1) din Regulamentul privind FEG prevede că se poate aloca 0,5 % din acest cuantum (și anume 861 515 EUR în 2018) pentru asistență tehnică la inițiativa Comisiei cu scopul de a finanța activități de pregătire, monitorizare, colectare a datelor și creare a unei baze de cunoștințe, asistență tehnică și administrativă, activități de informare și comunicare, precum și activități de audit, control și evaluare necesare pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind FEG;

E.

întrucât Parlamentul European a subliniat în repetate rânduri faptul că este necesar să se îmbunătățească valoarea adăugată, eficiența și capacitatea de inserție profesională a beneficiarilor FEG, drept instrument al Uniunii menit să acorde sprijin lucrătorilor disponibilizați;

F.

întrucât cuantumul propus de 345 000 EUR corespunde unui procent de aproximativ 0,2 % din bugetul anual maxim disponibil pentru FEG în 2018,

1.

este de acord cu măsurile propuse de Comisie care urmează să fie finanțate cu titlu de asistență tehnică în conformitate cu articolul 11 alineatele (1) și (4) și cu articolul 12 alineatele (2), (3) și (4) din Regulamentul privind FEG;

2.

observă importanța monitorizării și a colectării de date; reamintește importanța unor serii statistice robuste compilate într-o formă corespunzătoare pentru a fi ușor de accesat și de înțeles; salută viitoarea publicare planificată a rapoartelor bianuale în 2019 și solicită o difuzare publică și largă în întreaga Uniune;

3.

reamintește importanța unui site dedicat FEG care ar trebui să fie accesibil tuturor cetățenilor Uniunii și solicită o mai mare vizibilitate; subliniază importanța multilingvismului atunci când se comunică cu publicul larg; salută intenția Comisiei de a traduce elementele noi de pe site-ul FEG în toate limbile oficiale ale Uniunii; solicită un mediu web mai ușor de utilizat și încurajează Comisia să îmbunătățească valoarea conținutului publicațiilor și activităților sale audiovizuale, astfel cum se prevede la articolul 11 alineatul (4) din Regulamentul privind FEG; sugerează ca Comisia să își îmbunătățească comunicarea prin intermediul mijloacelor de comunicare socială și al platformelor alternative;

4.

salută continuarea activității de instituire a unor proceduri standardizate pentru cererile privind FEG și de gestionare, utilizând funcționalitățile sistemului electronic de schimb de date (SFC 2014), care permite o procesare simplificată și mai rapidă a cererilor, precum și o raportare îmbunătățită; solicită un mai bun schimb de informații despre procesele dintre Comisie și statele membre și dintre statele membre însele; constată că Comisia a facilitat operațiunile financiare ale FEG prin crearea unei interfețe între SFC și sistemul informatic contabil și financiar ABAC; observă că nu mai rămân de făcut decât mici ajustări și adaptări la posibile schimbări, ceea ce limitează, de facto, contribuția FEG la acest tip de cheltuieli;

5.

ia act de intenția Comisiei de a investi 105 000 EUR din bugetul destinat asistenței tehnice pentru a organiza trei reuniuni ale Grupului de experți al persoanelor de contact din cadrul FEG; recunoaște valoarea organizării unei ședințe suplimentare a Grupului de experți al persoanelor de contact ca parte a pregătirii pentru următorul cadru financiar multianual; ia act, de asemenea, de intenția Comisiei de a investi 120 000 EUR pentru a promova, prin intermediul seminarelor, colaborarea în rețea între statele membre, organismele de punere în aplicare a FEG și partenerii sociali; își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a invita Parlamentul, într-un termen rezonabil, la toate reuniunile și seminarele Grupului de experți, conform dispozițiilor aplicabile din Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană (5);

6.

salută disponibilitatea Comisiei de a invita membri ai Grupului său de lucru pentru FEG să participe la seminarul de relaționare privind FEG, atunci când este posibil; solicită Comisiei să continue să invite Parlamentul la astfel de reuniuni și seminare, conform dispozițiilor aplicabile din Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană; salută faptul că partenerii sociali au fost invitați, de asemenea, să participe;

7.

reamintește importanța relaționării și a schimburilor de informații cu privire la FEG, în vederea diseminării celor mai bune practici; sprijină, prin urmare, cele două seminare de relaționare privind FEG, pe lângă reuniunile Grupului de experți; se așteaptă ca respectivul schimb de informații să contribuie, de asemenea, la o raportare mai bună și mai detaliată privind rata de succes a cererilor în statele membre, în special în legătură cu rata de reintegrare în muncă a beneficiarilor;

8.

subliniază nevoia de a consolida și mai mult relaționarea dintre toți actorii implicați în cererile privind FEG, inclusiv, în special, dintre partenerii sociali și părțile interesate de la nivel regional și local, pentru a crea cât mai multe sinergii; subliniază că este necesar să se consolideze interacțiunea dintre persoana națională de contact și partenerii de la nivel regional sau local responsabili pentru soluționarea cazurilor și reamintește că procesul de comunicare, mecanismele de sprijin și fluxurile de informații (diviziuni interne, sarcini și responsabilități) ar trebui să fie clarificate și supuse aprobării tuturor partenerilor implicați;

9.

subliniază importanța unui nivel mai înalt de sensibilizare a publicului cu privire la FEG și de vizibilitate a acestuia; reamintește statelor membre solicitante că au rolul de a asigura publicitate cu privire la acțiunile finanțate de FEG față de beneficiarii vizați, autoritățile locale și regionale, partenerii sociali, mass-media și publicul larg, conform prevederilor de la articolul 12 din Regulamentul privind FEG;

10.

aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

11.

încredințează Președintelui sarcina de a semna această decizie împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

12.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

(1)  JO L 347, 20.12.2013, p. 855.

(2)  JO L 347, 20.12.2013, p. 884.

(3)  JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

(4)  Texte adoptate, P8_TA(2017)0116.

(5)  JO L 304, 20.11.2010, p. 47.


ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare (EGF/2018/000 TA 2018 – Asistență tehnică la inițiativa Comisiei)

(Textul prezentei anexe nu este reprodus aici, întrucât corespunde cu actul final, Decizia (UE) 2018/845.)


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/242


P8_TA(2018)0234

Numirea unui membru în juriul de selecție pentru Parchetul European

Decizia Parlamentului European din 31 mai 2018 privind numirea lui Antonio Mura ca membru al juriului menționat la articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO) (2018/2071(INS))

(2020/C 76/38)

Parlamentul European,

având în vedere articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO) (1),

având în vedere propunerea Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (B8-0237/2018),

având în vedere Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât Antonio Mura îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 14 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/1939,

1.

propune ca Antonio Mura să fie numit membru al juriului;

2.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului și Comisiei.

(1)  JO L 283, 31.10.2017, p. 1.


9.3.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 76/243


P8_TA(2018)0236

Mecanismul de protecție civilă al UE ***I

Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 31 mai 2018 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Deciziei nr. 1313/2013/UE privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii(COM(2017)0772/2 – C8-0409/2017 – 2017/0309(COD)) (1)

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

(2020/C 76/39)

Amendamentul 1

Propunere de decizie

Considerentul 1

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

(1)

Mecanismul de protecție civilă al Uniunii (denumit în continuare „mecanismul Uniunii”) reglementat de Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2) consolidează cooperarea dintre Uniune și statele membre și facilitează coordonarea în domeniul protecției civile pentru a îmbunătăți răspunsul Uniunii la dezastre naturale și provocate de om.

 

(1)

Mecanismul de protecție civilă al Uniunii (denumit în continuare „mecanismul Uniunii”) reglementat de Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului (3) consolidează cooperarea dintre Uniune, statele membre și regiunile lor și facilitează coordonarea în domeniul protecției civile pentru a îmbunătăți răspunsul Uniunii la dezastre naturale și provocate de om.

 

Amendamentul 2

Propunere de decizie

Considerentul 3

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

(3)

Dezastrele naturale și cele provocate de om se pot produce oriunde în întreaga lume, adesea fără avertisment. Indiferent dacă sunt naturale sau provocate de om, acestea devin din ce în ce mai frecvente, mai extreme și mai complexe, fiind agravate de impactul schimbărilor climatice și neținând cont de frontierele naționale. Consecințele umane, de mediu și economice ale acestor dezastre pot fi enorme .

 

(3)

Dezastrele naturale și cele provocate de om se pot produce oriunde în întreaga lume, adesea fără avertisment. Indiferent dacă sunt naturale sau provocate de om, acestea devin din ce în ce mai frecvente, mai extreme și mai complexe, fiind agravate de impactul schimbărilor climatice și neținând cont de frontierele naționale. Consecințele umane, de mediu, sociale și economice ale acestor dezastre pot fi de o amploare necunoscută. Din păcate, aceste dezastre sunt uneori intenționate, de exemplu în cazul atacurilor teroriste.

Amendamentul 3

Propunere de decizie

Considerentul 4

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

(4)

Experiența recentă a arătat că recurgerea la ofertele voluntare de asistență reciprocă coordonate și facilitate de mecanismul Uniunii nu garantează întotdeauna că se pun la dispoziție capacități suficiente pentru a răspunde în mod satisfăcător nevoilor de bază ale persoanelor afectate de dezastre, și nici că mediul și bunurile sunt protejate în mod adecvat. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când statele membre sunt afectate simultan de dezastre recurente și capacitatea colectivă este insuficientă.

 

(4)

Experiența recentă a arătat că recurgerea la ofertele voluntare de asistență reciprocă coordonate și facilitate de mecanismul Uniunii nu garantează întotdeauna că se pun la dispoziție capacități suficiente pentru a răspunde în mod satisfăcător nevoilor de bază ale persoanelor afectate de dezastre, și nici că mediul și bunurile sunt protejate în mod adecvat. Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când statele membre sunt afectate simultan de dezastre atât recurente, cât și neașteptate, atât naturale cât și provocate de om, iar capacitatea colectivă este insuficientă. Pentru a depăși aceste lacune și pericolele emergente, toate instrumentele Uniunii, inclusiv prin promovarea participării active a societății civile, ar trebui să fie utilizate într-un mod complet flexibil. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să ia măsuri de prevenire adecvate pentru a menține capacitățile naționale la un nivel suficient pentru a răspunde în mod corespunzător la dezastre.

Amendamentul 4

Propunere de decizie

Considerentul 4 a (nou)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

 

 

(4a)

Prevenirea incendiilor forestiere este fundamentală în cadrul angajamentului global referitor la emisiile de CO2. Atunci când ard copaci și soluri bogate în turbă în incendiile forestiere se degajă, într-adevăr, emisii de CO2. Mai exact, studiile au arătat că incendiile provoacă 20 % din totalul emisiilor de CO2 la nivel mondial, respectiv mai mult decât emisiile combinate ale tuturor sistemelor de transport terestru (vehicule, nave și aeronave).

Amendamentul 5

Propunere de decizie

Considerentul 5

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

(5)

Prevenirea are o importanță majoră pentru protecția împotriva dezastrelor și necesită acțiuni suplimentare. În acest scop, statele membre ar trebui să își comunice regulat evaluările riscurilor, precum și sintezele planurilor lor de management al riscurilor de dezastre pentru a asigura o abordare integrată a managementului dezastrelor, care să stabilească legături între acțiunile de prevenire a riscurilor, de pregătire și de răspuns. În plus, Comisia ar trebui să poată solicita statelor membre să furnizeze planuri specifice de prevenire și de pregătire pentru dezastre specifice, în special în vederea maximizării sprijinului global acordat de Uniune pentru managementul riscurilor de dezastre. Sarcina administrativă ar trebui fie redusă și politicile de prevenire ar trebui să fie consolidate , inclusiv prin asigurarea legăturilor necesare cu alte politici și instrumente esențiale ale Uniunii, în special cu fondurile structurale și de investiții europene, astfel cum sunt enumerate în considerentul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1303/201313.

 

(5)

Prevenirea are o importanță majoră pentru protecția împotriva dezastrelor și necesită acțiuni suplimentare. În acest scop, statele membre ar trebui să își comunice regulat evaluările riscurilor cu privire la riscurile legate de siguranța și securitatea lor națională , precum și sintezele planurilor lor de management al riscurilor de dezastre pentru a asigura o abordare integrată a managementului dezastrelor naturale și provocate de om , care să stabilească legături între acțiunile de prevenire a riscurilor, de pregătire și de răspuns. În plus, Comisia ar trebui să poată solicita statelor membre să furnizeze planuri specifice de prevenire și de pregătire pentru dezastre specifice, inclusiv pentru cele provocate de om , în special în vederea maximizării sprijinului global acordat de Uniune, îndeosebi din partea Agenției Europene de Mediu (AEM) pentru managementul riscurilor de dezastre. Este esențial să se reducă sarcina administrativă și se consolideze politicile de prevenire, inclusiv prin întărirea legăturilor și a cooperării cu alte politici și instrumente esențiale ale Uniunii, în special cu fondurile structurale și de investiții europene, astfel cum sunt enumerate în considerentul 2 din Regulamentul (UE) nr. 1303/201313.

Amendamentul 6

Propunere de decizie

Considerentul 5 a (nou)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

 

 

(5a)

Riscul constituie un stimul negativ pentru dezvoltarea regiunilor. Prevenirea și managementul riscurilor implică reformularea politicilor și a cadrelor instituționale și consolidarea capacităților locale, naționale și regionale pentru a elabora și a pune în aplicare măsuri de management al riscurilor, coordonând o gamă largă de actori. Pregătirea hărților de risc în funcție de regiuni și/sau state membre, consolidarea capacității de răspuns și intensificarea acțiunilor de prevenire, cu accent deosebit pe riscurile climatice, sunt elemente esențiale. Este esențial ca hărțile de risc să țină seama atât de riscurile cauzate de variabilitatea climatică actuală, cât și de previziunile legate de traiectoriile schimbărilor climatice.

Amendamentul 7

Propunere de decizie

Considerentul 5 b (nou)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

 

 

(5b)

În momentul elaborării evaluărilor de risc și al planificării managementului riscurilor, statele membre trebuie să ia în considerare riscurile specifice pentru fauna sălbatică și bunăstarea animalelor. Comisia ar trebui să încurajeze diseminarea în întreaga Europă a informațiilor cu privire la animale în caz de dezastre. Programele și cursurile de formare ar trebui dezvoltate în continuare în acest sens.

Amendamentul 8

Propunere de decizie

Considerentul 5 c (nou)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

 

 

(5c)

Sezonul de incendii forestiere din 2017 a fost deosebit de lung și intens în multe state membre, provocând peste 100 de decese numai într-un singur stat membru. Lipsa de active disponibile, subliniată în Raportul privind lacunele în materie de capacitate  (4), precum și imposibilitatea Capacității europene de răspuns în situații de urgență („EERC”sau „rezerva voluntară”) de a răspunde în timp util la toate cele 17 cereri de asistență pentru incendii forestiere, a demonstrat că natura voluntară a contribuțiilor statelor membre este insuficientă în situațiile de urgență la scară largă care afectează concomitent mai multe state membre.

 

 

Amendamentul 9

Propunere de decizie

Considerentul 5 d (nou)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

 

 

(5d)

Partenerii cei mai firești pentru aprofundarea cooperării sunt statele membre învecinate care împărtășesc aceeași expertiză și aceleași structuri și cel mai probabil vor fi afectate de aceleași dezastre și riscuri.

Amendamentul 68

Propunere de decizie

Considerentul 5 e (nou)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

 

 

(5e)

Siguranța resurselor de apă este esențială pentru reziliența la schimbările climatice. Statele membre ar trebui să cartografieze resursele de apă existente pentru a facilita adaptarea la schimbările climatice și pentru a spori reziliența populației la amenințările schimbărilor climatice, cum ar fi seceta, incendiile sau inundațiile. Scopul cartografierii ar trebui să fie acela de a sprijini dezvoltarea acțiunilor de reducere a vulnerabilității populației.

Amendamentul 10

Propunere de decizie

Considerentul 6

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

(6)

Este necesar să se consolideze capacitatea colectivă de pregătire și răspuns la dezastre, în special prin sprijin reciproc în Europa. Pe lângă consolidarea posibilităților oferite deja de Capacitatea europeană de răspuns în situații de urgență („EERC”sau „rezerva voluntară”), denumită în continuare „Rezerva europeană de protecție civilă”, Comisia ar trebui, de asemenea, să instituie rescEU. Componența rescEU ar trebui să includă capacități de răspuns în situații de urgență pentru a reacționa la incendii, inundații și cutremure la scară largă, precum și un spital de campanie și echipe medicale în conformitate cu standardele Organizației Mondiale a Sănătății, care să poată fi mobilizate rapid.

 

(6)

Este necesar să se consolideze capacitatea colectivă de pregătire și răspuns la dezastre, în special prin sprijin reciproc în Europa. Pe lângă consolidarea posibilităților oferite deja de Capacitatea europeană de răspuns în situații de urgență („EERC”sau „rezerva voluntară”), denumită în continuare „Rezerva europeană de protecție civilă”, Comisia ar trebui, de asemenea, să instituie rescEU. Componența rescEU ar trebui să includă capacități de răspuns în situații de urgență pentru a reacționa la incendii, inundații și cutremure la scară largă, atacuri teroriste și atacuri chimice, biologice, radiologice și nucleare , precum și un spital de campanie și echipe medicale în conformitate cu standardele Organizației Mondiale a Sănătății, care să poată fi mobilizate rapid. În acest context, se subliniază importanța consolidării și a includerii capacităților specifice ale autorităților locale și regionale, dat fiind că acestea sunt primele care intervin în urma unui dezastru. Aceste autorități ar trebui să dezvolte modele de cooperare în care comunitățile pot să facă schimb de bune practici, oferindu-le posibilitatea de a-și dezvolta reziliența în fața dezastrelor naturale.

Amendamentul 11

Propunere de decizie

Considerentul 6 a (nou)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

 

 

(6a)

Rolul autorităților regionale și locale în prevenirea și managementul dezastrelor este de mare importanță, iar capacitățile de răspuns ale acestora trebuie să fie implicate în mod adecvat în toate activitățile de coordonare și de implementare desfășurate în temeiul prezentei decizii, conform cadrelor instituționale și juridice ale statelor membre, în vederea reducerii la minimum a suprapunerilor, precum și pentru consolidarea interoperabilității. Aceste autorități pot juca un important rol preventiv și sunt, de asemenea, primele care reacționează în urma unui dezastru, împreună cu capacitățile voluntarilor lor. Prin urmare, este nevoie de o cooperare continuă la nivel local, regional și transfrontalier, în vederea instituirii unor sisteme de alertă comune de intervenție rapidă înainte de mobilizarea rescEU, precum și de campanii periodice de informare a publicului cu privire la măsuri inițiale de răspuns.

Amendamentul 12

Propunere de decizie

Considerentul 7

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

(7)

Uniunea ar trebui să fie în măsură să ofere sprijin statelor membre atunci când capacitățile disponibile sunt insuficiente pentru a permite un răspuns eficace la dezastre, contribuind la finanțarea contractelor de leasing sau de închiriere pentru a asigura accesul rapid la astfel de capacități sau finanțând achiziționarea lor. Aceasta ar spori considerabil eficacitatea mecanismului Uniunii prin asigurarea disponibilității capacităților în cazurile în care un răspuns eficace la dezastre nu ar fi asigurat în lipsa acestui sprijin, în special în cazul dezastrelor cu efecte ample, care afectează un număr semnificativ de state membre. Achiziția capacităților de către Uniune ar permite realizarea de economii de scară și o mai bună coordonare a răspunsului la dezastre.

 

(7)

Uniunea ar trebui să fie în măsură să ofere sprijin statelor membre atunci când capacitățile materiale și tehnice disponibile sunt insuficiente pentru a permite un răspuns eficace la dezastre, inclusiv în cazul evenimentelor transfrontaliere , contribuind la finanțarea contractelor de leasing sau de închiriere pentru a asigura accesul rapid la astfel de capacități sau finanțând achiziționarea lor. Aceasta ar spori considerabil eficacitatea și capacitatea de desfășurare a mecanismului Uniunii prin asigurarea disponibilității rapide a capacităților materiale și tehnice, inclusiv pentru salvarea persoanelor în vârstă sau a persoanelor cu dizabilități , în cazurile în care un răspuns eficace la dezastre nu ar fi asigurat în lipsa acestui sprijin, în special în cazul dezastrelor cu efecte ample, care afectează un număr semnificativ de state membre, cum ar fi epidemiile transfrontaliere . Echipamentele adecvate angajate în prealabil și achiziția capacităților de către Uniune ar permite realizarea de economii de scară și o mai bună coordonare a răspunsului la dezastre. Ar trebui asigurată o utilizare optimă și transparentă a resurselor financiare.

Amendamentul 13

Propunere de decizie

Considerentul 7 a (nou)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

 

 

(7a)

Numeroase state membre se confruntă cu o lipsă de materiale și echipamente tehnice atunci când apar dezastre neprevăzute. Mecanismul Uniunii ar trebui, prin urmare, să facă posibilă extinderea bazei materiale și tehnice unde este nevoie, în special pentru a asigura salvarea persoanelor cu dizabilități, a persoanelor în vârstă sau a celor bolnave.

Amendamentul 14

Propunere de decizie

Considerentul 9

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

(9)

Pentru a crește eficiența și eficacitatea activităților de formare și a exercițiilor, precum și pentru a consolida cooperarea între autoritățile și serviciile naționale de protecție civilă ale statelor membre, este necesar să se instituie o Rețea de cunoștințe în materie de protecție civilă a Uniunii, care să se bazeze pe structurile existente .

 

(9)

Formarea, cercetarea și inovarea sunt aspecte esențiale ale cooperării în domeniul protecției civile. Eficiența și eficacitatea activităților de formare și a exercițiilor, promovarea inovării și a dialogului, precum și cooperarea între autoritățile și serviciile naționale de protecție civilă ale statelor membre ar trebui consolidate pe baza structurilor existente, cu implicarea centrelor de excelență, a universităților și a cercetătorilor și cu participarea acestora la schimbul de informații, precum și a altor tipuri de expertiză disponibile în statele membre .

Amendamentul 15

Propunere de decizie

Considerentul 9 a (nou)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

 

 

(9a)

În timp ce consolidarea protecției civile, ținând cont de tendințele de producere a dezastrelor, atât a celor meteorologice, cât și a celor din domeniul securității interne, este una dintre prioritățile cele mai importante din întreaga Uniune, este esențial să se confere instrumentelor Uniunii o dimensiune teritorială mai amplă plasată sub responsabilitatea comunității, întrucât acțiunea comunităților locale este cea mai rapidă și mai eficace modalitate de a limita daunele cauzate de un dezastru.

Amendamentul 16

Propunere de decizie

Considerentul 10

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

(10)

Pentru a asigura funcționarea capacității rescEU, ar trebui să se pună la dispoziție credite financiare suplimentare în vederea finanțării acțiunilor din cadrul mecanismului Uniunii.

 

(10)

Pentru a asigura funcționarea capacității rescEU, ar trebui să se pună la dispoziție credite financiare suplimentare în vederea finanțării acțiunilor din cadrul mecanismului Uniunii, dar nu în detrimentul pachetelor financiare alocate altor politici-cheie ale Uniunii .

Amendamentul 17

Propunere de decizie

Considerentul 10 a (nou)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

 

 

(10a)

Ar trebui să se garanteze o finanțare și alocări bugetare separate pentru mecanismul revizuit de protecție civilă al Uniunii. Având în vedere necesitatea de a evita orice impact negativ asupra finanțării programelor multianuale existente, majorarea finanțării pentru revizuirea specifică a mecanismului Uniunii în anii 2018, 2019 și 2020 ar trebui să provină exclusiv din toate resursele disponibile în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013  (5), al Consiliului, recurgându-se în special la instrumentul de flexibilitate.

 

 

Amendamentul 18

Propunere de decizie

Considerentul 11

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

(11)

Este necesar să se simplifice procedurile din cadrul mecanismului Uniunii pentru a asigura că statele membre pot avea acces la asistență și la capacitățile necesare pentru a răspunde la dezastre naturale sau provocate de om în cel mai scurt timp posibil.

 

(11)

Este necesar să se simplifice și să se raționalizeze procedurile din cadrul mecanismului Uniunii și să fie mărită flexibilitatea acestora pentru a asigura că statele membre pot avea acces rapid la asistență și la capacitățile necesare pentru a răspunde la dezastre naturale sau provocate de om în cel mai scurt timp și cât mai eficient posibil.

Amendamentul 19

Propunere de decizie

Considerentul 12

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

(12)

Pentru a maximiza utilizarea instrumentelor de finanțare existente și pentru a sprijini statele membre în furnizarea de asistență, în special pentru răspunsul la dezastre din afara Uniunii, ar trebui să fie prevăzută o derogare de la articolul 129 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (6) atunci când finanțarea este acordată în temeiul articolelor 21, 22 și 23 din Decizia nr. 1313/2013/UE.

 

(12)

Pentru a maximiza utilizarea instrumentelor de finanțare existente și pentru a sprijini statele membre în furnizarea de asistență, inclusiv pentru răspunsul la dezastre din afara Uniunii, ar trebui să fie prevăzută o derogare de la articolul 129 alineatul (1) din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (7) atunci când finanțarea este acordată în temeiul articolelor 21, 22 și 23 din Decizia nr. 1313/2013/UE. În pofida acestei derogări, finanțarea destinată activităților de protecție civilă și în special ajutorului umanitar ar trebui să rămână în mod clar separată, în orice viitoare arhitectură de finanțare a Uniunii, și să corespundă pe deplin diferitelor obiective și cerințe legale ale acestei arhitecturi.

 

Amendamentul 20

Propunere de decizie

Considerentul 13

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

(13)

Aceasta este importantă pentru a asigura că statele membre iau toate măsurile necesare pentru a preveni cu eficacitate dezastrele naturale și provocate de om și pentru a atenua efectele acestora. Dispozițiile ar trebui să consolideze legăturile dintre acțiunile de prevenire, de pregătire și de răspuns din cadrul mecanismului Uniunii. Ar trebui, de asemenea, să se asigure coerența cu alte acte legislative relevante ale Uniunii privind prevenirea și managementul riscurilor de dezastre, inclusiv cu privire la măsurile preventive transfrontaliere și răspunsul la amenințări transfrontaliere grave la adresa sănătății (8). De asemenea , ar trebui să se asigure coerența cu angajamentele internaționale, precum Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre pentru perioada 2015-2030, Acordul de la Paris și Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă.

 

(13)

Aceasta este importantă pentru a asigura că statele membre iau toate măsurile necesare pentru a preveni cu eficacitate dezastrele naturale și provocate de om și pentru a atenua efectele acestora. Dispozițiile ar trebui să consolideze legăturile dintre acțiunile de prevenire, de pregătire și de răspuns din cadrul mecanismului Uniunii. Ar trebui, de asemenea, să se asigure coerența cu alte acte legislative relevante ale Uniunii privind prevenirea și managementul riscurilor de dezastre, inclusiv cu privire la măsurile preventive transfrontaliere și răspunsul la amenințări transfrontaliere grave la adresa sănătății (9). Programele de cooperare teritorială bazate pe politica de coeziune prevăd acțiuni specifice, având scopul de a lua în considerare reziliența la dezastre, prevenirea și gestionarea riscului și eforturile ulterioare pentru o integrare mai puternică și sinergii sporite. Mai mult, toate acțiunile ar trebui să fie coerente cu angajamentele internaționale, precum Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre pentru perioada 2015-2030, Acordul de la Paris și Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, și să contribuie activ la îndeplinirea acestora .

 

Amendamentul 21

Propunere de decizie

Considerentul 13 a (nou)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

 

 

(13a)

Este esențial ca modulele înregistrate până în prezent în sistemul comun de comunicare și informare în caz de urgență (CECIS) să fie menținute pentru a putea răspunde solicitărilor de asistență și pentru a participa la sistemul de formare în mod obișnuit.

Amendamentul 22

Propunere de decizie

Considerentul 13 b (nou)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

 

 

(13b)

De asemenea, este important să se conecteze mecanismul Uniunii, care se limitează la perioada imediat următoare producerii dezastrului, la alte instrumente ale Uniunii axate pe remedierea daunelor, cum ar fi Fondul de solidaritate.

Amendamentul 23

Propunere de decizie

Considerentul 13 c (nou)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

 

 

(13c)

Este esențial ca Fondul de solidaritate să fie modificat prin introducerea obligației de reparare a daunelor aduse mediului și prin utilizarea PIB-ului pe cap de locuitor al regiunii sau al statului membru în locul PIB-ului global ca indicator pentru aprobarea sa, pentru a se evita excluderea de la finanțare a unor regiuni vast populate cu venituri reduse. Este foarte important să se valorifice mediul afectat de o catastrofă din punct de vedere economic, în special zonele cu o valoare naturală ridicată, cum ar fi zonele protejate sau incluse în rețeaua Natura 2000, în scopul reparării acestora.

Amendamentul 24

Propunere de decizie

Considerentul 13 d (nou)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

 

 

(13d)

Este necesar ca acțiunea la nivelul Uniunii să se concentreze, de asemenea, asupra furnizării de asistență tehnică de formare, pentru a îmbunătăți capacitatea comunităților de a se ajuta prin eforturi proprii, și de a fi, astfel, mai bine pregătite să asigure un prim răspuns și să limiteze efectele unui dezastru. Organizarea unor cursuri specifice de formare și pregătire pentru specialiștii în siguranță publică, de exemplu liderii comunităților, profesioniștii din domeniile asistenței medicale și al asistenței sociale și cei din domeniul serviciilor de salvare și de stingere a incendiilor, precum și grupurile locale de intervenție voluntară care ar trebui să aibă acces la echipamente de intervenție disponibile rapid, poate contribui la limitarea efectelor dezastrelor și la reducerea pierderilor de vieți omenești, atât în timpul crizei, cât și în perioada de după aceasta.

Amendamentul 25

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 –punctul 1 – litera a

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 3 – alineatul 1 – litera e

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

(e)

creșterea disponibilității și utilizării cunoștințelor științifice despre dezastre.

 

(e)

creșterea disponibilității și utilizării cunoștințelor științifice despre dezastre, inclusiv în regiunile ultraperiferice și în țările și teritoriile de peste mări ;

Amendamentul 26

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera aa (nouă)

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 3 – alineatul 1 – litera ea (nouă)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

 

 

(aa)

la alineatul (1) se adaugă următoarea literă:

„(ea)

atenuarea consecințelor imediate pe care le pot avea dezastrele asupra vieții umane și asupra patrimoniului cultural și natural;

Amendamentul 27

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 – litera ab (nouă)

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 3 – alineatul 1 – litera eb (nouă)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

 

 

(ab)

la alineatul (1) se adaugă următoarea literă:

„(eb)

creșterea acțiunilor de cooperare și coordonare la nivel transfrontalier;

Amendamentul 28

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 5 – alineatul 1 – litera a

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

(a)

întreprinde acțiuni în vederea îmbunătățirii bazei de cunoștințe privind riscurile de dezastre și facilitează schimbul de cunoștințe, rezultate ale cercetărilor științifice, bune practici și informații, inclusiv între statele membre care se confruntă cu aceleași riscuri;

 

(a)

întreprinde acțiuni în vederea îmbunătățirii bazei de cunoștințe privind riscurile de dezastre și facilitează și promovează mai bine cooperarea și schimbul de cunoștințe, rezultate ale cercetărilor științifice și inovarea , bune practici și informații, inclusiv între statele membre care se confruntă cu aceleași riscuri;

Amendamentul 29

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 a (nou)

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 5 – alineatul 1 – litera aa (nouă)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

 

 

3a.

La articolul 5 alineatul (1), se inserează următoarea literă:

„(aa)

coordonează armonizarea informațiilor și a orientărilor privind sistemele de alertă, inclusiv la nivel transfrontalier;

Amendamentul 30

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 b (nou)

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 5 – alineatul 1 – litera f

Textul în vigoare

 

Amendamentul

(f)

culege și distribuie informațiile puse la dispoziție de statele membre; organizează un schimb de experiență cu privire la evaluarea capabilității de management al riscurilor; elaborează, împreună cu statele membre și până la 22 decembrie 2014 linii directoare cu privire la conținutul, metodologia și structura acestor evaluări și facilitează schimbul de bune practici în planificarea prevenirii și a pregătirii, inclusiv prin intermediul unor evaluări inter pares voluntare;

 

3b.

La articolul 5 alineatul (1), litera (f) se înlocuiește cu următorul text:

„(f)

culege și distribuie informațiile puse la dispoziție de statele membre; organizează un schimb de experiență cu privire la evaluarea capabilității de management al riscurilor; elaborează, împreună cu statele membre și până la 22 decembrie 2019 noi linii directoare cu privire la conținutul, metodologia și structura acestor evaluări; și facilitează schimbul de bune practici în planificarea prevenirii și a pregătirii, inclusiv prin intermediul unor evaluări inter pares voluntare;”

Amendamentul 31

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 – litera a

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 6 – paragraful 1 – litera a

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

(a)

elaborează evaluări ale riscurilor la nivel național sau la un nivel subnațional corespunzător și le pun la dispoziția Comisiei până la 22 decembrie 2018 și, ulterior, o dată la trei ani;

 

(a)

elaborează evaluări ale riscurilor la nivel național sau la un nivel subnațional corespunzător, în urma consultării cu autoritățile locale și regionale relevante și în conformitate cu Cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre , și le pun la dispoziția Comisiei până la 22 decembrie 2018 și, ulterior, o dată la trei ani, pe baza unui model stabilit cu Comisia și, în acest context, se utilizează sistemele naționale de informare existente ;

Amendamentul 32

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 – litera aa (nouă)

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 6 – paragraful 1 – litera d

Textul în vigoare

 

Amendamentul

( d )

participă , în mod voluntar, la analize inter pares privind evaluarea capabilității de management al riscurilor.

 

(aa)

litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d)

participă , în mod voluntar, la analize inter pares privind evaluarea capabilității de management al riscurilor, în vederea identificării unor acțiuni care completează lacunele existente .”

Amendamentul 33

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 – litera b

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 6 – paragraful 2

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

O sinteză a elementelor relevante ale planificării managementului riscurilor, inclusiv informațiile privind măsurile de prevenire și de pregătire selectate, trebuie să fie prezentată Comisiei până la 31 ianuarie 2019 și, ulterior, o dată la trei ani. În plus, Comisia poate solicita statelor membre să furnizeze planuri de prevenire și de pregătire specifice, care să acopere eforturile pe termen scurt și pe termen lung. Uniunea ține seama în mod corespunzător de progresele înregistrate de statele membre în ceea ce privește prevenirea dezastrelor și gradul de pregătire ca parte a oricărui viitor mecanism de condiționalitate ex ante în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene .

 

O sinteză a elementelor relevante ale planificării managementului riscurilor, inclusiv informațiile privind măsurile de prevenire și de pregătire selectate, conform unui model care urmează să fie elaborat prin intermediul unui act de punere în aplicare , trebuie să fie prezentată Comisiei până la 31 ianuarie 2019 și, ulterior, o dată la trei ani. Actul de punere în aplicare respectiv se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 33 alineatul (2). În plus, Comisia poate solicita statelor membre să furnizeze planuri de prevenire și de pregătire specifice, care să acopere eforturile pe termen scurt și pe termen lung. În acest scop, aceste eforturi pot include angajamentul statelor membre de a încuraja investițiile bazate pe evaluarea riscurilor și o mai bună reconstrucție după dezastre. Sarcina administrativă suplimentară la nivel național și subnațional trebuie să fie cât mai redusă.

Amendamentul 34

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 – litera b

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 6 – paragraful 3

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

Comisia poate stabili, de asemenea, mecanisme de consultare specifice pentru a consolida planificarea și coordonarea adecvată a prevenirii și pregătirii între statele membre predispuse la dezastre similare.

 

Comisia poate stabili, de asemenea, în cooperare cu statele membre , mecanisme de consultare specifice pentru a consolida planificarea și coordonarea adecvată a prevenirii și pregătirii între statele membre predispuse la dezastre similare. În măsura posibilului, Comisia și statele membre trebuie să favorizeze, pe lângă aceasta, coerența între managementul riscului și strategiile de adaptare la schimbările climatice.

Amendamentul 36

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 a (nou)

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 8 – paragraful 1 – litera k

Textul în vigoare

 

Amendamentul

(k)

întreprinde, în strânsă consultare cu statele membre, acțiuni în domeniul pregătirii suplimentare de sprijin și complementare necesare pentru realizarea obiectivului prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (b).

 

4a.

La articolul 8 alineatul (1), litera (k) se înlocuiește cu următorul text:

„(k)

întreprinde, în strânsă consultare cu statele membre, acțiuni în domeniul pregătirii suplimentare de sprijin și complementare, inclusiv prin coordonarea cu alte instrumente ale Uniunii , necesare pentru realizarea obiectivului prevăzut la articolul 3 alineatul (1) litera (b).”

Amendamentul 37

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 b (nou)

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 9 – alineatul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

 

 

4b.

La articolul 9 se inserează următorul alineat:

„(1a)     Statele membre consolidează capacitățile administrative relevante ale autorităților regionale și locale competente, conform cadrului lor instituțional și juridic.

Amendamentul 38

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 10 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

1.   Comisia și statele membre colaborează pentru a îmbunătăți planificarea operațiunilor de răspuns la dezastre în cadrul mecanismului Uniunii, inclusiv prin elaborarea de scenarii de răspuns în caz de dezastre, pe baza evaluărilor riscurilor menționate la litera (a) de la articolul 6 și a analizei generale a riscurilor menționată la litera (c) de la articolul 5 alineatul (1), prin cartografierea mijloacelor și prin elaborarea de planuri pentru mobilizarea capacităților de răspuns.

 

(1)   Comisia și statele membre colaborează pentru a îmbunătăți planificarea operațiunilor de răspuns la dezastre (naturale sau provocate de om) în cadrul mecanismului Uniunii, inclusiv prin elaborarea de scenarii de răspuns în caz de dezastre, pe baza evaluărilor riscurilor menționate la litera (a) de la articolul 6 și a analizei generale a riscurilor menționată la litera (c) de la articolul 5 alineatul (1), prin cartografierea mijloacelor, printre care se numără utilajele pentru terasamente, generatoarele mobile de energie electrică și echipamentele mobile de stingere a incendiilor, precum și prin elaborarea de planuri pentru mobilizarea capacităților de răspuns.

Amendamentul 39

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6 – litera b

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 11 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

1.   Se instituie Rezerva europeană de protecție civilă. Aceasta constă dintr-un ansamblu de capacități de răspuns angajate în prealabil, puse în comun de statele membre, și include module, alte capacități de răspuns și experți.

 

(1)   Se instituie Rezerva europeană de protecție civilă. Aceasta constă dintr-un ansamblu de capacități de răspuns angajate în prealabil, puse în comun pe bază voluntară de statele membre, și include module, alte capacități de răspuns și experți.

Amendamentul 40

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6 – litera b

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 11 – alineatul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

 

 

(1a)     Întrucât prevenirea la nivel național ar trebui să reprezinte prioritatea principală a statelor membre în vederea reducerii riscurilor legate de siguranță și securitate, Rezerva europeană de protecție civilă este complementară capacităților naționale existente.

Amendamentul 41

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6 – litera b

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 11 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

2.   Pe baza riscurilor identificate, Comisia definește tipurile și numărul capacităților de răspuns cheie necesare în cadrul Rezervei europene de protecție civilă (denumite în continuare „obiective în materie de capacitate”). Comisia monitorizează progresele înregistrate în direcția îndeplinirii obiectivelor în materie de capacitate și lacunele care persistă și încurajează statele membre să abordeze aceste lacune. Comisia poate sprijini statele membre în conformitate cu articolul 20, articolul 21 alineatul (1) litera (i) și articolul 21 alineatul (2).”

 

(2)   Pe baza nevoilor și a riscurilor identificate pe teren , Comisia definește, în cooperare cu autoritățile competente ale statelor membre , tipurile și numărul capacităților de răspuns cheie necesare în cadrul Rezervei europene de protecție civilă (denumite în continuare „obiective în materie de capacitate”). Comisia monitorizează progresele înregistrate în direcția îndeplinirii obiectivelor în materie de capacitate și lacunele care persistă și încurajează statele membre să abordeze aceste lacune. Comisia poate sprijini statele membre în conformitate cu articolul 20, articolul 21 alineatul (1) litera (i) și articolul 21 alineatul (2).”

Amendamentul 42

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6 – litera c

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 11 – alineatul 7

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

7.   Capacitățile de răspuns pe care statele membre le pun la dispoziția Rezervei europene de protecție civilă sunt disponibile pentru operațiunile de răspuns în cadrul mecanismului Uniunii în urma unei solicitări de asistență prin ERCC, cu excepția cazului în care statele membre se confruntă cu o situație excepțională, care afectează într-o măsură importantă îndeplinirea sarcinilor naționale.

 

(7)   Capacitățile de răspuns pe care statele membre le pun la dispoziția Rezervei europene de protecție civilă sunt disponibile pentru operațiunile de răspuns în cadrul mecanismului Uniunii în urma unei solicitări de asistență prin ERCC, cu excepția cazurilor de urgență la nivel național, a unui caz de forță majoră sau când statele membre se confruntă cu o situație excepțională, care afectează într-o măsură importantă îndeplinirea sarcinilor naționale. Decizia finală referitoare la trimiterea lor pe teren este luată de statul membru care a înregistrat capacitatea de răspuns vizată.

Amendamentul 43

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6 – litera c

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 11 – alineatul 8 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

În cazul trimiterii pe teren a acestor capacități de răspuns, ele rămân sub comanda și sub controlul statelor membre care le pun la dispoziție și pot fi retrase atunci când statele membre se confruntă cu o situație excepțională , care afectează într-o măsură importantă îndeplinirea sarcinilor naționale și care le împiedică să mențină disponibile acele capacități de răspuns. Comisia este consultată în astfel de cazuri.

 

În cazul trimiterii pe teren a acestor capacități de răspuns, ele rămân sub comanda și sub controlul statelor membre care le pun la dispoziție și pot fi retrase dacă statele membre în cauză se confruntă cu urgențe la nivel național , un caz de forță majoră sau dacă o situație excepțională le împiedică să mențină disponibile acele capacități de răspuns. Comisia este consultată în astfel de cazuri.

Amendamentul 44

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 12 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

(1)   rescEU este instituită pentru a oferi ajutor în cazul în care capacitățile existente nu permit un răspuns eficace la dezastre.

 

(1)   rescEU este instituită pentru a oferi ajutor în cazuri excepționale, când nu sunt disponibile capacități la nivel național, iar capacitățile existente nu permit un răspuns eficace la dezastre. Capacitățile rescEU nu sunt utilizate pentru a înlocui capacitățile și responsabilitățile relevante ale statelor membre.

Amendamentul 45

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 12 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

2.    Următoarele capacități intră în componența rescEU:

(a)

combaterea aeriană a incendiilor forestiere;

(b)

pompare de mare capacitate;

(c)

căutare și salvare în zonele urbane;

(d)

spital de campanie și echipe medicale de urgență.

 

(2)   rescEU constă în capacități suplimentare față de cele deja existente în statele membre, pentru a le completa și a le consolida, și urmărește să răspundă riscurilor actuale și viitoare. Capacitățile trebuie identificate pe baza oricăror lacune ale capacităților de răspuns la situații de urgență în domeniul sănătății, la dezastre industriale, ecologice, seismice sau vulcanice, inundații și incendii, inclusiv incendii forestiere, precum și la atacuri teroriste și amenințări chimice, biologice, radioactive și nucleare.

Pe baza lacunelor identificate, rescEU conține cel puțin următoarele capacități:

(a)

combaterea aeriană a incendiilor forestiere;

(b)

pompare de mare capacitate;

(c)

căutare și salvare în zonele urbane;

(d)

spital de campanie și echipe medicale de urgență.

Amendamentul 46

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 12 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

 

 

(2a)     Natura acestor capacități rămâne flexibilă și poate evolua pentru a face față viitoarelor evoluții și provocări, precum consecințele schimbărilor climatice.

Amendamentul 47

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 12 – alineatul 4

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

4.   Pe baza riscurilor identificate și a unei abordări care ia în considerare mai multe tipuri de pericole, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30 pentru a defini tipurile de capacități de răspuns necesare, în plus față de cele menționate la alineatul (2) din prezentul articol și pentru a revizui componența rescEU în consecință. Se asigură coerența cu alte politici ale Uniunii.

Atunci când, în caz de dezastru sau de dezastru iminent, motive de maximă urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 31 se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului articol.

 

(4)   Pe baza riscurilor și capacităților identificate și a planificării managementului riscurilor în conformitate cu articolul 6, precum și a unei abordări care ia în considerare mai multe tipuri de pericole, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 30 pentru a defini tipurile de capacități de răspuns necesare, în plus față de cele menționate la alineatul (2) din prezentul articol și pentru a revizui componența rescEU în consecință. Se asigură coerența cu alte politici ale Uniunii.

Atunci când, în caz de dezastru sau de dezastru iminent, motive de maximă urgență impun acest lucru, procedura prevăzută la articolul 31 se aplică actelor delegate adoptate în temeiul prezentului articol.

Amendamentul 48

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 12 – alineatul 5

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

5.   Comisia definește cerințele de calitate pentru capacitățile de răspuns care fac parte din rescEU. Cerințele de calitate se bazează pe standarde stabilite la nivel internațional, atunci când există deja astfel de standarde.

 

(5)   Comisia, în cooperare cu statele membre , definește cerințele de calitate pentru capacitățile de răspuns care fac parte din rescEU. Cerințele de calitate se bazează pe standarde stabilite la nivel internațional, atunci când există deja astfel de standarde.

Amendamentul 49

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 12 – alineatul 7

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

(7)   Capacitățile rescEU sunt disponibile pentru operațiunile de răspuns în cadrul mecanismului Uniunii în urma unei solicitări de asistență prin ERCC. Decizia referitoare la trimiterea lor pe teren este luată de Comisie, care păstrează comanda și controlul asupra capacităților rescEU .

 

(7)   Capacitățile rescEU sunt disponibile pentru operațiunile de răspuns în cadrul mecanismului Uniunii în urma unei solicitări de asistență prin ERCC. Decizia referitoare la trimiterea lor pe teren este luată de Comisie, care continuă să asigure coordonarea strategică a capacităților rescEU și păstrează autoritatea asupra mobilizării, iar comanda și controlul operațional le revine responsabililor din statele membre destinatare .

Amendamentul 50

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 12 – alineatul 8

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

8.   În cazul trimiterii pe teren, Comisia convine cu statul membru solicitant cu privire la mobilizarea operațională a capacităților rescEU. Statul membru solicitant trebuie să faciliteze coordonarea operațională între propriile capacități și activitățile rescEU în timpul operațiunilor.

 

(8)   În cazul trimiterii pe teren, Comisia convine cu statul membru solicitant, prin intermediul ERCC , cu privire la mobilizarea operațională a capacităților rescEU. Statul membru solicitant trebuie să faciliteze coordonarea operațională între propriile capacități și activitățile rescEU în timpul operațiunilor.

Amendamentul 51

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 7

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 12 – alineatul 10

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

10.   În cazul în care Comisia achiziționează echipamente precum echipamente de combatere aeriană a incendiilor forestiere, prin cumpărare, leasing sau închiriere, se asigură următoarele:

(a)

în cazul cumpărării de echipamente, un acord între Comisie și un stat membru prevede înregistrarea acestora în statul membru respectiv.

(b)

în cazul contractelor de leasing și de închiriere, înregistrarea echipamentelor într-un stat membru.

 

10.   În cazul în care Comisia achiziționează echipamente precum echipamente de combatere aeriană a incendiilor forestiere, prin cumpărare, leasing sau închiriere, se asigură următoarele:

(a)

în cazul cumpărării de echipamente, un acord între Comisie și un stat membru prevede înregistrarea acestora în statul membru respectiv.

(b)

în cazul contractelor de leasing și de închiriere, înregistrarea echipamentelor într-un stat membru nu este obligatorie .

(ba)

gestionarea aeronavelor comerciale este atribuită operatorilor certificați de către AESA.

Amendamentul 52

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 8

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 12a – paragraful 1

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la operațiunile și progresele realizate în temeiul articolelor 11 și 12 o dată la doi ani .”

 

Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la operațiunile și progresele realizate în temeiul articolelor 11 și 12 o dată pe an .”

Amendamentul 53

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 8

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 12a – paragraful 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

 

 

Informațiile respective includ o prezentare generală a evoluțiilor legate de buget și costuri, cu o evaluare tehnică și financiară detaliată, informații precise despre creșterea costurilor și schimbările la nivelul tipurilor de capacități de răspuns necesare și al cerințelor în materie de calitate a acestora, după caz, și motivele unor astfel de creșteri sau schimbări.

Amendamentul 54

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 9

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 13 – alineatul 1 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

Comisia instituie o rețea de actori și instituții relevante în materie de protecție civilă și management al dezastrelor, care formează împreună cu Comisia Rețeaua de cunoștințe în materie de protecție civilă a Uniunii.

 

Comisia instituie o rețea de actori și instituții relevante în materie de protecție civilă și management al dezastrelor, inclusiv centre de excelență, universități și cercetători , care formează împreună cu Comisia Rețeaua de cunoștințe în materie de protecție civilă a Uniunii. Comisia ține seama în mod corespunzător de expertiza disponibilă în statele membre și în cadrul organizațiilor active pe teren.

Amendamentul 55

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 9

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 13 – alineatul 1 – paragraful 2 – teza introductivă

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

Rețeaua îndeplinește următoarele sarcini în ceea ce privește formarea, exercițiile, lecțiile învățate și diseminarea cunoștințelor, în strânsă coordonare cu centrele de cunoștințe relevante, după caz:

 

Rețeaua îndeplinește următoarele sarcini în ceea ce privește formarea, exercițiile, lecțiile învățate și diseminarea cunoștințelor, în strânsă coordonare cu centrele de cunoștințe relevante, după caz, și în același timp urmărește o reprezentare echilibrată din punctul de vedere al genului :

Amendamentul 56

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 9 a (nou)

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 13 – alineatul 1 – paragraful 2 – litera a

Textul în vigoare

 

Amendamentul

(a)

instituie și gestionează un program de formare pentru personalul responsabil cu protecția civilă și managementul situațiilor de urgență în materie de prevenire, pregătire și răspuns la dezastre. Programul include cursuri comune și un sistem de schimburi de experți care permite trimiterea de personal în alte state membre.

Programul de formare vizează optimizarea coordonării, a compatibilității și a complementarității între capacitățile prevăzute la articolele 9 și 11 și îmbunătățirea competenței experților, menționați la articolul 8 literele (d) și (f);

 

9a.

La articolul 13 alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)

instituie și gestionează un program de formare pentru personalul responsabil cu protecția civilă și managementul situațiilor de urgență în materie de prevenire, pregătire și răspuns la dezastre. Programul include cursuri comune și un sistem de schimburi de experți care permite trimiterea de personal în alte state membre. Se introduce un nou program Erasmus pentru protecția civilă, în conformitate cu normele și principiile prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 1288/2013  (*1).

Programul „ Erasmus pentru protecția civilă ”vizează, de asemenea , optimizarea coordonării, a compatibilității și a complementarității între capacitățile prevăzute la articolele 9, 11 și 12 și îmbunătățirea competenței experților, menționați la articolul 8 literele (d) și (f).

Programul „Erasmus pentru protecția civilă”include o dimensiune internațională, având scopul de a sprijini acțiunea externă a Uniunii, inclusiv obiectivele sale de dezvoltare, prin intermediul cooperării între statele membre și statele partenere.

 

 

Amendamentul 57

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 9 b (nou)

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 13 – alineatul 1 – paragraful 2 – litera f

Textul în vigoare

 

Amendamentul

()

stimulează și încurajează introducerea și utilizarea de noi tehnologii relevante pentru mecanismul Uniunii.

 

9b.

La articolul 13 alineatul (1), litera (f) se înlocuiește cu următorul text:

„(f)

stimulează cercetarea și inovarea și încurajează introducerea și utilizarea de noi tehnologii relevante pentru mecanismul Uniunii.

Amendamentul 58

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 9 c (nou)

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 13 – alineatul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

 

 

9c.

La articolul 13, se adaugă următorul alineat:

(3a)     Comisia extinde capacitățile de formare și sporește schimbul de cunoștințe și de experiență între Rețeaua de cunoștințe în materie de protecție civilă a Uniunii și organizațiile internaționale și statele terțe, pentru a contribui la îndeplinirea angajamentelor internaționale în ceea privește reducerea riscurilor, în special a celor din Cadrul de la Sendai.

Amendamentul 59

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 11 a (nou)

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 16 – alineatul 2

Textul în vigoare

 

Amendamentul

2.   Intervențiile efectuate în temeiul prezentului articol pot fi realizate fie ca intervenții autonome de acordare de asistență, fie ca o contribuție în cadrul unei intervenții conduse de o organizație internațională. Coordonarea la nivelul Uniunii se integrează pe deplin în cadrul coordonării generale efectuate de Oficiul Organizației Națiunilor Unite pentru coordonarea afacerilor umanitare (OCHA) și respectă rolul de lider al acesteia.

 

11a.

la articolul 16, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Intervențiile efectuate în temeiul prezentului articol pot fi realizate fie ca intervenții autonome de acordare de asistență, fie ca o contribuție în cadrul unei intervenții conduse de o organizație internațională. Coordonarea la nivelul Uniunii se integrează pe deplin în cadrul coordonării generale efectuate de Oficiul Organizației Națiunilor Unite pentru coordonarea afacerilor umanitare (OCHA) și respectă rolul de lider al acesteia. În cazul dezastrelor provocate de om sau al situațiilor de urgență complexe, Comisia își definește în mod clar - prin consultare cu actorii din domeniul umanitar - sfera de intervenție și relația cu actorii implicați în răspunsul umanitar mai larg, garantând coerența cu Consensul european privind ajutorul umanitar și respectarea principiilor umanitare.

Amendamentul 60

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 12

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 19 – alineatul 1 – paragraful 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

 

 

Creditele necesare pentru mecanismul Uniunii sunt autorizate treptat de Parlamentul European și Consiliu în cadrul procedurii bugetare anuale, ținând seama în mod corespunzător de toate resursele disponibile în temeiul Regulamentului (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului  (*2) și recurgând în special la instrumentul de flexibilitate, astfel cum se prevede în anexa I.

 

 

Amendamentul 61

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 13

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 20 a – paragraful 1

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

Orice asistență sau finanțare furnizată în temeiul prezentei decizii asigură o vizibilitate adecvată a Uniunii, inclusiv vizibilitatea emblemei Uniunii pentru capacitățile menționate la articolul 11, articolul 12 și articolul 21 alineatul (2) litera (c).”

 

Orice asistență sau finanțare furnizată în temeiul prezentei decizii asigură o vizibilitate adecvată a Uniunii, inclusiv vizibilitatea emblemei Uniunii pentru capacitățile menționate la articolul 11, articolul 12 și articolul 21 alineatul (2) litera (c). Se elaborează o strategie de comunicare pentru ca rezultatele concrete ale acțiunilor din cadrul mecanismului Uniunii să devină vizibile pentru cetățeni.

Amendamentul 62

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 15 – litera b

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 23 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

 

 

(2a)     Pentru capacitățile statelor membre care nu sunt angajate în prealabil pentru Rezerva europeană de protecție civilă, valoarea sprijinului financiar al Uniunii pentru resursele de transport nu depășește 55 % din costul eligibil total. Pentru a fi eligibile pentru o astfel de finanțare, statele membre se angajează să întocmească un registru al tuturor mijloacelor aflate la dispoziția lor, cu structurile de gestiune aferente, dincolo de cele angajate în prealabil pentru Rezerva europeană de protecție civilă, pentru a răspunde la dezastre din domeniul sănătății, din domeniul industrial, la cutremure sau erupții vulcanice la inundații, incendii forestiere, atacuri teroriste, chimice, biologice, radiologice și nucleare.

Amendamentul 63

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 16

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 26 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

2.   Se urmărește crearea de sinergii și complementarități cu alte instrumente ale Uniunii, cum ar fi cele ce sprijină politicile în materie de coeziune, dezvoltare rurală, cercetare, sănătate, precum și politicile privind migrația și securitatea. În cazul unor operațiuni de răspuns la crize umanitare în țări terțe, Comisia asigură complementaritatea și coerența acțiunilor finanțate în temeiul prezentei decizii cu acțiunile finanțate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1257/96.

 

2.   Se dezvoltă sinergii, complementarități și o coordonare consolidată cu alte instrumente ale Uniunii, cum ar fi cele care sprijină politicile în materie de coeziune, inclusiv Fondul de solidaritate al Uniunii Europene, de dezvoltare rurală, cercetare, sănătate, precum și politicile privind migrația și securitatea, fără să se realoce fondurile din domeniile respective . În cazul unor operațiuni de răspuns la crize umanitare în țări terțe, Comisia asigură complementaritatea și coerența acțiunilor finanțate în temeiul prezentei decizii cu acțiunile finanțate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1257/96, și în același timp respectă natura distinctă și independentă a acțiunilor și a finanțării acestora și garantează că sunt în conformitate cu Consensul european privind ajutorul umanitar .

Amendamentul 64

Propunere de decizie

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 18

Decizia nr. 1313/2013/UE

Articolul 32 – alineatul 1 – litera g

Textul propus de Comisie

 

Amendamentul

(g)

instituirea, administrarea și menținerea rescEU, astfel cum se prevede la articolul 12, inclusiv criteriile pentru deciziile de trimitere pe teren și procedurile operaționale ;

 

(g)

instituirea, administrarea și menținerea rescEU, astfel cum se prevede la articolul 12, inclusiv criteriile pentru deciziile de trimitere pe teren, procedurile operaționale și condițiile de mobilizare a capacităților rescEU la nivel național de către un stat membru, precum și dispozițiile financiare și alte dispoziții conexe ;

Amendamentul 65

Propunere de decizie

Anexa I (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

ANEXA I

ALOCĂRI FINANCIARE SUPLIMENTARE ORIENTATIVE PENTRU PERIOADA 2018-2020

 

 

2018

2019

2020

TOTAL

Credite suplimentare totale la rubrica 3  (*3)

CA

19,157

115,2

122,497

256,854

CP

11

56,56

115,395

182,955

Credite suplimentare totale la rubrica 4  (*3)

CA

2

2

2,284

6,284

CP

0,8

1,8

2,014

4,614

Credite suplimentare totale la rubricile 3 și 4 combinate  (*3)

CA

21,157

117,2

124,781

263,138

CP

11,8

58,36

117,409

187,569

(cifre exprimate în milioane EUR)


(1)  Chestiunea a fost retrimisă pentru negocieri interinstituționale comisiei competente în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0180/2018).

(2)  Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 decembrie 2013 privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii (JO L 347, 20.12.2013, p. 924).

(3)  Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 decembrie 2013 privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii (JO L 347, 20.12.2013, p. 924).

(4)   Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrate și lacunele care persistă în cadrul Capacității europene de răspuns în situații de urgență, 17.2.2017.

(5)   Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (JO L 347, 20.12.2013, p. 884).

(6)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(7)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(8)  Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate și de abrogare a Deciziei nr. 2119/98/CE (JO L 293, 5.11.2013, p. 1).

(9)  Decizia nr. 1082/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate și de abrogare a Deciziei nr. 2119/98/CE (JO L 293, 5.11.2013, p. 1).

(*1)   Regulamentul (UE) nr. 1288/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a acțiunii „Erasmus+”: programul Uniunii pentru educație, formare, tineret și sport și de abrogare a Deciziilor nr. 1719/2006/CE, nr. 1720/2006/CE și nr. 1298/2008/CE (JO L 347, 20.12.2013, p. 50).

(*2)   Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014-2020 (JO L 347, 20.12.2013, p. 884).

(*3)   Sumele totale se pun la dispoziție prin intermediul instrumentului de flexibilitate.